Sistemul a recunoscut, în sfârșit, existența a trei rase umane pe Pământ - Uriașii, Piticii și Omul de mijloc sau Modern de astăzi.
Conform scrierilor biblice, micul David a bătut colosul Goliat și a devenit astfel al doilea monarh ebraic.
Veridicitatea acestui mit a fost consolidată odată cu găsirea unui vas de lut care conține cele mai vechi inscripții filistine găsite până acum. Obiectul, care a fost găsit în Israel la începutul lunii noiembrie 2005 de către arheologii de la Universitatea din Tell es-Safi, conține inscripții proto-canaane cu numele non-semitice ale „Alwt și Wlt” care, potrivit profesorului Aaron Demsky, sunt similare cu literele arhaice ale lui Goliat. Conform studiilor, acest obiect este autentic, deoarece a fost fabricat la doar o sută de ani după David.
Această constatare pare a fi o altă piesă a puzzle-ului unei teorii menținute în letargie de comunitatea antropologică și arheologică, care postulează coexistența a trei rase umane de diferite dimensiuni în timpuri străvechi: uriașii, piticii și oamenii actuali. S-au adăugat atât de multe dovezi despre existența acestor trei specii umane, încât oamenii de știință au fost nevoiți să muncească din greu pentru a menține schema de evoluție liniară cea mai acceptată.
Existența unei rase de bărbați hobbit - pitici, cu o înălțime medie de un metru, a plecat de la legende la realitate, în toamna anului 2004, când un grup de cercetători a descoperit în Indonezia, oase de oameni mici, care ar fi trăit împreună cu omul actual până acum 12.000 de ani.
Deși data de extincție a acestei specii a fost calculată pe baza rămășițelor găsite, au fost țesute ipoteze care au postulat supraviețuirea descendenților „hobbitului” în interiorul junglelor indoneziene îndepărtate.
Craniu de hobbit și craniul omului de astăzi
Hobbiti - Pitici
De asemenea, au fost mulți ani ignorate descoperirile fosile de bărbați de dimensiuni uriașe față de un om obișnuit. Sunt atât de multe descoperiri încât oamenii de știință nu le mai pot ignora. Au fost găsite resturi de uriași în toate
punctele globului.
Poate, cel mai popular caz este cel al Gigantului Java, a cărui vârstă ar fi în jur de 300.000 de ani. De asemenea, în jumătatea sudică a Chinei, au fost găsite resturi ale unui individ similar, care posedă șase degete pe fiecare membre. Această caracteristică a polidactiliei (număr anormal de degete la extremități) pare să fi fost un model comun la această specie.
Un pasaj biblic spune:
”În Gat a fost din nou război și a existat un bărbat cu o statură mare, care avea douăzeci și patru de degete, șase pe fiecare membre. Acesta a coborât și din Rafá. (I Cronici 20, 6)”
Într-o peșteră din Atyueca (fosta Uniune Sovietică), au fost găsite schelete umane cu dimensiuni cuprinse între 2,80 și 3 metri și
aveau, de asemenea, șase degete la mâini și picioare.
Alte cazuri pe care le putem numi, revizuind rapid analele arheologice, sunt mormintele din Chenini, în Tunisia, unde au rămas resturi de ființe înalte de 3 metri; Mormântul lui Bradford din Statele Unite, găsit în 1880, care depozita scheletele de peste 2 metri înălțime, cu proeminențe ciudate în formă de corn, care iese deasupra arcadelor ciliare; tinerii giganți ai Lixusului, a căror înălțime la 11 ani era în jur de 2,20 metri; rămășițele osoase găsite în Garós, în sistemul montan Urbasa, în Castilia, Medinaceli, León, Cantabria și alte locuri, toate aparținând Spaniei.
Conform diferitelor documente, cel mai mare gigant găsit până acum are un schelet de 5,18 metri înălțime și a fost dezgropat în 1956 în Gargayan, Filipine. Fiecare din dinții incisivi au o lățime de cinci centimetri pe o lungime de cincisprezece. Se estimează că, în viață, este posibil ca acest bărbat să fi atins 5,40 metri.
În localitatea Safita (Siria), arheologii au găsit topoare de 3,8 kg greutate. Având în vedere dimensiunile acestor instrumente, acestea nu ar fi putut fi manipulate decât de ființe cu o putere extraordinară.
Scheletul unui gigant găsit în România.
În afară de legendele, instrumentele și oasele gigantilor, există un alt factor pe care susținătorii teoriei celor trei rase îl propun ca argument valabil pentru existența gigantilor: monumentele megalitice de dimensiuni enorme, care pot fi găsite ridicate în fiecare continent de pe Pământ.
Dacă avem în vedere că în prezent nu există mijloace pentru a muta roci de mărimi precum cele care alcătuiesc piramidele din Egipt, Stonehenge sau din Insula Paștelui, putem începe să cădem într-o incertitudine înfiorătoare.
Este adevărat că unele dintre aceste roci uriașe s-ar putea deplasa cu ajutorul utilajelor pe care le-am dezvoltat în aceste vremuri, dar cum au reușit oamenii antici ? Poate că în existența acestei rase Goliat este răspunsul. Dar acceptarea faptului că oamenii moderni au coexistat, până de curând, cu pitici și uriași ar însemna să dărâmăm o serie de teorii înrădăcinate și să începem de la zero.
Monumentele megalitice de dimensiuni enorme constituie un alt factor pe care susținătorii teoriei celor trei rase îl propun ca argument valabil pentru existența gigantilor.
De fapt, dovezile există, dar se pare că nu există încă un număr mare de oameni de știință dedicați studierii acestora.
Istoria pare să arate din nou că miturile populare conțin o mare realitate, dar pseudoștiința persistă încă.
De exemplu, un mit din China a proclamat de mult ceea ce majoritatea oamenilor de știință au catalogat drept ridicol: existența „hobbit-ilor - a piticilor”.
Această teorie spune că acum 100.000 de ani ”zeii” au creat cele trei specii umane în cauză, pentru a vedea care dintre ele se potrivește cel mai bine mediului pământesc.
Conform mitului citat, oamenii mijlocii, care s-ar fi adaptat mai bine la această lume, ar fi locuitorii actuali ai Pământului.
De asemenea, giganții au supraviețuit în anonimat și că ultimul a murit în urmă cu aproximativ un secol. La fel se spune și despre pitici, care s-au ascuns de teamă să nu fie eliminați, să poată supraviețui până în zilele noastre.
Dovezi care arată că aceste rase de oameni au existat și există și astăzi printre noi, sunt foarte multe.
Surprinzător, acest mit, care a început să se răspândească și în Occident, dezvăluie date foarte similare cu cele obținute prin studii științifice.
În concluzie, legendele piticilor și a giganților care sunt povestite în folclorul tuturor grupurilor etnice din lume, transmit dovezi veridice ale existenței acestora.
Un om pitic (hobbit), alături de un om gigant
Dovezi istorice ale existenței giganților sunt în toată lumea, iată doar două în imaginea de mai jos.
Să avem curaj și să dărâmăm ceea ce am învățat în trecut. Cu siguranță mai multe întrebări ne-ar suna zgomotos în cap:
Cum ar putea să coexiste trei specii umane atât de diferite în cele mai vechi timpuri ? Au avut relații sociale prietenoase sau ostile ? S-au ajutat reciproc ? S-au ignorat reciproc ? Ce structuri sociale aveau ? Astăzi ar fi putut fi cea mai bine adaptată cea a „hobbitului” ? Ar fi putut fi aceea a uriașilor ? Câte alte mituri existente în istorie așteaptă să se dezvăluie cu dovezi concrete în această lume umană ?
D.R.
