30 iulie,2020/ Vizibil, gestionabil și capabil de legătură: „Creierul urban” face Tianjin Eco-city mai inteligent

China Search News, care avansează sistemele naționale de guvernanță și modernizarea guvernării, trebuie să facă mai întâi eforturi pentru îmbunătățirea sistemelor de guvernanță urbană și modernizarea guvernării, pentru a promova instrumente de gestionare a înțelepciunii infrastructurii urbane, management, filozofie pentru managementul inovației. 

Fiind un pilot național pentru construcția orașelor inteligente, Eco-City Tianjin din Sino-Singapore continuă să-și aprofundeze dezvoltarea prin tehnologii de ultimă oră, cum ar fi date mari, cloud computing, 5G și inteligență artificială în cadrul strategiei de dezvoltare cu două roți a „modernizării eco-orașului” și a  „inovației orașului inteligent”.

 Construcția „creierului urban” face ca guvernarea urbană să fie mai inteligentă, mai eficientă și mai rafinată.

Arhitectura „creierului urban” continuă să se îmbunătățească

Creierul orașului din Tianjin Eco-City Sino-Singapore a adăugat un „centru de date”, un „centru de securitate” și un „centru standard” pe baza „centrului de operare” inițial, realizând treptat mai multe creiere în paralel, îndeplinindu-și propriile atribuții, integrând abilitarea datelor, abilitarea înțelepciunii, reținerea standard și garanția de siguranță sunt integrate.

Centrul de operații este purtătorul operației „creierului urban”, care poate efectua monitorizarea și gestionarea zilnică a situației de operare a orașului și poate realiza, de asemenea, dispeceratele de urgență și legătura inter-departamentală atunci când se întâlnesc cu urgențe urbane. 

Centrul de operare „City Brain” este compus dintr-o platformă pe trei niveluri și adoptă un model de operare de legătură ierarhică.  Guvernanța inteligentă a orașului în acest domeniu integrează și analizează datele orașului în acest domeniu și comandă platforma corespunzătoare cu trei niveluri; platforma cu trei niveluri se bazează pe companii profesionale ca organ principal, care este baza de date a orașului.

Centrul de date este baza pentru funcționarea creierului orașului.Prin acces unificat, management unificat și analiză unificată a resurselor globale de date, datele mari sunt folosite pentru a împuternici guvernanța urbană.

Centrul de securitate este scutul pentru funcționarea creierului orașului, ceea ce face ca creierul orașului să funcționeze mai în siguranță prin mijloace tehnice precum strategii de securitate, strategii de recuperare a dezastrelor și mecanisme de securitate a datelor.

Centrul standard este manualul de operare al creierului orașului. Prin stabilirea unor serii de sisteme standard precum standardele de construcție ale orașelor inteligente, ghiduri de operare și manuale de gestionare, reglementează continuu căile de construcție, operare și management ale orașelor inteligente.

Funcția „creier urban” este optimizată continuu

ȘTIINȚĂ-TEHNICĂ-TEHNOLOGIE

Fizicienii afiliati Organizatiei Europeene pentru Cercetari Nucleare au lansat un raport în care dezvaluie faptul ca muzica clasica exista într-un câmp al realitatii, separat de spatiul-timp tetradimensional locuit de fiintele umane.
Oamenii de stiinta tocmai efectuau o cercetare de rutina a activitatii pentadimensionale folosind Acceleratorul de Particule de la CERN, faimos pentru dovedirea existentei bozonului Higgs, cand au dat peste întregul corpus al muzicii clasice Occidentale din secolul IX în interpretarea lui Nico Muhly.
Conform raportului, nenumaratele lucrări care compun acest repertoriu există într-un continuum care se află dincolo de limitele perceptiilor umane.
“Muzica clasică transcende atât curgerea liniară a timpului cât si spatiul Euclidian cu care suntem obisnuiti”, a relatat Rolf-Dieter Heuer, directorul general al CERN. 

“O lucrare muzicala este o entitate misterioasa a cărei esenta eludeaza total simturile noastre”.
Fizicienii afirmă că orice înregistrare sau spectacol al unei piese de muzică clasică este un fel de hologramă sonoră proiectată în realitatea noastră de zi cu zi de către lucrarea muzicală reală, ce vibrează etern într-un mediu eteric ce plutește înăuntrul sau în jurul nostru în orice moment.
“Gânditi-vă la Simfonia a V-a de Beethoven. Sigur, poate v-ati uitat pe partitura sau poate ca ati auzit o orchestra oarecare interpretand-o. Dar ati întalnit-o vreodata în forma sa pură ?” a intrebat Heuer. “Cand iesiti dintr-un muzeu stiti că picturile încă se află acolo. Dar A Cincea lui Beethoven unde rămâne când nu sunteti prin preajmă ? Acum știm.”
Chiar daca oamenii de stiinta au masurat densitatea si încarcatura muzicii clasice si i-au urmarit plasarea sa in Cosmos, rolul sau in Univers inca nu poate fi explicat.
Unii astrofizicieni au spus ca Canonul muzicii clasice Occidentale ar putea sa fie asa-zisa “materie întunecată” care se consideră că ar însemna vreo 95% din materia Universului. Altii sunt mai putin siguri de acest lucru.
“Muzica clasica exista intr-o dimensiune impenetrabila pentru fiintele umane, pesemne ca e posibil sa nu o putem intelege niciodata”, a afirmat Leonard Susskind, fizician teoretician de la Stanford.
“Este îmbucurator ca stiinta a dovedit în sfarsit că muzica classica sălășluieste într-un tărâm autonom si independent, detasat de experientele noastre lumesti,” continua dânsul. “Dar intrebarea ramane, in primul rand ce caută de fapt muzica clasică în universul nostru ?”

Sursa: - Physicists Prove Classical Music Inhabits Separate Realm, Inaccessible To Humans.

           - http://www.nldesigns.ro

Tehnologia modernă modifică fiziologia şi psihologia umană

Tehnologia modernă modifică fiziologia şi psihologia umană: gândim altfel, simţim altfel, ne amintim şi uităm altfel, dormim altfel, ba chiar visăm altfel decât acum câteva decenii, spun cercetătorii. Cum e posibil ?

Tehnologia modernă modifică fiziologia şi psihologia umană: gândim altfel, simţim altfel, ne amintim şi uităm altfel, dormim altfel, ba chiar visăm altfel decât acum câteva decenii, spun cercetătorii.

Cum e posibil ? Datorită unei trăsături extraordinare a creierului nostru, care îi permite acestuia să îşi modifice funcţionarea – influenţându-ne astfel şi fiziologia, şi comportamentul - în urma unor noi experienţe.

Această remarcabilă însuşire – numită neuroplasticitate – şi-a arătat întregul potenţial odată cu progresele recente ale tehnologiei şi cu invazia acesteia în viaţa noastră: internetul, televiziunea, tehnologiile interactive ne alimentează creierul cu o enormă bogăţie de informaţii noi, iar creierul şi restul organismului reacţionează la această stare de lucruri modificându-şi felul în care funcţionează.

Iată mai jos, câteva exemple care demonstrează aceste efect. E bine sau rău că se întâmplă asta ? Ca de obicei, totul e cu dus şi-ntors…

Deloc surprinzător, părerile sunt împărţite; după cum arată autoarea unui articol recent pe această temă, unii dintre specialişti apreciază pozitiv efectele tehnologiei media moderne asupra creierului: ea ne ajută să ne organizăm mai eficient viaţa, scutindu-ne de a învăţa şi ţine minte o mulţime de lucruri devenite neesenţiale şi lăsându-ne astfel mintea liberă pentru a gândi mai profund la probleme fundamentale.

Alţi specialişti se tem că, dimpotrivă, extinderea tehnologiei în viaţa noastră ne reduce capacitatea de atenţie, ne face nerăbdători şi ne distruge creativitatea când e vorba despre acţiuni din alte sfere decât cea digitală.

Suntem încă departe de a înţelege pe deplin în ce fel ne afectează tehnologiile moderne din sfera comunicării.

Iată – extrase din acelaşi articol, apărut recent în Mashable, care citează studii recente din domeniul fiziologiei, neurologiei, psihologiei etc. - câteva exemple care arată că, până una-alta, impactul lor asupra fiinţei umane este real şi profund. Cât de bine sau cât de rău ne va face acesta, doar timpul o va arăta.


Visăm în culori

Atât de mare este impactul televiziunii asupra vieţii oamenilor, încât le afectează până şi felul în care visează. Nu e vorba numai de faptul că putem avea coşmaruri după ce ne-am uitat la un film de groază; nu, efectul este unul adânc şi durabil.

Un studiu realizat în 2008 la Universitatea Dundee, Marea Britanie, arăta că, dintre participanţii la studiu, adulţii de peste 55 de ani care crescuseră într- o casă unde exista televizor alb-negru aveau tendinţa de a visa mai mult în alb-negru. Participanţii mai tineri, care crescuseră în epoca televizoarelor color, visau aproape întotdeauna în culori. Un studiu al American Psychological Assocation, din 2011, a confirmat aceste rezultate. Studii anterioare, realizate în prima jumătate a secolului XX, sugerau că, înainte de apariţia televiziunii (alb-negru, pe vremea aceea), oamenii visau mai mult în culori şi că expunerea la imaginile transmise de televizoarele alb-negru a fost corelată cu o multiplicare a viselor alb-negru. Ulterior, odată cu apariţia cinematografiei şi a televiziunii în culori, ne-am întors la visele colorate.


Sindromul „vibraţiei fantomă”

Vi s-a întâmplat să aveţi impresia că vă sună telefonul mobil (sau, mai curând, că vibrează) şi, verificând, să constataţi că nu era nici vorbă de aşa ceva ? Li se întâmplă multora: 89% dintre cei 290 de studenţi chestionaţi în cadrul unui studiu din 2012, publicat în Computers and Human Behavior, au declarat că au resimţit această impresie, iar un sondaj efectuat în rândul personalului dintr-un spital a produs rezultate similare.

Fără să fie ceva grav, faptul rămâne totuşi extrem de interesant din perspectiva neuroplasticităţii, a modului în care s-a adaptat creierul la lumea modernă, dominată de dispozitive electronice portabile.

Un psiholog a emis ipoteza că, la ora actuală, creierul uman şi-a modificat „setările” în ceea ce priveşte sensibilitatea la anumiţi stimuli, astfel încât poate lua diferite senzaţii fizice drept o vibraţie a telefonului – un exemplu remarcabil de neuroplasticitate, chiar dacă fenomenul e cam sâcâitor.


Somn şi veghe

Impactul dispozitivelor electronice cu ecrane luminoase asupra somnului este un aspect mult investigat în ultimii ani. Lumina cu conţinut mare de radiaţii albastre emisă de aceste ecrane are un efect pertubator intens asupra oraganismului uman: influenţează orarul de somn, prin urmare ritmul circadian, iar modificarea ritmului circadian are imapct asupra fiziologiei organismului, de la funcţionarea sistemului imunitar şi secreţia hormonilor de stres până la metabolism şi riscul de cancer.

Impactul luminii albastre asupra corpului uman, tinde să devină o adevărată problemă de sănătate publică.


Memoria şi atenţia nu mai sunt cum erau odată...

Pe vremuri, capacitatea de a învăţa pe de rost era foarte apreciată. Dacă pretenţia ca studenţii să înveţe pe de rost şi să „recite” pagini întregi din manuale era discutabilă, în schimb nu se poate nega uriaşa importanţă pe care a avut-o cultura orală în viaţa omenirii, iar această cultură orală se baza pe memorizarea, pe „învăţarea pe dinafară” a nenumărate poveşti, legende, poeme, cântece, descântece, reţete de leacuri etc., care s-au transmis astfel prin veacuri, de la o generaţie la alta.

Însă în lumea computerelor şi a motoarelor de căutare, cu ajutorul cărora regăsim într-o clipă cantităţi enorme de informaţie, de ce ne-am mai obosi să o ţinem minte ?

Dar această confortabilă uşurinţă de a găsi informaţia dorită are un preţ: memoria oamenilor nu mai este cum era.

În anul 2007, un sondaj realizat de un specialist în neuroştiinţe, pe 3000 de persoane, a dus la concluzia că era mai puţin probabil ca oamenii mai tineri să ţină minte informaţii personale obişnuite, precum ziua de naştere a unei rude sau chiar propriul lor număr de telefon.

Tot aşa, folosirea calculatoarelor de buzunar reduce, în timp, capacitatea oamenilor de a face calcule simple, iar unii au ajuns incapabili să se descurce prin propriul lor oraş fără ajutorul GPS-ului.

Capacitatea de a ne concentra atenţia pe termen mai lung are de asemenea de suferit de pe urma internetului şi a reţelelor de socializare.

Celor obişnuiţi cu mijloacele digitale de comunicare le e mai greu să citească o carte ore întregi – o capacitate pe care oamenii ştiutori de carte o aveau în măsură foarte mare, acum 3-4 decenii – şi adesea, când citesc publicaţii online, citesc pe sărite articolele, în loc de a citi atent, cuvânt cu cuvânt. Acest fenomen îi îngrijorează în mod deosebit pe specialiştii în educaţie, deoarece este frecvent în rândul copiilor şi al adolescenţilor, iar creierele acestora, înzestrate cu o mare plasticitate, se adaptează acestui mod superficial, dar foarte răspândit, de a citi, nemaiputând astfel să-şi dezvolte corespunzător capacitatea de concentrare.


Jocurile video au (şi unele) efecte pozitive

Dacă a privi timp de ore întregi ecranul unui computer ne oboseşte ochii, există şi activităţi ce implică utilizarea computerului şi amplifică totuşi anumite capacităţi vizuale.

Un studiu din 2013 arăta că jocurile video ce presupun ochirea şi „împuşcarea” adversarilor virtuali - gen Halo sau Call of Duty – îmbunătăţesc capacităţile vizuale legate de percepţia spaţială, precum şi capacităţile de luare rapidă a deciziilor. Alte studii arată că, adesea, împătimiţii jocurilor pe calculator au, de asemenea, o coordonare ochi-mână mai bună, ca şi o capacitate mai mare de a percepe contrastul dintre diferite obiecte din mediu, într-un ambient cu lumină scăzută.

Jocurile complexe, de strategie, precum Starcraft pot îmbunătăţi aşa-numita flexibilitate cognitivă a creierului - capacitatea de a trece cu uşurinţă de la o sarcină la alta, un efect evident mai ales în cazul unor subiecţi mai vârstnici.


Mai impulsivi ca oricând ?

Acum, reversul monedei: acelaşi studiu care evidenţiase efectul pozitiv al jocului Halo asupra capacităţilor vizuale arăta că practicarea acestui joc poate stimula comportamentul impulsiv sau chiar agresiv al jucătorilor în viaţa reală; autorii studiului au ajuns la concluzia că specificul jocului, ce presupune ca jucătorii să reacţioneze cât mai rapid în situaţii violente, inhibă controlul impulsurilor, favorizând reacţiile imediate, reflexe, ceea ce le poate face pe respectivele persoane să reacţioneze impulsiv şi dur, cu ostilitate sau violenţă necontrolată, în viaţa de zi cu zi.

Este unul dintre studiile care au dat un răspuns întrebării care îi frământă pe părinţi şi profesori: jocurile video violente stimulează agresivitatea ?

Se pare că, într-o anumită măsură, e adevărat, chiar dacă nu putem da vina doar pe jocurile video. Şi alte studii au descoperit corelaţii între jocurile video violente (şi alte tipuri de conţinut digital violent), pe de o parte, şi agresivitate şi probleme de atenţie, pe de altă parte.


Şi totuşi, devenim mai creativi

Mulţi dintre noi - mult mai mulţi decât înainte de era digitală – găsesc, prin intermediul internetului, căi de a se exprima creator, nu numai sub aspect artistic, ci şi altfel – social, de pildă. Tehnologia digitală, susţine autoarea articolului, facilitează angajarea oamenilor – artişti sau nu – în activităţi creatoare.

Clay Shirky, autor al unei cărţi recent apărute (Cognitive Surplus: Creativity and Generosity in a Connected Age) consideră că internetul pune în valoare elementul numit de el „surplus cognitiv” – timpul şi energia pe care le putem dedica activităţilor şi obiectivelor care ne pasionează.

Spre deosebire de privitul la televizor – îndeletnicire pasivă, în cursul căreia spectatorul „înghite” ceea ce se oferă – mediile de socializare îl implică activ pe utilizator, îndemnându-l să interacţioneze astfel într-un mod nou cu textele şi imaginile, stimulând împărtăşirea informaţiei şi a emoţiilor asociate cu aceasta şi încurajând astfel înclinaţia utilizatorilor de a crea, de a „face” ceva ei înşişi şi de a împărtăşi cunoaşterea respectivă, fie că e vorba despre a pune poze pe Flickr, fie de a scrie o recenzie despre o carte, a redacta un articol pentru Wikipedia sau a da sfaturi prinvind un proiect de bricolaj; exemplele sunt numeroase şi extrem de diverse.

Într-un interviu publicat în Wired, Clay Shirky a explicat că această implicare creatoare asociată cu surplusul cognitiv poate lua forme foarte diferite, de la fenomenul ”lolcat” (alăturarea de fraze umoristice unor poze reprezentând pisici) până la angajare politică serioasă, precum raportarea unor cazuri de încălcare a drepturilor omului, ca în cazul site-ului Ushahidi.com.

Iar acest surplus cognitiv reprezintă un mare atu, este un element valoros al societăţii actuale, consideră Shirky. Acumularea, în rândul populaţiei educate a lumii, a timpului liber ce poate fi dedicat acestui tip de implicare – poate de ordinul unui trilion de ore pe an – este „o nouă resursă”, spune el.

Daniel Pink, autor de carti, consideră că, într-o lume în care oamenii au tot mai mult timp pentru a face ceea ce le place şi petrec o mare parte din acest timp în mediile de socializare online, acestui surplus cognitiv i se pot găsi diferite utilizări, mai valoroase decât i se puteau găsi timpului – considerabil – petrecut în faţa televizorului.

„Era post-TV” în care trăim ne modifică, aşadar, semnificativ viaţa şi nu numai în sens rău; ne poate transforma şi în direcţii pozitive comportamentul, aspiraţiile, posibilităţile de exprimare, punând astfel în valoare potenţialul uman.


http://www.descopera.ro/cultura/

ȘTIINȚĂ-TEHNICĂ-TEHNOLOGIE

”ASIMO” este un robot umanoid creat si dezvoltat de compania Honda. ASIMO a deschis o noua poarta in lumea roboticii, venind cu inovatii, atat pentru usurarea muncii, cat si pentru ajutorul oferit oamenilor prin noile proteze automatizate.

Avansand foarte mult, universul tehnologiei a adus o noua ramura si anume robotica. Aceasta se ocupa cu dezvoltarea, constructia, operarea si aplicatiile robotilor, cat si cu sistemele pentru control, activitatiile senzoriale si procesarea informatiei ale acestora. Astfel a fost creat si robotul ASIMO.

Dar v-ati intrebat vreodata cine a inventat robotul ASIMO ?

Acronimul pentru “Advanced Step in Innovative Mobility”, ASIMO este un robot umanoid creat si dezvoltat de compania Honda. A fost introdus pe data de 21 octombrie 2000, dezvoltat pentru a fi un asistent mobil multi-functional. Este folosit in demonstratii in jurul lumii pentru a incuraja stiinta si matematica.

Ideea de a crea un robot umanoid a inceput la Honda in anii 1980. Obiectivul companiei a fost de a crea un robot care merge si care nu numai ca se adapteaza si interactioneaza cu omul, ci si imbunatateste calitatea vietii.

Cercetarile efectuate in seriile anterioare au condus la crearea ASIMO. Dezvoltarea ASIMO a inceput la Centrul de Cercetare Tehnica Fundamentala Wako din cadrul Honda, Japonia, in anul 1999 si a fost lansat in octombrie 2000.

Diferit de predecesorii lui, robotul ASIMO a fost primul care a avut inclus controlul de predictie a miscarii, care permite o flexibilitate sporita a membrelor si o miscare mai fluenta, asemenea unui om.

In 2000, prima versiune a robotului a fost proiectata pentru a functiona intr-un mediu uman, care i-ar permite sa-i ajute pe oameni in situatii reale. De atunci, au fost mai multe modele la care le-au fost imbunatatite abilitatiile pentru indeplinirea sarcinilor.

In 2007, Honda a actualizat tehnologiile de informatii ASIMO, care permite coordonarea in grupuri de roboti. De asemenea, au fost introduse si capacitati de a se retrage cand se apropie un om si capacitati de a reveni la unitatea de incarcare la detectarea nivelurilor reduse a bateriilor.

Din 2000 pana in zilele noastre, ASIMO a calatorit in jurul lumii si a facut demonstratii publicului international, luand parte la nenumarate turnee de prezentare si de promovare, ridicand interesul noii generatii pentru stiinta si matematica. Noile modele de roboti au fost actualizate, avand o inaltime mai mare, greutate mai scazuta si o autonomie de functionare mai mare.

Cercetarile Honda cu robotul ASIMO au condus la dezvoltarea unor dispozitive de asistare pentru oameni cum ar fi Asistarea pentru Suportul Greutatii Corporale.

ASIMO a deschis o noua poarta in lumea roboticii, venind cu inovatii, atat pentru usurarea muncii, cat si pentru ajutorul oferit oamenilor prin noile proteze automatizate.

Acum stiti cine a inventat robotul ASIMO si cat de mult a avansat tehnologia intr-un timp atat de scurt. Speram ca acest articol v-a satisfacut dorinta de cunoastere si v-a imbogatit cunostintele.

sursa: http://www.cineainventat.ro/robotul-asimo