”Gandul e creator, e cea mai pu­ter­nica forta din uni­vers” - Cum stie corpul nostru ce e rau si ce e bine ?

Prof.Dumitru Constantin Dulcan, neurolog spune că “Cinci minute de mânie sau suferință imobilizează pen­tru 5 - 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apa­rare si astfel se poate declansa boala.”

– In “Inteligența materiei”, prima dvs. carte, ati demonstrat cu argumente stiintifice ca, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie si lumină, coordonat de o minte inteligenta. Cu alte cuvinte, ca nu suntem singuri in univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul in care vă traiti viata de zi cu zi ?

– Odata ce am inteles că, de fapt, noi ne creem pro­pria reali­tate, felul in care pri­veam lumea s-a schimbat. Descope­ririle fizi­cii cuantice au aratat că mintea noastra e cea care face sa colap­seze undele de energie si le trans­formă in parti­cule, adica in materie. 

A gândi inseamnă a transforma nevăzu­tul in văzut. 

Gandul e creator, e cea mai pu­ter­nica forta din uni­vers. Iar Dumnezeu ne-a dat pu­terea ca, din milioanele de reali­tati posi­bile, care exista in stare latentă, să aducem pe pamant, cu gân­durile noastre, doar una. Pe cea care seamană cel mai mult cu gandurile noastre.

– Vreti sa spuneti ca ceea ce ni se intampla e oglinda a ceea ce gandim si simtim ?

– Exact. Când făceam cerce­tari pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenta lor. Si m-am speriat. Celulele reactionau la gândurile si sentimentele celui in cauză. 

S-a facut si un experi­ment in Occident, cu un eșantion de ADN, recoltat de la un individ si dus la 1000 de km distanta, intr-un laborator. Persoana in cauza a fost pusa sa priveasca un film frumos, cu ima­gini minunate, care stârneau bucurie. In acelasi timp, la 1000 de km distanta, ma­suratorile aratau cum spi­ra­la de ADN se relaxează. Cand imaginile au fost schim­bate cu un film de groa­za, ADN-ul a inceput, brusc, sa se restrângă, contrac­tan­du-se. Afland asta, m-a chinuit o intrebare: cum stie corpul nostru ce e rau si ce e bine ? Daca organis­mul nostru reactioneaza pozitiv la bine si negativ la rau, nu exista decat o singura mare concluzie.

– Care e aceea ?

– Inseamna ca universul intreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răs­pun­de la prima intrebare. Da, ca să fim fericiti si sa­natosi, nu e nevoie decat sa ne construim viata dupa legea aceasta.

– Cu alte cuvinte, un stil de viata sanatos incepe de la a gandi si a faptui binele ?

– Când comit un act contrar acestei legi, imi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferinta imobilizeaza pen­tru 5 - 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apa­rare, iar milioanele de celule moarte, virusi si bac­terii circula libere prin organism, se pot localiza un­deva si declanșa boala.

– Se si spune in popor ca “a murit de inimă rea”. La asta se refera oare ?

– Stresul, care azi a luat proportii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neincrederea in ceilalti, invidia, gelozia provoaca in corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are si ea un efect nociv asupra organis­mu­lui, nu doar că impiedică vindecarea, dar poate favo­riza debutul altor boli. Dar stiati că si frica ne face rau ? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Intr-o cușcă s-a pus un miel si intr-o cusca alaturată s-a pus un lup. Mielul a murit in scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emotional adu­ce, mai devreme sau mai tarziu, boala.

– Cu emotiile nu-i de glumit. Cum ne putem pro­teja ?

– Eu am invatat sa le stapanesc. Incerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Daca cineva imi greseste, fac un efort sa-l iert, gandindu-ma ca poate intr-o zi va intelege si el ceea ce inte­leg eu acum. Sa iertam, fiindca iertarea face ca pH-ul corpului sa vireze spre unul alcalin, favo­rabil sana­tatii. Sigur ca sunt si suferinte care nu pot fi evitate. Dar e im­portant sa ramânem con­stienti ca fiecare minut de suferinta sau stres ia din viata ce­lulei noastre.

– Statisticile arată ca stresul profesional e azi una din marile surse de boala. Munca in exces ameninta sa ne omoare lent.

– Daca nu ne putem lua mici vacante, regulat, sa ne luam ma­car pauze de zece minute, la fiecare ora, in care sa ne golim mintea si sa respiram adanc. Putem sa ne ridicam de la birou si sa privim ceva frumos pe fe­reas­tra. Sau, in loc sa bem trei cafele cu ochii in computer, sa bem un ceai fara sa ne gandim la nimic altceva. Sa ne bucuram de gustul si aroma lui. Cu timpul, inveti sa te relaxezi in orice conditii. Beduinii, de pilda, se odih­neau mergand pe camile. Si eu scriu si citesc de dimineata pana seara. Dar cand simt ca incepe sa se aseze oboseala pe mintea mea, ma opresc si aplic cate­va tehnici de relaxare.

– Ne puteti da si noua un exemplu ?

– Toate tehnicile de relaxare se bazeaza pe respi­ratie. Oboseala vine si dintr-o lipsa de oxigenare a creierului. Stau cateva minute cu ochii inchisi, incerc sa imi reprezint oboseala ca senzatie la nivelul creie­ru­lui si apoi, cu fiecare expiratie profunda, imi imagi­nez ca o elimin. Fiecare isi poate crea propria lui tehnica. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Ma relaxez, ma concentrez pe starea de bine si cald, o trec prin inima si apoi o trimit acolo unde ma doare. Fac asta de cateva ori si durerea dispare.

– Sa-ti vizualizezi boala pare o conditie foarte importanta pentru vindecare.

– Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai multi bolnavi de cancer in ultima faza si i-a invatat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia sa-si ima­gineze ca distrug cance­rul din corp cu un foc, cu un animal care-l mănanca, fiecare dupa cum dorea. Dupa sase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psi­hologice, s-a dovedit ca cei care s-au vin­decat erau cei optimisti, cei care credeau in Dumne­zeu si cei care erau calmi. Indoiala este un ob­stacol in calea oricarui succes si mai ales a vindecarii.

– Ati amintit de Dumnezeu. Credinta e si ea parte din ecuatia starii de bine ?

– Rugaciunea e o realitate fizica, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu insumi asta, de ne­nu­marate ori, si am rămas infiorat vazand ca poti obtine un raspuns. Prin rugaciune, realitatea din jur se transfigureaza, aducem la noi lumina din univers. Exista cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a facut o meningo­en­cefalita bacteriana grava. A stat o saptamana in coma, timp in care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. Dupa ce si-a revenit, a spus ca in tot timpul cât era in coma a vazut in jurul lui siluete umane care pareau sa stea in genunchi si de la care veneau spre el valuri de energie. Rugaciunile altora l-au vindecat. Dar si propriile noastre rugaciuni ne ajuta. Credinta mobilizeaza, in mod cert, intreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinta ta te-a vindecat” ?

– Nutritionistii pun si ei pe listă o conditie a sa­na­tatii: ce, cum si cat mancam. Tineti cont de ea ?

– Eu respect o regula care se stie inca de la Hipo­crat: sa mananci fara sa satisfaci complet senzatia de foame ! Adipocitele asteapta semnalul că te-ai saturat ca sa-si extraga din alimente grasimea. Daca nu te sa­turi, nu te ingrasi. Studii de ultima ora arata ca lungi­mea telomerilor de la extremitatile cromozomilor, de care depinde durata vietii, e influentata favorabil de alimentatia cu putine calorii. Mananc legume, icre de peste, iaurt, lapte de soia, pe care il beau dimineata, cu cereale integrale, mazare, linte. Mananc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahar. Si am grija sa tin, din cand in cand, cate o zi de post, in care beau doar ceaiuri si las organismul sa se refaca. Dar, inainte de orice, am grija sa nu ma asez niciodata la masă suparat. Masa ar trebui sa fie o sarbatoare, sa fie prilej de bucurie alaturi de ceilalti. Sigur ca azi nu ne mai potrivim toti la masa, dar atunci cand pre­pa­ram ceva de mancare, s-o facem cu drag. Gandurile gospodinei trec si-n bucatele pe care le gateste.

– Din tot ce ati spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la indemana.

– Asa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Daca vrem sa ramanem sanatosi si fericiti, e suficient sa pastram in minte cateva lucruri: sa mancam sanatos, fara sa ne imbuibam, sa facem miscare, sa ne odihnim corect, sa fim optimisti si plini de speranta. Sa fim perseve­renti cu pasiunile noastre, sa ne antrenam intelectual si sa ne ferim de rutină. Sa facem constant schimbari in viata noastra. Si sa nu uitam ca trebuie sa pastram in permanenta un echilibru intre energia consumata prin efort si energia obtinuta prin odihna si activitati care ne fortifică. Gandurile rele ne iau din viata, bucu­riile ne dau viata. Sa cautam bucuria, avem ne­voie de ea ca de pâinea noastra zilnica. Chiar daca, uneori, n-o putem avea decat in imaginatie.

Cum putem activa autovindecarea prin puterea minţii ?

Fiecare om poate utiliza un exerciţiu sau altul pentru a se deschide pe sine şi pentru a primi lumina în vederea vindecării. Există nenumărate tehnici în Reiki, în yoga, în Qi Gong, în Autocontrol, în Radiestezie şi în multe alte sisteme de acest fel. Ceea ce urmeză se adresează oricui, indiferent de practicile pe care le urmează.


Cum ne putem vindeca prin tehnica rugăciunii pentru a primi lumină ?


Tehnica următoare este menită să deschidă centrii pentru a primi lumina, putând apoi să fie folosită în ce scop doreşte omul. Ne face o plăcere extrem de mare să putem dezvălui aceasta tehnică, mai ales pentru că ea nu a mai fost discutată până acum nicăieri. Nu trebuiesc algoritmi radiestezici, nici mantre care să fie repetate obsedant, şi nici simboluri pe care să fim acordaţi la cursuri costisitoare. Tot ce ne trebuie este credinţă şi o dorinţă autentică de a chema lumina divină în noi înşine.

Ne vom linişti gândurile şi vom rămâne puţin într-o stare de linişte. Apoi vom cere din inimă Creatorului să ne dea harul luminii pentru a putea lucra cu el, în ceea ce ne trebuie. Ne vom concentra asupra centrului aflat în creştet, şi vom spune în gând „ În numele Tatălui”. La pronunţarea acestor cuvinte vom deschide centrii aflaţi acolo, iar lumina va putea să coboare în noi prin acea poartă. Noi o vom primi cu bucurie şi cu fericire, ştiind că este şi lumina noastră şi avem tot dreptul să o chemăm şi să o folosim. Apoi, simţind lumina (ca o căldură blândă) curgând prin noi, o vom chema în inimă, pronunţând „Şi al Fiului”. În inimă va vibra lumina prin puterea numelui Fiului, acea scânteie divină din noi care este parte din Dumnezeu şi care stă la baza fiinţei noastre spirituale.
Vom primi lumina în inimă şi ne vom bucura de prezenţa şi căldura acesteia, mulţumind lui Dumnezeu pentru ea. În cele din urmă vom spune „ Şi al Sfântului Duh” şi ne vom concentra asupra palmelor, asupra centrilor din palme. În acel moment energia vindecătoare şi lumina aflată la nivelul inimii se va despărţi în două, un flux intrând prin braţul drept, iar celalalt prin braţul stâng. Fiecare va ieşi prin centrii palmelor, făcând palmele noastre să strălucească şi să se încălzească uşor.

Vom putea folosi palmele astfel activate pentru orice proces de vindecare. Putem să le punem asupra noastră pentru a ameliora dureri sau a vindeca anumite afecţiuni care ne chinuie. Putem să ne activăm palmele astfel şi să le plasăm pe corpul unei persoane care suferă, sau pe corpul unui animal, sau pe frunzele unei plante. Posibilităţile sunt nelimitate, cu adevărat.

După ce considerăm că tratamentul a luat sfârşit, ne vom împreuna palmele pentru a închide circuitul luminii şi vom rosti „Amin”, mulţumind pentru lumina cu care ne-a fost dat să lucrăm. Important este să lăsăm lumina să acţioneze, şi nu să acţionăm noi înşine. Lumina este cea care va pătrunde acolo unde este nevoie de ea, şi trebuie lăsată să cureţe ceea ce este de curăţat, să elibereze blocajele şi să revitalizeze ţesuturile. 
Nu depinde de noi să dictăm luminii ceea ce are de făcut, altfel vom avea probleme ce se nasc din dorinţa noastră de a acţiona. Dacă un om are o migrenă iar noi ne vom apuca să îi umplem capul cu energie, durerea nu numai că nu va dispare, ci va fi amplificată. Dacă acel om are un surplus de energie în zona capului, trebuiesc curăţate căile şi sistemele prin care aceasta circulă în restul corpului şi este eliberată, şi nu neapărat umplută această zonă cu lumină cât mai multă.
Atunci când este lăsată să facă ceea ce trebuie, mai ales în corpul unui bolnav, lumina chemată prin această metodă poate trata foarte bine şi câteodată, poate face adevărate minuni. Când o manipulăm după dorinţa noastră, putem avea atât succese cât şi eşecuri. Ceea ce am descris noi este numită de către specialişti lumină neinformată, pentru că noi nu vom pune în ea nicio informaţie specială menită să vindece sau să modifice ceva, ci o vom lăsa curată şi lipsită de energiile noastre proprii pentru a căuta singură cauza afecţiunii şi pentru a o combate cât mai bine. Lumina neinformată este cea mai simplă metodă de vindecare. Modul în care o chemăm în noi trebuie să fie pe cât de simplu, pe atât de eficient.



Autovindecare prin puterea mantrei AUM

Nu toată populaţia globului poate accesa prin mantra „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin” pentru că doar o mică parte sunt creştini. 
Există multe sisteme, multe metode şi multe modalităţi. Pentru cei care citesc acest articol şi nu sunt de confesiune creştină, putem propune mantra AUM. 

”A” este vibrat atunci când ne conectăm prin centrul din creştet la puterea luminii divine, ”U” este vibrat atunci când ne concentrăm asupra inimii iar ”M” este pronunţat atunci când vom deschide centrii palmelor. 

Mantra AUM

surse: https://liviabonarov.wordpress.com; https://www.zenivers.ro

POVESTEA ZILEI DE ”8 MARTIE”

Ziua Internaţională a Femeii, marcată pe 8 martie, a fost la începuturi o expresie a dorinţei femeilor muncitoare de dobândire a unor drepturi, însă, de-a lungul timpului, s-a transformat într-un prilej de sărbătorire a feminităţii şi a reprezentantelor sexului frumos, indiferent de religie şi rasă.

În prezent, o zi a bucuriei pentru toate femeile, care primesc flori şi diferite cadouri, sărbătoarea de 8 Martie a fost percepută mult timp drept un moment în care erau afirmate drepturile sociale şi politice ale femeilor, precum şi progresele făcute în ceea ce le priveşte.

Apărută într-o vreme a marilor tulburări sociale, Ziua Internaţională a Femeii s-a ales şi cu moştenirea protestului tradiţional şi a activismului politic. În anii de dinainte de 1910, destul de multe femei din ţările dezvoltate industrial munceau. Slujbele lor, majoritatea în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice, erau însă supuse discriminării sexuale şi erau plătite mult mai prost decât cele ale bărbaţilor. Au apărut organizaţiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas.

În SUA, opresiunea şi discriminarea fac ca femeile să devină tot mai implicate în campanii pentru a determina o schimbare. În 1908, 15.000 de femei au manifestat la New York cerând un program de muncă mai scurt, salarii mai bune şi drept de vot.

Un an mai târziu, în urma unei declaraţii a Partidului Socialist din America, prima Zi Naţională a Femeii a fost sărbătorită în Statele Unite ale Americii pe 28 februarie. Femeile americane au continuat să marcheze această sărbătoare în ultima duminică din februarie până în 1913.

În 1910, cea de-a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor Muncitoare s-a ţinut la Copenhaga. O femeie pe nume Clara Zetkin, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a adus în discuţie ideea de a stabili o Zi Internaţională a Femeii, o sărbătoare care să fie marcată în aceeaşi zi în toate ţările, în sprijinul luptei femeilor pentru drepturile lor. Cele peste 100 de femei din 17 ţări care au participat la conferinţă, reprezentând sindicate, partide socialiste, cluburi de femei angajate şi incluzându-le pe primele trei femei alese în Parlamentul Finlandei, au aprobat în unanimitate ideea lansată de Clara Zetkin.

Astfel, în urmă cu 100 de ani, pe 19 martie 1911, a fost sărbătorită prima Zi Internaţională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Peste un milion de femei şi bărbaţi au participat în această zi la manifestaţii pentru ca femeilor să li se acorde drepturi legate de muncă, dreptul la vot, educaţie şi de a deţine funcţii publice.

Cu toate acestea, la mai puţin de o săptămână, pe 25 martie 1911, a izbucnit incendiul de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, în care şi-au pierdut viaţa peste 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiască sau italiană şi având vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani. Acest accident a atras atenţia asupra condiţiilor de muncă şi a dus la îmbunătăţirea legislaţiei americane în domeniu.

În zorii Primului Război Mondial, în timpul campaniilor pentru pace, rusoaicele au sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii în ultima duminică din februarie 1913. În acelaşi an, după consultări şi discuţii, Ziua Internaţională a Femeii a fost mutată pe data de 8 martie. În 1914, femeile din întreaga Europă au manifestat împotriva războiului şi pentru solidaritate între femei.

În 1917, în ultima duminică a lunii februarie, femeile din Rusia au declanşat o grevă pentru "pâine şi pace", după ce peste două milioane de soldaţi ruşi şi-au pierdut viaţa în timpul războiului. Această grevă s-a dovedit a fi prima etapă a Revoluţiei bolşevice, iar patru zile mai târziu, ţarul a fost forţat să abdice. Guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul la vot. Greva a început pe 23 februarie după calendarul iulian, ceea ce reprezintă ziua de 8 martie după calendarul gregorian, care este cel mai răspândit.


În urma Revoluţiei din octombrie 1917, bolşevica Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze Ziua Internaţională a Femeii în Uniunea Sovietică.

De la apariţia ei în cadrul mişcării socialiste, Ziua Internaţională a Femeii a căpătat tot mai multă recunoaştere de la an la an, ajungând să fie sărbătorită în ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare deopotrivă.

Astfel, 1975 a fost declarat "Anul Internaţional al Femeii" de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Începând cu acest an, Ziua Internaţională a Femeilor a fost adoptată de multe dintre Guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei.

Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa.

În prezent, Ziua Femeii, popularizată mai mult ca "Ziua Mamei" în perioada comunistă, este o sărbătoare oficială în Afganistan, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, China, Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritrea, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Madagascar, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam şi Zambia. Pe de altă parte, este sărbătorită, fără a fi o sărbătoare oficială, în ţări precum Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Letonia.

În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să dăruiască flori şi mici cadouri femeilor din viaţa lor - soţiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor şi colegelor. În România şi Bulgaria, se păstrează obiceiurile de dinainte de căderea comunismului, când, de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii făceau cadouri mamelor, bunicilor, învăţătoarelor şi profesoarelor.

În România, Ziua Mamei a fost în schimb declarată sărbătoare publică începând din 2010 şi este sărbătorită în prima duminică a lunii mai.



sursa: http://www.mediafax.ro

SIMȚURILE, EMOȚIILE - ELEMENTELE CREATOARE ALE VISELOR NOPȚII

De ce visăm, ce sunt visele ?

Unii psihologi susțin că toate visele au o explicaţie logică şi sunt un mod prin care creierul nostru procesează anumite trăiri sau temeri.
Toţi visăm în fiecare noapte, dar nu ne amintim decât foarte puţin din ceea ce visăm.
Cei ce studiază fenomenele paranormale susţin că visele pot fi premoniţii şi că ceea ce visăm poate fi de fapt un lucru care ni se poate întâmpla în viitor, fie că este vorba despre ceva bun sau o tragedie. Ei mai susţin şi că visele pe care le avem cu persoane sau locuri necunoscute pot fi amintiri din vieţi anterioare pe care doar subconştientul le păstrează. 

ȘI TOTUȘI, CE SUNT VISELE ȘI DE CE VISĂM  ?

Cunoaşteţi cumva pe cineva care să nu fie fascinat de vise ? De ce Mama Natură ne-ar activa creierul, ne-ar paraliza corpul şi ne-ar obliga să fim martorii acestor evenimente numite vise ? Dacă dorim să înţelegem natura şi mintea umană, trebuie să ne uităm în primul rând la ele.

”Lobul parietal” din creier, serveşte scopului de a combina simţurile noastre - auzul, vederea şi simţul tactil. Toate se adună acolo împreună şi spaţiul imaginar pe care îl trăim în timpul viselor noastre este generat în această parte a creierului. Deci dacă ”lobul parietal” este deteriorat, nu mai putem visa. Pierderea capacităţii de a visa are însă câteva consecințe extrem de neplăcute.


Somnul REM - Rapid Eye Movement (Mişcarea Rapidă a Ochiului). 

În urmă cu 57 de ani neurologia a început cu adevărat să studieze creierul în timpul viselor. Atunci savantul american Nathaniel Kleitman a întreprins o serie de experimente remarcabile. El a măsurat activitatea creierului unor voluntari în timp ce aceştia dormeau. 

În loc să vadă o imagine pasivă după cum se aştepta, Kleitman a descoperit exact contrariul. Creierul, care părea să fie în repaus la început, după nu foarte mult timp a devenit activ, ca şi cum subiecţii ar fi fost treji. Cu toate că nu erau. Astfel s-a descoperit că în timp ce noi dormim, creierul poate trece prin diferite stări, dintre care unele sunt comune pentru starea de veghe.

Stadiile 1-4 corespund somnului non-REM, iar stadiul 5 somnului REM (sursa Discovery Health)

Examinând aceste cicluri de somn activ, Kleitman a observat încă un lucru: ochii voluntarilor păreau să clipească. El a denumit acest fenomen - care va duce la cea mai mare descoperire a acestuia - somnul REM, prescurtarea de la Rapid Eye Movement (Mişcarea Rapidă a Ochiului). 

Lucrul pe care l-a aflat cercetătorul atunci când a trezit subiecţii în timpul somnului REM a fost că aceştia visau. Aşadar Kleitman a aflat în ce moment al somnului visăm cel mai des, dar a mai descoperit că, în timp ce creierul şi ochii sunt activi, efectul somnului REM pentru restul corpului este opus.

În timpul somnului REM, activitatea cerebrală creşte

O altă caracteristică a somnului REM este că tonusul Dvs. muscular coboară invariabil spre zero. Din punct de vedere funcţional, deveniţi complet paralizat. 

Dacă în timp ce staţi pe un scaun privind la televizor, capul vă „pică” în poală şi aţipiţi, nu aţi experimentat somnul REM. Dacă ar fi somn REM, literalmente aţi pica pe podea. Asta deoarece corpul vostru ar deveni complet relaxat, aproape paralizat - în sensul că nu vă puteţi face muşchii să lucreze - şi fără capacitate de răspuns la cele mai elementare comenzi. 

Episoadele de somn rapid apar la om la fiecare 80-120 min, sunt regulate şi durează 5-30 min, fiind ceva mai scurte în prima parte a nopţii, cu tendinţă de mărire spre dimineaţă. Datorită activităţii intense a creierului şi a muşchilor total relaxaţi este numit şi somn paradoxal.

Deși Kleitman şi echipa sa au făcut primul pas în explicarea lumii viselor, va fi nevoie de experimente mai îndrăzneţe pentru a pătrunde mai adânc pe acest teritoriu.

Animalele și visele

Câinele din clipul de mai sus tocmai s-a trezit dintr-un vis... sau coşmar.


Creierul animalelor urmează aceleaşi etape în timpul somnului, se pare că acestea sunt capabile să aibă vise extrem de complexe. Ceea ce au observat oamenii de ştiinţă, în special la câini şi la pisici, este că pot umbla prin somn, iar comportamentul lor nu este deloc întâmplător sau haotic. Animalele par să facă aceleaşi lucruri pe care le fac atunci când nu sunt adormite: de exemplu aleargă sau urmăresc prada. Deci probabil asta şi visează în timpul somnului REM.




Tulburările de somn REM


O boală rară a creierului ne poate aduce unele indicii cu privire la originea viselor. 
Tom şi Tina Cursley sunt doi englezi căsătoriţi de 42 de ani. În urmă cu trei ani Tom s-a retras din afacerea sa care consta într-un magazin cu produse pentru grădinărit. Tot atunci a început să provoace şi tărăboi în dormitor: începuse să gesticuleze ceea ce visa. Striga, se zbătea, se zvârcolea, astfel încât dormitul cu el în aceeaşi cameră devenise absolut imposibil. El suferă de o boală rară a creierului: ”tulburarea în perioada de somn REM”. Cei care au această boală, acţionează în somn prin mişcări violente, existând riscul să se rănească atât pe ei, cât şi pe cei cu care împart patul.

La început bolnavul se manifestă prin mişcări pe care partenerul le consideră un pic ciudate, dar cu nimic speciale. Dar cu timpul devin mai frecvente şi mai intense. De aceea este necesar ca toate colţurile ascuţite cu care s-ar putea răni, să fie acoperite. 
Boala este cauzată de distrugerea treptată a unei zone a trunchiului cerebral numită ”puntea lui Varolio”. Aceasta controlează muşchii în timpul somnului REM și boala reprezintă în unele cazuri un pre-cursor pentru boala Parkinson. 

Un studiu, apărut în jurnalul medical al Academiei Americane de Neurologie, a folosit date preluate de la pacienţi ai clinicii Mayo. Astfel cercetătorii au identificat 27 de pacienţi care s-au confruntat cu tulburări în perioada de somn REM cu cel puţin 15 ani înainte de a fi diagnosticaţi cu una din afecţiunile: boala Parkinson, demenţa cu corpi Lewy sau atrofie multisistemică. S-a descoperit că timpul de la apariţia tulburărilor de somn până la instalarea afecţiunilor neurologice este de până la 50 de ani.

Unii suferinzi, care au dezvoltat o formă mai severă a bolii, au vise extrem de reale. 

Doar o mică parte a creierului ne împiedică să acţionăm în funcţie de ceea ce visăm. O parte din treaba somnului REM este să oprească conexiunile dintre aceşti centri nervoşi din creierul nostru şi muşchi. Astfel, această boală rară ne permite să vedem visul altcuiva în acţiune.




Visele şi depresia



Nu există tehnologii care să ne spună cu certitudine 100% când o persoană visează. Poate fi observată întreaga gamă de fenomene care apar în timpului somnului REM - cum ar fi relaxarea totală a muşchilor sau mişcările oculare. Dacă se scanează creierul în timpul acestui tip de somn, se pot vedea anumite zone care se activează şi este foarte probabil ca subiectul să raporteze un vis când se trezeşte. Aşadar cea mai bună metodă de a afla dacă o persoană visează este să o trezim şi să o întrebăm pur şi simplu. 

Dar experimentele au arătat o diferenţă destul de importantă între natura viselor înregistrate în cadrul celor două tipuri de somn. Întrebarea logică este care ar fi cel de-al doilea tip de somn ?


Somnul nostru este împărţit în cicluri de 90 de minute. Primele două cicluri sunt dominate de somnul adânc, când creierul nostru este în general pasiv. După aceea alternează între somn REM şi non-REM. 
Oamenii care studiază visele credeau că somnul non-REM era doar un stadiu nesemnificativ şi că visăm doar în timpul somnului REM. Dar descoperirile din ultimii ani au dezvăluit, atenţie, faptul că visăm la fel de bine şi în timpul somnului non-REM !

Interesant este că natura viselor în timpul celor două stări de somn este diferită. Se pare că înregistrăm mai multe emoţii negative în visele din timpul somnului REM. Asta deoarece în acele momente amigdala cerebrală este activată, ea fiind specializată în manipularea emoţiilor neplăcute precum frica sau furia intensă. 

În mod normal adormim prin somn non-REM, dar depresivii – persoanele cu depresie endogenă sau depresie severă – ajung direct în somnul REM şi petrec cea mai mare parte din perioada nopţii în acest tip de somn.

Aşadar, la câteva decenii după descoperirea somnului REM, oamenii de ştiinţă încep să înţeleagă în ce măsură visele ne pot afecta viaţa când suntem treji.



Cei care nu visează

Pentru a afla de ce visele sunt atât de importante, savanţii i-au studiat şi pe cei care nu mai pot avea vise. S-a descoperit că în mod frecvent după ce au suferit un atac cerebral , unii pacienţi raportează în zilele următoare că nu mai visează. Uneori şi noi credem că nu visăm. Dar de fapt, majoritatea dintre noi o facem, numai că nu ne mai aducem aminte.

Profesorul Mark Solms și-a petrecut mare parte din carieră studiindu-i pe câţiva dintre puţinii oameni care într-adevăr nu raportează vise. 
În urma unui accident vascular cerebral de acum trei ani, Heather Jones tocmai trece printr-o astfel de experienţă. Deşi înainte visa extrem de des, ulterior nu a mai visat deloc. Atacul i-a afectat o parte a creierului numită lobul parietal. 
Solms este de părere că aici sunt create visele. Oamenii care au suferit daune ale lobului parietal, încetează să mai viseze complet în primele etape care urmează accidentului (care pot dura chiar şi câţiva ani). Asta deoarece ”lobul parietal” serveşte scopului de a combina simţurile noastre, auzul, vederea şi simţul tactil. Toate se adună acolo împreună şi spaţiul imaginar pe care îl trăim în timpul viselor noastre este generat în această parte a creierului. Deci dacă acesta este deteriorat, nu mai putem visa. Pierderea capacităţii de a visa are însă câteva consecințe extrem de neplăcute.

Cercetările preliminare arată că pacienţii care nu visează, adorm cu uşurinţă însă apoi continuă să se trezească frecvent pe parcursul nopţii, mai ales în timpul somnului REM. Adică tocmai când te-ai aştepta să viseze, ei se trezesc. Oricât de ciudat ar părea, asta duce la concluzia logică că visele ar putea fi o bună modalitate de a ne menţine adormiţi.

Solms a mai descoperit de asemenea că sistemul motivaţional al creierului (incluzând cortexul medial frontal), este de asemenea activ în timpul viselor. Şi acest lucru i-a dezvăluit încă un potenţial motiv pentru care visăm. Faptul că această parte a creierului este atât de activă în timpul viselor, sugerează faptul că noi căutăm ceva în visele noastre. Cel mai probabil, o explicaţie mai generală este aceea că, prin intermediul viselor, încercăm să găsim soluţii pentru unele probleme care ne frământă pe parcursul zilei.

Dar acest lucru ridică o întrebare fundamentală la care trebuie să găsim un răspuns: au visele vreo semnificaţie ?



De ce visăm ? Semnificaţia visurilor

În timp ce ştiinţa a început să dezvăluie multe dintre misterele viselor, a rămas totuşi o întrebare care a preocupat omenirea dintotdeauna:semnifică ceva visele ? Ne-am putea folosi de ele ? Oamenii ştiu intuitiv că există ceva în visele lor cu înţelesuri ascunse.

Această credinţă cum că visele înseamnă ceva a fost împărtăşită de oameni din întreaga lume şi rămâne un element esenţial pentru multe culturi. De-a lungul istoriei umane au existat întotdeauna idei mari despre originile viselor. Oamenii de ştiinţă au fost multă vreme convinşi că acestea au un scop. Visele au fost responsabile pentru două premii Nobel, crearea câtorva medicamente importante, precum şi pentru multe alte descoperiri ştiinţifice.


De-a lungul secolului al XX-lea, mulţi psihologi printre care şi Sigmund Freud au crezut că visele sunt simboluri izvorâte din subconştientul minţii noastre care trebuie să fie interpretate. Visul este calea regală spre inconştient, afirma Freud. 
Tot Freud este cel care a deschis primul calea spre utilizarea interpretării viselor ca mijloc de investigare psihică. 
Freud considera că forţa care motivează visul este împlinirea dorinţelor. Problemele legate de putere, control sau iubire nesatisfăcătoare se pot manifesta în vis ca mod de rezolvare a lor. 

Visele de nelinişte sunt văzute de Freud ca fiind un semn al reprimării impulsurilor sexuale. Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă şi a "complexului Oedip", care ar sta la baza legăturilor erotice inconştiente ale copilului cu părintele de sex opus. 
Aceste ultime puncte de vedere din concepţia freudiană au fost şi rămân foarte controversate. 
Pe de altă parte însă, conform lui Carl Gustav Jung, visele sunt un mod de a comunica şi de a-ţi cunoaşte inconştientul. El spunea că imaginile din vise dezvăluie ceva legat de tine, de relaţiile tale cu ceilalţi şi de situaţiile tale din viaţa reală.



O privire modernă asupra semnificaţiei viselor


Astăzi, în oraşul canadian Montreal, puterea matematicii moderne este folosită pentru a ne spune ce înseamnă visele. Există dovezi convingătoare care ne fac să credem că ceea ce visăm ne spune multe lucruri despre modul în care creierul poate procesa informaţiile, lucru foarte important pentru starea noastră psihologică.

Antonio Zadra este cercetător în cadrul ”laboratorului de vise” al Universităţii din Montreal. Aici el a adunat mii de vise. Fiecare a fost analizat pentru a se vedea din ce anume este făcut. 
Această bogată colecţie de vise este apoi transformată în numere. Rezultatul acestui minuţios proces este o bază de date cuprinzătoare despre vieţile noastre din timpul viselor. 
Zadra ne poate spune cât de des visăm despre sex şi dacă acest vis îl implică pe partenerul nostru de viaţă sau chiar o celebritate. Ne poate spune cât de des avem vise negative. Dar baza lui de date nu oferă explicaţii pertinente decât pentru fiecare dintre noi luaţi individual. 
Se doreşte observarea unei întregi game de vise, astfel încât să poată fi detectate apoi modele care reapar în această serie de vise şi astfel să se obţină o imagine mai bună asupra vieţii unei persoane în vis. Prin compararea acestor elemente, Zadra poate interpreta ce înseamnă visele cuiva.

Să luăm ca exemplu o serie de vise ale unui bărbat de 48 de ani. Pe soţia lui o vom numi Maria. 
Iată ce povesteşte acesta despre ultimul lui vis: ”Maria şi cu mine eram în bucătărie şi pregăteam micul-dejun. Preparam de asemenea şi nişte cafea, dar când m-am uitat la cafetieră, tot conţinutul ei curgea afară pe masă. Era cafea împrăştiată peste tot şi aceasta continua să curgă fără încetare... Maria continua să ţipe la mine: ce-ai făcut, ce-ai făcut ?! Am încercat să scot cafetiera din priză, am scos recipientul din sticlă, dar cafeaua curgea în continuare. A sosit şi mama mea. Şi ea, şi eu suntem foarte supăraţi de cele întâmplate. Dar mama continua să le spună tuturor în gura-mare că este doar vina mea . Încerc să mă apăr de toată această şaradă împotriva mea şi să mă trezesc din vis.”

Din seria de vise adunate de la acest bărbat, Zadra ”prevesteşte” un eveniment neplăcut în viaţa acestuia.

Iată un alt vis: ”Când am încercat să pornesc maşina înzăpezită, aceasta nu se mişca, iar roţile patinau pe loc. Maria a devenit foarte nervoasă şi îmi tot spunea că încă este prea multă zăpadă pe lângă maşină. Am coborât din nou ca să văd situaţia, dar totul părea în regulă... Am turat din nou motorul, dar fără succes. Maşina era de neclintit”

De fapt, cam 80% din aceste vise conţin într-un fel sau altul evenimente neplăcute. 
Cu toate acestea, în baza lui de date Zandra află că apariţia medie a unui astfel de eveniment în visele bărbaţilor de vârsta a doua este de doar 30%. Un alt lucru de remarcat în visele subiectului nostru este că aproape toate celelalte persoane din visele acestuia sunt femei. Există aproape o absenţă totală a figurilor masculine, iar interacţiunile pe care le are cu aceste femei sunt aproape în totalitate negative. Încă o dată, frecvenţa acestor vise negative despre femei este mult mai mare decât media. 

Iată ce spune Zandra: ”Dacă ar fi să fac o predicţie educată despre ce se întâmplă în viaţa particulară a acestui om, aş spune că are probleme serioase în relaţia cu partenera sa de viaţă şi de asemenea că este copleşit cu siguranţă de factori care au un impact negativ asupra lui şi asupra cărora simte că nu are nici un fel de control.” 

Aşadar nu a fost nici o surpriză faptul că cei doi au divorţat cinci ani mai târziu.

Din datele culese de acesta reiese că doar o cincime din visele unei femei despre sex îl implică pe partenerul ei de viaţă. Pentru bărbaţi raportul este chiar mai mic: doar într-o şesime din visele erotice o au ca parteneră pe soţie/prietenă. 
De asemenea, reiese că femeile ar trebui să viseze de două ori mai des că au o relaţie intimă cu o celebritate decât bărbaţii. Dar, din păcate mai mult de trei sferturi din visele noastre sunt negative. 

Se pare că marea majoritate a viselor noastre reflectă preocupările şi grijile noastre atunci când suntem treji. Visele nu îşi ascund semnificaţiile, dar sunt relativ transparente şi cred că există suficiente dovezi pentru a sugera că visele tind să reflecte preocupările emoţionale ale oamenilor, precum şi alte lucruri care îi preocupă în viaţa lor socială.



Când geniile visează


Visele nu au doar un sens. Ele au fost sursa unora dintre marile momente ale geniilor din istoria omenirii şi care în cele din urmă au schimbat lumea noastră. Visele au fost responsabile pentru două premii Nobel, crearea câtorva medicamente importante, precum şi pentru alte descoperiri ştiinţifice. Au fost cauza unor evenimente politice importante, a unor opere literare clasice, a unor filme şi opere de artă vizuală deosebite. Aşadar, visele au avut un rol foarte important în societatea noastră.

Profesorul Deindre Barrett de la Şcoala Medicală Harvard a studiat felul în care visele ne pot ajuta să rezolvăm problemele cărora nu le putem găsi soluţii atunci când suntem treji. Putem vedea lucrurile mult mai clar atunci când ne gândim la ele în vise şi acest lucru ne ajută de asemenea să gândim liber. 

Ideea tabelului periodic al elementelor se spune că i-a venit chimistului rus Dimitri Mendeleev în timpul unui vis. 

În 1844 inventatorul american Elias Howe a încercat să proiecteze prima maşină de cusut, dar nu putea să îşi dea seama cum să procedeze cu acul de cusut. Într-o noapte a visat că era atacat de sălbatici cu suliţe. Cum s-a trezit înspăimântat, ultimul lucru care îi rămăsese în minte a fost faptul că suliţele aveau o gaură spre partea cu vârful ascuţit, realizând că acolo ar trebui dat orificiul prin care să între aţa într-un ac de maşină de cusut. 

Această creativitate extraordinară poate fi găsită chiar şi în literatură. Povestea lui Frankenstein a fost visată de Mary Shelley.


Dar această capacitate de a valorifica visele şi de a rezolva problemele nu este doar apanajul oamenilor de geniu. Se pare că mulţi dintre noi o putem face de asemenea. 
S-a descoperit în cadrul unui experiment că după o scurtă perioadă de exerciţiu, 50% dintre subiecţii care şi-au propus mental înainte de culcare să viseze despre X sau să găsească rezolvare la o problemă, chiar reuşeau aceste lucruri într-o măsură mai mică sau mai mare. 

Dar utilitatea viselor nu se opreşte aici.

S-a descoperit recent că visele ne pot ajuta să învăţăm în timp ce dormim. Omul de ştiinţă din spatele acestei descoperiri recente este profesorul Robert Stickgold. Un vis ne spune mai multe despre ceea ce se întâmplă în creierul nostru în timp ce dormim, decât oricare altă metodă ştiinţifică de care dispunem în prezent. 

Stickgold a conceput un experiment care ne dezvăluie modul în care visele ne pot afecta procesul de învăţare. Acesta percepe o legătură clară între vise şi memorie. 
Voluntarii săi trebuiau să înveţe să stăpânească jocuri noi, cum ar fi de exemplu un simulator de schi. S-a dovedit că experienţele din vis au fost hotărâtoare pentru îmbunătăţirea performanţelor, lucru care demonstrează că visele au un rol central în procesul de învăţare. 
Studiile au evidenţiat faptul că oamenii care au visat despre activităţile pe care le practică, ajung în cele din urmă să le facă mai bine decât ceilalţi data viitoare. 
Stickgold consideră că în vis aducem experienţe noi asupra amintirilor vechi şi în acest fel învăţăm.

Dar poate cel mai important lucru pe care îl facem cu amintirile noastre este că nu le păstrăm exact în modul în care s-au întâmplat, ci le luăm separat selectând ceea ce este important şi le legăm de alte întâmplări mai vechi, ca astfel să ne putem da seama ce înseamnă acest lucru pentru viitorul nostru, pentru ceea ce vom face mâine, peste o lună sau peste un an. 
Într-un anume sens, cel mai minunat lucru pe care creierul uman îl poate face este extracţia informaţiei şi căutarea unei explicaţii pentru ea. 
Pe măsură ce înaintăm prin orele întunecate ale nopţii , aceste viziuni care ne bântuie mintea nu sunt doar semnale aleatoare ale creierului nostru. Ele au un scop. Ştiinţa a arătat că există o conexiune importantă între visele şi amintirile noastre.



Interpretarea viselor


Haideţi să aruncăm o privire asupra celor mai comune vise şi asupra felului în care le interpretează experţii în vise:


• Apărem goi în public

Cei mai mulţi dintre noi am visat la un moment dat că suntem la şcoală, la serviciu sau la vreun eveniment social şi dintr-o dată realizăm că am uitat să ne îmbrăcăm şi suntem parţial sau complet goi. Experţii spun că acest lucru înseamnă că:
Încercăm să ascundem ceva (şi fără haine acest lucru este destul de greu de făcut)
Nu suntem pregătiţi pentru ceva, cum ar fi un discurs în public sau un examen (şi acum toată lumea va afla – suntem expuşi !)

Dacă suntem dezbrăcaţi, dar nimeni nu observă, atunci interpretarea este că indiferent de ceea ce ne este frică, motivul este nefondat. Dacă nu ne pasă că suntem dezbrăcaţi, atunci ne simţim bine cu propria persoană.

• Cădem în gol

Cazi, cazi, cazi... şi apoi te trezeşti brusc într-un lac de sudoare. Este un vis extrem de comun şi se crede că simbolizează nesiguranţa şi anxietatea. Câteodată viaţa este total incontrolabilă şi nu există nici o cale prin care să oprim acest lucru. 
O altă interpretare este aceea că avem un sentiment de eşec despre ceva anume. Poate nu avem rezultatele dorite la şcoală sau la serviciu şi ne este frică că vom fi exmatriculaţi sau concediaţi. Din nou, simţim că nu putem controla situaţia.

Cu toate aceste caracteristici benefice, cu toţii ştim că visele au şi o altă latură: pe mulţi dintre noi coşmarurile nu ne lasă să dormim cu nopţile.


• Suntem urmăriţi


Celebrul vis în care suntem urmăriţi poate fi extrem de înfricoşător. Ceea ce simbolizează acesta de obicei este faptul că fugi de problemele tale. Care sunt acestea depinde de cine te urmăreşte. Poate fi o problemă de la locul de muncă sau pur şi simplu una despre tine, de care eşti conştient că are efecte distructive asupra ta. De exemplu, poate ai probleme cu băutura şi visele îţi pot spune că consumul de alcool a devenit o reală problemă.


• Dăm un examen (sau uităm că avem unul)

Acesta este un alt vis extrem de frecvent. Dintr-o dată realizezi că ar trebui să fii la un examen. Poate alergi pe coridoare şi nu găseşti sala potrivită. Acest tip de vis poate avea mai multe variante cu înţelesuri similare (poate pixul nu îţi mai scrie şi nu poţi termina lucrarea). Experţii spun că acest lucru poate însemna că eşti examinat, că eşti pus la testare – poate te confrunţi cu o provocare pentru care nu te simţi pregătit. Poate însemna de asemenea că există un lucru pe care l-ai neglijat, dar despre care ştii că are nevoie de atenţia ta.



• Zburăm

Multe vise în care zburăm sunt rezultatul visării lucide (despre care voi vorbi în ultima parte a acestui articol). De obicei, faptul că zbori în vis înseamnă că te vezi deasupra tuturor lucrurilor. Deţii controlul asupra lucrurilor care contează pentru tine. Sau poate tocmai ai dobândit o perspectivă nouă asupra lucrurilor. De asemenea te simţi puternic, invincibil şi nimeni sau nimic nu te poate înfrânge. Dacă ai probleme în a-ţi menţine zborul, cineva sau ceva nu te lasă să ai control total. Dacă ţi-e frică în timp ce zbori, probabil te confrunţi cu provocări pentru care nu te simţi pregătit.


• Alergăm, dar nu ajungem nicăieri

Acest vis poate fi parte a visului în care eşti urmărit. Încerci să alergi, dar fie picioarele refuză să se mişte, fie nu ajungi nicăieri – ca şi cum ai fi pe o bandă de alergat. Potrivit unora, acest vis înseamnă că încerci să faci prea multe lucruri deodată şi nu poţi ţine pasul sau nu poţi avansa.


• Ne cad dinţii


Mulţi oameni visează că şi-au pierdut toţi dinţii. În acest vis, ei pot simţi ceva ciudat în gură şi apoi îşi scuipă dinţii în mână, ajungând în cele din urmă să îi piardă pe toţi. Potrivit experţilor, dinţii noştri sunt în strânsă legătură cu sentimentul nostru de putere şi cu capacitatea noastră de a comunica. Pierderea dinţilor nu numai că ne face jenaţi de aspectul nostru şi ne împiedică să socializăm, dar ne scade şi puterea. Visul este de asemenea asociat cu părerea noastră despre aspectul fizic propriu. Aşadar aceste vise aduc o nelinişte cu privire la imaginea ta şi la felul în care eşti perceput de ceilalţi.

Iată aşadar doar câteva interpretări pentru visele mai comune.



Deci, elementele creatoare al viselor sunt simțurile și emoțiile. 
Visul este oglinda emoțiilor noastre subtile. profunde, puternice, ale emoțiilor ce ne conduc viața.
Visul este o lume fantastică, dar foarte reală pentru că e lumea propriului SINE.
Visul este acea lume unde orice este posibil.
Visul este un indicator al stării noastre spirituale, este o cale de acces spre universuri aflate dincolo de spațiul și timpul nostru pământean.

surse: http://www.scientia.ro

”8 MARTIE” - LA MULȚI ANI MAMELOR, BUNICUȚELOR, LA MULȚI ANI TUTUROR FEMEILOR ! !

VINE PRIMĂVARA, NE SIMȚIM DEODATĂ, IAR NEMURITORI ...

Vine primăvara iarăși peste noi,

Vine de departe, vine de aproape,

Oameni de zăpadă pleacă înapoi, 

Înapoi în lacrimi, înapoi în ape.

Trec peste câmpie carele de flori,

Ne simțim deodată, iar nemuritori ...

sursa: http://prafdestele.net

„M-am născut în România, dar părinţii m-au lăsat singur într-o gară”

În urmă cu 23 de ani, la mijlocul lunii februarie, într-o gară din România, un copil era abandonat de către cei care i-au dat viaţă. 

După mai mulţi ani petrecuţi într-un orfelinat, Dacian a fost înfiat de o familie din Finlanda. 

Ajuns la 25 de ani, tânărul care acum lucrează pentru gigantul Google îşi caută familia.

Dacian Sölgén are 25 de ani. S-a născut în judeţul Bihor, iar pe când avea doar 2 ani şi jumătate a fost abandonat de familie într-o gară. 

„M-am născut în România, dar părinţii m-au lăsat singur într-o gară. Era 13 sau 14 februarie. Nu am amintiri de dinainte să ajung orfan. Tot ce îmi amintesc este că eram pe un loc de joacă în gara din Tinca, cu muncitorii“, ne-a mărturisit tânărul. 

Au urmat patru ani pe care i-a petrecut în orfelinat. Mai exact, în leagănul pentru copii din Oradea, de pe strada Traian Lalescu nr. 3, denumit mai târziu Centrul de Plasament nr.1 Oradea. 

Nu are amintiri cu părinţii biologici, însă nu are cum să uite comportamentul brutelor din Centrul de Plasament, corecţiile zilnice aplicate de către îngrijitori. 

„Ne pedepseau mereu pentru micile năzbâtii şi ne băteau. Eram bătuţi cu băţul în fiecare zi. Eram sortaţi în dreapta şi în stânga. Cei care erau în dreapta primeau mâncare, cei care erau în stânga erau pedepsiţi să se uite cum primesc mâncare ceilalţi. În altă zi, ne-au izbit de pereţi şi ne-au aruncat în tomberoane şi ne-au ameninţat că lasă maşina de gunoi să ne ia. Poate era mai bine să fi venit maşina de gunoi să ne ia. Am avut câţiva prieteni acolo, la orfelinat, cu care mă jucam. Unul dintre ei a fost Norbert“, îşi aminteşte Dacian.

Din orfelinat, îşi aduce aminte de câteva nume ale îngrijitoarelor, cărora le spune „femei rele“: Monica, Viorica, Alina, dar şi ale unor prieteni: Marcello, Norbert, Sergiu, Mario. 

La sfârşitul anului 1998, viaţa lui Dacian s-a schimbat radical. Doi tineri finlandezi, Eva şi Jim Sölgén, au venit să-l ia în familia lor. Cei doi ajunseseră în România prin fundaţia Interpedia, care facilita adopţii internaţionale. 

„Îmi amintesc atât de bine ziua aceea când am fost adus într-o cameră din orfelinat pe care nu o mai văzusem niciodată, minunat aranjată şi plină de jucării frumoase. Medicul care a venit după mine mi-a spus că voi locui într-o casă nouă. Eram fericit. Mai erau şi alţi copii pe care urmau să-i ia străinii sau părinţii noi, cum le ziceam noi. Cred că am petrecut ore întregi aşteptând acolo, apoi am plecat în sfârşit cu maşina de la orfelinat“, rememorează tânărul.

Au urmat zece zile petrecute împreună cu părinţii adoptivi în Cehul Silvaniei, după care, Dacian a zburat, de pe aeroportul din Budapesta, spre Åland, Finlanda. 

„Părinţii adoptivi mi-au spus că doreau să adopte un copil şi au aflat că eu aveam nevoie de o familie. Au primit fotografii cu mine şi au decis să mă adopte. Prima întâlnire cu ei a avut loc pe 27 noiembrie 1998, iar când am plecat spre Finlanda am simţit că sunt dus într-o lume nouă şi aşa şi era. Am ajuns acasă pe 6 decembrie, dată la care Finlanda îşi sărbătoreşte Ziua Independenţei“, povesteşte Dacian. 

Chiar dacă au trecut mai bine de 20 de ani de când părinţii care i-au dat viaţă au ales să uite de el, tânărul îşi doreşte să-i revadă, să stea de vorbă cu ei, să le spună ce a făcut în toţi aceşti ani. 

Acest lucru l-a împins să-şi facă publică povestea pe pagina specială de Facebook „The never forgotten Romanian children / Copiii niciodată uitaţi ai României“. Este o pagină deschisă de o româncă stabilită în Irlanda, unde copiii abandonaţi îşi pot spune poveştile în speranţa că vor reuşi să-şi regăsească părinţii biologici. 

„De ceva timp îmi caut originile româneşti. Sper că într-o bună zi voi şti de unde provin cu adevărat, cine mi-a dat viaţă, cine m-a pierdut sau m-a abandonat. Este un vis enorm, mă întreb zi de zi… Am şanse foarte mici de a afla ceva. Dar voi continua să încerc. Cel mai important lucru pentru mine este să le arăt că încă sunt în viaţă şi că sunt bine acum. De asemenea, vreau să obţin nişte răspunsuri la întrebările pe care le am pentru ei“, spune tânărul.

Dacian a primit mai multe mesaje în urma postării de pe reţeaua de socializare şi speră că, nu peste mult timp, va veni şi ziua în care să afle unde îi sunt părinţii biologici şi cum poate lua legătura cu ei. Îşi doreşte să-i viziteze şi să afle dacă mai are fraţi sau surori. 

Totodată, Dacian are şi un mesaj pentru cei pe care-i caută „Dragi părinţi ! S-ar putea să nu vă mai amintiţi de mine, dar eu sunt fiul vostru iubit, abandonat în gara din Tinca. Vreau să vă spun că acum sunt bine. Locuiesc în Mariehamn, Åland, Finlanda. S-au întâmplat multe de când nu ne-am văzut. Am fost adoptat de către nişte părinţi minunaţi. Am studiat şi am absolvit, în 2016, studii de comunicare şi informatică. De asemenea, am început să fac fotografii şi chiar muzică. 

Ar fi frumos să vă cunosc şi să vă împărtăşesc povestea mea despre ceea ce am făcut în toţi aceşti ani. Sper să vă văd curând. Salutări de la fiul vostru“, este mesajul tânărului pentru părinţii pe care-i caută. 

Părinţii adoptivi i-au îndrumat paşii spre succes. De un an, Dacian lucrează pentru gigantul Google, primind titulatura de fotograf de încredere. Mai exact, fotografiază restaurante sau locuri turistice şi alte lucruri care se folosesc pentru Google Maps.

Din februarie 2017 am fost autorizat ca fotograf de încredere, ceea ce înseamnă că oamenii care deţin afaceri pot să mă angajeze pentru a le face fotografii interioare de 360 de grade ale afacerilor lor, după care le pot expune pentru a atrage oamenii ca să intre în clădirile respective“, a precizat Dacian. 

Ca planuri de viitor are de gând să îşi deschid o mică afacere în care să vândă fotografii şi servicii de imagine pentru restaurante, atracţii turistice, magazine sau firme de afaceri care doresc să fie vizibile. 

„Mi-ar plăcea să înfiinţez o companie care să vândă imagini 360 de grade, pentru diverşi întreprinzători. Voi vinde şi servicii de fotografie pentru nunţi. Fotografia este una dintre cele mai mari pasiuni, aşa că vreau să lucrez cu ea“, mai spune tânărul.

sursa: http://adevarul.ro

LA MULȚI ANI ”1 MARTIE” !

BABĂ-IARNĂ, AI DORMIT CÂND TREBUIA SĂ MUNCEȘTI  !

ACUM, DE 1 MARTIE VREI SĂ ”ÎNGRAȘI PORCUL” ?

EU NU MAI AM RĂBDARE CU TINE ȘI-ȚI SPUN SĂ PLECI !

HAI, PRIMĂVARĂ MAI REPEDE !

LA MULȚI ANI DE „1 MARTIE” ! HHHAAAPCIUUUUU ... HAI PRIMĂVARĂ MAI REPEDE !

Oamenii treziti spiritual nu reactionează cu violentă si sunt mult mai toleranti față de ceilalti

Câteva indicii care te anunță că te-ai trezit din punct de vedere spiritual,

Inainte să te trezesti spiritual, chiar dacă la un anume nivel simți că erai diferit de ceilalti, pur si simplu nu te interesa să te deosebești prea mult de ei. 

Acum insa incepi sa devii curios in ceea ce priveste tot ce te inconjoară, si-ti doresti să ai lânga tine tot felul de oameni care sunt ca si tine, si care îti pot oferi cunoștințele de care ai nevoie, așa cum si tu le poti oferi lor alte cunoștințe.

Nu mai ai chef doar să traiesti, ci să existi. Este ca si cum de-abia acum te naști, si acum descoperi lucruri de care nu-ti păsa pâna acum. 

Tot ce este la nivel fizic cumva nu te mai intereseaza, in schimb esti foarte preocupat de evolutia ta ca suflet. 

In general, pe pământ, oamenii tind să ramână ei singuri cu ei insisi si cauta tot felul de distractii si de distrageri care îi pot atrage catre ceea ce este superficial. 

Oamenii fug de ei insisi. Insa, acum acesta nu mai este cazul tău, si esti deschis să experimentezi din ce in ce mai mult cu tine, si să iesi din limitele impuse de convenționalism.

Nu mai simti nevoia sa acumulezi lucruri fizice, pentru că stii că de fapt totul este trecator, si ca nimic din ce acumulezi de fapt nu te ajuta la nivel fizic. 

Practic oamenii acumuleaza ceva la nivel fizic din dorinta de sigurantă si de adaptare la ceea ce este normal in realitatea fizica. 

Este ca si cum ei se vindecă de ceva interior acumulând ceva; de exemplu femeile fac cumparaturi atunci cand sunt depresive, barbatii care nu prea au multe de oferit isi cumpara masini si ceasuri scumpe, etc. 

Cu cât simti mai mult nevoia sa epatezi, cu atat esti mai indepartat de spiritualitate. 

Relatiile de orice fel devin mult mai profunde, si mult mai puternice, pentru că incepi să atragi oameni ca si tine, si vă puteti ajuta reciproc. 

Oamenii treziti spiritual nu reactionează cu violentă si sunt mult mai toleranti față de ceilalti, pentru că ei văd partea intunecata din ceilalti si incearca cumva să o combata. 

Daca esti nesigur pe tine, ai interesul sa creezi relatii care sa-ti asigure siguranta, si automat esti interesat să lasi o impresie buna, esti atent la tot ce spui, sa nu te certi cu ceilalti, etc.

Incepi sa fii mult mai concentrat pe tine si pe ceea ce reprezinti tu in interior. Iti dai seama cam cum erai tu cel vechi, si observi toate defectele pe care le aveai atunci, si toate lucrurile rele pe care le-ai facut, si acum nu prea te recunosti. 

Iti dai seama că esti pregatit pentru o mare schimbare, o mare vindecare, si sub nici o forma nu vrei sa te mai intorci la vechiul TU, indiferent cât de greu iti este acum. 

Te simti mult mai usurat pentru ca ai scapat de ceea ce ai fost in trecut, si că de-abia acum te apropii de adevaratul sine.

Ti se schimba programul de somn, fie ai insomnii (din cauza faptului ca te gandesti că pierzi timpul vorbind), fie dormi foarte mult, te culci obosit si te trezesti si mai obosit. 

Ai perioade de letargie si oboseală, si nu reusesti deloc sa-ti dai seama ce se intampla cu tine. Pur si simplu gândește că este normal ce se intamplă, si nu te mai lupta. Schimba-ti obiceiurile de dormit (daca este posibil), sau ai grija sa te alimentezi asa cum trebuie astfel incat sa poti dormi cât sa te odihnesti. Uneori este posibil sa ai atata energie incat sa nu reusesti sa dormi; integreaza si asta si lasa sa se intample.

Incepi să fii atent la alimentatie si să cauti din ce in ce mai multe informatii cum să te hranesti corect. Fie asta, fie la inceput o să manânci haotic pentru că simti nevoia sa suplinesti ceea ce iti lipseste la nivel fizic. Este in regulă, atâta timp cât iti spui că totul este temporar, insa continui sa te interesezi despre ce inseamna alimentatia corecta. Cu cât ai vibratia mai ridicată, cu atat esti atras de alimente care au vibratia ridicata.

Renunti in a-i judeca pe ceilalti sau chiar pe tine insuti. Chiar daca asta nu este posibil la nivel total, ceva-ceva tot se simte. Este ca si cum oferi circumstante atenuante unei anumite persoane, si iti spui că dacă il judeci sau nu, el tot se va confrunta cu consecințele propriilor actiuni, insa faptul ca-l judeci te va trage pe tine inapoi. 

Atunci cand evoluezi iti dai seama că noi toți suntem interconectați, si că, dacă judeci ceva la celalalt, la un anume nivel judeci asta si la tine.

Ai acea senzatie ca traiesti intr-o binecuvântare continua, că nimic nu te poate atinge, si ca a doua zi te asteapta lucruri din ce in ce mai bune. 

Uneori iti vine sa râzi fara motiv, te bucuri de exemplu de picăturile de rouă dimineața, apoi incepi să faci tot felul de planuri care sa-ti aduca fericirea. 

Te bucuri de tot ce te inconjoara si te bucuri foarte mult de tot, si mai ales de lucrurile minore.

(într-un viitor articol voi reveni cu mai multe amănunte despre ceea ce înseamnă trezirea spirituală)

sursa: https://viatain5d.wordpress.com

”ZÂNA ȘI ZÂNUL IUBIRII” - FAMILIA TRADIȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ

IUBESC ACEASTĂ IMAGINE !
ESTE IMAGINEA CARE VORBEȘTE DESPRE IUBIRE, DESPRE NUNTA TRADIȚIONALĂ LA ROMÂNI...
TOATĂ FRUMUSEȚEA SUFLETULUI ROMÂNESC POATE FI OBSERVATĂ NU NUMAI PE CHIPURILE CELOR DOI MIRI, DAR ȘI PE COSTUMELE TRADIȚIONALE PURTATE DE ACEȘTIA ... 

BĂRBĂȚIA ȘI FEMINITATEA ÎN ADEVĂRATUL SENS, AȘA CUM DUMNEZEU A LĂSAT SĂ EXISTE, ÎȘI DAU MÂNA ȘI CLĂDESC ADEVĂRATA FAMILIE - FAMILIA ROMÂNEASCĂ !

Cât de mult se apropie de perfecţiune inima noastră, dragostea noastră ?

 

Cât de mult se apropie de perfecţiune inima noastră, dragostea noastră ? Inima ne este mai frumoasă într-o puritate timpurie, trecătoare, sau prin darurile sale spre alţii şi ale altora către ea, care o fac să pară în aparenţă departe de a fi perfectă ? Despre acest lucru ne vorbeşte Paulo Coehlo în povestea ce urmează.

Un tânăr s-a proţăpit odată în centrul unui oraş, lăudându-se în gura mare că avea cea mai frumoasă inimă de pe acele meleaguri.
O mare mulţime de oameni s-a adunat în jurul său şi i-a admirat inima ce părea să fie într-adevăr perfectă. Nu exista nici o pată sau vreun defect în ea.
Deodată, un bătrân şi-a croit cale prin gloată şi a spus răspicat, "Inima ta nu este nici pe departe atât de frumoasă ca a mea !"
Curioşi nevoie mare, oamenii s-au îngrămădit să se uite la inima bătrânului. Bătea cu putere, dar era plină de cicatrici. Unele părţi din ea fuseseră luate şi înlocuite cu altele, care nu se potriveau totuşi cu întregul, iar în câteva porţiuni, inima avea proeminențe colţuroase.

         Tânărul a privit la inima omului vârstnic şi a râs în hohote !

"Cred că glumeşti," a zis el. "Bagă bine de seamă la inima mea şi compar-o cu a ta ! Inima mea este perfectă, pe când a ta nu este decât un zgârci brăzdat de răni şi lacrimi." 

"Da, aşa este," a răspuns bătrânul. "Inima ta pare să fie perfectă la prima vedere... dar nu aş schimba-o cu a mea cu nici un preţ ! Vezi tu, fiecare cicatrice a sa reprezintă un om căruia i-am dăruit dragostea mea... Mi-am sfâşiat câte o bucată din inimă pentru a le-o oferi persoanelor iubite... Adeseori, ele mi-au dat înapoi bucăţele din inima lor, în locul celor oferite de mine însă, pentru că acestea nu s-au potrivit exact, inima mea are porţiuni neregulate, pare să fie imperfectă. Câteodată, am dat părţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dăruit nimic în schimb. A rămas astfel cu locuri goale, dar las dragostei lor către mine încă o şansă. Cu toate că aceste goluri sunt dureroase, ele rămân deschise, amintindu-mi de iubirea pe care o am faţă de aceşti oameni... şi sper că, la un moment dat, ei se vor întoarce la mine şi vor umple spaţiile goale lăsate în inimă de dragostea faţă de ei. Înţelegi acum ce înseamnă adevărata frumuseţe ?"

Tânărul a înlemnit în tăcere, în vreme ce faţa îi era năpădită de lacrimi. S-a apropiat de bătrân, şi-a împlântat mâna în inima sa viguroasă şi frumoasă, a rupt o bucată din ea, şi a dăruit-o bătrânului. Bătrânul a acceptat darul, şi l-a aşezat în inima sa, apoi a luat o bucată din inima lui plină de cicatrici şi a pus-o în inima tânărului, în locul bucăţii ce îi fusese oferită. Nu se potrivea perfect, se vedeau câteva proeminente, câteva porţiuni ieşite în afară...

Tânărul a privit la inima lui, lipsită de perfecţiunea dinainte, dar mai frumoasă decât fusese vreodată, fiindcă dragostea din inima bătrânului curgea acum prin a sa.

sursa: http://www.diane.ro

”POVESTEA DIN PĂDURE” - poveste pentru minte și suflet

– Haide, vrei sa iti spun o poveste ?

– Daaaa ! De mult nu mi-a mai spus cineva o poveste !

– Bine, atunci stai acolo frumos in pătuț, si eu o sa îți spun.

“La marginea unei păduri, intr-o căsuta saracacioasa din lemn, traia un baietel cu mama lui. Tatal era plecat de câteva luni la muncă in altă tara, asa ca baietelul luase acum locul tatalui in gospodarie. Sigur, era micut, dar atat cat putea, el era dornic sa isi ajute mama la treburile casnice…”

– Heei, cred ca stiu eu povestea asta, că și noi suntem tot o mamica si un baietel !

– Eee, e doar o coincidenta ! Stai acolo sub plapumă să vedem ce s-a intamplat cu cei doi…

“Era toamna, asa ca aproape toata ziua baiatul umbla prin padure să adune lemne uscate, mai groase sau mai subtiri, ca sa faca in spatele casei, in sopron, provizii pentru la iarna. Iarna era grea in acea parte a padurii, si fara lemne pentru foc, nu se stie cum ar fi supravietuit cei doi…”

– Poate dacă aveau doi saci de dormit le-ar fi fost mai usor…

– He he, dar nu aveau, că erau săraci. Nu aveau mai nimic, doar strictul necesar. In schimb, se aveau unul pe altul…

“Mama isi iubea mult baiatul, mai ales cand il vedea cărând o creangă mai mare decat el care aproape il dărâma, dar baiatul zâmbea. Stia că toată greutatea muncii sale – pentru că era o munca grea să care lemne din padure – o făcea pentru mămica lui si pentru el. Si in timpul ăsta, mama avea grija de gradina cu legume si de cele cateva animale, singura lor sursa de hrana…”

– Ce animale aveau ?

– Păi… aveau o văcuta care le dadea lăptic bun, câteva găini care faceau ouă in fiecare seara… Stii, baietelul se suia in cotet si aduna cam 4 oua in fiecare seara – exact cât să le ajunga pentru cină. Dar asta nu era tot ! Una dintre gaini era mai… neascultatoare, si isi făcuse ea cuibul undeva sub cotet. Baiatul o vedea mereu ca intra acolo si pâna la urma a descoperit că intr-o adancitura in praful de sub cotet se ascund inca doua ouă. Ceea ce insemna că uneori puteau sa manance oua si dimineata !

– Păi nu li se făcea rău de la atâtea oua ?

– Eee, nu li se facea, ca nu le mancau prajite pe toate si nu mancau in fiecare zi. Uneori, mama mai facea si alte mâncaruri din legumele din curte.

– Ce legume aveau ?

– Pai… aveau si rosii si cartofi, morcovi, varza… plantasera multe ca sa aiba ce sa culeaga. Asa… lasa-ma să zic, tu stai acolo in plapumă !

“Desi nu aveau multe lucruri si desi amândurora le era dor de tatal plecat undeva departe, cei doi se iubeau foarte mult. Baietelul intelesese că mamei îi este greu singura, de aceea facea tot ce putea sa o ajute si sa nu o supere, chiar daca uneori el ar fi vrut sa se joace mai mult. Si mama il iubea mult, dar o durea sa il vada muncind atat, i-ar fi placut sa il vada mai mult jucandu-se. Dar stia foarte bine ca fara el nu s-ar fi descurcat. Intr-un fel, mama era tristă pentru că nu-i putea oferi copilului ceea ce alti copii aveau…”

– Pai da, copilul ăla nu vroia si el jucarii, sau calculator sau alte lucruri pe care altii le aveau ? Mamica il iubea mult daca ar fi vrut sa-i ofere toate astea ! Dar… cred ca îi era foarte greu…

– Ba nu, mamica nu stia ceva important ! Dar intr-o zi, ea intelese !

“Era o dimineata insorita si cand baietelul deschise ochii, pe masa din fata lui se gasea o farfurie plina cu prajituri pufoase facute de mama lui. Mama statuse pe un scaun si il privise cum dormea mai mult timp si acum, vazand bucuria din ochii copilului cand se năpusti asupra farfuriei cu prajituri la care ea muncise toata dimineata, nu se putu abtine să nu plângă…”

– Plangea de bucurie, nu ?

– Da, era bucuria de a-i oferi persoanei pe care o iubea cel mai mult, o parte din sufletul ei. Pentru că stii, prajiturile acelea, ca si multe alte surprize pe care ea i le facea copilului, erau pline de suflet !

– Pai daca il iubea mult, normal că erau pline de suflet, nu ? Si la cât o ajuta baietelul, merita si el ceva bun…

– Da, dar ceea ce mamica nu intelesese pâna atunci era faptul ca baiatul nu facea toata munca aceea si nu o ajuta special ca sa primeasca prajituri ! O facea pentru ca isi iubea mama foarte mult si atunci cand iubesti pe cineva, fericirea lui e cea mai importanta, mai importanta decat a ta !

– Păi și…

– Stai, lasa-ma sa spun !

“Mamica plangea de bucurie atunci cand isi vedea copilul bucuros, dar plangea de suparare atunci cand il vedea ca in loc sa se joace, el e nevoit sa munceasca. Si copilul plangea de bucurie atunci cand o vedea pe mama lui ca e multumita de el si plangea de suparare atunci cand o vedea trista, crezand ca tristetea ei vine din faptul ca el nu o ajuta suficient de mult. De aceea, el nu stia cum sa faca să o ajute si mai mult pe mama lui pentru a o vedea mereu fericita si ea nu stia ce sa îi ofere mai mult ca sa il vada pe el fericit. Pentru ca ei nu intelegeau ca nefericirea celuilalt nu provenea din lipsuri exterioare lor, ci din faptul ca niciunul nu stia sa-si exprime sentimentele pe care le avea. Dar intr-o zi, mamica il chemă pe baiat la ea si ii spuse…”

– Ce i-a spus ?

– I-a spus asa:

“Off puiuț drag, esti minunat pentru tot ce faci pentru mine aici in gospodarie, dar ma doare ca trebuie sa te vad asa, muncind, cand tu esti doar un copil si ar trebui sa te joci, si ma doare ca eu nu iti pot oferi mai mult din ceea ce ai nevoie. Dar mi-ar placea de acum sa te mai si joci, nu doar sa ma ajuti pe mine, că eu mă mai descurc si singura… ”

– Si el ce i-a raspuns ?

“Cum mamico, dar eu credeam ca tu esti suparata ca nu te ajut suficient de mult si eu nu suport sa te vad suparata, ca ma doare undeva înauntru… Si te iubesc mult pentru ca esti cea mai buna mamica, si de aceea fac totul – nu de joaca am eu nevoie cel mai mult, ci de tine !”

– Cum, copilul nu vroia sa se joace mai mult ? El o ajuta pe mama de placere ?

– Ba ar fi vrut sa se joace mai mult, dar nu dacă asta insemna nefericirea mamei sale. El o ajuta pe ea cu toata daruirea, pentru ca vroia sa o vada fericita, dar acum, cand ea i-a spus ca uneori se poate descurca si singura si el poate sa se joace, copilul incepu sa se joace mai mult. Si cand mama avea treaba si nu se descurca, el venea imediat si o ajuta si nu uita niciodata sa faca treburile pe care le facea inainte: sa adune lemne, sa culeaga ouale din cotet… Si ce era minunat era ca facea totul cu si mai mare bucurie, acum cand stia ca mama lui e asa multumita de el. Si mama era si ea mult mai fericita, cand stia ca baiatul ei se poate si juca si nu doar munceste toata ziua.

– Pai si asta nu i-a departat pe cei doi ? Ca daca el statea si se juca, si o lasa singura pe mamica…

– Pai nu, off, nu ai inteles, mamica era mult mai fericita cand il vedea pe copil fericit si copilul era fericit cand se juca. Dar ceea ce-l facea pe el mult mai fericit era să o ajute pe mama lui la treaba si de aceea jocul nu il mai atragea atat de mult, pentru ca il tinea departe de mamica lui. Amandoi isi doreau ca celalalt sa fie mai fericit si intr-un fel, isi sacrificau propria fericire pentru asta – el pentru ca se juca mai putin, ea pentru ca muncea mai mult singura. Dar de atunci, cand au inteles ca fiecare reprezinta fericirea celuilalt, toate barierele dintre ei au cazut. Si acum ei erau liberi sa fie fericiti si separat, el jucandu-se si ea avand grija de casa. Dar tocmai pentru ca au obtinut aceasta libertate si fiecare ar fi putut sa se ocupe mai mult de el insusi, niciunul nu a vrut sa faca asta. Ar fi putut, dar asa si-au dat si mai bine seama ce e cel mai important pentru ei – si anume, celalalt ! Si asta i-a apropiat si mai mult. Mamica se juca impreuna cu el cand aveau timp liber, el o ajuta in continuare pe ea la treaba… si fiecare il punea pe celalalt pe primul plan, astfel incat sa fie siguri că celalalt e fericit.

– Ce frumos… cred ca asta e dragostea adevarata: sa iubesti pe cineva atat de mult incat sa nu iti mai pese de fericirea ta, ci doar de a lui. Si daca si el te iubeste la fel de mult, atunci si el va face la fel. Si fiecare are grija de fericirea celuilalt cumva si atunci niciunul nu trebuie sa-si faca griji in ceea ce-l priveste, pentru ca celalalt are grija atat de bine de el.

– Da măi mami, off, si acu pricepi de ce iti spuneam eu ca nu jucariile pe care mi le cumperi sunt importante, ci felul in care te porti cu mine ? Că eu nu pentru jucarii te iubesc pe tine si nu de-aia fac atâtea pentru tine aici in casa. Pentru ca orice altceva in afara de tine nu e decat un bonus de care mă pot lipsi…

– Off puiut, ai dreptate, nu ar trebui sa mă streseze asa mult faptul ca nu-ti pot cumpara jucarii, pentru ca unele lucruri sunt mai importante decat altele…

– Exact ! Tu esti cea mai importata pentru mine !

– Si tu pentru mine ! Bine, atunci poti sa iesi din plapumă acum, că e aproape ora 9 si trebuie sa facem micul dejun. 

- Pe urmă spălăm covorul de care spuneai ?

– Nu, intai mergem amandoi in parculet si ne dam in balansoar !

– Off, ce bine ! Te iubesc mami !

– Si eu te iubesc dragul meu !

ÎNȚELEPCIUNEA, ÎNGĂDUINȚA, DRAGOSTEA, SUNT COMORI CARE TE FAC MAI BOGAT ȘI MAI FERICIT, TE AJUTĂ SĂ ALUNGI TRISTEȚEA ȘI SĂRĂCIA DIN CASĂ ...

(n.m.)

sursa:  https://ioanstoenica.com

OF, DOAMNE, IAR ESTE GER !