Sună telefonul și mă caută un oarecare polițist cu ton de colonel. Cică ca să mă prezint la Secția de poliție numărul 5. Cea aproape de cartierul Pajura, aflată pe Bulevardul Bucureștii Noi.
-Domnul Nistorescu?
-Da! Vă rugăm să vă prezentați la Secția 5 pentru un supliment de declarație!
-Să mă prezint la secție? În legătură cu ce?
-Ați făcut o plîngere acum cinci ani pentru un furt de echipamente de la firma dumneavoatră!
-Corect! Acum cinci ani, dar nu mai știu cum îl cheamă pe hoț și nici ce ne-a furat!
Adevărat! În urmă cu patru-cinci ani, un electronist din redacția Cotidianul șterpelise niște echipamente. Să fi tot fost de vreo 25.000 de euro. Pe o parte le vînduse, iar pe altele le depusese la un amanet. Și tocase banii. Pentru că omul se plîngea de necazuri, l-am iertat. Am plătit contravaloarea echipamentelor și le-am recuperat de la amanetul din Calea Vitan. Iar el a semnat o promisiune că se obligă să recupereze și să restituie diferența. Și, hai, la treabă. N-au trecut două luni că bunul nostru coleg, pe numele său Ciprian Neculau, a mai golit încă o dată studioul video al redacției ziarului Cotidianul și a dispărut.
Abia după rugăminți și promisiuni s-a întors și ne-a mărturisit că o parte din aparate este depusă la un magazin de amanet din Piața 1 Mai. Iar celelalte, adio! S-au topit! Și, iar, în același stil ca înainte, cu promisiunea că le recuperăm pe banii noștri, omul nostru a acceptat să vină să ne arate unde le-a depus și de unde le putem ridica. Pe alți bani, bineînțeles! Atunci, am chemat și a venit și o echipă de la Secția de Poliție numărul 5, pe raza căreia fusese comisă infracțiunea. L-au invitat la secție, Ciprian Neculau a recunoscut totul, a scris de-a fir a păr tot ce ne spusese și nouă și a semnat. Am depus și noi o plîngere și „La revedere”! Și, polițiști, și coleg, și aparate! Nu ne-am mai văzut, nu ne-am mai auzit și nici de la secția de Poliție nu ne-a mai căutat nimeni. Atîta doar că un prieten, căruia i-am spus povestea, mi-a zis, dacă-i vorba de ăia din Pajura, ia-ți adio !
Și au trecut aprope 5 ani pînă cînd a sunat telefonul cu vocea de tablagiu firoscos. I-am spus că este prea tîrziu, că nu-mi mai aduc aminte mare lucru, că plîngerea și lista obiectelor sunt la poliție, nu știu la cine, și să mă lase în pace. Nu am nimic de declarat în plus și nu merg nicăieri!
-Putem veni după dumneavoastră! Vă putem aduce cu mandat!
I-am închis telefonul și am uitat de el pînă cînd, două-trei săptămîni mai tîrziu, am fost sunat de un alt polițist de la aceeași secție. Se numește Vlad Floenescu și m-a rugat polticos să trec pe la Secția 5 pentru că are nevoie de clarificat ceva în dosarul cu aparatele dispărute.
Suna altfel, drept pentru care am dat fuga la faimoasa secție 5 din Bucureștii Noi, ca să aflu că Vlad Floenescu (nu știu gradul) este din același județ cu mine și că tatăl său îl cunoaște bine pe cel care cosește fînul în grădina mea de la munte. Si Vlad Floenescu, polițist din județul Hunedoara, repartizat probabil pe bază de legături geografice, mi-a dat să semnez o hîrtie. Nici mai mult, nici mai puțin că „mi-au fost comunicate drepturile”.
L-am întrebat pe gradul Vlad Floenescu, ce procuror instrumentează dosarul nostru. La cine a fost sau la cine este? Conjudețeanul meu a devenit repede milițian. A mermelit-o și s-a ferit să-mi spună.
De șmecheri și de hoți ce suntem, procurorii și polițiștii, adeseori pe o mînă cu infractorii, aleargă ca disperații după victime și după păgubiți ca să semneze hîrtii care atestă că „le-au fost comunicate drepturile”. Altfel, „bieții” procurori nu pot închide dosarele! Ca să nu mai vorbim de trimiterea cazurilor la o instanță!
Ce mai tura-vura ! Înțeleg de ce este așa mare concurență la Academia de Poliție de pe Bucuerști-Ploiești. Și la cea de Informații, de naiba știe pe unde este! Că pe lîngă salariu, soldă de hrană și bani de echipamente, și ce drepturi și sporuri or mai fi fiind, toate reglementate, se adaugă și sume greu de estimat. Faceți o comparație între casele unor profesori, fie ei și directori de licee, și casele șefilor de poliție sau ale procurorilor-șefi. Sau ale generalilor SRI, responsabili de contracte pe bani publici ? Și înțelegeți, fără prea multe detalii și explicații !
Mie unuia mi-e limpede ! Cînd România va aborda corupția din serviciile secrete, din Poliție și din Procuratură, atunci vom avea o șansă la o resetare serioasă a statului român. Pînă atunci, bîlciul cu iz de carnaval politic revărsat pe la televiziuni nu-i decît perdeaua de fum care acoperă structurile de putere agresive în urmărirea și capturarea banilor. Legalitatea nu-i decît un teatru din care unii păgubesc, iar alții cîștigă.
Și de la buget, și, direct, de la cetățean !
Post scriptum:
Toate pledoariile și avertizarile lui Iohannis, Orban și Raed Arafat patinează la greu și, de aceea, sistemul a trecut la folosirea vedetelor. Interviu amplu cu Marcel Pavel și reportaje dulcege cu contaminata de Andreea Esca. Să vadă poporul că vedetele suferă și ele și că țara e-n pericol !
