9.29.2022

Curățenia finală - Cât de aproape este Era Păcii și a Prosperității Mondiale

 

”RABIA” EUROPEI !

 


„Frau Ursula !” a luat-o razna ! Se pare că are RABIE// „Operațiunea specială” a Federației Ruse în Ucraina are baza legală cf.Cartei ONU

 


De când cu gândacii, lăcustele și greierii  a explodat și teoria chibritului: mai nou, se pedalează pe „drepturile animalelor”, după ce asasinii economici au ucis milioane de păsări de curte motivând o așa-zisă „gripă aviară”.

În spiritul aceleiași „pandemii a absurdului”, ministrul mediului din țara lui Papură - scuze - Sparanghel Vodă - a dat liber la împușcarea ciocârliilor, privighetorilor, lynx-ilor din pădurile românești rase după model austriac. Ăstea da, „drepturi” ale viețuitoarelor!

Pe timpul când circula gogoașa cu „pesta porcină” pe care n-a văzut-o nimeni decât în statisticile dezinformatoare oficiale (cu zeci de mii de porci uciși sau îngropați de vii, la comandă), a fost „scăpată” chestia cu Covid-19 (nu se știe precis dacă de la Wuhan, de la Kiev sau din vreun alt biolaborator clandestin dintre cele peste 300 ale „partenerului strategic”), dar, privind harta, România e la o asvârlitură de băț de Ucraina pe când China… Au urmat decese puse oficial în cârca Covid-19 (fără permiterea efectuării autopsiilor obligatorii și identificării cauzei deceselor), arderea pe rug a pacienților condamnați și imobilizați pe paturiile spitalelor și aruncarea în gropi a sacilor negri. „Discret” controlată, cu mențiunea legată de piciorul defunctului „Mortu-i vinovat!”.

După strofocări fără succes ale așa zișilor producători de vacs-cu-efecte-„subite” gen Bill-nebunu', s-a găsit însă Putin cu războiul lui care a spart toate performanțele. Rezultatul cert: în 24 de ore „pandemia” din România a sucombat „subit”, așa că nu-i de mirare că cineva a emis propunerea ca Președintele Federației Ruse să primească „Nobelul” pentru Medicină.

Ursula și vaccinul

Revenind la „boala vacii nebune”, ceea ce se întâmplă cu terorismul european al U.E. se pare că nu deranjează nici pe Papa Francisc, nici Crislamul de la Abu Ahabi. Pe noi, europenii, DA!  Nu nu este vorba de vaccinarea obligatorie a cetățenilor U.E. (deocamdată), nu este vorba de repunerea în circulație a Nazi-Pas (deocamdată) și nici de Geschäft-urile Ursulei cu vacs Covid via „Pfizer” de care Cucuveaua Mov nu are timp de investigare. Dacă o fi sau nu de vină „boala vacii nebune” nu se știe încă, dar  se pare că la Bruxelles și-a făcut simțită prezența acea maladie infecțioasă virală periculoasă provocată de un virus neurotrop, identificată ca meningoencefalită difuză. Netratată prompt, „poate dăuna grav sănătății”… mintale.

„Frau Ursula!” a luat-o razna!

Dacă în urmă cu două săptămâni Frau Ursula îndrepta cetățenii europeni cu facturi gonflate până la suprasaturație către Putin (de parcă el le-a umflat, nu „sancțiunile” cu auto-recul impuse Rusiei), în perioada votului din Peninsula Iberică, Ursula C.E. - care nu a înteles nici câte, nici care îi sunt atribuțiile - dar nimeni nu o trimite la colivia cu zăbrele sau măcar la un control psihiatric. Totuși, Ursula și-a permis să declare public, iresponsabil, că dacă dreapta va câștiga alegerile, Italiei i se vor taia „fondurile europene”. „S-avem pardon! Curat Rabie, Frau Ursula!”.

Frau Ursula nu are dreptul să condiționeze alocarea „fondurilor europene” (fonduri colectate de la statele componente ale lagărului concentraționar U.E., deci banii acestor state) de funcționarea statului de drept. Frau Ursula are obligația să respecte votul cetățenilor statelor! Frau Ursula nu are dreptul să amenințe cetățenii Italiei mai ales în perioada votului!  Se pare că de data asta i se trag unele simptome suspecte: febră, durere de cap, furnicaturi, mâncărimea limbii, greaţă, senzație de vomă, agitaţie, anxietate, confuzie, dificultate la înghițire, salivație excesivă frica de apă, halucinații, insomnie… anxietate sau neliniște, hiperactivitate, simptome care se accentuează și pot evolua spre agitație extremă cu consecințe grave pentru cetățenii europeni. Cauza pare a fi maladia numită rabie, deci se impune urgent izolarea pacientei  - cu legarea de pat - și tratament medical adecvat. Dacă posibilitățile de la Bruxelles sunt depășite, prim-ministrul (Mă)Ciucă și domn ministru Rafila vor fi de acord să fie adusă la „Matei Balș” unde doctoru' Streinu se va ocupa personal de rabia ei… Nu de alta, dar se pare că maladia de la Bruxelles cam bântuie și pe la Cotroceni, Victoria și Casa Poporului, iar după ce veți cunoaște și prevederile Cartei O.N.U. e posibil să atingă și alte coordonate geografice.

Lovitura de măciucă: „Operațiunea specială” a Federației Ruse în Ucraina are baza legală

Am lăsat pentru final „lovitura de măciucă” și „bomboana” de pe colivă: n-ar fi de mirare ca rabia să se răspândească; senilul de la Washington D.C. are deja un stol de păsărele, dar să vedem pe unde vor scoate cămașa alde Klaus Schwab, Emmanuel Macron, Olaf Scholz, Lizz Truss, Justin Trudeau și celelalte păpuși-gloabe ale schizofreniei globale.

Articolele 106 și 107 din Carta O.N.U. acordă Rusiei, în calitate de succesor legal al învingătorului celui de-Al Doilea Război Mondial, dreptul de a lua toate măsurile, inclusiv măsuri militare, împotriva Germaniei, Ungariei, Austriei, României, Bulgariei, Finlandei, Croației, Sloveniei, Republicii Cehia, Letonia, Estonia, Lituania și Ucraina pentru încercările de a resuscita nazismul. Secretarul general al O.N.U. […] Există un articol în carta O.N.U. care permite desfășurarea unei operațiuni speciale rusești în Ucraina. Rusia are dreptul de a pedepsi naziștii de pretutindeni (conform cartei O.N.U.) tribunalul de la Nürnberg a condamnat la răspundere penală pe toți cei care au luptat împotriva națiunilor unite și au comis genocid.

[…] Carta O.N.U., art. 106 și 107, acordate învingătorilor celui de-Al Doilea Război Mondial, U.R.S.S., S.U.A., Marea Britanie și China au dreptul de a întreprinde orice acțiune împotriva țărilor care au luptat împotriva lor pentru a preveni acțiunile care vizează revizuirea rezultatelor celui de-Al Doilea Război Mondial. Este permisă folosirea forței militare împotriva acestor țări. Pentru aceasta este suficient să anunți celelalte trei țări câștigătoare, dar nu să obții aprobarea acestora. Rusia, fiind succesorul legal al U.R.S.S., poate folosi forța și împotriva statelor care doresc să revizuiască sistemul Yalta-Potsdam din Europa” […][1].

Carta Națiunilor Unite, capitolul XVII, Art. 106-107

„Articolul 106 - Până la intrarea în vigoare a acordurilor speciale prevăzute la articolul 43, care, în opinia Consiliului de Securitate, îi permit să exercite atribuțiile prevăzute la articolul 42, părțile la Declarația celor Patru Puteri semnată la Moscova la 30 octombrie 1943. , și Franța, în conformitate cu prevederile paragrafului 5 din declarația respectivă, vor purta consultări între ele și, atunci când este necesar, cu alți membri ai Organizației, pentru a conveni asupra acțiunii comune necesare pentru menținerea păcii și securității internaționale.

Articolul 107 - Niciuna dintre prevederile prezentei Carte nu va invalida sau împiedica orice acțiune întreprinsă sau autorizată ca urmare a celui de-Al Doilea Război Mondial cu privire la un stat inamic al oricăruia dintre semnatarii prezentei Carte în timpul războiului menționat, de către guvernele responsabile pentru o astfel de acțiune”[2].


GH. PIPEREA : ”Presa germană main-stream a descoperit roata”

 


Presa germană main-stream a descoperit roata, după 8 luni de documentare și anchetă: întreaga politică sanitară globală, în plandemie, a fost concepută și condusă, cu mână de fier, de cele patru O.N.G.-uri pe care le deține sau le coordonează Bill Gates. Dar această realitate era la vedere. Era tigrul din sufragerie, pe care aceeași presă main-stream, miluită cu miliarde de statele „civilizate”, pentru a face propaganda plandemiei și a cenzura opiniile libere, rapoartele științifice lucide și analizele de drepturi și libertăți, a refuzat să îl vadă până acum. Toată legislația, toată dictatura digitală, întregul apartheid sanitar, au fost concepute și impuse sub hegemonia acestor O.N.G.-uri.

Cum a fost posibil?

În primul rând, prin digitalizare. Lumea e condusă de la butoane, prin aplicații, algoritmi, inteligențe artificiale, obiecte „inteligente” care ne monitorizează permanent, acțiuni listate la burse și gestionate coordonat de giga-fonduri, datorii, presă americană main-stream și rețele de „socializare” sau platforme digitale de tranzacționare.

În al doilea rând, prin sponsorizare, lobby, mită și revolving door (ușa rotativă). Întreprinderile și fundațiile lui Bill Gates sunt principalii finanțatori ai O.M.S. A fost ușor ca OMS să fie transformată în simplu instrument al planurilor demente ale „specialistului” din garaj. Mai mult, de ani de zile, cadrele O.M.S. se mută și se răs-mută la fundațiile/asociațiile lui Gates, ca într-un continuu du-te-vino prin ușile rotative ale sediilor scumpe din Geneva & elsewhere ale O.M.S. și ale Bill & Melinda Foundation. În plus, Bill Gates a utilizat la greu lobby-ul politic și mita electorală, la Washington, Bruxelles, Berlin, Paris, Londra, Canberra, Ottawa etc.

În al treilea rând, a fost posibil și cu sprijinul neprecupețit al Chinei și al Rusiei (ce, ați uitat că rușii au fost primii care au scos vakseen contra cou_veed?).

Sarcastic, dar cele două publicații germane main-stream au mai descoperit că, în ciuda conducerii cu mână de fier a plandemiei, precum și a celor 10 mld dolari aruncați pe sponsorizări, lobby și trafic de influență, cele patru O.N.G.-uri ale lui Bill Gates nu au făcut mare rahat. Chiar și Bill Gates a remarcat, amărât, prin primăvară, că nu a prea făcut treabă bună cu vakseenurile, sperând că va avea mai mare succes la următoarea plandemie. Mai mult chiar, germanii spun că cel care s-a opus cu duritate încredințării gratuite a patentelor pe vakseenuri spre a fi fabricate în și pentru țările sărace a fost chiar Bill Gates.

Lumea a fost, la propriu, pusă pe butuci de ONG-ocrație, care s-a impus prin prostocrație. Și asta pentru că s-a lăsat de bună voie pe mâna „specialiștilor” și sub controlul führerilor digitali.

Încă o dată, „conspiraționiștii” au avut dreptate. Văzându-l atât de prezent peste tot pe acest moș decrepit care ne vrea neapărat înțepați de 20 de ori pe an și ne vrea mai puțini, era imposibil să nu observi că ceva e în neregulă. Exceptând cazul în care erai din categoria supușilor prin definiție sau a idioților utili. A complet idioților.

Dar, mai important, este faptul că nu se putea evita această întrebare, pusă de orice strateg sau om de bun simț: cui prodest? (cui folosește?).

Politica sanitară din plandemie nu a fost în profitul populației. Altfel, nu ar fi fost șapte valuri, zeci de milioane de decese cauzate de blocarea sistemului sanitar cu politica „zero cou_veed” a demenților Fauci & Co, decesele „subite” sau din cauze naturale/necunoscute la 18 ani etc. Dar plandemia a profitat imens celor din „Big Pharma” și din „Big Tech”, unde Bill Gates & Co au acțiuni masive. Mai mult de 10.000 de miliarde de dolari s-au adunat în conturile acestor führeri în cei 2,5 ani de plandemie, iar noi am sărăcit și flămânzit. Au profitat enorm și mass-media occidentală - mai ales cea americană -, precum și rețelele de socializare, iar democrația a regresat în totalitarism, civilizația s-a înscris pe drumul înapoi către grotă, iar omul s-a prostificat.

Totul pentru planurile nebunești ale unor indivizi ca Gates (care nu s-a sfiit să facă o simulare publică și ultra-mediatizată a plandemiei cu 3 luni înainte de declanșarea „pandemiei” de sorginte chineză) și pentru prosperitatea de contabil cu mânecuțe a unor birocrați ca Tedros sau Arahat.

Măcar acum: v-ați prins, frați aplaudaci ai creatorilor de crize și dezastre?

Viorel Patrichi : Italia dă jos femeile din pod. Ce-are Giorgia Meloni și n-are (Giorgio) George Simion

 


”Giorgia Meloni este prima femeie din istoria Italiei, care va conduce guvernul de la Roma. O femeie de-a noastră, din popor. Giorgia Meloni s-a născut la Roma, la 15 ianuarie 1977. Tatăl ei era din Sardinia, iar mama ei din Sicilia; tatăl ei, un consilier fiscal, și-a părăsit familia când fata avea unsprezece ani, mutându-se în Insulele Canare.

Giorgia a crescut în districtul Garbatella. În 1992, la vârsta de 15 ani, ea s-a alăturat Frontului Tineretului, aripa de tineret a Mișcării Sociale Italiene (MSI), un partid politic neofascist. În acest timp, ea a fondat coordonarea mișcării studențești „Gli Antenati” (Strămoșii), care a luat parte la protestul împotriva reformei învățământului public, promovat de ministrul Rosa Russo Iervolino.

Giorgia Meloni are o fiică, Ginevra, pe care a cam făcut-o cu partenerul Andrea Giambruno, un jurnalist care lucrează pentru canalul TV Mediaset al lui Silvio Berlusconi. Ea a spus că este creștină și și-a folosit identitatea religioasă parțial pentru a ajuta la construirea mărcii sale nationaliste. Într-un discurs din 2019 la un miting de la Roma, ea a spus: „Sunt Giorgia. Sunt o femeie, sunt o mamă, sunt italiancă, sunt creștină.” În septembrie 2022, ea a continuat să îmbrățișeze vechiul slogan fascist italian „Dumnezeu, patria și familia”. Ea a spus că îi displace să fie legată de trecutul fascist al Italiei. 

Are o cultură aproximativă, ca majoritatea ziariștilor, dar e bună rău de premier. Care economie? Care management? Giorgia Meloni este o fană declarată a fanteziei, în special al lui J. R. R. Tolkien cu „Stăpânul Inelelor”, pe care ea l-a numit „text sacru”. În calitate de activistă de tineret în cadrul Mișcării Sociale Italiene, a participat la „Hobbit Camp” și a cântat împreună cu trupa folk extremistă Compagnia dell'Anello (numită după Fellowship of the Ring). Mai târziu, ea și-a numit conferința politică Atreju, după eroul romanului „Povestea fără sfârșit”. Extrema dreapta italiană s-a asociat în mod tradițional cu fantezia, pe care o consideră că împărtășește „viziunea sa despre spiritualitate împotriva materialismului”.

Cum spuneam, s-a alăturat Frontului Tineretului, aripa de tineret a partidului politic neofascist Mișcarea Socială Italiană (MSI) în 1992. Ea a devenit ulterior liderul național al Acțiunii Studenților, mișcarea studențească a Alianței Naționale (AN).

A fost consilier al provinciei Roma din 1998 până în 2002, după care a devenit președinta Acțiunii Tineretului, aripa de tineret a AN. În 2008, a fost numită ministru al Tineretului în Cabinetul Berlusconi IV, rol pe care l-a deținut până în 2011. În 2012, a co-fondat Frații Italiei (FdI) și a devenit președinta acesteia în 2014. A participat la 2014  la Alegerile eoroparlamentare din Italia și la alegerile municipale de la Roma din 2016 în calitate de candidat la primar; ea nu a fost aleasă la niciuna din alegeri. După alegerile generale italiene din 2018, ea a condus FdI în opoziție pe parcursul întregii legislaturi a 18-a, lăsând FdI să-și crească popularitatea în sondajele de opinie, în special în timpul Cabinetului Draghi, în care FdI a fost singurul partid de opoziție. FdI a ocupat primul loc la alegerile generale italiene din 2022.

Din februarie 2021, Giorgia Meloni este membră a Institutului Aspen, un think tank internațional cu sediul la Washington, D.C., care include mulți finanțatori, oameni de afaceri și politicieni. La 19 februarie 2021, Giovanni Gozzini, profesor la Universitatea din Siena, a insultat-o pe Meloni, spunându-i vorbe vulgare la un post de radio; atât președintele Sergio Mattarella, cât și premierul Mario Draghi au sunat-o pe Giorgia Meloni și l-au stigmatizat pe Gozzini, care a fost suspendat de consiliul universității sale. 

În octombrie 2021, Giorgia Meloni a semnat Carta de la Madrid, un document din 2020, care descrie grupurile de stânga drept dușmani ai Ibero-Americii, implicați într-un „proiect criminal”, care se află „sub umbrela regimului cubanez”. A fost redactat de Vox, un partid naționalist spaniol. Ea a participat și la congresul partidului Vox. În februarie 2022, Meloni a vorbit la Conferința anuală de acțiune politică conservatoare din Florida. Ea le-a spus activiștilor și oficialilor conservatori americani prezenți că trebuie să-și apere opiniile împotriva progresiștilor.

Considerată populistă de dreapta și naționalistă italiană, ea a fost calificată cu eticheta extremă dreapta. Ea se opune avortului, eutanasiei și parteneriatelor, căsătoriilor și educației parentale a cuplurilor de același sex, afirmând în schimb că familiile tradiționale sunt conduse exclusiv de perechi bărbat-femeie. Se opune primirii migranților non-europeni și multiculturalismului, ea a fost acuzată de xenofobie și islamofobie. Susținătoare a NATO, ea are opinii eurosceptice cu privire la Uniunea Europeană și a fost în favoarea unor relații mai bune cu Rusia înainte de invazia rusă a Ucrainei din 2022, pe care a condamnat-o, angajându-se că va continua să trimită arme în Ucraina. Ea și-a exprimat opinii controversate, cum ar fi lăudarea dictatorului italian Benito Mussolini în 1996 și a lui Giorgio Almirante în 2020, un colaborator nazist și co-fondator al MSI. 

Giorgia Meloni a speculat și prostiile gânditorilor de la Bruxelles, care iau măsuri contra intereselor naționale de pe continent. În primul rând, ei nu au avut o strategie unională în domeniul energiei și toate țările s-au trezit dependente de Rusia, chiar dacă unii lideri naționali au avertizat asupra acestui pericol. Înaintea alegerilor, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a făcut o gafă mai mare ca ea: italienii să aibă grijă să nu voteze „extrema dreaptă”, altfel vor pierde subvențiile UE. Și atunci, italienii au votat în valuri cu „Fratelli d Italia”. Așa că Ursula, dacă a făcut șapte copii, jos pălăria!, a rămas repetentă la politică. 

Premierul polonez Mateusz Morawiecki a sărit în apărarea Giorgiei. „Ursula von der Leyen a spus că Bruxelles-ul are instrumente pentru a disciplina Italia dacă acolo va fi investit un guvern care nu este convenabil pentru Bruxelles. Dorim o astfel de Europă? Este aceasta o democrație, este acesta statul de drept? Ca eurocrații de la Bruxelles să dicteze cum ar trebui să fie un guvern? Cine poate alege guvernele?”, a întrebat Morawiecki. După Victoria naționaliștilor din Suedia, Morawiecki jubilează. „Ar trebui să aleagă guvernele națiunile europene sau Bruxelles-ul cu Berlinul? Acesta nu este stat de drept, acesta este un dictat. Sunt foarte mulțumit de răsturnările care au loc în UE. Sunt mulțumit de noul guvern din Italia, care vine în sprijinul statelor naționale, sunt mulțumit și de noul guvern din Suedia și de faptul că Europa devine o Europă a valorilor reale”, a spus Morawiecki.

Ceva e putred în Danemarca, adică la Bruxelles, nu numai în Italia. La fel de penibil s-au comportat instituțiile europene și când a început Campania pentru Brexit. Și a fost o rușine pentru UE. Cum să reacționeze oameni ca mine când văd că coșcogeamite coaliția PSD-PNL nu poate opri măcar contractul pentru vaccinuri anti-Covid? În plină criză energetică, nătărăii din conducerea țării au închis capacități energetice importante. Nu cumva acești oameni vor vota cu George Simion? Vor vota cu el, fie și măcar că acest tânăr i-a dat o bleandă peste ceafă lui Virgilică Popescu, cel care călărește sistemul energetic al țării.  Vor vota cu el fiindcă orice român ar vrea să-i tragă o smetie unuia ca Virgilică. Așa că vă rog să nu vă minunați când veți vedea ce șoșoi va ieși din urnele de voturi. Sigur, au sărit unii de un stânjen: uite, domne, Giorgia Meloni este politician de dreapta, nu Giorgio Simion! Dar ce are Giorgia și nu are Giorgio? Mă rog, are, dar și Giorgio al nostru se gândește să dea bine pe lângă Nethanyahu sau măcar pe lângă Pompeo… Geaba, Giorgio! Vadim i-a făcut monument lui Yitzhak Rabin, și tot degeaba. A murit cu eticheta de extremist. De ce trebuie să te temi că vei fi calificat drept nationalist? Vântul bate, câinii latră... ”

Donald Trump avertizează: Sabotajul care a provocat distrugeri pe gazoductele Nord Stream 1 și Nord Stream 2 ar putea duce la escaladare sau chiar la război

 


Fostul președinte american, Donald Trump, a reacționat la exploziile care au zguduit gazoductele Nord Stream, responsabile de transportul gazelor naturale rusești către Germania.

 Donald Trump consideră că sabotajul gazoductelor Nord Stream 1 și Nord Stream 2 ar putea duce la o escaladare a conflictului la nivel mondial și, în cel mai negru scenariu, chiar la război, potrivit Știripesurse.

„Sabotajul care a provocat distrugeri pe gazoductele Nord Stream 1 și Nord Stream 2 ar putea duce la escaladare sau chiar la război”, a spus fostul președinte american.

9.28.2022

Senator Diana Șoșoacă, interpelare in Senatul României astazi 28.09.2022

 

Gazoductele Nord Stream, niște conducte enorme rusești care transportă gazele naturale spre Europa occidentală au fost găurite. De cine credeți ?

 


Încă un editorial formidabil al lui Tucker Carlson la Fox News

”Urăsc să încep seara de marți într-o notă sumbră, dar una dintre marile catastrofe de mediu se desfășoară chiar acum în largul coastelor Danemarcei.
Gazoductele Nord Stream, niște conducte enorme rusești care transportă gazele naturale spre Europa occidentală au fost găurite.

În momentul în care vorbim, Nord Stream 1 și Nord Stream 2 emană milioane de metri cubi de gaze naturale în Marea Baltică.
Imaginile aeriene pe care le puteți vedea pe ecran arată o suprafață cu bule toxice de o jumătate de milă lățime.
Putem doar să ne imaginăm câte mamifere marine sunt ucise în acest moment – un număr incalculabil.
Însă marile distrugeri pe termen lung ar putea fi cele din atmosferă.

Gazul natural conține 90% metan. Metanul, așa cum Joe Biden v-a spus deseori, este factorul determinant al încălzirii globale, care, evident, reprezintă o amenințare existențială la adresa omenirii și a planetei.
Așa că dacă vă făceați griji în legătură cu schimbarea climatică, ceea ce tocmai s-a întâmplat cu conductele Nord Stream este o apropiere de Apocalipsă mai mare ca niciodată.

Întrebarea este: cum s-a petrecut? Se pare că nu a fost un accident.

Exact în același timp în care au fost detectate scurgerile la conducte, oficialii suedezi au înregistrat două puternice explozii submarine, fiecare dintre ele având echivalentul a sute de kilograme de TNT.
Nimic natural nu poate provoca așa ceva. Aproape imediat după explozii, conductele au început să aibă scurgeri în trei locuri.
Prin urmare, există o singură explicație pentru ce s-a întâmplat. A fost un act de terorism industrial. Lucru evident pentru premierul Poloniei, care nu a întârziat să o spună. 
Mateusz Morawiecki, prim-ministrul Poloniei: Astăzi, avem de-a face cu un gest de sabotaj. Nu cunoaștem încă amănuntele privind ceea ce s-a petrecut, dar se vede limpede că e vorba de un act de sabotaj, un act care marchează probabil etapa următoare în escaladarea situației cu care ne confruntăm în Ucraina.
„Se vede limpede, spune el, că e vorba de un act de sabotaj”, de un act de terorism.

Ei da, vedem. Întrebarea este cine l-a făcut?

Desigur, suspectul principal este evident. Același om care a provocat inflația aici, în Statele Unite, și i-a furat în 2016 alegerile lui Hillary Clinton. Este Vladimir Putin,
Washington Post are dreptate. „Putin, proclamă ziarul, este pe punctul de a folosi conductele Nord Stream ca arme.”
Potrivit ambasadorului Canadei la ONU, Vladimir Putin a decis să utilizeze „poluarea ca un act de război”.
Twitterimea progresistă a aprobat cu entuziasm această concluzie: „Putin a făcut-o”.

Chestia poate părea logică până stai și te gândești un moment.

Vladimir Putin poate că este rău. Așa ni se spune. Dar este și stupid?

Dacă ai fi Vladimir Putin, atunci înseamnă că ai fi un imbecil sinucigaș să îți arunci în aer propria conductă energetică. Dacă ești întreg la cap, e singurul lucru pe care nu l-ai face niciodată.
Gazoductele sunt principala ta sursă de energie și de bogăție. Și, nu în ultimul rând, cel mai important instrument prin care poți influența alte țări.
Europa are mai mult ca niciodată nevoie de energia ta pe măsură ce se apropie iarna.
Dacă nu poți furniza această energie, atunci țări ca Germania nu mai sunt interesate de ce dorești tu.
Ești în mijlocul unui război total, așa că ai nevoie de toate pârghiile posibile.
În aceste condiții, nu ai cum să îți arunci în aer Nord Stream 1 și 2.

Este atât de evident încât până și faimosul nostru secretar de stat, Tony Blinken, a părut să recunoască. Sabotarea Nord Stream, a declarat el azi, „evident, nu este  în interesul nimănui”.

Adevărat, însă numai pe jumătate.
Este adevărat că aruncarea în aer a Nord Stream nu îl ajută pe Vladimir Putin. De ce ar face-o?
Dar asta nu înseamnă că alte țări nu ar putea lua în considerare să o facă. Știm că este așa pentru că cel puțin una dintre ele a spus-o public.
La începutul lui februarie, când nu trecuseră trei săptămâni de la începutul Războiului din Ucraina, Joe Biden a afirmat în fața camerelor că ar putea distruge aceste conducte.
Priviți:
Joe Biden: O invazie a Rusiei înseamnă ca tancuri sau trupe să treacă frontiera Ucrainei din nou. Atunci nu va mai exista un Nord Stream 2. Îi punem capăt.
Reporter: Dar cum? Cum veți proceda exact, dat fiind că proiectul și controlul asupra lui se află sub controlul Germaniei?

Fiți atenți la cuvinte! Și este președinte. Nu spune aceste cuvinte la întâmplare, mai ales că are cartonașe pentru citit.
Nu a spus: „Voi opri temporar livrarea de gaze din Rusia către Germania”.
A spus: „Nu va mai exista un Nord Stream 2”.
„Cum veți face asta?”, a fost întrebat.
„Vă promit, vom fi capabili să o facem.”
Ei s-au gândit la asta și totuși cei care au privit, inclusiv noi, nu l-am luat pe Biden în serios când a spus-o.
Este același președinte care a declarat că schimbarea climatică este cea mai cea urgență din lume.
Este același om care vă oprea să folosiți sobe cu lemne sau să conduceți un SUV din cauza emisiilor.
Este același tip care a cheltuit miliarde încercând să combată flatulența la vaci din cauza metanului.
Ar fi capabil omul ăsta să arunce în aer o conductă cu metan în Marea Baltică?
E greu de imaginat.
Ar fi un act incredibil de iresponsabil. Ar fi genul de lucruri pe care le-ai face dacă ai dori să declanșezi un război nuclear.
Ar fi un gest nebunesc și totuși, privind înapoi, este evident că se gândeau la asta, pentru că Joe Biden nu este singurul care a spus-o.

Victoria Nuland, de la Departamentul de Stat, a zis cam același lucru. Toată viața ei, Nuland a fost o adeptă a războiului.
A făcut tot ce a putut pentru a provoca invazia din Irak.
A participat la punerea la cale a răsturnării guvernului din Ucraina în 2014.
Așadar, e limpede, e capabilă de orice... Dar terorism de mediu?
Până și pentru Toria Nuland ar fi părut prea mult.

Și totuși iat-o, în luna ianuarie:

Victoria Nuland: Cu privire la Nord Stream 2, continuăm să avem discuții foarte solide și clare cu aliații germani și doresc să fiu clară astăzi cu dvs. Dacă Rusia invadează Ucraina, într-un fel sau altul, Nord Stream 2 nu va merge mai departe.
„Într-un fel sau altul”, vom opri Nord Stream 2.

Privind retrospectiv, aceste cuvinte din urmă cu opt luni par terifiante, acum când gazul natural curge în Marea Baltică și se duce apoi în atmosferă.
Trebuie deci să te întrebi: ar putea administrația Biden realmente să facă așa ceva?
Nu putem spune cu certitudine. Nu știm cu siguranță.

Putem doar să vă spunem că aliați apropiați de Casa Albă a lui Biden sunt convinși că a făcut-o.
Radek Sikorski este un politician polonez, președintele delegației UE-SUA din Parlamentul European.
Are conexiuni. Este și soțul ziaristei Anne Applebaum de la The Atlantic, o cântăreață a administrației Biden.
Sikorski este atât de apropiat de Joe Biden încât are la profilul de pe Twitter o poză cu ei doi.
Deci, când conducta a explodat, Sikorski a reacționat imediat. Iată ce a scris: „Thank you, USA”.

Încă o dată: a făcut administrația Biden realmente așa ceva?

Este greu de crezut. Dar fiind că este o monstruozitate, efectiv un act de terorism, nu dorim să facem această acuzație.

Dar trebuie să vă spunem că, poate nu printr-o coincidență, tocmai astăzi a fost inaugurată o nouă conductă. Una care transportă gaze naturale nerusești în aproximativ aceleași zone ca Nord Stream 1 și 2.

I se spune Conducta Baltică. A fost inaugurată în Polonia.

Va transporta gaze naturale din Norvegia, prin Danemarca, către Polonia și alte țări vecine.

Și care probabil va avea succes, pentru că acum are mai puțină concurență.

Dar Casa Albă ce spune? Cum comentează ce s-a întâmplat azi?

Ei bine, nu manifestă prea mult entuziasm pentru a-și nega responsabilitatea. Dimpotrivă, vorbește de avantajele apărute.

Iat-o pe purtătoarea de cuvânt prezidențială remarcând că distrugerea unei conducte energetice este o nouă oportunitate pentru noi să ne cumpărăm o mașină electrică:
Karine Jean-Pierre: Așa cum știți cu toții, aceste conducte nu pompau gaze în Europa, iar NS2 nu a fost niciodată operațională. NS1 nu era operațională de câteva săptămâni, pentru că Putin folosește energia ca pe o armă, lucru pe care l-am spus de multe ori. Aceasta nu face decât să sublinieze importanța eforturilor noastre de a colabora pentru a avea aprovizionări alternative cu gaze în Europa și pentru a susține eforturile vizând reducerea consumului de gaze și a ajunge mai  repede la o veritabilă independență energetică, trecând la o economie pe bază de energie curată.

Așa, deci... „Să trecem la energie curată” înseamnă că indivizii care ar putea foarte bine fi responsabili de eliberarea metanului în Marea Baltică și în atmosferă la un nivel pe care majoritatea oamenilor nici măcar nu și-l pot imagina, tipii care vă vorbesc de SUV-ul vostru este posibil să fi aruncat în aer un gazoduct și să fi creat una dintre cele mai mari catastrofe ale epocii noastre, din cauza efectelor produse asupra mediului.

Dacă într-adevăr au făcut-o, ar fi unul din lucrurile cele mai nebunești și mai distrugătoare pe care le-a făcut o administrație americană de-a lungul istoriei.

Și totuși ar fi în totală coerență cu tot ceea ce această administrație face.
Ce face ea? Distruge. Oamenii ăștia nu au construit nimic, absolut nimic.
În schimb, demolează și profanează, de la statui istorice la Constituție și la infrastructura energetică. Și nimeni din Congres nu încearcă să oprească distrugerile.

Se pregătesc pentru inevitabila prăbușire.
În această seară, Senatul a înaintat un proiect de lege cu cheltuieli în valoare de 35 de milioane de dolari Departamentului Energiei „pentru a se pregăti și reacționa la potențiale incidente nucleare și radiologice în Ucraina”.
CUM?
Proiectul de lege aduce cheltuielile totale ale Statelor Unite în Ucraina, cu războiul, dar și cu finanțarea guvernului de la Kiev sau cu livrările de energie la 67 de miliarde de dolari.
Ce înseamnă asta? Este mai mult decât întregul buget militar al Rusiei pe anul trecut.
Iar Congresul se așteaptă să adopte acest proiect de lege până la sfârșitul săptămânii, cu Republicanii dând din cap ca niște zombi ce sunt.

Care vor fi efectele sabotajului? Orice acțiune are și o reacțiune, de forță egală și opusă.

Aruncarea în aer a conductelor din Marea Baltică anunță că am intrat într-o nouă fază. Una în care Statele Unite sunt implicate direct în război cu cea mai mare putere nucleară a lumii.

Asta nu înseamnă că vom ajunge imediat la un conflict nuclear, dar consecințe vor fi.

Dacă noi aruncăm în aer conductele Nord Stream, de ce Rusia nu ne-ar tăia cablurile transoceanice de internet?

Ce s-ar întâmpla dacă ar face asta? Ce s-ar întâmpla dacă băncile din Londra nu ar mai putea comunica cu băncile din New York?

Doar atât, lăsând deoparte efectele potențiale asupra rețelei noastre electrice... Să zicem doar că băncile nu ar putea comunica între ele timp de o zi. Care ar fi efectul economic?
Unul în cascadă, mergând până la casa voastră. Am putea asista la o prăbușire generală. Am putea foarte rapid ajunge în niște condiții similare unei țări din lumea a treia. Atât de mare este miza.

Tipii din spatele acestei afaceri, geniile ca Toria Nuland, s-au gândit măcar la consecințe?

Poate că au făcut-o.

Poate că tocmai ăsta este și scopul.




SE CLATINĂ JURĂMÂNTUL CELOR TREI ”CRIMINALI” din U.E. care au dorit și încă mai doresc DISTRUGEREA ȚĂRILOR din EUROPA

 


Ați auzit de Ventotene? Ar fi trebuit: este locul unde s-a făcut jurământ să se distrugă Europa.

Pe 22 august 2016, elicopterul Garibaldi aparținând pazei de coastă italiene a aterizat pe insula Ventotene, aflatată la vreo 45 de kilometri de coasta Italiei, în Marea Tireniană.

Din pântecele elicopterului au coborât doi bărbați și o femeie, mărunți de statură, cu figuri sobre, rigide, menite să transmită siguranță și determinare: Angela Merkel, François Hollande, Matteo Renzi.

Liderii Germaniei, Franței și Italiei, rămase cele mai puternice trei țări din UE, după ce Marea Britanie votase părăsirea blocului.

Trecuseră exact două luni de la marele șoc al Referendumului pentru Brexit, care pusese sub semnul întrebării viitorul UE.

Uniunea trebuia să dea un semn de unitate.

Cu mutre scorțoase ca niște mape de birou, cei trei au depus câte un buchețel de flori galben-albastre (culorile UE) la mormântul comunistului Altiero Spinelli. Apoi s-au recules privind lung marmura criptei.




Trimis în izolare pe insulă de regimul fascist, Spinelli a fost străfulgerat la Ventotene de marea idee a vieții sale: federalizarea Europei.

El a înțeles că războaiele, domiciliile forțate pentru comuniști și în general toate relele de pe lume sunt din cauza popoarelor care se bat între ele.

Poporul este răul suprem. Singura cale de eradicare a răului este să existe o singură țară și un singur popor.

Pentru măreața sa idee de a federaliza Europa, Spinelli și-a căpătat un binemeritat loc în istorie și în hora căpățânilor din Parcul Herăstrău (fost Stalin).




După momentul buchetului, cei trei lideri au ținut o conferință de presă – tot pe insulă - în fața unui puhoi de ziariști aduși cu o navă de război italiană.

Cu această ocazie, ei și-au exprimat hotărârea neabătută de a duce Uniunea Europeană pe noi culmi de progres și civilizație. Dar mai ales să continue procesul de integrare. Fără dezbinări, fisuri și alte exituri.

Pe 22 august 2016, la Ventotene, am asistat la un ritual cvasi-religios. Ceva asemănător depunerilor solemne de jurământ ale pionierilor la Doftana.

În fața criptei lui Spinelli, liderii Germaniei, Franței și Italiei au făcut legământ să ducă mai departe moștenirea comunistului convertit la globalism. Să lanseze un proces galopant de federalizare, prin care țările să se dizolve într-una singură. Popoarele – capabile de barbarisme istorice precum Brexitul – să dispară, transformându-se într-o gloată inofensivă.

Europa însăși să devină un mare Komintern.

*

De multă vreme, popoarele îi incomodează pe conducători. Au o tendință manifestă de a vota aiurea și de a feșteli toate planurile oamenilor deștepți care le vor binele.

În cazul dictatorilor, lucrurile se rezolvă ceva mai simplu: ucazul, bocancul pe grumaz, glonțul.


În regimurile zise „democrate”, însă, popoarele sunt o adevărată pacoste. Trebuie simulată libertatea votului, mimată puterea populară și reprezentativitatea, camuflate pârghiile contondente. Vulgul trebuie căutat în coarne.

*

În 1992, Tratatul de la Maastricht pentru crearea Uniunii Europene trebuia aprobat prin referendum de țările componente.

Danezii au însă o îndoială că le-ar fi mai bine la grămadă și, pe 2 iunie 1992, 50,7% dintre ei votează împotriva Tratatului, cu o prezență la urne de 83,1%.

Câteva pulane pe spinare ar fi rezolvat ușor problema. Dar într-o democrație, poporul trebuie luat cu șoșele și momele până votează „cum trebuie”: danezilor (doar lor) li se garantează câteva excepții de la Tratat, drept care, pe 18 mai 1993, documentul este votat cu 56,7% și o prezență la urne de 86,7%.

În 2001, Tratatul de la Nisa, care îl amenda pe cel de la Maastricht, urma să pregătească lărgirea UE spre Est.

Irlanda a fost singura țară din cele 15 membre obligată de Constituție să organizeze un referendum pentru adoptarea amendamentelor.

În iunie 2001, irlandezii resping Tratatul de la Nisa, cu 53,9% și cu o prezență la urne de numai 34%.

Cum UE nu putea să rămână neextinsă din cauza capriciilor unui popor mic de la capătul Europei, în Irlanda se organizează un al doilea referendum.

După o campanie mediatică și politică furibundă, ca să le intre bine în cap irlandezilor ce fericire a dat peste ei, în octombrie 2002, aceștia votează amendamentele cu 62,9%.

În 2005, vine rândul Constituției Europene să fie aprobată.

Pe 29 mai 2005, la referendumul organizat în acest scop, francezii trântesc propunerea cu 55% din voturi și o prezență la urne de 69%.

Peste două zile, vine și replica la seismul francez: pe 1 iunie, olandezii resping și ei Constituția Europeană, cu 61,5% și o prezentă la vot de 63,3%.

Pentru a evita un nou eșec, Constituția Europeană este trimisă de pe Edgar Quinet pe Academiei și este rebotezată Tratatul de la Lisabona. Majoritatea țărilor stabilesc că pentru aprobarea noului-vechi document nu mai e nevoie de referendum. Inclusiv francezii și olandezii să facă bine să stea acasă: aprobă Parlamentele pentru ei.

Rămânea însă vechea noastră cunoștință, căpoasa Irlandă.

Aici, legea nu lăsa loc de întors: musai trebuia organizat un referendum.

Și irlandezii recidivează: pe 12 iunie 2008, resping Tratatul de la Lisabona cu 53,4% și o prezență de 53,1%.

După o nouă campanie, în care poporului i se promite tot ce dorea să audă, pe 2 octombrie 2009, irlandezii votează pentru în proporție de 67,1% și cu o prezență de 59%.

În 2015, Grecia intră într-o gravă criză financiară și nu mai poate să-și achite ratele la datoria națională.

Troika formată din principalii creditori ai Atenei – Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Centrală Europeană pun Greciei niște condiții de-a dreptul înrobitoare pentru a o „ajuta” să evite falimentul.

După grave tulburări de stradă, guvernul Tsipras organizează un referendum pentru ca grecii să se pronunțe dacă trebuie acceptate sau nu condițiile Troikăi.

Pe 5 iulie 2015, poporul elen respinge într-o proporție zdrobitoare condiția de sclavi: 61% NU (faimosul OXI) cu o prezență de 62,5%.

Prin această decizie, Grecia ieșea practic din Uniunea Europeană.

Trădarea premierului Alexis Tsipras, care a plecat la Bruxelles cu mandatul încredințat de popor să respingă teribilele condiții, și care a sfârșit prin a accepta altele și mai împovărătoare, rămâne până azi una dintre cele mai mari enigme ale istoriei recente.

La nici un an după ce Grecia a fost la un pas să iasă din UE, pe 23 iunie 2016, poporul britanic votează pentru Brexit cu 51,9% și o prezență la referendum de peste 72%.

Rezultatul votului este în sine un miracol. Niciodată până atunci în istorie nu s-a purtat o asemenea campanie de teroare împotriva unui popor.

Presa locală, europeană și mondială, politicienii s-au întrecut să-i amenințe pe britanici cu toate grozăviile pământului, dacă îndrăznesc să iasă din UE.

Foamete, terorism, molime, faliment național, ba chiar și un război nuclear, toate acestea ar fi fost consecințele Brexitului.

(Ulterior, această Campanie a Fricii a servit ca model în campaniile de propagandă următoare: COVID, schimbare climatică, războiul din Ucraina.)

Chiar și după referendum, o colosală mașinărie politică și mediatică, internă și externă, a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a împiedica punerea în aplicare a voinței poporului și a bloca Brexitul.

Ieșirea până la urmă din UE a Marii Britanii, cu toate bețele în roate de premierul Theresa May, de Parlamentul de la Londra, de Bruxelles și de toate celelalte 27 de state membre constituie și ea un miracol.

*

Cei trei de la Ventotene aveau cu siguranță în cap tot acest pomelnic de belele provocate de capriciile popoarelor când s-au închinat la mormântul lui Spinelli, kominternistul. Federatorul. Dizolvantul națiilor.

Nu poate fi o întâmplare că, după Recviemul de la Ventotene, democrația europeană a fost marcată tot mai pregnant de două aspecte:

1.  Uniforma politică

Recentele cazuri ale Suediei și Italiei sunt singurele excepții notabile, care nu fac decât să confirme regula.

În rest, în timp ce popoarele mârâie, toate guvernele care ies din urne sunt la fel. Toate vorbesc aceeași limbă. Toate sunt obsedate de fantasmagorice probleme globale și ambiționează să salveze planeta, decât să rezolve problemele simple ale celor care le-au ales.

Partidele și politicienii „antisistem” (cum sunt de pildă Frații Italiei și Giorgia Meloni) sunt etichetați ca extremiști și supuși oprobriului creat de mașinăria de propagandă.

Oricine vorbește altă limbă decât „globaleza” este urmărit, vânat, cenzurat, ostracizat. I se pune pumnul în gură.

Într-o democrație autentică, grijile, preocupările, temerile, aspirațiile poporului sunt preluate de politicieni care le aduc în spațiul public, le asumă și le reprezintă.

Însă, prin scoaterea opozanților din spațiul public, se suprimă și ideile considerate „neconforme”. Astfel că, pe scena politică, toate ideile care ajung sunt la fel. Otova. Ciumpăvite într-un Pat al lui Procust.

Deci, și partidele sunt la fel. Guvernele seamănă toate între ele și au programe identice. Iar liderii politici par toți ieșiți dintr-o fabrică de clone.

2.  „Elitele”

Conducătorii noștri și-au schimbat numele pe nesimțite. De pe la Ventotene încoace li se spun „Elite”.

Nici măcar lui Ceaușescu nu i-a venit o asemenea idee genială. Termenul „Elită” sugerează „superioritate”, „ascendent” asupra celorlalte categorii sociale. Stabilește din start „distanța” și „autoritatea”.

„Elita” știe MAI BINE decât plebea ce are nevoie o societate. Ba chiar, „Elita” știe mai bine decât TINE ce ai nevoie.

Superioritatea „Elitelor” este zdrobitoare în TOATE domeniile vieții: de la politică la sănătate, de la agricultură la sex, de la cultură la religie.

Prin urmare, ele sunt ÎNDREPTĂȚITE să dea nu doar îndrumări, ci și reglementări.

Când Elita Sanitară îți spune să porți mască și să te vaccinezi, trebuie să o faci, chiar dacă te sufoci și în jurul tău vaccinații mor pe capete.

Când Elita Climatică îți spune să mergi pe trotinetă și să nu mai mănânci carne, trebuie să te supui, chiar dacă nu ai echilibru și nu îți plac greierii fripți.

Când Elita Educațională îți spune că e mai bine pentru copilul tău să învețe despre Harari decât despre Eminescu, și că Limba Română, Istoria, Geografia și, în general, să știi pe ce lume te afli sunt chestiuni inutile, nu ai căderea să te opui, chiar dacă vezi în jurul tău cum îndobitocirea crește ca bălăria după ploaie.

Pe nesimțite (sic!), Elitele au răsturnat Democrația. Principiile Reprezentativității și Delegării Puterii au fost întoarse pe dos ca un palton vechi.

Cei pe care îi alegi și ar trebui să fie Reprezentanții tăi, sunt de fapt adevărații Reprezentați.

Iar pe tine, Plebe, pe tine, Popor, nu te mai reprezintă nimeni. De aceea, în realitate, Tu NU delegi nici o putere. Pentru că nu mai ai nici una.

În caz că ai uitat, Votul tău a devenit inutil, pentru că trierea/alegerea a fost făcută dinainte, prin Uniformizarea Politică de la punctul 1.

*

Așa s-a ajuns ca Annalena Baerbock, ministrul de Externe al Germaniei, cea mai mare putere a UE, să anunțe cu mândrie că opinia alegătorilor nu mai contează.

Așa s-a ajuns ca Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene de la Bruxelles, buricul democrației , să amenințe un popor pentru a-l dresa să voteze „corect”.

Votul de ieri din Italia nu trebuie să îmbete pe nimeni. (Deși merită subliniată ironia istoriei, care face ca evenimentul să aibă loc în țara natală a lui Spinelli și Meloni să fie acuzată de fascism.)

Nici cel de săptămânile trecute din Suedia. Sunt accidente de parcurs ale Elitei.

O fi Von der Leyen cinică, dar a spus adevărul: „avem instrumente” care pot înnăbuși răzmerița de la urne a italienilor.

Cum au avut în anii trecuți „instrumente” pentru a răsturna sau ocoli sau ignora voturile danezilor, francezilor, olandezilor, irlandezilor, grecilor.

*

Potrivit spiritului de la Ventotene, asistăm azi la Dizolvarea Popoarelor.

*

Repet: rezultatele alegerilor din Suedia și Italia nu trebuie să ne îmbete cu apă rece. Prin comparație cu Meloni, Trump părea un colos și totuși a fost răsturnat de Sistem.

Altceva este însă realmente important și entuziasmant. Că popoarele NU cedează. Nu se lasă „dizolvate”. Dau semne de trezire. Și se luptă până la capăt.

Iar Sistemul ia apă prin tot mai multe găuri pe care nu mai prididește să le astupe.

Episoade precum Brexit, Trump, Suedia, Italia au meritul că întârzie Resetarea. Fac găuri noi în fundul Luntrii Globale și o încetinesc.

Or, timpul este esențial. Orice zi câștigată înseamnă aur.

Pentru că ne aflăm într-o teribilă luptă contracronometru.

Ce se va produce mai rapid: Marea Resetare sau Marea Trezire?


https://www.activenews.ro/opinii/Accidentul-Meloni-Ritualul-de-la-Ventotene-si-Dizovarea-Popoarelor-176309?fbclid=IwAR2xNq6GijsZeNEkjsLlNviFRUpvXTyR0nNRUgehtSrzW8OXOW-_3y_uDiU#.YzKmjOZMQUI.facebook

9.27.2022

Tucker Carlson : În Italia a fost o Revoluție Pașnică. S-ar putea ca în alte țări să fie Insurecții adevărate

 


Trăim într-un simulacru de democrație. Agenda liderilor diferă total de preocupările poporului. Sistemul este pe ducă. Italia a dat semnalul. Rămâne de văzut cum se va produce schimbarea de putere.

Un editorial de Tucker Carlson la Fox News 

Americanii care acordă atenție evenimentelor politice din Europa sunt puțini. Și aceia doar dacă sunt plictisiți sau lucrează la vreun think tank.

Este de înțeles, dar e păcat, pentru că dacă priviți atent la ce se petrece în Europa puteți afla multe din cele ce se întâmplă aici.

Dincolo de castelele și limbile sale ciudate sau de brânza mirositoare, Europa nu este foarte diferită de Statele Unite.

Liderii europeni își conduc țările cam în aceeași manieră în care liderii noștri ne conduc țara.

Trăncănesc fără oprire despre democrație, dar, în același timp, fac tot ce pot pentru a ocoli cele mai elementare exigențe ale democrației, cum ar fi libertatea de expresie sau guvernul reprezentativ.

Acum câțiva ani, premierul de atunci al Italiei, Paolo Gentiloni, s-a lăudat la Forumul Economic Mondial cu planurile sale de „a institui mai multă dreptate socială în țară”.

Prin asta înțelegea aducerea altor multe mii de migranți economici lipsiți de pregătire și educație din Lumea a Treia în Italia.

„Suntem foarte deschiși la imigrație”, a spus el. „Salvăm vieți pe mare.”

Salvezi vieți? Felicitări! Ce persoană cumsecade! Dar întrebarea cu adevărat relevantă pentru o democrație este: ce cred oamenii din Italia, pe care ar trebui să îi reprezinți, despre această idee?

Ei bine, așa cum a explicat prim-ministrul, nu îi păsa.

„Pretenția pentru mai multă democrație nu doar că este greșită, dar este chiar periculoasă.”

Înțelegeți? Conduci o țară în numele poporului. Nu ești un rege. Ești un lider ales în mod democratic. Dar, în același timp, este „periculos” să permiți ca opiniile acelor oameni să îți influențeze deciziile.

Vă sună cunoscut? Sigur că vă sună cunoscut, pentru că este exact același fel de democrație în care trăim și noi. Una falsă.

De fapt, nu există nici o țară din lume în care majoritatea poporului să creadă că deschiderea frontierelor este o idee bună.

Sau care să considere că încălzirea globală este cea mai mare problemă.

Ori să creadă că este o idee înțeleaptă să închizi în casă întreaga populație din cauza unui virus.

Nici un grup mare de oameni din orice colț al lumii nu își dorește aceste lucruri.

Dar în Occident cu toții avem parte de astea pentru că politicienii nu se sinchisesc de ce gândești. Opinia ta este periculoasă. „Ține-ți gura, rasistule!”

Se înțelege de la sine că o astfel de situație nu mai poate dura mult. Un asemenea sistem nu poate supraviețui la nesfârșit, deoarece, prin chiar esența sa, este instabil.

Nu poți să le spui oamenilor că au controlul asupra guvernului (susținem că este democrație!) și apoi să le ignori timp de zeci de ani opiniile în chestiunile cele mai importante.

Așa ceva nu poate funcționa mult timp. Oamenii se vor revolta cu siguranță. Tot ce poți spera este ca revolta lor să fie una pașnică.

În Italia, exact asta par să facă oamenii. În această vară, o conservatoare populistă pe nume Giorgia Meloni a început să se bucure de o mare popularitate în sondaje.

Meloni nu este o radicală. Opiniile sale ar fi putut părea obișnuite și de bun simț cu doar zece ani în urmă.

Dar, pentru că a refuzat categoric să se închine la zeii gemeni ai Climatului și Imigrației în masă, Sistemul a intrat în panică.

În prezența camerelor de luat vederi, președinta Comisiei Europene, le-a dat ordin italienilor să nu voteze cu Meloni.

Priviți:

Ursula von der Leyen: Vom vedea dacă (în Italia) lucrurile vor merge într-o direcție dificilă. Am discutat despre Ungaria și Polonia. Avem instrumente.

„Dacă lucrurile merg într-o direcție greșită...” Cu alte cuvinte, dacă alegătorii nu se supun, „avem instrumente”.

Aveți, nu-i așa? Ei bine, asta sună a amenințare. Și chiar este o amenințare. Se pare însă că italienii sunt atât de disperați încât nu le mai pasă de amenințări.

Nu le mai pasă, deoarece neo-liberalismul, cu care cucoana de adineaori pare măritată, le-a distrus țara.

În unele locuri din Italia, prețurile la energie au crescut cu 400% față de anul trecut.

De ce? Din cauza unui război inutil în Ucraina și a măsurilor climatice sinucigașe. Nu este vorba de nici un accident, și toată lumea știe acest lucru.

În același timp, multe dintre regiunile Italiei au devenit extrem de periculoase. Acest lucru nu s-a mai petrecut înainte, cu excepția Siciliei, dar se întâmplă acum.

De ce? Toată lumea știe de ce. O arată și statisticile guvernamentale. Imigranții sunt la originea unei foarte mari părți a fenomenului infracțional.

Aceste lucruri nu sunt niște mistere, dar nu ai voie să vorbești de ele în public și basta. În unele locuri, este chiar ilegal să vorbești.

Dar Meloni este unul dintre puținii politicieni căreia nu îi pasă și insistă să spună adevărul cu voce tare. Pentru că a spus lucrurile pe care toată lumea le cunoaște, duminică seara, ea și partidul ei, Frații Italiei, au obținut o victorie zdrobitoare în Italia.

Au câștigat majoritatea în ambele camere ale Parlamentului.

După toate standardele italiene, care sunt și cele americane, aceasta este o revoluție. Însă, spre deosebire de alte revoluții, persoana care se află în fruntea ei poate să explice despre ce este vorba. Poate articula ideile, astfel încât oamenii să înțeleagă. Este deșteaptă.

Iată un fragment dintr-un discurs pe care l-a rostit anul acesta, și care a dus la rezultatul electoral de duminică seara.

Priviți:

Giorgia Meloni: Tot ceea ce prețuim se află sub un atac continuu. Libertatea noastră individuală este atacată. Drepturile ne sunt atacate. Suveranitatea țării noastre este atacată. Prosperitatea și bunăstarea familiilor noastre sunt amenințate. Educația copiilor noștri este amenințată. În fața acestor lucruri, oamenii înțeleg că în aceste vremuri singurul mod de a ne revolta este de a rămâne ceea ce suntem. Singurul mod de a ne revolta este de a fi conservatori. Vor încerca să ne ia totul, dar nu ne pot lua ceea ce suntem. Și știți ceva? A prețui ceea ce suntem și a ști pentru ce luptăm este tot ceea ce avem nevoie în această luptă.

Femeia asta nu glumește. Este la fel de gravă ca momentul pe care îl trăim.

„Drepturile ne sunt atacate” a spus ea. „Suveranitatea țării noastre este atacată.” Și „prosperitatea și bunăstarea familiilor noastre sunt amenințate”. Perfect adevărat.

De aceea are un succes atât de mare, pentru că este adevărat. Și nu doar în Italia. Este adevărat și aici.

Familiile americane se confruntă cu atacul acelorași ideologii toxice.

Diferența este că, la noi, aceste lucruri sunt rareori recunoscute și doar marginal.

Însă Meloni nu este marginală. Este noul prim-ministru al Italiei. Și spune aceste lucruri cu voce tare.

Spre deosebire de ce se întâmplă aici, în Statele Unite.

Republicanii din Cameră tocmai au precizat pentru ce candidează. Este vorba de un document intitulat „Angajamentul pentru America”. Probabil că nu ați auzit de el. Nimănui nu-i pasă de el.

Pe bună dreptate. Pentru că nu este nimic real în document. Nici un cuvânt despre atacul la adresa familiei americane, pe care îl trăim în fiecare zi.

Acesta este în centrul preocupărilor majorității americanilor.  Ce se va întâmpla cu copiii mei? Vor mai avea ei o viață care să semene cu a mea?

I se spunea cândva Visul American. Mai există el? Vor putea să trăiască așa cum au trăit părinții lor? Vor mai avea ei oportunitățile pe care le-am avut noi?

Oamenii sunt preocupați de aceste întrebări. Cum să nu fie?

Dar nimeni nu le răspunde și este bizar, deoarece știm (și acum este și dovedit) că atunci când politicienii sunt suficient de curajoși pentru a spune adevărul despre ceea se se petrece, sunt răsplătiți pentru asta.

Încă o dată, iată-l pe noul prim-ministru italian și, în timp ce priviți, puneți-vă întrebarea dacă ați vota un astfel de candidat, dacă ar exista vreunul în această țară:

Giorgia Meloni: De ce familia este considerată un dușman? De ce familia provoacă atâta frică? Există un singur răspuns la aceste întrebări. Pentru că familia este cea care ne definește. Pentru că ea reprezintă identitatea noastră. Pentru că tot ce ne definește reprezintă un dușman pentru cei care vor să nu mai avem identitate și să fim simpli sclavi consumatori. În urmă cu mai bine de un secol, Chesterton a scris...să văd dacă găsesc... „Se vor trage focuri de armă pentru a dovedi că doi și cu doi fac patru. Se vor scoate săbiile pentru a dovedi că frunzele sunt verzi vara.” Acele vremuri au venit. Noi suntem pregătiți. Vă mulțumesc.

Așadar, aceasta este persoana descrisă la toate televiziunile americane ca fiind de „extremă dreapta”.

Asta este extrema dreaptă, serios? Pentru că afirmă că familia este atacată? Sigur că este atacată.

Credeți că este vorba de un accident? Nu, și Meloni explică de ce, iar lucrurile sunt foarte simple.

Dacă dorești să institui un control totalitar asupra unei țări, este clar că trebuie să distrugi mai întâi instituția familiei. Deoarece orice persoană cu o loialitate profundă față de familia sa ar refuza să acorde supunere totală unui politician.

Prin urmare, dacă dorești supunere totală, trebuie să rupi legăturile familiale. De aceea, școlile de stat le împuie capul copiilor noștri cu valori pe care le disprețuim. După care îi învață pe copiii noștri să ne toarne ca pe niște infractori ai gândirii dacă avem ceva de obiectat.

Aceste lucruri se petrec în mod real. Și dintr-un motiv foarte grav. Progresismul nu este doar o ideologie politică. Nu e doar ceva plictisitor, care se răspâdește prin campusurile universitare și nu poate fi evitat.

Este o religie de stat care înlocuiește religia actuală, distrugând-o.

Iată motivul pentru care localurile de striptease și barurile au rămas deschise în timpul COVID, iar bisericile au fost închise.

Dacă nu poți face legătura dintre aceste puncte riști să nu poți sesiza întreaga realitate. Dar Meloni o sesizează. Înțelege perfect. Priviți: 

Giorgia Meloni: Cu doar câteva luni în urmă, birocrații UE au venit cu un document lung de câteva sute de pagini în care ne spuneau că, pentru a fi „inclusivi”, trebuie să excludem orice referință la Crăciun, Iisus Hristos, Maica Domnului și că toate numele creștine trebuie eliminate din orice formă oficială de comunicare. Ne vom supune în fața a așa ceva? Nu, nu ne vom supune. Vom lupta. Vom lupta și vom rămâne tari pe poziții.

Așadar vă urăsc familia, vă urăsc religia, și voi nu ar trebui să acceptați asta... Nu! Trăim într-o democrație și voi ar trebui să vă aflați la comandă. Voi, poporul.

Este acesta un mesaj radical? Dumnezeu, Familie, Patrie.

Sigur că nu e radical. De fapt, este greu să îți imaginezi un mesaj mai sănătos, o platformă mai pro-umană.

Fasciștii nu cred în Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este un rival pentru puterea lor.

Meloni este o persoană care își profesează credința în Dumnezeu. Acest lucru este înspăimântător pentru politicienii aflați la conducere și care profită de pe urma sistemului. De ce?

Au mai fost oameni care au spus aceste lucruri, însă ea a fost și răsplătită pentru că le-a spus. Acesta este tot cluul.

Poporului îi place să audă așa ceva. Asta dorește. Oamenii nu își fac griji de încălzirea globală. Nu doresc frontierele deschise vraiște. Consideră că progresismul este o aberație. Doresc să vadă lucrurile în care cred.

Iar acum este evident, deoarece Meloni a câștigat și, până și la noi în țară, tipii care conduc și profită de pe urma unui sistem profund corupt și pe ducă, s-au isterizat.

Priviți aceste reacții:

Medhi Hasan, MSNBC: Vreau să încep azi prin a discuta despre un politician de dreapta de care ar trebui cu toții să fim îngrijorați, un politician care a respins acuzațiile de fascism...

Joe Scarborough, MSNBC: Ce ne deosebește, de Italia, să zicem, care a ales o fascistă?

Edward Luce, Financial Times: Are rădăcini fasciste...

Realizator ABC: Un partid de dreapta foarte extremist, ale cărui rădăcini urcă până la neo-fascismul de după război.

David Ignatus, MSNBC: Un partid cu rădăcini în fascismul italian.

Rădăcini în fascismul italian... Definește-ne asta, Joe Scarborough! O, pardon, nu poți să o faci pentru că ești un idiot.

Ideea este că „Fascism” înseamnă „inacceptabil”.

Indiferent ce zice fătuca asta, nu ai dreptul să fii de acord.

Se tem tare de tot că mulți oameni sunt de acord cu ea. Așa că trebuie făcută complet inacceptabilă.

Este o fascistă și, dacă asta nu v-a intrat bine în cap, un articol recent din New York Times despre Meloni folosește cuvintele „fascism” sau „fascist” de 29 de ori.

Ai crede că e pe punctul să invadeze Polonia. Ar trebui să fim îngrijorați. Priviți:

Chris Livesay, CBS: Au spus că asta nu se va mai putea întâmpla niciodată. Acum o sută de ani, Mussolini a mărșăluit asupra Romei, aruncând țara în două decenii de dictatură, într-o alianță cu Hitler și al doilea război mondial. Astăzi, partidul fascist a dispărut, dar mulți spun că acesta este continuatorul lui politic - Frații Italiei. Cândva, la periferia scenei politice, astăzi s-a umflat și a devenit cel mai mare partid al țării. Acum, liderul lui, Giorgia Meloni, este pe punctul de a avea guvernul cel mai de dreapta după Il Duce. Instigatoarea de 45 de ani insistă că nu este o fascistă – doar o conservatoare și o naționalistă, dar căreia îi plac unele dintre caracteristicile fascismului italian, cum este această deviză: Dumnezeu, Patrie și Familie.

Dumnezeu, Patrie și Familie... Destul de înspăimântător! Nici o vorbuliță despre climă sau imigrație...

Tocmai isteria și refuzul lor total de a pune întrebări evidente vă dezvăluie secretul. Sunt panicați pentru că știu că sistemul actual este condamnat.

De fapt, ce s-a petrecut duminică seara în Italia este un scenariu bun pentru această țară, pentru că astfel se realizează un transfer pașnic de putere. Ceva pozitiv.

Acesta este idealul. Într-o democrație, oamenii au dreptul să poată influența prioritățile guvernului care pretinde că îi reprezintă.

Și, atunci când poporul se pronunță prin alegeri, politicienii care au fost repudiați au obligația morală să se gândească măcar pentru o clipă de ce ideile lor nu au fost pe placul poporului.

Poporul are dreptul să își spună părerea. De fapt, opinia poporului se află în centrul sistemului nostru democratic.

Dar ei nu se gândesc niciodată. Nu își asumă nici o vină.

Nu au făcut-o în 2016, când a fost ales Trump. Au dat imediat vina pe Putin sau pe roboții de pe rețelele sociale.

Niciodată nu se învinuiesc pe ei. De aceea, nu învață nimic din trecut.

Același lucru se întâmplă nu doar la televiziunile americane, ci și în Italia și în Uniunea Europeană.

Birocrații care i-au făcut pe italieni să producă o schimbare pașnică, cu ajutorul buletinelor de vot, sunt complet neinteresați să învețe ceva din aceste alegeri.

Ei vor continua să vâre gunoaiele lor impopulare pe gâtul unui popor profund ingrat, până ce vor avea parte de o insurecție adevărată.