Sărbătorită azi, jurnalista și scriitoarea Floriana Jucan dă încă o dată proba talentului său printr-un mesaj superb, de mare inspirație – de citit și mai ales de înțeles într-o asemenea zi sfântă
Un început pe care îl recunoști – așa se întâmplă cu cei care se trezesc în credință, în ciuda vieții lor obișnuite: ”La sărbătoarea de Florii ești purtat dintr-o parte într-alta. Ești năucit”.
„Dar, dacă simți asta, năucire, înseamnă că privești din afară sau încă nu ai învățat să privești cum trebuie”, scrie Floriana Jucan, continuând cu ascuțimea ziaristului - ”Că te uiți la un Dali crezând că este Mozart. Sau, și mai rău, că este un absolvent de seral la o universitate obscură”.
Și atunci, ce este de făcut? – e întrebarea cheie pe care o pune Floriana Jucan.
Răspunsul pare simplu: ”Nimic altceva decât o reîntoarcere la ceea ce suntem prin vocație: copii ai lui Dumnezeu!”.
”O trecere de la neînțelegere la înțelegere, de la Dacă nu voi pune mâinile mele în coasta Lui, nu voi crede la Domnul meu și Dumnezeul meu!”.
Cum se poate face asta?
Da, pare simplu – dar doar pare! În fapt, este vorba de a învinge și sacrifica Eul care te-a acaparat, și o revenire la ceea ce ai fost lăsat, dăruit, prin harul divin, ascuns în tine, așteptând să fie redescoperit.
”Doar prin iubire sfântă și capabilă de crucificare, cu sinceritate pură, cu întoarcere la ce Ești sau Ai fost cândva”, scrie Floriana, mărturisind chiar propriile repere pe drumul revenirii: ”Este esențială întoarcerea la icoana mamei sau bunicii, la prima ta întâlnire cu Dumnezeu (pentru toți cei ce citesc aceste rânduri, o rugăminte: coborâți în amintirile copilăriei și aduceți-vă aminte de prima rugăciune, primul dialog cu Dumnezeu”.
Dar a avut fiecare dintre noi așa ceva? ”Sigur l-ați avut!”, răspunde femeia cu o viață demnă de un roman, adăugând o schiță de autoportret: ”Veți fi surprinși până la lacrimi de ce frumoși erați…”.
Și dacă ați ajuns aici, atunci faceți pasul următor: ”Biserica ne învață că noi, oamenii, nu suntem răi ci doar înrăiți (Facere 1:31). Că prin vocație nu suntem diavoli, ci îngeri buni. Dacă ajungem din îngeri buni diavoli, nu e din vina Domnului, ci a omului”.
”Dar tocmai în aceasta este și vestea bună: că tot din voința omului putem reveni din diavoli îngeri. Doar să dorim, doar să trezim în noi copilul inocent. Hristos ne avertizează că dacă ne pierdem inocența pierdem și Raiul”, scrie Floriana Jucan, amintind experiența geniului pietrei vii: ”Ca o frumoasă parafrazare, Brâncuși ne spune că atunci când încetăm a mai fi copii, suntem deja morți”.
Mesajul final, dincolo de formal și normalitate, este că, de Florii, ”avem cu toții șansa să revenim la viață: copiii și oamenii maturi, învățații sau oamenii fără carte, cei cu bani sau săracii, bigotul fundamentalist sau progresistul radicalizat, cu toții își pot da mâna”.
”Calendarul creștin este plin de sfinți extrem de diferiți: de la neștiutori de carte la filosofi, de la sclavi la împărați, de la inocenți până la mari tâlhari convertiți. Chemarea Fiți dar desăvârșiți precum Tatăl vostru cel Ceresc este ne este fiecăruia în parte și tuturor deopotrivă adresată”, scrie Floriana, încheind cu esența sublimării omului în creștin: ”Biserica ne îndeamnă, Hristos ne așteaptă!”.
Așa cum scriam, este poate cel mai frumos și potrivit mesaj - de la o floare… care a găsit calea către mereu-frumusețe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu