Teodosie, din dragoste pentru Sfântul Haralambie

 

În plină pandemie, ÎPS Teodosie  a organizat o slujbă și o procesiune, miercuri, la Constanţa pentru cinstirea Sfântului Haralambie, la care au participat zeci de oameni.

Arhiepiscopul Tomisului chiar a mulţumit Primăriei Constanţa, care a dat aviz favorabil pentru eveniment.

Arhiepiscopia Tomisului organizează o amplă sărbătoare dedicată Sfântului Haralambie. Timp de trei zile, începând de marți până joi, au loc mai multe slujbe, dar și un concert de muzică religioasă și o procesiune pe străzile orașului Constanța, se preciza pe pagina de FB a Arhiepiscopiei.

La manifestări a fost invitat să participe și PS Ilarion, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Miercuri dimineață, acesta va fi întâmpinat de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în cadrul unei ceremonii publice.

„Preoții și credincioșii parohiei Sfântul Haralambie din Constanța vor întâmpina doi ierarhi la intersecția bulevardelor Tomis și Aurel Vlaicu (zona vapor), apoi vor merge în procesiune la biserică, unde va fi oficiată Sfânta Liturghie de către IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împreună cu invitatul său, PS Ilarion, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului”, au anunțat reprezentanții Arhiepiscopiei Tomisului.

Programul evenimentului organizat de Arhiepiscopia Tomisului mai cuprinde Concertul de pricesne, care va avea loc marți, la ora 19.00, la biserica „Sf. Haralambie” din Constanța. Evenimentul religios se va încheia joi, înainte de miezul nopții. La ora 22.00, Arhiepiscopul Tomisului va oficia Acatistul Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie la Catedrala arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.

sursa:https://www.cotidianul.ro/ips-teodosie-scoate-oamenii-in-strada/

Preoții care predau în școli nu beneficiază de sporuri suplimentare

 

Personalul clerical angajat în învăţământul public este salarizat în conformitate cu grilele personalului didactic din aceste unităţi şi nu beneficiază de sporuri suplimentare faţă de această categorie, a informat, miercuri, Secretariatul de Stat pentru Culte, printr-un comunicat de presă.

Precizările survin unor articole apărute în presă potrivit cărora preoţii care predau Religia în şcoli pot avea sporuri de până la 80%. Conform comunicatului citat, presupusele 'sporuri' reprezintă de fapt contribuţia statului la salarizarea personalului clerical care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cult aparţinând cultelor religioase şi nicidecum în cadrul unităţilor de învăţământ public.

'Statul român sprijină salarizarea personalului clerical prin acordarea de contribuţii. Distribuţia contribuţiilor acordate de stat pentru personalul clerical o realizează exclusiv unitatea centrală de cult care este angajatorul personalului clerical. Personalul clerical care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cult beneficiază de sprijinul statului la salarizare în cuantum de 65% din salariile de bază stabilite potrivit legii pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar de stat, potrivit nivelului de studii, gradului profesional obţinut şi vechimii în activitatea clericală deţinută în cadrul cultelor din România, conform asimilărilor.'

'Doar 30% din personalul clerical care primeşte contribuţie de la bugetul de stat poate primi 80% din salariul unui cadru didactic din învăţământul preuniversitar de stat dacă îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cult cu venituri reduse', a explicat Secretariatul de Stat pentru Culte.

Potrivit sursei citate, 'numărul de contribuţii la salarizarea personalului clerical este menţionat în Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (Anexa nr. I, Capitolul III - Culte) şi nu tot personalul clerical aparţinând cultelor religioase beneficiază de sprijin la salarizare'.

'Personalul clerical care are norma de bază în învăţământul public nu poate beneficia de contribuţie la salarizare pentru postul de preot din partea Secretariatului de Stat pentru Culte', se mai arată în comunicat.

sursa:https://www.dcnews.ro/secretariatul-de-stat-pentru-culte-preotii-care-predau-in-scoli-nu-beneficiaza-de-sporuri-suplimentare_800913.html

”Nu putem invoca Duhul Sfânt cu masca”

 

ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului,  spune  că purtarea măştii în biserică sau la Sfăntul Altar este anapoda pentru că acolo este Sfinţenia cea mare, nu putem invoca Duhul Sfânt cu masca de protecţie pe gură. Cât despre ceilalţi ierarhi care fac asta la slujbe, ÎPS Teodosie spus că probabil o fac din frică.

”De frică, ce să facă, nu-i judec pe ei! Port mască și eu, pe afară, când merg într-o instituție, pentru că e obligație. Sunt dispoziții, nu sunt legi. Când merg la o instituție port mască! În biserică, la slujbă, nu pun mască", a spus arhiepiscopul Tomisului la Radio Dobrogea, potrivit Antena 3.

"Nu pot să sărut icoanele cu mască. De obligație, la Oradea, când am fost la sfințire, dacă toată lumea purta mască, am purtat mască din respect pentru toți care purtau, erau în acest duh al fricii. E anapoda să porți mască în Sfântul Altar, acolo e Sfințenia cea mare. Nu putem săruta cu mască icoanele, Sfânta Evanghelie, să ne închinăm cu mască, să invocăm Sfântul Duh cu mască”, a declarat ÎPS Teodosie la Radio Dobrogea.

Patriarhul Daniel a fost primul ierarh care a săvârșit o slujbă întreagă cu masca de protecţie pe 16 august 2020. 

Evenimentul a avut loc în cartierul bucureștean Titan, unde Patriarhul Daniel a oficiat slujba de târnosire a Bisericii "Acoperământul Maicii Domnului”, alături de Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul și un mare sobor de preoți și diaconi purtând cu toţii măști de protecție, lucru nemaiîntâlnit în România, precum și în lumea religioasă mondială.

sursa:https://www.dcnews.ro/ips-teodosie-nu-putem-invoca-duhul-sfant-cu-masca_799986.html

Cântare unică în Biserica Ortodoxă - Întâmpinarea Domnului.

 

Calendarul creștin ortodox marchează, pe 2 februarie, la 40 de zile după Crăciun, Întâmpinarea Domnului, unul dintre cele 12 praznice împărătești, respectiv una dintre cele mai mari sărbători.

Prăznuirea Întimpinării Domnului s-a aşezat în vremea împărăţiei lui Iustinian I (527 - 565), amintind de aducerea la templu a Mântuitorului de către Fecioara Maria, la 40 de zile de la nașterea Sa. Înainte de asta, deşi se făcea în Biserică amintire  despre Întimpinarea Domnului, nu era prăznuită ca sărbătoare. Iustinian a poruncit să se cinstească ca un praznic dumnezeiesc al Născătoarei de Dumnezeu, precum sunt şi alte praznice mari.

Perioada celor 40 de zile era stabilită pentru curăţirea celei care născuse, după care tot primul nou-născut de parte bărbătească trebuia să fie închinat Domnului, potrivit prescripţiilor Legii iudaice.

Despre punerea înaintea Domnului a celui dintâi născut, cea de-a doua Carte a lui Moise din Vechiul Testament spune: "Să-Mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al Meu" (Ieşire, 2-2).

În temeiul acestei porunci, fii lui Israel aduceau pe pruncii lor cei întâi născuţi în biserică, dându-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilită prin lege. Aceştia erau răscumpăraţi cu preţ, numit argintul răscumpărării, şi acesta se da leviţilor care slujeau în biserică. Preţul hotărât al răscumpărării era cinci sicli.

La templu, Pruncul Iisus este întâmpinat de Sfântul şi Dreptul Simeon şi de Sfânta Prorociţă Ana

Sfântul Simeon este descris de Sfântul Evanghelist Luca ca un om credincios, un drept care respecta rânduielile Legii Vechi "Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui". (Luca 2; 25)

Când dreptul Simeon a luat în braţe Pruncul trimis de Dumnezeu să se Întrupeze, să se facă om şi să devină Mântuitorul lumii, atunci a avut bucuria împlinirii făgăduinţelor făcute de Dumnezeu şi a mulţumit printr-o rugăciune: "Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel" (Luca 2, 25-26).

Potrivit tradiţiei, bătrânul Simeon era unul dintre cei 70 de înţelepţi care au tradus din limba ebraică în limba greacă Vechiul Testament, la porunca regelui Ptolemeu al Egiptului.

Şi atunci când trebuia să traducă versetul de la Isaia, capitolul 7, "Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu", s-a îndoit, gândindu-se că este imposibil ca o fecioară să nască, aşa că a vrut să şteargă aceste cuvinte. Însă îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a ţinut mâna, zicând: "Nu fi necredincios faţă de cele scrise, şi a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul" ("Vieţile Sfinţilor").

Sfântul Simeon a crezut cele spuse de înger şi a aşteptat venirea lui Hristos în lume, ducând o viaţă dreaptă, ferindu-se de tot răul şi rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea.

Sfântul şi Dreptul Simeon, adresându-se Maicii Domnului, a prorocit despre Patimile Mântuitorului Hristos, despre răstignirea Lui şi despre tulburările care vor fi în Biserică în veacurile următoare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi" (Luca, 2; 34, 35).

Şi aşa s-a mutat cu pace la adânci bătrâneţi, pentru că se scrie despre Sfântul şi Dreptul Simeon că a trăit 360 de ani, ca să ajungă vremea în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară. 

Rugăciune la prăznuierea Întâmpinării Domnului

"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci ca prin oglindă, în ghicitură, și mai pe urmă în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria, și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt întru întâmpinarea întregii lumi Te-ai arătat ca prunc, purtat în brațele dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului, și întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc, și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusa lumină dumnezeiască, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre, ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta, proslăvim nespusa coborâre a Ta, și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești, și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare, și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei, și să-l înfrumusețezi pe el ca pe un mire. Iar pe noi pe toți, care prăznuim Dumnezeiasca ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte, să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse, să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu, și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșata zi a venirii tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule Iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte, și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin."

Ce NU ai voie să faci astăzi

În acestă zi de mare sărbătoare este interzisă orice muncă, orice activitate, fiind recomandat mersul la Biserică, la Sfânta Liturghie și rugăciunea.

Astfel, este bine să mergi în dimineața acestei zile, la biserică, să te rogi pentru cei dragi, să stai la Sfânta Liturghie și să aprinzi o lumânare pentru cei pe care îi iubești.

Astăzi, la Biserică se cântă aceasta cântare unică în Biserica Ortodoxă.

sursa:https://www.dcnews.ro/intapinarea-domnului-ce-nu-ai-voie-sa-faci-astazi-cantare-unica-in-biserica-ortodoxa_799288.html

Reacţia Patriarhiei în cazul copilului mort după botez

 

Patriarhia susține că taina Botezului se face de către preot prin „afundare” în apă, dar că, în cazuri de necesitate sau în funcție de starea de sănătate a copilului, există și posibilitatea botezării prin turnarea apei pe creștetul copilului. Reacția vine după ce un bebeluș din Suceava a murit.

Potrivit unui comunicat al Patriarhiei, scufundarea copilului în apă se face pentru două, trei secunde, dar există și varianta turnării apei pe creștetul bebelușului.

„Taina Botezului, conform canoanelor apostolice, se oficiază în Bisericile Ortodoxe de către preot sau episcop prin întreită în numele Sfintei Treimi. Această afundare durează două/trei secunde și presupune protejarea strictă a copilașului, al cărui spate și a cărui ceafă sunt sprijinte cu mâna dreaptă, gura și nasul fiind protejate atent de căușul mâinii stângi, în așa fel încât acesta să nu poată înghiți niciun strop de apă în secundele cât este afundat rapid de trei ori. Această scurtă afundare se face după ce oficiantul Tainei se asigură că pruncul a inspirat aer. Există și posibiltatea botezării prin turnarea apei pe creștetul copilașului, tot de trei ori, în numele Sfintei Treimi, această decizie putând fi luată în cazuri de necesitate sau în funcție de starea de sănătate a copilașului”, se arată în comunicat.

Reprezentanții Patriarhiei și-au exprimat compasiunea față de familia copilului decedat și a cerut Arhiepiscopiei Sucevei urgentarea anchetei.

Bebelușul de numai șase săptămâni a făcut stop cardio-respirator sâmbătă, după ce a fost scufundat în cristelniță, în timpul botezului, la o biserică din Suceava.

Copilul a murit în noaptea de duminică spre luni, la Spitalul din Suceava, în acest caz fiind deschis un dosar penal in rem pentru ucidere din culpă.

Surse medicale au declarat, pentru MEDIAFAX, că bebelușul avea probleme medicale preexistente și era născut prematur.

sursa:https://www.cotidianul.ro/reactia-patriarhiei-in-cazul-copilului-mort-dupa-botez/

Sfânta Liturghie oficiată Duminică în Catedrala Patriarhală - Depunere de coroane şi jerbe de flori la Statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza

 

La Sfânta Liturghie oficiată duminică în Catedrala Patriarhală vor fi pomeniți domnitorul Alexandru Ioan Cuza și toți cei care, în urmă cu 162 de ani, au înfăptuit Unirea Principatelor Române în clădirea Bisericii Ortodoxe Române de pe Dealul Mitropoliei.

Duminică, 24 ianuarie, se împlinesc 162 de ani de la Unirea Principatelor Române, moment esențial din istoria poporului român, ideal istoric încununat la Bucureşti de Adunarea Electivă a Munteniei prin alegerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza al Moldovei și ca Domnitor al Ţării Românești într-o clădire a Bisericii Ortodoxe Române de pe Dealul Mitropoliei, pe locul căreia se află astăzi Palatul Patriarhiei.

De aceea, la Sfânta Liturghie oficiată duminică, în Catedrala Patriarhală, vor fi pomeniţi Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Mitropoliţii Nifon al Ţării Româneşti şi Sofronie Miclescu al Moldovei, precum şi toţi cei care au contribuit la realizarea Unirii Principatelor Române.

„După Sfânta Liturghie, începând cu ora 12.00, va fi săvârşită slujba de TE DEUM ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru realizarea acestui act fundamental din istoria noastră naţională, la care Biserica Ortodoxă Română a contribuit în mod semnificativ”, anunță reprezentanții Bisericii Ortodoxe.

După oficierea slujbei de TE DEUM, va fi depusă o coroană la statuia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza din apropierea Catedralei Patriarhale.

De asemenea, în ziua de 24 ianuarie 2021, ierarhii, preoţii şi diaconii Bisericii Ortodoxe Române vor oficia slujba de TE DEUM în toate bisericile din Patriarhia Română, precum şi comemorarea celor care au contribuit la realizarea Unirii Principatelor Române.

La sfârșitul acestei slujbe vor fi trase clopotele timp de un minut.

Şi MApN va organiza duminică, împreună cu autorităţile locale, în garnizoanele în care există monumente dedicate Unirii Principatelor, ceremonii militare şi religioase cu ocazia sărbătoririi a 162 de ani de la înfăptuirea Unirii Principatelor Române.

„Din motive de securitate sanitară, participanții la evenimente nu se vor prinde în Hora Unirii, așa cum se întâmpla în anii anteriori”, a transmis, printr-un comunicat, MApN.

Conform acestuia, ministrul Apărării, Nicolae Ciucă, şi şeful Statului Major al Apărării, generalul-locotenent Daniel Petrescu, vor participa, de la ora 12.30, la ceremonia depunerii de coroane şi jerbe de flori la Statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, amplasată în Dealul Patriarhiei Române din Bucureşti.

sursa:https://www.cotidianul.ro/ziua-unirii-principatelor-fara-hora-unirii/

50 de preoți din Arhiepiscopia Tomisului au donat sânge. ÎPS Teodosie: Este un lucru minunat să dăruim din viața noastră celorlalți !

 

50 de preoți din Arhiepiscopia Tomisului au donat sânge, joi, în cadrul unui proiect derulat de Arhiepiscopia Tomisului și CRTS Constanța.

''50 de preoți din Arhiepiscopia Tomisului au donat sânge astăzi. Acțiunea este prima pe anul acesta și face parte din cadrul Protocolului încheiat în 2018 între Arhiepiscopia Tomisului și CRTS Constanța. Prezent la eveniment, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că a dona sânge înseamnă a dona viață și dragoste către aproapele nostru.

La rândul ei, directoarea CRTS Constanța, Dr. Alina-Mirella Dobrotă a arătat că proiectul este o minune, colaborarea cu preoții și credincioșii fiind una deosebit de utilă și necesară. Până acum, Arhiepiscopia Tomisului și CRTS Constanța au organizat 40 de acțiuni de donare, din care au rezultat peste 2000 de unități de sânge donate.'', a scris Eugen Tănăsescu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, pe pagina sa de Facebook.

sursa:https://www.dcnews.ro/gest-de-urmat-50-de-preoti-din-arhiepiscopia-tomisului-au-donat-sange-ips-teodosie-este-un-lucru-minunat-sa-daruim-din-viata-noastra-celorlalti_797127.html

Calendar Creștin Ortodox. Sărbătoare 16 ianuarie 2021

 

Calendar Creștin Ortodox. Sărbătoare 16 ianuarie 2021. Pe data de 16 ianuarie, este amintită Închinarea cinstitului lanţ al Sfântului Apostol Petru.

Din Faptele Apostolilor (12, 1-11) aflăm că faptele au avut loc în anul 42 d.Hr. Regele Irod Agripa a poruncit ca Sfântul Apostol Petru să fie întemniţat şi legat în lanţuri. Petru este dezlegat şi eliberat de un înger. Lanţul cu care a fost legat Petru gonea duhurile cele viclene, iar cel ce se atingea de acest lanţ se sfinţea, scrie crestinortodox.ro.

Lanţul a fost păstrat de credincioşii din Ierusalim, până când Patriarhul Iuvenalie l-a dat Evdochiei, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr. Împărăteasa l-a dus la Constantinopol în anul 437 sau 439. De aici, lanţul ajunge la Eudoxia, soţia lui Valentin, împăratul Occidentului.

Lanţul va fi depus într-o biserică ridicată în cinstea Sfântului Apostol Petru. Potrivit tradiţiei, în acesta biserică au fost aduse şi lanţurile cu care a fost bătut Apostolul în vremea împăratului Nero.

sursa:https://www.dcnews.ro/calendar-crestin-ortodox-sarbatoare-16-ianuarie-2021_795990.html

”Vaccinarea este o decizie individuală” BOR se roagă pentru conducătorii țării, dar nu cheamă oamenii la vaccinare

 

Alăturarea Bisericii Ortodoxe Române la campania de vaccinare sună încurajator. Mi se pare chiar necesară și folositoare. Trebuie să fi apărut în urma unei solicitări din partea cuiva reprezentînd guvernul sau președinția. Și care solicitare trebuie să fi fost inițiată în urma temerilor care bîntuie printre compatrioții noștri. Multă lume se codește sau nu se va prezenta. Apelul și implicarea BOR ar putea fi salutare. Ar adăuga un sprijin important, mai ales acum, pe dezorganizarea existentă și scepticismul afișat de mulți mega „gînditori de ocazie”.

Zilele trecute, am aflat chiar despre distribuirea cu ajutorul preoților a unor materiale de popularizare. Nu m-am putut abține să nu zîmbesc cînd am auzit un slujitor al Bisericii spunînd că rolul său se rezumă la distribuție. Adică, să fie un fel de poștaș sau de Rodipet religios care duce spre credincioși un material laic!? Mărturisesc: nu m-am putut abține să nu zîmbesc. Mi l-am și imaginat pe Sofronie de la Cioara dînd răsculaților amănunte despre măsurile antiortodoxe decise de Imperiul Habsburgic. Dar, nimic despre luptă, despre drumul de parcurs, despre pericol și despre credința în salvarea neamului și a credinței, despre marele pericol care îi păștea pe românii ardeleni. O neimplicare a sa în tulburările din a doua jumătate a secolului 18 ar fi fost fatală. Ce-ar fi însemnat ca, după cîteva vorbe și lămuriri cucernice, călugărul Sofronie să se retrăgă în chilia sa modestă de la Cioara și să se roage pentru soarta răsculaților români?

De ce am dat exemplul lui Sofronie de la Cioara? Pentru că Cioara este un sat destul de apropiat de satul meu și de Orăștie (pe nedrept, acum se numește Săliște) și mulți dintre noi nu știu mare lucru despre lupta acestui călugăr pentru limbă, credință și neam. Iar curajosul monarh ardelean de prin părțile noastre a acoperit cu faptele sale mai toată zona Hunedoarei și a Albei, de la Brad la Zlatna, de la Vințu de jos și la Hunedoara. N-o să uit nicidoată privire ageră a lui Sofronie de la Cioara dintr-o icoană pictată pe pereții uneia dintre mănăstirile din nordul Moldovei. Doi ochi de vultur întărîtat care străjuie un nas coroiat ca o sabie, coborît pînă deasupra unei guri care nu trădează lene, slăbiciuni și pofte ne priveau amenințător.

Cine știe povestea acestui mare luptător ardelean pentru credință și pentru neamul românesc ar putea crede că, într-o bună zi, încruntatul călugăr va coborî din picturile bisericești și va începe să ceară socoteală pentru toate nepăsările și lașitățile noastre.

Figura și tăria sa de caracter mi-au venit în minte cînd l-am văzut pe două televiziuni pe IPS Teodosie Snagoveanul vorbind despre implicarea bisericii în combaterea pandemiei. Cu ochii săi mici și jucăuși, de viezure încolțit, descurcărețul episcop al Tomisului (cel care se „actoricește” exagerat în fiecare an cu aducerea Luminii Pascale cu barca de pe mare) se străduia să ne transmită ceva de-a dreptul neclar. Nici că că, nici că că!?

Ca să nu cad în păcatul aproximării, reproduc declarația sfinției sale dată pe mai multe televiziuni și reprodusă și de Agenția de știri Mediafax:

”Cu privire la vaccinare, noi nu spunem nici da nici nu. Și cu adevărat este aici competența medicilor. Cum să spun eu că sunt competent în privința vaccinului? Orice extremism nu este de bun augur. Nici vaccinați-vă toți, nici nu vă vaccinați. Doar orice pacient ia de la medicul său o recomandare pentru un vaccin, pentru o boală. Ca să se controleze ia o trimitere la un specialist. De aceea, iată, cum spune Sfântul Pavel: Bine este și așa și invers. De aceea, fiecare este liber să o facă. Nu putem interzice, dar nici nu putem promova, că nu suntem specialiști.” (IPS Teodosie Snagoveanu)

Și părintele Constantin Necula (profesor la Institutul de Teologie de la Sibiu) spunea marți seara, la Romania 9, că vaccinarea este o problemă personală:

„Este o chestiune de intimitate personală între mine și medicul meu de familie, iar mai nou între mine și angajatorul meu”.

Iar despre susținut campania de vaccinare, același părinte Necula afirma în altă parte că:

„E momentul să-i lăsăm pe profesioniști să vorbească, dar să-i învățăm cum să vorbească, pentru a fi înțeleși” (prof Constantin Necula)

Ce să înțelegem din aceste declarații? Că Biserica Ortodoxă Româna sprijină combaterea pandemiei numai cu distribuirea de materiale și cu rugăciuni?  Nu cumva situția de criză pandemică și pericolele care amenință populația României cer o implicare mai hotărîtă? Și în orașe și în mediul rural, și nu numai în altar ! Pandemia este o molimă care afectează o mare parte a populației (dacă nu chiar toată populația) iar mobilizarea la vaccinare (nimeni n-a impus obigativitatea) poate fi egală cu o implicare socială egală cu salvarea comunității.

Vaccinarea anti-Covid este o decizie individuală, dar combaterea pandemiei devine o cauză (obligație) comunitară, în care BOR ar trebui să se implice mult mai mult decît prin rugăciune și distribuirea de broșuri. Nu în stilul în care a făcut-o în anii comunismului, ci în cel în care oamenii luminați ai bisericii s-au așezat în fruntea comunităților și le-au încurajat, chiar condus, pe calea salvării ființei națioanle.

sursa:https://www.cotidianul.ro/bor-se-roaga-pentru-conducatorii-tarii-dar-nu-cheama-oamenii-la-vaccinare/

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat icoana acestui an omagial

 

Un eveniment cu adevărat magnific a trecut aproape neobservat în spaţiul public: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat icoana acestui an omagial, invocînd trei Sfinţi părinţi ai ortodoxiei noastre: Sfântul Cuvios Ioan Casian, Cuviosul Dionisie Exiguul şi Sfântul Cuvios Ioan Iacob.

Doi dintre aceştia vin din străvechimea bisericii: Sfântul Cuvios Ioan Casian şi Cuviosul Dionisie Exiguul, ambii fiind originari din Dobrogea, a căror lucrare duhovnicească s-a făcut în marile capitale creştine ale lumii, fiind azi sărbătoriţi de întreaga lume creştină.

Sfântul Cuvios Ioan Casian a trăit la sfârşitul secolului al 4-lea şi în prima jumătate a secolului al 5-lea (n. circa 360, Dobrogea – d. 435, Marsilia), fiind hirotonit diacon de către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, care era arhiepiscop al Constantinopolului.

„Sfântul Ioan Casian este un părinte al Bisericii nedespărţite, el cunoştea foarte bine limba latină, pentru că provenea din populaţia daco-romană din Dobrogea”, a spus PF Daniel, adăugînd: „a călătorit în Egipt şi în părţile Răsăritului şi apoi s-a stabilit în Galia, Franţa, şi a întemeiat două mănăstiri la Marsilia”. În anul 415 este trimis de Papa Leon să continue creştinarea galilor şi înfiinţează două mănăstiri la Marsilia, într-una avîndu-şi sfîrşitul în anul 435, moaştele sale fiind şi azi păstrate cu sfinţenie. A fost canonizat la Marsilia în sec. V, fiind pomenit în calendarul creştin în ziua de 23 iulie. Abia în 20 iunie 1992, şi Sinobul BOR a decis canonizarea sa, numele său fiind pomenit în ziua de 29 februarie în ani bisecţi sau în 28 februarie în ceilalţi ani.

Cuviosul Dionisie Exiguul sau Dionisie cel Smerit (n. cca 470, Dobrogea – d. cca 545, Roma) este unul dintre cei mai mari teologi ai lumii creştine. Astăzi, întreaga omenire numără anii după calendarul propus de Dionisie Exiguul, adică de la naşterea lui Isus Hristos, sistem utilizat atît de calendarul iulian, cît și de cel gregorian!

Era unul dintre cei mai mari învăţaţi din vremea sa, fiind păstrat consilier de către 10 papi şi este cel care „a organizat biblioteca Bisericii Romane”, cunoscută azi ca Biblioteca Vaticanului. „Când Sfântul Sinod l-a trecut în rândul sfinţilor, i-a păstrat numele aşa cum l-a dorit el, Exiguul”, scrie PF Daniel în documentul citat.

Sfîntul Sinod al BOR l-a canonizat pe Dionisie Exiguul în şedinţa din 8-9 iulie 2008, stabilind data prăznuirii sale la 1 septembrie.

PROIECT NAŢIONAL: REÎNFIINŢAREA MITROPOLIEI TOMISULUI

Organizarea de azi a BOR are o mare lacună: lipsa între mitropolii a celei mai vechi dintre ele: MITROPOLIA TOMISULUI. Un prim pas în vederea realizării acestui deziderat este chiar cuvîntul de la începutul acestui an al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cînd a a prezentat icoana acestui an omagial prin invocarea celor trei Sfinţi Părinţi proveniţi din Dobrogea!

Reînfiinţarea Mitropoliei Tomisului poate fi un adevărat Proiect naţional al României în perioada următoare, un proiect spiritual la care trebuie să se alăture toate instituţiile statului: BOR, Academia Română, Preşedinţia României, Parlamentul României, Institutul Cultural Român şi, desigur, întreaga comunitate ortodoxă din România.

Un prim pas l-a făcut Arhiepiscopia Tomisului şi ÎPS Teodosie care au lansat la sfîrşitul anului trecut, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului, două volume colosal de importante, care oferă, prin documente adunate din marile arhive ale lumii, argumente solide pentru acest proiect.

Primul volum este „Mitropolia Tomisului. 2000 de ani de viaţă creştină la Tomis”, realizat de ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, George Daniel Petrov, de la „Universitatea Ovidius” din Constanţa şi Constantin Barbu de la „Universitatea Dimitrie Cantemir” din Bucureşti:

Practic, aşa cum scrie ÎPS Teodosie în „Introducere”, acest volum este cel care deschide o colecţie fundamentală de documente adunate din cele mai mari biblioteci ale lumii (cele mai multe inedite pentru România), care arată că „Tomisul este cel mai vechi scaun mitropolitan şi că, fără Dobrogea, Biserica Ortodoxă Română nu ar fi avut pecetea de „biserică apostolică”:

Cel de-al doilea volum, „Paternus. 1.500 de ani de la întronizarea mitropolitului Tomisului”, este dedicat celui de-al treilea mitropolit al Scythiei, după Theotimus I şi Theotimus II. Sînt publicate documente excepţionale din Biblioteca Vaticanului despre acest Paternus, mitropolit al Tomisului şi mitropolit al Scythiei:

Ambele volume au fost tipărite în condiţii grafice excepţionale şi conţin fotocopii ale unor lucrări aflate în Biblioteca Vaticanului. Mai mult ca sigur, ele vor constitui materiale bibliografice pentru tinerii cercetători şi vor genera subiecte pentru doctoratele acestora.

Dar, mai presus de orice, aceste volume, precum şi cele care vor urma, vor pune bazele acestui deziderat al ortodoxiei româneşti care este reînfiinţarea Mitropoliei Tomisului!

DIONISIE EXIGUUL – CĂRTURARUL ROMÂN CU CARE AR TREBUI SĂ NE MÎNDRIM

În opinia noastră, orice istorie a literaturii, a culturii sau a spiritualităţii româneşti ar trebui să înceapă cu Dionisie Exiguul! A fost în vremea lui, sec. VI e.n., unul dintre cei mai mari cărturari ai lumii, păstrat la curtea a 10 Papi, fiindu-i apreciat erudismul, astfel încît este inexplicabil faptul că toate cărţile de istorie a culturii noastre ignoră nu numai lucrările lui Dionisie Exiguul, ci şi textele lui Nicetas de Remesiana sau Aeticus Histricus, despre care Franz Brunhölzl scria în „Zur Kosmographie des Aethicus” că „a fost un scit care a trăit în regiunea din zilele noastre Dobrogea, România”!

Din fericire, prin grija omului de afaceri Mihai Anghel, proprietarul „Domeniului Coroanei” din Segarcea, au apărut primele opt volume din colecţia „Monumenta Romaniae Historica”, în care sînt incluse şi două volume masive care conţin lucrări ale lui Dionisie Exiguul! Poate că nu este o întîmplare că „Domeniul Coroanei”, înfiinţat de Casa Regală a României, administrat azi de un patriot român, este cel care a finanţat publicarea unor asemenea lucrări monumentale:

Nu trebuie uitată nici contribuţia excepţională a fostului Mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu, cel care publica în 1984 o lucrare expţională, „Primele scrieri patristice în literatura noastră. Sec IV-XVI”, în care scria pentru prima oară despre aceşti sfinţi părinţi care proveneau din Dobrogea şi care au contribuit la sporirea patrimoniului cultural al creştinismului:

Toate acestea sînt doar cîteva firave argumente care vorbesc despre necesitatea reînfiinţării Mitropoliei Tomisului, fără de care Biserica Ortodoxă Română este mult mai săracă.

Acesta este un „Proiect de ţără”, unul cu valoare spirituală uluitoare, pentru care merită să luptăm cu toate forţele, aşa cum fac toate marile ţări ale lumii cu spiritualitatea lor. Bibliotecile şi arhivele lumii sînt pline de documente şi mărturii despre cine au fost oamenii acestui pămînt numit azi România. Noi, cei de azi, nu avem dreptul să stăm cu mîinile în sîn ca şi cum nu ne-ar interesa cine am fost la începutul erei noastre şi ce contribuţie avem tocmai prin aceşti sfinţi părinţi la ceea ce este creştinismul.

Acolo, la gurile Dunării, unde a venit Sfîntul Andrei să ne creştineze, s-au bazele unei spiritualităţi care se întinde pînă azi. Sînt 2.000 de ani de creştinism pe care-i datorăm în principal acestor sfinţi dobrogeni. Ei ne obligă în acest an, declarat de PF Daniel, Patriarhul BOR, „Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul”, să facem ceva pentru ca Mitropolia Tomisului să fie reînfiinţată.

Este un „Proiect naţional” pe care ziarul „Cotidianul” îl va susţine cu toate forţele într-o campanie fără precedent, chemîndu-i alături pe toţi cei care înţeleg că o ţară care nu-şi respectă trecutul şi valorile spirituale va avea totdeauna de suferit un handicap în faţa altor ţări, pentru care arhiva spirituală este fundamentul existenţei lor.

Nu trebuie să facem nimic special, ci doar ce fac toate marile popoare cu istoria şi trecutul lor spiritual.

sursa:https://www.cotidianul.ro/pf-daniel-deschide-calea-spre-cel-mai-mare-proiect-spiritual-al-romaniei/

Vladimir Putin - în noaptea de Crăciun la o biserică veche din regiunea Novgorod

 

Președintele rus Vladimir Putin a participat la slujba de Crăciun la Biserica Sf. Nicolae de pe insula Lipno din regiunea Novgorod, o biserică veche care datează din sec. XIII

Intrând în biserică, Putin a aprins lumânări și a sărutat și s-a închinat la icoana decorată cu flori, apoi s-a alăturat restului enoriașilor. Temperatura din biserică era de așa natură, încât șefului statului rus, îmbrăcat într-un pulover cu gât înalt și geacă, îi ieșea abur din gură.

După slujbă, Putin le-a urat rușilor un Crăciun fericit.

„Dragostea Domnului pentru o persoană nu este că ne îndeplinește toate cererile și dorințele, ci că ne permite să ne rugăm pentru el și pentru noi și să sperăm în cele mai bune. Această speranță și, uneori, așteptarea unui miracol, este chiar steaua care ne luminează calea vieții și ne susține în cele mai dificile etape. Crăciun fericit !", a spus liderul de la Kremlin.

Președintele Putin a dăruit Bisericii o icoană a Domnului Atotputernic. A fost realizată în atelierele ortodoxe de artă bisericească și aplicată din orașul Shchigry, regiunea Kursk în 2017. Chipul a fost pictat în tradiția picturilor Mstera din secolul al XIX-lea cu vopsele tempera. Carcasa icoanei cu rasa aurită și decorul au fost realizate în atelierele Frăției Sfânta Treime din orașul Shchigry.

În septembrie 2016, șeful statului rus a vizitat deja biserica Sf. Nicolae de pe Lipno împreună cu Dmitri Medvedev, care era atunci prim-ministru.

Anul trecut, Putin a sărbătorit Crăciunul la Catedrala Schimbarea la Față din Sankt Petersburg. Șeful statului a fost acolo și în noaptea de Crăciun din 2019, precum și în 2012, în calitate de prim-ministru. Apoi, președintele a spus reporterilor că în copilărie a fost botezat în acea catedrală.

sursa:https://ro.sputnik.md/Rusia/20210107/33171099/Putin---n-noaptea-de-Crciun-la-o-biseric-veche-din-regiunea-Novgorod.html

Teodosie cel făr’ de frică: „Vom face procesiune în Portul Tomis”

 

Circa 10.000 de oameni sunt așteptați la slujba de Bobotează, care se va desfășura în Portul Tomis, unde vor fi aruncate în mare și tradiționalele cruci, a declarat, luni, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care spune că „dacă ne ascundem de sărbători înseamnă că vrem să fim biruiți de boală”.

ÎPS Teodosie a declarat, luni, presei, că Arhiepiscopia a organizat la fel ca în fiecare an sărbătoarea Bobotezei, pentru că „sărbătorile trebuie să învingă pandemia”.

„Dacă ne ascundem de sărbători înseamnă că vrem să fim biruiți de boală. Pentru că vrem să biruim boala cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că e sărbătoarea darurilor, sărbătoarea sfințeniei, multe raze de sfințenie vor fi mâine și poimâine asupra apei care se sfințește și asupra oamenilor care vin la această sfințire. Tocmai de aceea am pregătit ca în fiecare an Boboteaza. Vom face procesiune în Portul Tomis, unde este foarte larg, ca oamenii să nu stea înghesuiți. Le dăm și toate instrucțiunile, invit și Jandarmeria și Poliția să fie printre oameni ca să păzească toate regulile, iar noi ne facem slujba ca în fiecare an pentru că slujbele nu se schimbă în pandemii, ci rămân aceleași”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.

ÎPS Teodosie a anunțat că în ajunul Bobotezei va începe slujba Sfintei Liturghii, la ora 5.15, la 7.15 preoții vor fi afară la sfințirea apei, pentru ca înainte de ora 8.00 să se poată începe îmbutelierea sticlelor cu aghiasmă, care vor fi date credincioșilor în ziua de 6 ianuarie, de Bobotează.

Arhiepiscopia a pregătit aproape 120.000 de sticle pentru apă sfințită, a precizat acesta.

De asemenea, tot marți, în Ajunul Bobotezei, ÎPS Teodosie va merge la Hârșova, la Dunăre, unde la ora 14.00 va face sfințirea apei.

După slujba de Bobotează din Portul Tomis, din Constanța, ÎPS Teodosie va oficia, la ora 14.45, la Ovidiu, slujbă pe faleza cea nouă.

De la ora 17.00, miercuri, va oficia slujba Vecerniei, la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Techirghiol. Slujba Vecerniei la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Constanța va avea slujbă joi dimineața, la ora 8.30.

„Slujba de Bobotează începe la 8.30 și vom ieși în procesiune la ora 11.00 – 11.15. Vom merge în Portul Tomis. Sperăm că va fi o sărbătoare importantă pentru toți, toți ne vom lumina la față cu aceste daruri ale Bobotezei și luând apa sfințită se vor lumina și sufletele noastre. Această apă sfințită va combate și bolile și microbii, ne va înfrăți mai mult, pentru că harul este cel care ne înnoiește și trebuie să ne înfrățim mai mult, să biruim orice frică, pentru că frica aduce boala, să nu mai fim stăpâniți de frică, ci stăpâniți de entuziasm. Omul care are entuziasm și crede și se roagă nădăjduiește în Dumnezeu, nu pățește nimic. Căci Dumnezeu biruiește și bolile, și pe cel viclean, și dușmănia dintre noi Dumnezeu o biruiește”, a mai spus ÎPS Teodosie.

Înaltul prelat a avut un cuvânt și pentru cei care îi critică pe cei care vin la Biserică, de sărbători:„Cine nu crede să stea de-o parte, să nu critice, să nu îi oprească pe cei ce cred să își facă sărbătoarea. Noi vom ține sărbătoarea ca întotdeauna”.

De asemenea, ÎPS Teodosie a mai spus că preoții din Constanța vor merge în casele oamenilor cu Botezul Domnului, singura diferență față de anii trecuți fiind obligativitatea de a purta măști și mănuși.

Nici tradiția aruncării crucilor în mare nu va fi trecută cu vederea, deși e pandemie. Cele trei cruci vor fi aruncate, însă, în Portul Tomis și nu de pe faleza Cazinoului.

„Se vor arunca trei cruci cum am stabilit, în numele Sfintei Treimi. Vom arunca trei cruci în Portul Tomis, acolo este ușor, nu este pericol, că la faleză, la Cazinou e mai periculos, apa e mult mai adâncă, valurile sunt mai mari, aici acum e șantier, de aceea am mutat dincolo, când se va termina șantierul ne vom întoarce aici pentru că e mai larg (…) Autoritățile își dau concursul, ne-am sfătuit, nu suntem în tensiune, dimpotrivă, suntem în comunicare, în comuniune”, a mai spus Arhiepiscopul Tomisului.

Cum procedează Patriarhia

Evenimentele liturgice de la Catedrala Patriarhală, prilejuite de sărbătoarea Botezului Domnului din acest an, se vor desfășura în contextul precauțiilor impuse de respectarea regulilor sanitare, anunță Patriarhia Română.

Marți, 5 ianuarie 2021, în Ajunul Bobotezei, între orele 12:00 – 13:00 va fi săvârșită Slujba Sfințirii Mari a apei (Aghiasma Mare) în Catedrala Patriarhală pentru nevoile Catedralei. În același timp, în Altarul de vară, va fi sfințită și o mare cantitate de apă, pentru a fi îmbuteliată până seara, în sticle de un litru.

Sticlele cu Aghiasmă Mare, îmbuteliate marți, 5 ianuarie 2021, vor fi oferite credincioșilor prezenți la Catedrala patriarhală în ziua de miercuri, 6 ianuarie, 2021, începând cu ora 7.00, lângă Altarul de vară. Aceștia vor avansa pe un culoar bine marcat, păstrând în mers distanța de 1,5 m și purtând mască de protecție.

Miercuri, 6 ianuarie 2021, de Bobotează, între orele 07:00 – 14:00 accesul credincioșilor spre Catedrala Patriarahlă se va realiza doar dinspre Piața Unirii, accesul dinspre Strada 11 iunie fiind restricționat (pe acest traseu va fi permisă doar coborârea dinspre Catedrală).

Între orele 09:30 – 12:00 va fi săvârșită Sfânta Liturghie în interiorul Catedralei Patriarhale, respectându-se toate normele sanitare în vigoare.

Între orele 12:00 – 13:00 va fi săvârșită din nou Slujba Sfințirii Mari a apei (Aghiasma Mare) de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, într-un vas unic de argint, în Pridvorul Reședinței Patriarhale, după care credincioșii prezenți la slujbă vor fi binecuvântați prin stropire cu această Aghiasmă Mare din ziua de 6 ianuarie.

Pentru a se evita aglomerarea credincioșilor la distribuirea Aghiasmei Mari, nu vor mai exista vase mari cu apă ca în anii precedenți, ci credincioșii vor primi Aghiasma Mare deja îmbuteliată.

sursa:https://www.cotidianul.ro/teodosie-cel-fara-de-frica-vom-face-procesiune-in-portul-tomis/

MESAJUL PATRIARHULUI DANIEL !

 

Comuniunea în rugăciune, bunătatea inimii şi cooperarea în fapte bune pot face minuni, transformând teama în curaj şi speranţă, a afirmat joi, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, la slujba Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, slujba de binecuvântare a Noului An 2021, de la Catedrala Patriarhală. 

Întâistătătorul BOR a îndemnat 'să transformăm vremea de încercare în timp de binecuvântare'. 'În Biserica Ortodoxă, sfintele slujbe sunt momente de sfinţire a timpului, precum şi izvor de bucurie şi pace, de lumină şi speranţă în lupta noastră cu greutăţile vieţii.

Anul acesta, Sfintele Sărbători ale Naşerii Domnului, Anului Nou şi Botezului Domnului sunt prăznuite într-o atmosferă mai dificilă din cauza pandemiei provocate de noul coronavirus. (...) Ne aflăm într-o perioadă mai tristă când o mulţime de oameni suferă de teama provocată de actuala pandemie: teama de îmbolnăvire, teama de moarte, teama de schimbare a vieţii sociale. Însă, comuniunea în rugăciune, pacea sufletului, bunătatea inimii şi cooperarea în fapte bune pot face minuni, transformând teama în curaj şi speranţă', a spus Patriarhul Daniel.

La ce îndeamnă Biserica

 Patriarhul a arătat că 'Anul Nou în care intrăm este un dar nou de viaţă, pe care-l primim de la Dumnezeu spre mântuirea noastră, adică spre cultivarea comuniunii cu El prin rugăciune şi fapte bune'. 'De aceea, acum, la cumpăna dintre ani, trebuie să ne gândim şi mai mult la modul folosirii timpului vieţii noastre ca timp binecuvântat de Dumnezeu. Prin urmare, Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere şi speranţă, dar şi cu responsabilitate, fiecare clipă a vieţii prezente. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă, zicând:

'Să nu treacă nici o zi din întreaga noastră viaţă, în care să nu punem în noi înşine vreun folos duhovnicesc sau cu rugăciunea sau cu mărturisirea sau cu facerea de fapte bune sau cu vreo altă faptă duhovnicească'', a spus Patriarhul.

Biserica Ortodoxă - a subliniat Patriarhul Daniel - 'acordă o importanţă deosebită faptelor săvârşite în timpul vieţii noastre, învăţând că fiecare cuvânt rostit sau faptă săvârşită în timp va avea ecou în veşnicie', iar 'orice bine făptuit în timpul vieţii pământeşti constituie o treaptă în creşterea spirituală a omului credincios în relaţia sa cu Dumnezeu şi semenii'.

'Totodată, fapta bună săvârşită din iubire milostivă şi smerită poartă în ea lumina cerească a harului dumnezeiesc lucrător în om şi devine comoară a sufletului omului pentru eternitate. (...)

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi oamenii şi în mod deosebit pe românii din ţară şi din străinătate, dăruindu-le sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, dar şi mult ajutor pentru a ne elibera din actuala pandemie, care afectează viaţa şi sănătatea oamenilor! Vă dorim tuturor ani mulţi şi binecuvântaţi!', a încheiat Patriarhul Daniel Anul acesta, slujba de binecuvântare a Noului An 2021 a avut loc joi, imediat după Vecernie, pentru a respecta restricţiile de circulaţie în vigoare în timpul stării de alertă.

'Dumnezeu mântuieşte'

 'Rânduiala stabilită de Sfântul Sinod în anul 2011 prevede citirea Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos întrucât în ziua de 1 ianuarie ne amintim de momentul când Fiul lui Dumnezeu, întrupat, a primit numele de Iisus. Iisus înseamnă în limba ebraică 'Dumnezeu mântuieşte' şi în acatist este pronunţat de aproximativ 200 de ori', precizează Patriarhia.

Slujba care se săvârşeşte în noaptea trecerii dintre ani mai cuprinde rugăciunea Sfântului Efrem Sirul către Mântuitor, o rugăciune de mulţumire, două rugăciuni de intrare în noul an - una din tradiţia liturgică română şi slavă (cea care va fi citită şi la slujba de Te Deum oficiată după Sf. Liturghie în prima zi din an) şi alta din tradiţia greacă. Vineri, 1 ianuarie, se sărbătoreşte Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului şi Sfântul Vasile cel Mare. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârşeşte de 10 ori pe an: 1 şi 5 ianuarie, 20 şi 27 martie, 3, 10, 17, 28 şi 30 aprilie, 25 decembrie, scrie Agerpres.

sursa:https://www.dcnews.ro/patriarhul-daniel-mesaj-de-anul-nou-2021-acestea-pot-transforma-teama-in-curaj-si-speranta_793016.html

Arhiepiscopul Teodosie sfidează din nou autoritățile - ”Biserica este autonomă”

 

Joi seara, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat slujba de Anul Nou la ora 23, atunci când oamenii au voie să iasă din casă doar cu declaraţie pe propria răspundere, relatează Antena3.ro.

La liturghia care a ţinut o oră, au participat peste 100 de credincioşi.

Poliţiştii şi jandarmii sosiţi acolo nu le-au dat amenzi oamenilor, ci i-au sfătuit să poarte măşti de protecţie şi să păstreze distanţa fizică.

La Constanţa, slujba Te Deum a început puţin după ora 23, iar unii enoriaşi nu au mai ţinut cont de regula distanţării, atunci când Arhiepiscopul Tomisului a trecut cu tămâierul printre ei.

„Am făcut slujba când trebuie să se facă, nu cum mă ispitea cineva. Biserica îşi fixează slujbele, biserica este autonomă, aşa e scris în statutul aprobat de stat. Nimeni nu se amestecă în treburile bisericii”, a susţinut IPS Teodosie, după slujba de Anul Nou.

Patriarhia Română a anunțat joi că slujba de binecuvântare a Noului An 2021 din bisericile ortodoxe va avea loc imediat după Vecernie, adică în jurul orei 19, pentru a respecta restricţiile de circulaţie în vigoare în timpul stării de alertă.

ÎPS Teodosie a ignorat însă, din nou, regulile și restricțiile și a ţinut slujba la Constanța la ora 23:00.

„În contextul prelungirii stării de alertă, în care deplasarea în afara domiciliului este interzisă după ora 23,00, dar şi al recomandărilor speciale ale autorităţilor pentru perioada de sărbători, slujba de binecuvântare a Noului An, care se săvârşea la miezul nopţii trecerii dintre ani, va fi săvârşită anul acesta imediat după slujba Vecerniei din seara zilei de 31 decembrie 2020”, a informat Patriarhia Română, joi.

sursa:https://www.cotidianul.ro/arhiepiscopul-teodosie-sfideaza-din-nou-autoritatile/

Măicuțele de la Rona de Sus se roagă pentru Vladimir Putin

 

Poveste incredibilă de viață în comuna cu populație majoritar ruteană Rona de Sus, județul Maramureș, acolo unde mai multe măicuțe au luat viața de la capăt după ce, efectiv, ajunseseră sub cerul liber. Mărturii emoționante.

Slujitoarele lui Hristos au fost date afară din mănăstire: iată povestea de viață tristă dar, paradoxal, cu un final fericit, pentru trei călugărițe care au găsit înțelegere, sprijin și ajutor la Mihai Lauruc, președintele Uniunii Rutenilor Subcarpatici din România cu sediul la Sighetu Marmației.

Povestea lor poate fi considerată una de film, fiind persecutate și alungate din Mănăstirea la ridicarea căreia au muncit douăzeci de ani, ele aflându-se după aceea în situația dramatică de a sta sub cerul liber, cu câțiva copii fără părinți, pe care măicuțele îi luaseră să îi îngrijească și să-i crească în Mănăstire. Totul a pornit de la bani. Măicuțele voiau ca banii strânși la slujbele din Mănăstire să fie folosiți pentru activitățile filantropice ala Mănăstirii, dar conducerea Vicariatului Ortodox Ucrainean de care aparținea Mănăstirea voia ca banii să fie la dispoziția Vicariatului.  

Maica stareță Maria povestește că, la ora 4 dimineața, mascații au venit la mănăstire și o oră mai târziu au spart poarta și au încuiat clopotnița, ca să nu poată fit trase clopotele pentru alarmarea sătenilor.

”Eu, măicuțele și copiii am fost cu scoși în stradă: 3 măicuțe și 4 copii. O fetiță, cea mai mică, avea doi ani. Au venit mascații cu două dube și trebuia să plecăm de la mănăstire forțat”, povestește maica stareță Maria.

Acest lucru se întâmpla în 2016. Ajutorul a venit la cel pe care măicuțele îl compară chiar cu un tată, domnul Mihai Lauruc, președintele URSR.

Despre el, măicuța Maria spune că le-a ajutat ca și cum ar fi fost copiii lui, le-a pus la dispoziție o casă de locuit mobilată cu toate cele necesare, le întreține și le ajută să ducă de mâncare la bătrânii nevoiași din sat, care nu mai au pe nimeni.

În prezent la Rona de Sus se află în construcție biserica unei viitoare Mănăstiri Ortodoxe Carpato-Ruse, o mănăstire de călugărițe, unde primele viețuitoare vor fi tocmai măicuțele salvate de către Mihai Lauruc.

Printre proiectele filantropice ale viitoarei Mănăstiri se numără construirea unei case pentru bătrâni, chilii pentru măicuțe, o casă pentru copii orfani, o zonă de agrement pentru copii, o mini grădină zoologică, precum și o mini stațiune balneară, cu un centru de recuperare balneo-climatică, tratamente cu apă sărată și cu plante, realizate sub coordonarea unor medici specialiști. Serviciile vor fi accesibile tuturor oamenilor, indiferent de veniturile lor, sau chiar fără venituri.

Din complexul mănăstiresc mai fac parte o pistă pentru avioane ușoare și un heliport.

Într-adevăr, este vorba de o Mănăstire unică în România.

Mai mult, atunci când s-a săpat la fundația bisericii Mănăstirii, în subsolul respectiv, exact în mijlocul bisericii, s-au descoperit trei izvoare cu apă de cea mai bună calitate.

Toate izvorăsc, ca un semn divin, de la Răsărit. Măicuțele spun că se roagă pentru toată lumea și din România și din afara ei, dar și pentru președintele Rusiei Vladimir Putin, și pentru Prea Fericitul Patriarh Kirill.

Ele declară că ar dori ca să primească binecuvântarea Patriarhului Kirill, pentru că “este un om sfânt, bun și cu frică de Dumnezeu”.

Ce-i cer măicuțele, în rugăciunile lor, de la Dumnezeu pentru președintele Vladimir Putin și pentru Patriarhul Kirill ?

”Să le dea Dumnezeu multă sănătate, bucurie, fericire și putere de muncă. Ne rugăm mai departe pentru ei”, a spus măicuța Ilișca.

 Biserica din Sighet: ucraineană sau ruteană? O problemă controversată

Situație dificilă în Sighetu Marmației, Maramureș, acolo unde unii credincioși care se declară ruteni afirmă că li s-a luat abuziv biserica din Sighet, cu complicitatea autorităților române.

Profesorul Marius Semeniuc, director al Uniunii Rutenilor Subcarpatici din România, susține că această afirmație nu este câtuși de puțin lipsită de adevăr, ”un adevăr controversat, dureros și foarte bine ascuns de ochii publicului larg, chiar indezirabil în cadrul discursului academic din țara noastră”.

Acesta a amintit de anul 1948, când prin decretul nr. 358 din data de 1 decembrie 1948, autoritățile române de atunci au scos în afara legii Biserica Greco-Catolică, tot patrimoniul ei trecând în administrarea Bisericii Ortodoxe Române.

”Toate bisericile rutene din Maramureș, inclusiv biserica ruteană din centrul Sighetului, peste noapte, au devenit biserici ortodoxe ucrainene, adică vicariatul greco-catolic rutean din România s-a transformat în vicariatul ortodox ucrainean din România, o structură nefirească în corpul Bisericii Ortodoxe Române”, spune Semeniuc.

sursa:https://ro.sputnik.md/society/20201230/33092978/Micuele-de-la-Rona-de-Sus-se-roag-pentru-Vladimir-Putin.html

Andrei Marga: A-l urma pe Isus - „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Marcu, 5, 8);

 

Doctrinele sunt întâmpinate cu reticență astăzi, preferându-li-se vederi apopiate de ceea ce se trăiește. Sensul istoriei fiind discutabil, fiecare caută să dea sens propriei vieți. Creștinismul a devenit din nou centrul de raliere a foarte multor oameni.

În vreme ce doctrinele sunt în jurul unor postulate și principii, creștinismul are în nucleu o personalitate: Isus din Nazaret, recunoscut drept Messia. Și astăzi, după două mii de ani, atracția sa este covârșitoare. Destinul și învățătura celui care a marcat cel mai mult istoria umanității sunt cheia vieții pentru o mare parte a oamenilor.

Mulți se socotesc creștini. Să întruchipezi însă învățătura lui Isus nu este deloc ușor, căci ea a ridicat cel mai sus exigențele față de conduita omului. De pildă, în Predica de pe munte, Isus a spus: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Marcu, 5, 8); „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor” (5, 10); „Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată” (5, 22); „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, faceți bine celor care vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (5, 44); „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați comori în cer…, că unde-ți este comoara, acolo îți va fi și inima!” (6, 19); „pe toate câte vreți să vi le facă vouă oamenii, întocmai faceți-le și voi lor” (7, 13)

Pentru cel care se pretinde creștin, se deschid prin urmare întrebări deloc facile. Unde ți-e inima? Ce ai făcut pentru dreptate? Cât de generos ești? Cum te-ai ferit de lăcomie și de restul păcatelor? Câtă reciprocitate ai manifestat ?

Se pot da numeroase exemple din realitatea imediată. Îmi stăruie în memorie ceea ce s-a petrecut la vizita Papei Francisc. În cuvântul său din Catedrala Neamului, Suveranul Pontif le-a cerut gazdelor „frățietate” și „să se ferească de amăgirile puterii”. Dar abia a decolat avionul întoarcerii la Roma că, după ce a încurajat ura în societate, tocmai cel care se filmează duminica mergând la biserică a cerut condamnare pentru rivali, iar inși din „justiție” s-au executat.

Evident, în acest fel, mersul la biserică devine un ritual oarecare și nu pare să aibă ceva cu mintea și inima. Iar religia se înțelege precum spunea Mussolini în discuția sa cu Hans Frank: „religia este ca ceața” – adică nu obligă la ceva!

Sunt însă și reușite certe. Destui sunt cei care întruchipează exigențele lui Iisus, dar o fac în anonimat, tăcut. Și în România actuală sunt, de pildă, oameni care iau în grijă, dintr-un imbold lăuntric, copii abandonați și-i ajută să trăiască omenește și să învețe, până pot să se susțină singuri printr-o profesie.

Cum stau lucrurile însă cu cei ajunși în ierarhiile de astăzi, care se pretind creștini? Cazuistica este diversă. De la ignoranți și farsori, trecând prin rudimentari gomoși, la cei sincer dedicați preceptelor, care le și trăiesc.

Între personalitățile care întruchipează exigențele lui Isus, îl am în vedere aici pe Joseph Ratzinger. El și-a asumat să-l urmeze necontenit pe Isus.

M-am interesat devreme de Joseph Ratzinger. Aceasta pentru că la Filosofie și Sociologie, la Cluj, în 1966-71 se studia istoria religiei și s-a examinat celebrul aggiornamento al bisericii. Profesorul ne-a prezentat schimbările aduse de Vatican II și ne-a trimis la lecturi. Nu știam atunci exact cine concepuse rezoluțiile Conciliului, dar cu timpul am descoperit autorul principal – Joseph Ratzinger. Am citit neîntrecuta sa Introducere în creștinism (1968), care te pune pe direcția unui creștinism trăit. Apoi, în Germania fiind, am citit publicații ale arhiepiscopului de München-Freissing și am fost în capela sa. Am și inițiat prima traducere la noi. Ca rector, am propus acordarea titlului de doctor honoris causa al universității clujene cardinalului Joseph Ratzinger. După ce am susținut, în 2005, o conferință la Universitatea Gregoriana din Roma, alături de cardinalul Etchegaray, acesta m-a introdus la noul papă. Ulterior am obținut pentru colegii de la Universitatea Babeș-Bolyai o primire în grup la Sfântul Scaun. Benedict al XVI-lea s-a îndreptat spre noi cu brațele deschise și a exclamat „Eu sunt unul dintre ai voștri!”. Semnul unei umanități adânci!

Ca papă, Joseph Ratzinger a scris monografia Isus din Nazaret (2006), care propunea lumii asumarea explicită a lui Isus. De altfel, teologul intră în istorie ca prag al revenirii la Isus adevărat şi reasumării căii creştine de viaţă plecând de la Isus Cristos. „Şi în zilele noastre – scria papa – salvarea constă în devenirea noastră «în mod veritabil reală». Putem să atingem aceasta numai dacă descoperim din nou adevărata realitate a lui Isus Cristos şi dacă descoperim prin el calea spre o viaţă verticală şi justă” (The Essential Pope Benedict XVI. His Central Writings and Speeches, Harper, San Francisco, 2007). Problema care s-a profilat de la început pentru Joseph Ratzinger, în succesiunea lui Romano Guardini, era aceea de a-l regăsi pe Isus în aşa fel încât să fie scos din dependenţa de cel care îl abordează. Isus trebuie să conteze așa cum a fost. „Adevăratul chip al lui Iisus” a redevenit astfel temă, înăuntrul reasumării „misterului lui Dumnezeu”.

Joseph Ratzinger a îmbrățișat această optică și a elaborat o teologie cristocentrică, construindu-se, în același timp, pe sine. El a reafirmat înțelesul originar al credinței – să crezi în existența lui Dumnezeu, să-i urmezi poruncile și să-ți pui soarta în mîinile sale. Joseph Ratzinger a devenit cel mai profilat gânditor al contemporaneităţii care și l-a asumat explicit pe Isus Cristos.

Mai mult decât oricine, Joseph Ratzinger a interogat credinţa în Isus nu doar în teologie, ci și pe terenul istoriei înseşi. El a și contribuit la schimbarea conceperii bisericii. Deja în scrierea de doctorat, Volk und Haus Gottes in Augustinus Lehre von der Kirche (1954), tânărul teolog lua distanţă de neoscolastică, pe care unii o mai iau și astăzi drept culminația creștinismului, în favoarea „omului frământat, suferind, întrebător”. Autoconstrucţia lăuntrică a persoanei a socotit-o mereu culminaţia istoriei pământeşti.

Din orizontul autoconstrucţiei au plecat iniţiative teologice şi larg culturale ale profesorului, apoi, ale Cardinalului Ratzinger și, în final, ale Suveranului Pontif (detaliat în A. Marga, Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Meteor Press, București, 2018, ediția a doua). De exemplu, de aici a început distanţarea sa de neoscolastică. De aici asumarea bisericii drept cadrul înnoirii creştinismului. De aici contribuţia sa creatoare de epocă la Vatican II şi pledoaria pentru asumarea ca întreg a deciziilor Conciliului. De aici necurmata sa argumentare pentru cristocentrism. De aici distanțarea sa polemică de teologii politizante. De aici opţiunea pentru un aggiornamento prudent, ce ia în seamă derapajele modernităţii. De aici originalele sale evaluări ale evoluţiei bisericii, Europei şi ale lumii de azi. De aici convingerea că „a fi om nu este simplu, un dat static, ce-i revine individului de-a gata, ci ceva ce include totdeauna noul imperativ de a deveni om”.

Avem din acest an prima biografie adusă la zi a lui Joseph Ratzinger – cartea lui Peter Seewald, Benedikt XVI. Ein Leben (Droemmer, München, 2020, 1250 pagini) – o scriere monumentală ce epuizează sursele de documentare. Constatarea tulburătoare este aceea că “viața lui Joseph Ratzinger a fost dedicată întrebării dacă omul din Nazaret este efectiv Messia, Fiul lui Dumnezeu” (p.1015), și dezlegării ei. Ampla monografie Jesus von Nazaret, prima în istorie scrisă de un papă, a dat răspunsul teologic, filosofic și larg cultural.

Răspuns este însă, aș adăuga eu, și conduita în viață pe care și-a ales-o Joseph Ratzinger. El a formulat argumentul că examinarea istorică ne poate spune mult despre Isus, dar nu ne poate reda Cristosul din el. Isus Cristos este profund unic și ne adresează exigențe neobișnuite. Odată satisfăcute, acestea sunt sursa unei bucurii incomparabile. Joseph Ratzinger a și completat, de altfel: “Cristos nu ne-a promis o viață confortabilă. Isus nu este adresa potrivită pentru cine vrea confort” (p.803). Isus a configurat o cu totul altă conduită a omului în lume.

Joseph Ratzinger a ales să-l urmeze pe Isus și a fost consecvent. În preajma Crăciunului din 2020, provocările la adresa vieții oamenilor sunt mari și stârnesc multe întrebări. De aceea mă opresc la această viață care l-a urmat pe Isus și caut să o captez sub cîteva opțiuni elocvente.

Cu ani buni înainte de a fi ales pontif, Joseph Ratzinger i-a cerut papei Ioan Paul al II-lea în mod repetat aprobarea să se retragă din fruntea Congregației pentru Puritatea Credinței și să se întoarcă în Germania, spre a-şi desăvârşi opera teologică. Ioan Paul al II-lea i-a dat celebrul răspuns: nici pe Isus nu l-a coborât nimeni de pe cruce în viaţa din această lume, încât misiunea continuă. Așa s-a ajuns ca ultima discuție a lui Ioan Paul al II-lea pe Pământ să fie cu cardinalul Joseph Ratzinger.

Convingerea mereu afirmată de Joseph Ratzinger este aceea că nu puterea trebuie să-l preocupe pe cel care-și asumă roluri publice, ci răspunderea. Deja la Conciliul Vatican II, el a pledat pentru „deschiderea orizonturilor, reflecție asupra izvoarelor creștinismului, autenticitatea propovăduirii, redescoperirea acelei liturgii care mijlocește bucuria în fața cuvântului lui Dumnezeu” (p.837). Ca papă, a pus în aplicare toate acestea. De altfel, în fiecare zi în care îi reprezenta pe cei 1,2 miliarde de creștini catolici, el s-a întrebat dacă este pe măsura răspunderilor, nu ce putere îi conferă funcția (p.806). El spunea colaboratorilor săi că „noi nu muncim, cum spun mulți despre munca noastră, pentru a extinde o putere. …Noi muncim în adevăr, încât rutele lumii să fie deschise pentru Cristos” (p.814-815). El a și cerut renunțarea la privilegii ecleziale. Benedict al XVI-lea a renunțat, între altele, la denumirea „patriarhul Occidentului” (p.814), veche de o mie cinci sute de ani, tocmai pentru a semnala voința de înțelegere cu celelalte biserici, în locul oricărei aspirații la supremație.

Pentru Joseph Ratzinger, Isus a fost nu numai tema de studiu, ci și pilda. Să rămâi tu însuți în dedicarea față de o cauză înaltă, fie și atunci când opiniile despre tine sunt nedrepte, a fost continuu deviza sa.

De exemplu, Joseph Ratzinger a fost una dintre cele mai discutate personalităţi de pe glob mult înainte de a fi ales papă. Probabil că nimeni nu a fost mai atacat decât neînduplecatul Prefect al Congregaţiei. „Panzerkardinal” şi „Rottweiler-ul lui Dumnezeu” erau doar două dintre sintagmele răuvoitoare puse în circulaţie. Mai ales că pe lume sunt destui inși obsedați să atârne etichete personalităţilor greu de atacat cu argumente!

Joseph Ratzinger şi-a continuat însă neabătut drumul şi a surprins lumea cu fiecare ocazie. În 1988, de pildă, credincioşii de la Lutheran Center on Religion and Society (New York) au fost uimiţi să-l vadă pe responsabilul temutului Sanctum Ufficium promovând teologia drept „conversaţie”.

După dispariția lui Ioan Paul al II-lea, cardinalul Meissner i-a spus lui Joseph Ratzinger că va trebui să accepte scaunul petrin. Răspunsul a fost neașteptat: „tu ești de-a dreptul nebun… Nu sunt cel mai sănătos. Roagă-te să fiu ocolit” (p.767). Contracandidatului principal la scaunul petrin, prestigiosului biblist Martini, Joseph Ratzinger i-a spus din vreme că nu vrea să fie papă: „Nu vreau și vă sunt recunoscător să spuneți aceasta prietenilor Dvs.” (p.781).

Cei din jur i-au amintit lui Joseph Ratzinger reflecția lui Isus: „fie voia ta, Doamne”. Iar un venerabil cardinal i-a spus: „dacă Domnul îți va cere <urmează-mă!>, atunci amintește-ți ceea ce ai predicat. Nu te opune! Fii ascultător, așa cum tu ai spus despre marele papă plecat acasă”. Este adevărat, Joseph Ratzinger și-a amintit nu numai ce a spus el însuși la plecarea în lumea drepților a fostului papă, ci și îndemnul adresat de Ioan Paul II contemporanilor: „nu vă fie frică!”.

În Conclavul din aprilie 2005, cardinalul Ratzinger s-a apropiat surprinzător de repede de majoritatea de două treimi plus unu de voturi, presupusă de alegere. După propria mărturisire, „eram în colimator şi mă rugam lui Dumnezeu să nu-mi pună pe umeri această soartă. Dar, evident, Dumnezeu nu m-a ascultat… Credeam că încheiasem opera vieţii mele şi speram la ani mai liniştiţi”.

La câțiva ani după alegerea lui Benedict al XVI-lea (2005), cardinalul Bergoglio declara presei: „În acel moment al istoriei Ratzinger era unicul om cu statură, înțelepciune și experiența necesară pentru a fi ales” (p.779). Cu timpul, comparând toate datele, s-a putut spune: „Joseph Ratzinger aparține acelor oameni care spun ce gândesc și fac ceea ce spun” (p.1021). Această unitate între convingeri, gândire și faptă a fost de nezdruncinat la Joseph Ratzinger. Și astăzi, în crizele lumii el vede legate „criza credinței” și „criza existenței creștine” (p.1074). De altfel, le-a abordat pe fiecare cu rezultate de cotitură.

Premierele pontificatului lui Joseph Ratzinger încep șă fie scoase la iveală și abia se pot lista. De exemplu, nimeni nu cunoștea mai bine biserica – din studii, desigur, dar și din contacte la fața locului pe întreg globul. A condus cea mai extinsă biserică din istoria de până atunci – deja 67% dintre credincoșii catolici erau africani, asiatici, latino-americani. De la Pius II, din secolul XV, nu a mai fost o personalitate culturală de anvergura lui Joseph Ratzinger pe scaunul Sfântului Petru (p.811). El a venit, cum s-a spus exact, cu “o nouă inteligență în descifrarea secretelor credinței” (p.809). Pentru prima oară pe Scaunul petrin a urcat un teoretician de prim rang al modernității (p.808) și un gânditor capabil să abordeze cu succes postmodernitatea. A fost primul papă care a înfruntat globalizarea și a argumentat că în creștinismul ce revine la Isus este soluția mai profundă. Niciodată un papă nu a mers dincolo de condiția de preot atât de departe (p.868), intervenind în dezbaterile privind direcția spirituală a lumii. Deja în 2004, Cardinalul Ratzinger şi cel mai proeminent filosof al timpurilor de azi, Jürgen Habermas, oferiseră o dezbatere nepieritoare între cele mai profilate conştiinţe pentru a clarifica situația epocii. Niciodată un ierarh nu a lămurit atât de amplu ce este „iubirea (Liebe)”, miezul învățăturii lui Isus (p.862). Niciodată până atunci cuvântul unui papă nu a ajuns la atât de mulți oameni – reflecțiile sale, inclusiv cărțile, enciclicele și omiliile, fiind preluate instantaneu de media (p.826). „Papa scriitor” (p.1027) s-a adresat intelectualilor pe o scară și cu o adâncime fără precedent (p.829). El a și oficiat la cea mai largă reuniune liturgică a tuturor timpurilor – cu aproape două milioane de participanți, 800 de episcopi, 10000 de preoți, pe câmpia din apropierea Köln-ului – și a pledat cel mai convingător pentru intrarea creștinismului în dezbaterea publică (p.960). Benedict al XVI-lea a adus schimbări pe o gamă largă în liturgie (p.873), în unitatea bisericilor și religiilor (p.952), în combaterea sărăciei. El a pus în mișcare programul „ecologiei umane” (p.972) și o nouă înțelegere a lumii (p.985) ca bază a politicii internaționale.

Joseph Ratzinger a elaborat o viziune coerentă asupra societății moderne târzii. Chiar în prima predică în calitate de Pontif a vorbit despre „pustiul” societăților în care trăim. „Există pustiul sărăciei, pustiul foamei și al setei. Există pustiul abandonării, al iubirii distruse. Există pustiul lipsei lui Dumnezeu, al golirii sufletului, încât nu se mai știe de demnitatea și calea omului”. La ieșirea din „pustiu” nu se ajunge oricum. Apelul stăruitor a fost, cu fiecare ocazie, „lăsați-ne să construim comunitatea iubirii conform planului Creatorului, care ne-a fost făcut cunoscut de Fiul său” (p.820). Benedict al XVI-lea a adus cele mai solide argumente pentru ideea că „nu forța rezolvă, ci iubirea (Liebe)”.

Înțelegerea mai adâncă a istoriei îl caracterizează. Joseph Ratzinger a înfruntat cele mai dificile subiecte ale istoriei: de la regăsirea fundamentului iudaic în creștinism și reașezarea postscolastică a bisericii, trecând prin lămurirea diferenței dintre aplicarea forței și religie, prin raportarea la un Islam nemulțumit de realitățile lumii, la direcționarea modernității, deschiderea religiei spre noile revoluții din științe și articularea „noii sinteze umaniste”. El a respins continuu înțelegerea simplificată a istoriei, care a umplut pe nesimțite publicații și minți. Thomas Mann acuzase căderea Germaniei în anii treizeci pe mâna celor mai nepregătiți și mai agresivi („die Untersten”). Joseph Ratzinger știa, la rândul său, că istoria o fac popoare nutrite de aspirații, o fac adesea elite capabile. Dar o fac și răufăcători care ajung să decidă soarta celorlalți. Împotriva tentațiilor de a simplifica istoria trecută, pictând-o în alb și negru, el a subliniat că, în calitate de oameni, nu dezlegăm toate misterele istoriei (p.842), încât în anumite împrejurări înțelepte sunt „iertarea și concilierea (Vergebung und Versöhnung)”.

Joseph Ratzinger a făcut regulă din maxima formulată de Isus însuși că „cel care vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu, 10, 44). „Slujirea” celorlalți ar trebui să fie înainte de orice – atunci când cineva preia roluri publice. Cu cât este mai înalt rolul, cu atât trebuie să fie mai mare disponibilitatea la sacrificiu. Un ierarh trebuie să fie gata de martiriu pentru dreptate în jur. Pentru un papă, adăuga Joseph Ratzinger, ceea ce contează „nu este alegerea următoare, ci judecata de apoi”(p.55). Lumea este astfel că, „dacă un papă primește doar aplauze, ceva nu este în regulă” (p.808).

Joseph Ratzinger a arătat mereu că omul se cuvine să rămână uman în orice manifestare, inclusiv în gesturi față de cei de aproape. El însuși a făcut neabătut astfel de gesturi. De pildă, prietenilor care au trecut de la tutuire la adresarea cu Sfinte Părinte le-a spus că „între noi rămâne totul ca totdeauna” (p.806). A vizitat o închisoare din Roma și le-a spus deținuților că „mi se pare important să se gândească bine despre voi” (p.853). Cineva care lucra la cabinetul său a smuls și furnizat presei documente, dar i-a acordat iertarea. Un colaborator apropiat a și remarcat că Benedict al XVI-lea „era prea blând cu dușmanii și nu a întreprins ceva destul de clar împotriva lor”. Nu era înțelegerea lui a felului de a fi!

De aceea, Benedict al XVI-lea nu a făcut caz niciodată de răspunderea altora pentru situații pe care a trebuit să le gestioneze. El știa bine cât de aspre sunt realitățile lumii. A și spus, ca papă, „rugați-vă pentru mine, ca să nu fug înfricoșat din fața lupilor” (p.805).

Demisia unui papă nu este o premieră și se vor mai trăi demisii. Codex Iuris Canonici reglementează, de altfel, această posibilitate (p.1023). Antecesori ai lui Benedict al XVI au și semnat declarații în care cereau să fie înlocuiți dacă intervine o piedică majoră. Chiar Ioan Paul al II-lea a luat în considerare eventualitatea demisiei. Benedict al XVI a demisionat ca gest suprem de noblețe, dictat de chestiuni de sănătate, gest grăbit, poate, de o benignă trădare.

Ca lucrător în grădina Domnului, cum se considera, Benedict al XVI-lea a înțeles să folosească intens timpul în serviciul datoriei. Ne dăm seama și din orarul său diurn. Scularea era la ora 5.30. Urma rugăciunea, apoi Messa în Capelă. După micul dejun, Papa primea, în 30-45 minute, briefing-ul secretarului asupra primei corespondențe, pentru a trece apoi, în alte 45 minute, la studiul actelor și al programului primei jumătăți a zilei (audiențe și treburile diocezei de Roma). La ora 10, Papa avea pe birou oglinda presei internaționale. Între orele 11-13, se desfășurau audiențe și se examinau chestiuni de administrație și de diplomație cu responsabili de resorturi. După masa și pauza de prânz, urmau lecturi de documente și rezolvări de probleme. Între orele 18-19, Benedict al XVI-lea făcea analize cu demnitarii Vaticanului. Cardinalul Grocholewski îmi povestea că săptămânal urcau la biroul papei cam 400-500 de spețe pentru decizie. La orele 20.45, papa intra în program privat, ce includea urmărirea de concerte, competiții, filme și, de asemenea, pregătirea pentru serviciul divin și meditațiile de a doua zi. Ziua de marți era liberă, iar o zi pe săptămână Benedict al XVI-lea a dedicat-o scrisului. Și-a scris singur omiliile, discursurile, intervențiile!

Desigur, Benedict al XVI-lea a fost avantajat de solida sa calificare și de imensa sa cultură. El stăpânea limbile clasice (ebraica, greaca, latina). Vorbea oricare dintre limbile de mare circulație de astăzi. La Sorbona a uimit franceza lui. Engleza și italiana pe care le vorbea erau socotite dintre cele mai bogate. Spaniola și portugheza îi erau familiare. Benedict al XVI-lea se adapta pe loc la limba pe care o stăpânea interlocutorul. Cu Vladimir Putin discuta în germană. Benedict al XVI-lea vorbea unsprezece limbi. A învățat poloneza pentru a se adresa direct unui popor.

Unii sunt înclinați să acorde circumstanțe oamenilor care urcă în ierarhii, aproape pentru orice fac: „doar este șef!”, „așa este politica!” sunt justificările superficiale ce se dau în mod curent. La Joseph Ratzinger, nu a fost cazul de justificări de acest fel. Așa cum au observat printre contemporani chiar lideri ai celor mai mari puteri, persoana era cu totul alta. Joseph Ratzinger s-a construit în jurul deciziei mature de a-l urma pe Iisus, cu tot ceea ce implică aceasta.

sursa:https://www.cotidianul.ro/andrei-marga-a-l-urma-pe-isus/