La scurt timp după ce zeci de generali francezi în retragere au semnat o scrisoare în care avertizau asupra unui posibil război civil, a venit rândul a mii de militari, activi de această dată, să lanseze o scrisoare deschisă anonimă de susținere a foștilor lor comandanți și să avertizeze și ei asupra unei „insurecții”, revoltați că ”ura față de Franța și istoria ei devin regula” și că liderii țării sunt caracterizați de ”lașitate, viclenie și perversitate”.
Ca și scrisoarea cadrelor în retragere, aceasta din urma a fost publicată de Valeurs Actuelles. Peste 100.000 de cetățeni s-au alăturat apelului militarilor. Redactorul-șef al Valeurs Actuelles, Geoffroy Lejeune, spune că acest lucru demonstrează că îngrijorările militarilor sunt îngrijorările tuturor francezilor. ”Asta arată că există susținere populara, ca nu este o simplă gălăgie”.
Puterea denunță o mașinațiune politică
Șeful Statului Major al Armatei Franceze i-a invitat pe semnatarii anonimi ai scrisorii să renunțe la uniformă. ”Cel mai rezonabil este sa părăsească instituția, pentru avea toată libertatea de a-și face publice ideile și convingerile”, a spus generalul Francois Lencointre, într-o scrisoare adresată tuturor militarilor. ”În numele apărării convingerilor personale, semnatarii scrisorii au contribuit la antrenarea armatei în dezbateri politice în cadrul cărora nu are nici legitimitate, nici rolul de a interveni”. Generalul Lencointre le-a cerut militarilor sa ”dea dovadă de bun simț și luciditate”. ”Fiecare militar este liber să gândească ce vrea, însă trebuie să facă distincția fără nicio ambiguitate între responsabilitatea de cetățean și cea de militar”. Generalul a arătat că această ”neutralitate” îi permite armatei să acționeze ”fără rezerve și fără motivații ascunse”.
Luni, 10 mai, ministrul Apărării, Florence Parly, a spus că noua scrisoare, cea a militarilor activi, este o ”mașinațiune politică grosolană”. Premnierul Jean Castex a spus că este ”un editorial politic de extremă dreapta”. Ministrul de Interne, Gerard Darmanin, și-a exprimat dubiile în ce porivește identitatea semnatarilor și intențiile lor. ”Mai sunt câteva săptămâni pana la alegerile regionale și câteva luni până la primul tur al prezidențialelor, este o manevră grosolană”, a spus ministrul. ”Dacă vrei sa fii curajos, spune cine ești”.
Fostul președinte Francois Hollande, unul dintre creatorii politicianului Emmanuel Macron, succesorul său la Elysee, i-a criticat și el pe semnatarii scrisorii. ”Despre ce deontologie vorbim? Cum putem să ne gândim că armata este animată astăzi de asemenea sentimente și de o voință de pune sub semnul întrebării înseși principiile Republicii?”, a spus Hollande.
Jean-Luc Melenchon, liderul partidului „Franța Nesupusă”, de stânga, pro-migrație, i-a atacat și el pe semnatarii scrisorii. ”Este o situație de o gravitate excepțională”. ”Dacă voi fi ales președinte al Republicii, aceste infracțiuni nu vor rămâne nepedepsite. Intenționez să epurez armata de acești rebeli”.
Opoziția de dreapta ia partea semnatarilor
O cu totul altă atitudine putem vedea la dreapta eșichierului politic. Eurodeputatul Franc-Xavier Bellamy, din partea Republicanilor, a spus: ”Sunt revoltat să văd cum anumiți decidenți îi judecă pe mesageri pentru a nu asculta mesajul”, un mesaj ”precis” și ”alimentat de o experiență pe teren”.
Marine Le Pen, lidera partidului Adunarea Națională, pe care sondajele o dau drept contracandidată cu șanse a lui Emmanuel Macron în turul doi al prezidențialelor, spune că scrisoarea militarilor activi este un strigăt de avertizare. ”Au dreptate să ne alerteze. Nu e niciun apel la insurecție”. ”Dacă ar fi fost, nu l-aș fi susținut. Este vorba despre o constatare făcută de mii de francezi și care trebuia luată în serios de guvern”.
Un avertisment pentru Statele Unite
Judecate la rece, departe de luptele politice din Franța, scrisorile militarilor sunt interpretate nu ca un strigăt împotriva imigranților, ci ca o consecință a modului în care statul bunăstării a transformat Franța. Asta este opinia lui Auguste Meyrat, profesor în Texas.
„Așa cum protestele vestelor galbene nu au fost doar împotriva creșterii prețului carburanților, frustrarea francezilor din această scrisoare deschisă nu se leagă doar de imigranți. Ea pleacă de la ceea ce a ajuns Franța: o națiune tot mai mică și mai puțin importantă bântuită de un trecut glorios.
Problema Franței este statul providențial, unul dintre cele mai generoase din lume. Francezii plătesc taxe mari și se așteaptă în schimb la o mulțime de servicii publice. Deloc surprinzător, sistemul a dus la o datorie uriașă a guvernului, care a pus în pericol economia națională. În paralel, populația îmbătrânește și iese la pensie, iar rata natalității este mult sub nivelul necesar menținerii echilibrului.
Dacă anumiți membri ai Armatei Franceze ar reuși o lovitură de stat și i-ar deporta pe toți imigranții, decăderea Franței ar continua în același ritm. Câtă vreme cetățenii francezi depind de guvern din toate punctele de vedere și nu au motivația să-și deschidă propria afacere, să fie propriii lor șefi și să se lupte pentru clienți, nu se va schimba nimic. Nu imigranții au ucis țara, ci statul bunăstării.
Tatăl meu, un francez foarte mândru, a părăsit Franța din cauza culturii pomenii și a mediocrității. Colegii lui se plângeau mai mult de vacanțele lor decât de slujbe. Deși tatăl meu absolvise una dintre universitățile de top și avea o poziție înaltă la Banca Națională, a știut că fiii lui vor avea puține oportunități în Franța. Dacă am fi fost norocoși, am fi ajuns funcționari respectați ca și el, jucând jocul urcării pe scara corporatistă și politică. Însă am fi fost întotdeauna subalternii cuiva și nu am fi simțit împlinirea pe care ți-o dă libertatea la locul de muncă. Am fi fost sufocați din punct de vedere intelectual și spiritual”.
Și acum, un avertisment pentru Statele Unite.
”Americanii sunt departe de un stat al bunăstării precum în Franța, însă au motive să fie îngrijorați. Cu ”pachetele de ajutor” de trilioane de dolari, americanii devin tot mai dependenți de generozitatea guvernului. Inflația generată de tipărirea și mai multor dolari pentru cheltuielile lui Biden va duce la scăderea puterii de cumpărare a majorității americanilor, care vor deveni și mai dependenți de ajutoarele guvernamentale. Așa începe statul providențial. Cu timpul, numărul afacerilor și al angajaților se va reduce și va crește numărul celor care primesc ajutoare. În cele din urmă va apărea un sistem corporatist în care guvernul și câteva mari companii sunt principalii angajatori și principalii clienți. Pe măsură ce aceste entități vor crește, libertatea americanului de rând se va reduce. Când acest lucru va deveni evident pentru cei mai mulți, va fi deja prea târziu.
Pe scurt, America de mâine va fi ca Franța de astăzi: oameni cu un trecut măreț și cu un prezent dezamăgitor. Pentru a evita această soarta, trebuie să evităm ajutoarele și să nu căutăm țapi ispășitori printre non-americani. Calea către o societate liberă și puternică este munca. Câtă vreme americanii nu vor uita asta, vor continua să fie prima țară din lume și un exemplu pentru națiunile care au rătăcit calea”.
Scrisoarea cadrelor active din Armata Franței
După ce amintește de scrisoarea semnată de generalii în retragere, care au fost catalogați drept „rebeli” de guvern, de conducerea Armatei și de mai mulți politicieni, noua scrisoare spune: ”În ceste condiții, ne revenine nouă, celor care am început recent cariera militară, onoarea de a intra în scenă și de a spune adevărul”.
”Suntem cei pe care ziarele i-au numit ”generația focului”. Bărbați și femei, militari activi din toate armele și de toate gradele care ne iubim țara. Sunt singurele noastre titluri de glorie. Chiar dacă, din punct de vedere al regulamentelor, nu ne putem dezvălui identitățile, nu putem să tăcem.
Unii dintre noi au fost sub focul inamic în Afganistan, Mali, Republica Centrafricană. Unii am pierdut camarazi pe aceste fronturi. Și-au dat viața pentru a distruge islamismul căruia voi îi faceți concesii pe teritoriul nostru.
Aproape toți am cunoscut operațiunea Sentinelle (încă în desfășurare, inițiată după atentatele de la redacția Charlie Hebdo, în ianuarie 2015 – n.red.). Am văzut cu ochii noștri suburbiile abandonate și compromisurile cu delincvența. Am avut tentative de instrumentalizare a mai multor comunități religioase pentru care Franța nu înseamnă nimic – nimic în afară de un obiect al sarcasmelor, al disprețului și urii.
Am defilat pe 14 iulie. Iar această mulțime binevoitoare și diversa care ne aclama, pentru că eram propria ei emanație, ne-a cerut să ne ferim vreme de luni de zile, interzicându-ne să purtăm uniforma, transformându-ne în victime pe un teritoriu pe care suntem totuși capabili să-l apărăm.
Da, cei din precedenta generație de militari au dreptate în textul lor. Vedem violența din orașele și satele noastre. Vedem cum în spațiul public și în dezbaterea publică se instalează comunitarismul. Vedem cum ura față de Franța și istoria ei devin regula.
Veți spune că nu militarii trebuie să spună astea. Dimpotrivă: pentru că suntem apolitici în aprecierea situației, este o constatare profesională pe care o oferim. Am văzut această dezagregare în multe țări aflate în criza. Ea precede prăbușirea. Ea anunță haosul și violența și, contrar a ceea ce se spune acum, acest haos și această violență nu vor veni printr-o lovitură de stat militară, ci printr-o insurecție civilă.
Trebuie să fii laș să te legi de forma scrisorii predecesorilor noștri în loc să recunoști valabilitatea afirmațiilor lor. Trebuie să fii viclean pentru a invoca o datorie prost interpretată a rezerviștilor, cu scopul de a-i reduce la tăcere pe acești cetățeni francezi. Trebuie să fii pervers să încurajezi cadrele militare să ia poziție, pentru ca apoi să le sancționezi dur pentru că scriu altceva decât relatări de pe câmpul de luptă.
Lașitate, viclenie, perversitate: aceasta este viziunea noastră despre conducere. Dimpotrivă, armata este prin excelență locul în care se spune adevărul, pentru că este în joc viața. Vrem să vedem această încredere în instituția militară.
Da, dacă va începe un război civil, armata va menține ordinea pe teritoriul național, pentru că i se va cere asta. Este însăși definiția războiului civil. Nimeni nu își poate dori o situație atât de îngrozitoare, nici noi și nici militarii în retragere, însă, din nou, războiul civil mocnește în Franța, iar voi știți asta.
Toți înaintașii noștri, cei care au făcut din țara noastră ceea ce este acum, care i-au trasat granițele, care i-au apărat cultura, care au dat și au primit ordine în limba acestei țări, oare toți acești oameni au luptat pentru ca voi să lăsați Franța să devină un stat eșuat care înlocuiește impotența sa regaliană cu o tiranie brutală împotriva celor care sunt slujitorii Franței și care vor să o avertizeze asupra unui pericol?
Acționați, doamnelor și domnilor. De această dată nu este vorba despre emoții la comandă, despre clișee sau mediatizare. Nu este vorba despre prelungirea mandatelor voastre sau de câștigarea altora. Este vorba despre supraviețuirea țării noastre și a voastre”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu