Dreptul de petitionare este prevazut in art. 51 din Constitutie 2).
Reglementarea detaliata a modului in care acest drept poate fi exercitat a fost facuta prin Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 3) privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor.
Potrivit ordonantei, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia,
sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică,
pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa
autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor
publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale
de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome (denumite în
generic, in ordonanta, autorităţi şi instituţii publice).
Pot fi adresate petitii si Parlamentului si Presedintelui Romaniei,
dar regimul lor nu este prevazut in Ordonanta Guvernului nr. 27/2002, ci
in reglementarile proprii pe care cele doua autoritati le adopta 4) / emit 5) cu privire la modul de solutionare a petitiilor ce le sunt adresate.
Prin petitie se valorifica un drept sau un interes personal (direct
legat de autorul petitiei) ori se aduce la cunostinta
autoritatii/institutiei publice existenta unei probleme de ordin
general.
In cazul in care petitia nu vizeaza direct un interes personal, ci
obtinerea de informatii cu caracter general, ce privesc sau rezulta din
activitatea unei autoritati/insitutii publice, solicitantul va trebui sa
urmeze procedura speciala prevazuta de Legea nr. 544/2001, privind
liberul acces la informatiile de interes public.
Compartimentul pentru relatii cu publicul din cadrul
autoritatii/insitutiei publice primeste, înregistreaza, se îngrijeste de
rezolvarea petiţiilor şi expediaza răspunsurile către petiţionari.
Petitiile sunt inregistrate si evidentiate separat de cererile
intemeiate pe Legea nr. 544/2001.
Ordonanta prevede raspunderea directa a conducătorilor
autorităţilor/instituţiilor publice pentru buna organizare şi
desfăşurare a activităţii de primire, evidenţiere şi rezolvare a
petiţiilor. De asemenea, ordonanta prevede aceeasi raspundere directa a
conducatorilor si pentru legalitatea soluţiilor şi comunicarea acestora
în termenul legal. Mentionarea expresa a “raspunderii directe” semnifica
importanta pe care a dorit sa o acorde legiuitorul activitatii de
rezolvare a petitiilor.
In cazul in care o petiţie este adresata greşit (unei alte
autoritati/insititutii publice decat cea competenta, potrivit legii, sa
rezolve problema sesizata) ea va fi redirectionata, în termen de 5 zile
de la înregistrare, de către autoritatea/instituţia care a primit-o si
care va proceda si la înştiinţarea petiţionarului despre aceasta.
Pentru ca o petitie sa fie “valabila”, sa fie luata in seama de
autoritati, trebuie obligatoriu sa fie semnata de petitionar si sa
contina datele de identificare ale petitionarului (nume, domiciliu). In
lipsa acestora, petitia nu se ia în considerare şi se clasează.
In termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei,
autoritatea/instituţia publica trebuie sa comunice petitionarului un
răspuns, favorabil sau nefavorabil. Termenul de 30 zile poate fi
prelungit cu 15 zile, deci poate ajunge la 45 de zile, in situaţia în
care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai
amănunţită; prelungirea poate fi acordata numai de catre conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice.
Răspunsul trebuie semnat de către conducătorul
autorităţii/instituţiei publice ori de persoana împuternicită de acesta,
precum şi de şeful compartimentului care a soluţionat petiţia. În
răspuns se va indica, în mod obligatoriu, temeiul legal al soluţiei
adoptate.
Pentru evitarea “abuzului” in exercitarea dreptului de petitionare,
in cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau
instituţii publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea
se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care
trebuie să facă referire la toate petiţiile primite. Dacă după
trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi
petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit
sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial
făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.
Ordonanta prevede doar sanctiuni disciplinare pentru incalcarea
dreptului la petitionare. Astfel, constituie abatere disciplinară şi se
sancţionează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici sau, după caz, potrivit legislaţiei muncii
următoarele fapte:
– nerespectarea termenelor de soluţionare a petiţiilor;
– intervenţiile sau stăruinţele pentru rezolvarea unor petiţii în afara cadrului legal;
– primirea direct de la petiţionar a unei petiţii, în vederea rezolvării,
fără să fie înregistrată şi fără să fie repartizată de şeful
compartimentului de specialitate.
Descarcati un Model de petitie
Recomandam ca petitia sa fie trimisa prin posta, recomandat sau cu confirmare de primire (preferabil, cu confirmare de primire).
Note:
1) Desigur, aceasta se adreseaza doar organelor de ancheta (politie, parchet).
2) Art. 51 din Constitutia revizuita in 2003 (fostul art. 47 din Constitutia din 1991) are urmatorul continut:
“(1) Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate numai in numele semnatarilor.
(2) Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta.
(3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.
(4) Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii.”
3) Ordonanta Guvernului nr. 27 din 30 ianuarie 2002,
privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor, a fost
publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1
februarie 2002 si a fost aprobata, cu modificari si completari, prin
Legea nr. 233 din 23 aprilie 2002, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002. Ulterior, Legea nr.
233/2002 a suferit o rectificare, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 613 din 20 august 2002.
4) In acest sens, art. 183 – 187 din Regulamentul Camerei Deputatilor prevad:
“Art. 183. – (1) Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Camerei Deputaţilor.
(2) Petiţiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se domiciliul petiţionarului sau al unuia dintre petiţionari.
Art.
184. – Petiţiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii,
consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul
petiţionarului şi obiectul cererii. Forma electronică a registrului va
fi prezentată pe site-ul Camerei Deputaţilor.
Art. 185. – (1)
Petiţiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea
abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi altor comisii permanente,
spre dezbatere şi soluţionare.
(2) Oricare membru al Camerei poate
lua cunoştinţă de conţinutul unei petiţii, adresându-se în acest sens
preşedintelui comisiei sesizate.
Art. 186. – (1) Comisia sesizată va
decide, în termen de cel mult 10 zile, dacă va trimite petiţia unei
autorităţi publice competente sau o va clasa.
(2) Petiţionarului i se aduce la cunoştinţă soluţia adoptată.
Art.
187. – (1) Semestrial Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei
şi pentru petiţii prezintă Biroului permanent şi apoi Camerei, la
începutul fiecărei sesiuni, un raport asupra petiţiilor primite şi
asupra modului de soluţionare a acestora.
(2) În raport se vor face
menţiuni cu privire la soluţiile date de autorităţile publice la
petiţiile care le-au fost trimise spre soluţionare.
(3) Autorităţile
publice care au primit petiţii spre soluţionare sunt obligate să
transmită comisiei soluţiile adoptate, în termen de cel mult o lună de
la primirea petiţiei.”
De asemenea, art. 164 – 167 din Regulamentul Senatului prevad:
“Art.
164. – Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Senatului.
Petiţiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se
domiciliul petiţionarului sau al unuia dintre petiţionari.
Art. 165. –
Petiţiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea
primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele,
domiciliul petiţionarului şi obiectul cererii.
Art. 166. – (1)
Petiţiile înregistrate se repartizează spre soluţionare de către unul
dintre vicepreşedinţii Senatului, desemnat de preşedinte, comisiei
permanente competente, potrivit obiectului petiţiei, ori senatorilor
cărora le-au fost adresate personal.
(2) Orice membru al Senatului
poate lua cunoştinţă de conţinutul unei petiţii, adresându-se în acest
scop preşedintelui comisiei căreia i-a fost repartizată.
(3) Senatorul căruia îi sunt adresate petiţii le va transmite spre soluţionare autorităţilor publice competente.
Art.
167. – (1) Comisia va decide care sunt petiţiile a căror rezolvare nu
suferă amânare, sesizând de îndată autorităţile publice competente, în
vederea soluţionării lor. Pentru celelalte petiţii comisia va decide, în
cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacă le va trimite unei
autorităţi publice competente ori le va clasa. În cazuri deosebite
problema ce face obiectul petiţiei se prezintă Senatului.
(2)
Autorităţile publice sesizate au obligaţia să informeze Senatul, în
scris, în termen de cel mult 30 de zile, despre soluţia adoptată.
(3) Petiţionarului i se aduce la cunoştinţă soluţia adoptată.”
5) Soluţionarea petiţiilor adresate Preşedintelui
României se face în conformitate cu Normele privind procedura de
soluţionare a petiţiilor adresate Preşedintelui României, emise în baza
Legii nr. 233/2002 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002
privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, norme
cuprinse în Regulamentul de Ordine Interioară al Administraţiei
Prezidenţiale. In esenta, petitiile sunt primite si gestionate de
Compartimentul Probleme Cetăţeneşti din cadrul Administraţiei
Prezidenţiale, care trebuie sa raspunda petentului in termen de 45 de
zile de la primire. Acelasi compartiment se ocupa si de organizarea şi
asigurarea liberului acces la informaţiile de interes public, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2001, cu excepţia
dispoziţiilor speciale privind accesul mijloacelor de informare în masă
la informaţiile de interes public.
6) Se completeaza in cazul persoanelor juridice.
7) Se completeaza in cazul persoanelor juridice.
8) In cazul persoanelor fizice.
9) Se completează in cazul persoanelor juridice.
