Informațiile Institutului Național de Statistică și Studii Economice din Franța încing campania pentru alegerile prezidențiale din 2022. Partidele de dreapta, de stânga sau de centru vorbesc despre același lucru – schimbarea demografică radicală a Franței. Modul în care o fac diferă: stânga franceză vorbește despre o inevitabilă, dacă nu chiar binevenită, ”creolizare”, dreapta împrumută viziunea teoriei ”marii înlocuiri” a populației, iar centrul politic le spune francezilor că nu sunt decât două soluții – creșterea natalității sau deschiderea porților pentru imigranți.
Într-un interviu de pe 16 mai, Marion Marechal Le Pen, nepoata liderei Adunării Naționale (fostul Front Național) și fostă deputată din partea FN, a spus că, în 2050, francezii indigeni ar putea fi minoritari în țara lor. ”Uitându-ne pe datele oficiale ale Institutului Național de Statistică, dacă vom continua în același fel, francezii indigeni vor fi minoritari pe teritoriul Franței în jurul anului 2050”. ”Dacă poporul istoric devine minoritar, Franța va mai fi oare Franța?”, se întreabă Marion Marechal. ”Franța va mai fi Franța, dacă mâine vom deveni o republică islamică? Nu sunt deloc convinsă”. Marion Marechal crede în asimilarea străinilor, însă ”asta nu se poate face dacă culturile străine devin majoritare” în Franța, spune ea.
Abordarea lui Marion Marechal este un tabu în politica franceză. A vorbi despre asimilare și mai ales despre ”marea înlocuire” (o teorie lansată de francezul Renaud Camus) contravine corectitudinii politice. Însă a vorbi despre ”creolizare” este cât de poate de benign, câtă vreme această abordare, inițiată de scriitorul de stânga Edouard Glissant, arată că metisarea populației nu este un plan, este o realitate și este ceva inevitabil. O împlinire a ceea ce spunea federalistul European Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi: ”Rasa viitorului este euro-asiatică-negroidă, extrem de asemănătoare cu anticii egipteni și va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate a personalităților”.
Iată cum a interpretat liderul partidului Franța Nesupusă, Jean-Lunc Melenchon, aceleași informații ale Institutului Național de Statistică, la un miting electoral care a avut loc tot pe 16 mai. ”În 2050, jumătate din populația Franței va fi metisă. Suntem un popor care se creolizează chiar în acest moment. Acest fenomen est rezultatul faptului că dragostea nu se uită în actele de identitate, pentru a stabili către cine să se orienteze”, a spus Melenchon. În urmă cu un an, Melenchon a spus că ”creolizarea nu este un proiect și nici un program: este un fapt care se constată, se produce”. Este o viziune împrumutată de la amintitul Edouard Glissant, care spunea despre „creolizare” că este ”un proces socio-etnic care duce la apariția unei terțe identități, una care nu triumfă asupra celor de dinainte, ci li se adaugă”. Glissant mai scria că rezultatul acestui proiect este ”total imprevizibil”. El contrapunea ”creolizarea” asimilării, considerată un concept de extremă dreapta.
Francois Bayrou, multă vreme figura principală a centrului politic din Franța, acum asociat regimului Macron, numit în fruntea Înaltului Comisariat pentru Planificare (instituție apărută în 2020), comentează și el informațiile Instituitului Național de Statistică și pune că este nevoie de ”un pact național pentru demografie”, prin care statul să poată soluționa criza demografica și criza sistemului de pensii.
Asta, spune Bayrou, înseamnă că ”fie avem mai mulți copii, fie primim mai multe persoane din alte țări”. ”Franța va trebui să utilizeze două pârghii în proporții rezonabile, care să garanteze menținerea coeziunii naționale”, a spus Bayrou. El consideră că aportul migrator ”nu este o soluție”, din cauza „impactului asupra demografiei și din cauza dificultăților sociale și culturale”. ”Imigrația poate ajuta la ameliorarea raportului persoane active/pensionari și a capacității de finanțare a sistemelor noastre sociale”, a spus totuși Bayrou.
”Ne mai trebuie 40-50.000 de nașteri pe an pentru a asigura reînnoirea generațiilor”. El a atras atenția că indicele fertilității scade, de la 2,02 copii pentru o femeie în 2010, la 1,83 în 2019. Apoi, criza pandemiei a generat un ”climat pesimist”, care reduce dorința de a avea un copil.
Imigrația este o soluție de urgență, „trebuie să acceptăm ideea că are un rol”. În caz contrar, trebuie ca părinții ”să aibă mijloacele pentru a avea numărul de copii pe care și-l doresc”, ceea ce înseamnă că trebuie majorate ajutoarele pentru copii și că este nevoie de o politică adaptată pentru locuințe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu