S-a supărat CTP că regizorul Cristi Puiu ”a certat autoritățile”

 

Degeaba a luat Cristi Puiu premii internationale dacă s-a luat de autoritățile din România. Așa pare să gândească Cristian Tudor Popescu. El l-a atacat pe regizor care a declarat vineri noaptea, la proiecţia în avanpremieră naţională a celui mai nou film al său, „Malmkrog”, că este „inuman” ca spectatorii să privească un film de 200 de minute purtând masca de protecţie pe faţă.

Regizorul a mai criticat autoritățile pentru că poziționarea de tipul ”noi și voi” în acest context epidemiologic și a subliniat că oamenii ar trebuie să cultive mai mult solidaritatea.

”Port mască în absolut orice fel de spațiu închis, păstrez distanțarea socială, mă spăl pe mâini și nu pentru că mi-a spus-o domnul Raed Arafat, ci pentru că așa am învățat de la mama, în cei șapte ani de acasă. Povestea cu masca ține de respect față de mine însumi și respect față de semenii mei. Este foarte simplu.

Mi se pare că dacă există această epidemie, și în mod evident există, atunci toți suntem afectați. Dacă toți suntem afectați, ar trebui să cultivăm solidaritatea, nu să ne comportăm în felul ăsta, noi și voi. De ce există acest noi și voi ? Oare oamenii aleși în poziții înalte, în fruntea statului, nu sunt acolo ca să ne servească pe noi, cetățenii? Dacă există acest pericol al epidemiei, nu suntem cu toții expuși? Și atunci de ce tonul ăsta? Sau poate că este o chestie culturală, care ține de România și instinctul face să scoată rigla și să ne dea la palmă. Nu mi se pare corect ce se întâmplă. (…)

Oamenii vor să fie corecți, înțeleg lucrul ăsta. Dar pe de altă parte, felul în care a dispărut progresiv respectul pentru semenii tăi e extraordinar de prost. Și mi se pare și mai dureros că în momentul în care cineva exprimă o opinie care este contrară opiniei celorlalți, dintr-o dată este stigmatizat și pus la zid”, a mai spus Cristi Puiu. Asta chiar l-a enervat pe Cristian Tudor Popescu.

”Un mare umanist. Regizorul Cristi Puiu zice așa: „Să stați cu masca pe față să vă uitați la un film de 200 de minute este inuman”.
E vorba de ultimul său film, „Malmkrog”, proiectat în aer liber la TIFF Cluj.  Și continuă: „Puterea instalată ar face bine să discute cu oamenii, să intre în dialog, nu să ne trateze ca pe niște vite”.  Pun și eu niște întrebări domnului regizor Puiu, de la o mare distanță, nu numai socială, întrucât n-am fost la sesiunea Q&A de după film:

1. Să ne uităm, cu sau fără mască pe față, la un film de 3 ore și 20 de minute, o fi uman ?
2. Până să-i trateze puterea, cum spune dl Puiu, românașii veseli nu se tratează ei cu covid unii pe alții ca niște vite bolnave de boala vacii nebune ?
2 bis: Oare ce gust ar avea laptele bovinelor care ar fi ținute cu ochii pe filmul dlui Puiu 200 de minute ?
3. După ce își mai vizionează încă o dată capul de operă „Malmkrog”, firește, fără mască pe figură, ca un luptător întru libertate ce este, poate că autorul „Morții domnului Lăzărescu” găsește timp să citească următoarea știre:

„Printre zecile de oameni uciși de covid în ultimele 24 de ore se află și o femeie însărcinată în 6 luni și o săptămână, care a murit la spitalul județean din Alba Iulia. Avea 33 de ani și nicio altă afecțiune în afară de infecția cu sars-cov 2, care i-a provocat bronhopneumonie bilaterală, insuficiență hepatică și insuficiență respiratorie acută”.
Și să mai răspundă la o întrebare: „Să vrei să respiri și să nu mai poți să respiri, deși ai, de zile întregi, un tub băgat pe gât, oare cât de inuman este ?”.P.S. 4. Cam câți malmkrogi pe zi crede dl Puiu că stă un medic într-un spital covid cu masca pe pielea feței ?”, a scris Cristian Tudor Popescu.

sursa:http://sintezazilei.com/s-a-suparat-ctp-ca-regizorul-cristi-puiu-a-certat-autoritatile/

PSD va depune săptămâna viitoare candidaturile pentru Primăria Capitalei şi primăriile de sector

 

"Săptămâna viitoare vom depune şi noi candidaturile pentru alegerile locale, în cazul în care guvernul le va mai organiza, şi vom continua să muncim în Bucureşti, să ne implicăm, să ne pese, să ne asumăm şi greşeli omeneşti, să găsim rezolvări pentru probleme care trenează de 30 de ani, să luptăm pentru o Capitală frumoasă şi modernă, cu colegii mei: Sectorul 1 - Daniel Tudorache; Sectorul 2 - Cristian Popescu; Sectorul 3 - Aurelian Bădulescu; Sectorul 4 - Daniel Băluţă; Sectorul 5 - Daniel Florea; Sectorul 6 - Gabriel Mutu", a afirmat Gabriela Firea într-o postare pe Facebook, notează Agerpres.

Gabriela Firea a declarat că este mândră să fie "candidatul oamenilor, şi nu al alianţelor" şi a spus că se va lupta cu candidatul "partidelor de dreapta unite".

Firea a afirmat că, în cazul Sectorului 2, a fost formată "echipa cu cetăţenii din acest sector şi cu omul care ştie, deja, toate problemele, are şi soluţii".

"Prin urmare, vom merge împreună în această perioadă şi în viitor cu Dan Cristian Popescu, viceprimarul sectorului 2, pe care PNL l-a trădat, în miez de noapte, ca sa-i facă loc unui candidat USR lipsit total de experienţă şi viziune, doar de dragul aranjamentelor politice pentru partidele "de dreapta", nu pentru toţi cetăţenii, indiferent de preferinţele politice", a spus Firea.

"Le mulţumesc pentru implicarea, în toată această perioadă tensionată şi în care am fost şi suntem loviţi din toate părţile - şi vizibile, şi invizibile - lui Marcel Ciolacu (preşedinte) şi Paul Stănescu (secretar general)", a mai scris Gabriela Firea.

sursa:https://www.hotnews.ro/stiri-politic-24219218-psd-depune-saptamana-viitoare-candidaturile-pentru-primaria-generala-primariile-sector.htm

Preşedintele libanez, Michel Aoun, a respins apelurile pentru o investigaţie internaţională cu privire la explozia devastatoare de marţi din portul Beirut.

 

ONU emite avertismente despre declanşarea crizei umanitare din Liban, după explozia devastatoare de marţi din Beirut. Libanul suferea deja de o criză economică importantă înainte de explozie. Analiştii au conturat scenarii pe toate planurile în urma analizei impactului generat de explozie.

Preşedintele libanez, Michel Aoun, a respins apelurile pentru o investigaţie internaţională cu privire la explozia devastatoare de marţi din portul Beirut. Preşedintele a afirmat că autorităţile locale vor examina dacă aceasta a fost declanşată de „interferenţe externe”, precum o bombă, potrivit New York Times. Liderul mişcării militante Hezbollah, Hassan Nasrallah, a negat că ar fi depozitat arme sau muniţii în port.

Guvernul a declarat că explozia a fost rezultatul detonării a 2.750 de tone de azotat de amoniu care au fost depozitate în port timp de şase ani în condiţii de siguranţă incerte.

De-a lungul anilor, decizia de a păstra cantitatea uriaşă de material explozibil în portul aflat la mică distanţă de centrul oraşului a fost criticată de populaţie.

Libanezii au acuzat ani la rând elita politică de corupţie, neglijenţă şi administrare defectuoasă.

Libanul suferea deja o criză economică importantă înainte de explozia care a lăsat cel puţin 154 de oameni morţi, 5.000 de răniţi şi peste 300.000 de persoane fără adăpost.

75% dintre libanezi solicitau ajutor de la stat iar 33% şi-au pierdut locul de muncă.

Peste aceste cifre se mai adaugă un milion de oameni care trăiesc sub pragul sărăciei.

Programul Mondial Alimentar a declarat că daunele aduse portului Beirut vor întrerupe aprovizionarea cu alimente şi preţurile vor creşte.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat că sistemul de sănătate a fost grav afectat, trei spitale fiind în incapacitate de funcţionare. Analiştii Organizaţiei Naţiunilor Unite au emis prognoze sumbre. Criza umanitară din Liban este pe punctul de a începe.

sursa:https://www.cotidianul.ro/onu-avertizeaza-incepe-o-criza-umanitara-in-liban/

Oricum s-ar lua lucrurile, lumea în care suntem este una în care supraputerile au cel mai mare impact asupra evenimentelor și, în bună măsură, au controlul.

 

SUA, China și Uniunea Europeană, în economie, SUA, Rusia și China, în capacitate militară, SUA și China, în influență politică, SUA, China și Uniunea Europeană, în cultură, imprimă, prin interacțiunile lor, direcția lumii.

Pe acest fundal, în Ordinea viitoare a lumii (Editura Niculescu, București, 2017), reliefam noutățile aduse de președintele Donald Trump sub deviza „America First” – o corectură a globalizării, reconsolidarea financiară după ce SUA au sprijinit multe țări în era postbelică, întărirea rolului Americii în lume. Am reliefat noutățile angajate în China de președintele Xi Jinping cu „The Chinese Dream”– dezvoltare la nivelul cel mai competitiv, „deschiderea (the opening-up)” spre învățare din cele mai bune experiențe, „armonie” în politica externă.

Au survenit, cum se știe, vizitele în reciprocitate ale celor doi lideri, care au confirmat o conlucrare în beneficiu mutual. Renegocierea tarifelor comerciale între SUA și China nu a fost ușoară, dar nu a pus în discuție conlucrarea. După datele de arhivă, începutul epidemiei coronavirusului 19 la Wuhan, în provincia Hubei, a fost făcut cunoscut de partea chineză în 31 decembrie a.a., iar Casa Albă a salutat explicit posibilitatea de a coopera cu China într-o situație neprevăzută. Scott Wong („The Hill”, 23 martie 2020) scrie că la Washington China a fost lăudată repetat pentru abordarea coronavirusului. Nimic nu prevedea o răcire a relațiilor până la incriminări, închiderea de misiuni diplomatice și blocarea de firme.

Incriminările au început în legătură cu originea virusului. S-a acuzat un „virus chinez”, apoi un virus scăpat involuntar din laboratorul Institutului de Virusologie de la Wuhan, construit, cum se știe, cu contribuții chinezo-americano-franceze. Curând s-a reproșat întârzierea anunțării situației, apoi la discuția reprezentanților chinezi cu Organizația Mondială a Sănătății și, mai nou, la neținerea sub control a epidemiei.

Replicile au fost simetrice. S-a acuzat aducerea virusului la jocurile militare internaționale de la Wuhan, din 2019, sau de un necunoscut, în piața orașului, distorsionarea informațiilor și folosirea în campanii electorale a ocaziei de a acuza China, înainte de a fi fost răgaz pentru examinarea precisă a faptelor.

Nimeni nu are în momentul de față răspuns la chestiunea originii virusului – care este evident diferită de cea a regiunii izbucnirii epidemiei. Spitale din Spania și Franța au anunțat, de altfel, că au avut bolnavi cu simptomele covid-19 înainte de Wuhan. Serviciile secrete americane, germane, engleze au arătat că virusul are origine naturală. Nimeni nu a pretins, până acum, că a lămurit originea. În definitiv, virusologii, epidemiologii și istoricii maladiilor sunt cei care o pot face.

Ceea ce ne interesează aici este însă cursul pe care intră relațiile SUA-China, ca supraputeri de cea mai mare pondere astăzi, căci de relația lor atârnă atmosfera din lume și, desigur, viața celor mai mulți oameni. Mai ales că a debutat deja închiderea de misiuni diplomatice (consulate) în reciprocitate, unele firme sunt oprite în diferite țări, iar cercetătorii în regim visiting sunt socotiți spioni.

Se știe că vizita din 1972 a lui Richard Nixon în China a pus durabil relațiile celor două supraputeri pe calea unui progres care a amplificat dezvoltarea pe plan global. Istoria ulterioară a lumii s-a resimțit benefic. Este acum pandemia covid-19 de natură să înlocuiască această cale? Va opri o campanie electorală decenii de eforturi? De cealaltă parte, va rezista politica „modernizărilor”, prescrisă deja de Ciu-Enlai, în fața presiunii la repolitizarea relațiilor internaționale? Rămâne China la politica „deschiderii”? Toate aceste întrebări au revenit.

Despre supraputeri se discută mult, dar adesea facil, fără documentare. Mulți se bat cu pumnul în piept că știu despre ce este vorba. Și dacă cunoști bine lucrurile și rămâi onest și exigent, se cuvine să-ți spui, metodic, că nu le stăpânești destul pentru a formula certitudini pe un teren ce rămâne deschis multor eventualități.

În ceea ce mă privește, am studiat în SUA, ca bursier Woodrow Wilson (1992) și NED (1996), am susținut conferințe în universități americane (Columbia, Harvard, New School, Arizona, Chicago, Washington DC, Riverside etc.) și am scris cărți despre America (Reconstrucția pragmatică a filosofiei. Profilul Americii clasice, Editura Academiei Române, București, 2017). Admir forța creativă unică a Americii datorată constituționalismului, libertăților individuale și filosofiei ei de viață. Ca profesor, ca rector, ca ministru (al Educației Naționale și, apoi, al Afacerilor Externe) am fost de multe ori în SUA și am discutat cu oficiali americani de la cel mai înalt nivel.

În calitate de ministru al Educației Naționale, de rector și de profesor, am fost de multe ori în China. Cât a funcționat grupul internațional, am fost consultant extern al Fundației Hanban, care coordonează cele peste 1800 de Institute și programe Confucius de pe glob. Am susținut conferințe la Beijing, Shanghai, Hangzhou, Hong Kong, Quintao, QuFu și în alte locuri și am discutat cu autori și oficiali chinezi până la nivelul echivalent al vicepreședintelui țării. Am scris cărți despre China (Ascensiunea globală a Chinei, Editura Niculescu, București, 2015). Admir capacitatea de mobilizare a chinezilor pentru scopuri publice, inventivitatea lor, legată de reafirmarea unei lungi tradiții de ingeniozitate și profesionalism și, desigur, de o cultură străveche.

Culturile americană și chineză sunt deja impunătoare prin realizările lor. Ele nu încetează să surprindă.
Nu este nici un secret, desigur, că sunt surse de tensiuni între SUA și China legate de Taiwan și de situația din Marea Chinei de Sud. Congresul american a declarat Marea Chinei de Sud regiune de „national interest”, iar parlamentul chinez a declarat-o regiune de „core interest”. Nu se întrevede o soluție dincoace de cea negociată, dar se trăiește cu status quo-ul moștenit de acum câteva decenii.

Sunt, însă, patru domenii în care, de ani buni, vederile celor două supraputeri diferă și, din când în când, se ciocnesc vizibil. Este vorba de vederi relative la ordinea mondială actuală, la drepturile omului, la democrație și la politica externă.
Ordinea mondială actuală este rezultat al unor perioade istorice diferite – mai ales deznodământul celui de al doilea război mondial, încheierea „războiului rece” și unele aranjamente punctuale, cum a fost, de pildă, revenirea Chinei ca titular al reprezentării țării în organizațiile internaționale. Statele Unite cer Chinei să contribuie la apărarea ordinii mondiale actuale. China a răspuns, prin președintele Hu Jintao, că ordinea mondială actuală nu este creația ei, dar își exercită obligațiile ce-i revin.

Statele Unite fac din drepturile omului, de la Jimmy Carter încoace, piatra unghiulară a abordărilor. China actuală își asumă semnarea Declarației universale a drepturilor omului, din 1945, și își declară voința de a păși pe calea implementării drepturilor omului „paralel cu dezvoltarea proprie” și de a lega drepturile civile și politice de drepturile sociale, economice și culturale.

Statele Unite promovează „democrația liberală”, din care se inspiră multe alte țări, și cultivă universalismul libertății persoanei. China se declară pentru „democrația cu caracteristici chineze” – ceea ce înseamnă „echilibru” între „democrație și domnia legii”, „consultare și egalitate”, „participare și ordine”, „eficiență și justiție”, „drepturi individuale și drepturi publice” ca parte a „dezvoltării democratice”.

SUA apără o abordare a relațiilor dintre țări asigurată de acorduri internaționale. China a avansat pe linia deschisă de înțelegerile Mao Zedong – Nixon, care prevedeau profilarea ei printre puterile ce participă la direcționarea lumii. Jiang Zemin a lansat deviza „marii națiuni” și a asigurării „securității”, iar, în politica externă, viziunea „armoniei” și a „unității fără uniformitate”.

Aceste diferențe, când sunt împinse spre opoziție, pot da diferite stări. Este clar că „starea de pace” este tulburată acum. „Starea nici pace, nici război” este în practică o luptă de uzură a tuturor. „Starea de război” nu duce la nimic, căci nimeni nu câștigă din cataclisme.

Și din aceste rațiuni, ce țin, cred eu, de luciditate și responsabilitate, îmi asum cinci teze cu privire la tensiunile actuale dintre cele două supraputeri.

Prima este aceea că, politic vorbind, chestiunea originii coronavirusului 19 rămâne pe tapet până la lămurirea acesteia de către institutele specializate. Ea intră în subordinea temelor refacerii după pagubele imense ale pandemiei. Din nefericire, distrugerile sunt atât de mari, încât urgențele acțiunilor de refacere vor avea prioritate. Căutarea originii nu scade în importanță, dar va fi trecută în competența experților.

A doua teză este aceea că nici o țară nu este confundabilă cu clișeele care circulă, mai ales în cercuri prost informate sau informate superficial. Cei care cunosc istoria, știu foarte bine, de exemplu, că relatările despre SUA au fost distorsionate, mai ales în Europa primei părți a secolului XX, când în Franța, Anglia, Germania de atunci circulau tot felul de clișee.
SUA sunt țara celei mai impetuoase dezvoltări moderne și a unor acumulări unice. China se află adesea în avangarda modernității economice și tehnologice, care a înregistrat dezvoltări istorice și este atașată valorilor Națiunilor Unite. Este țara care înfruntă mărturisit dificultățile modernizării la scara unei populații de peste 1,4 miliarde de persoane – ceea ce rămâne o premieră a istoriei. Înfruntarea nu este fără succes recunoscut, chiar dacă opiniile politice despre China sunt, în chip natural, diverse, fiecare cu argumentele sale.

A treia teză este că orice supraputere poate decide orice față de oricine. Potrivit evaluării mele, nu este cazul părăsirii limbajului negocierilor în favoarea altor limbaje. Cel mai prestigios jurnalist german, Theo Sommer (China First. Die Welt auf dem Weg ins chinesische Jahrhundert, C.H. Beck, München, 2019), a și spus, de altfel, cât se poate de concludent, că, în raportarea la China, opțiunea „comunicare-cooperare-concurență” aproape că nu mai are nevoie de argumentare, fiind evidentă, și trebuie preferată din capul locului „liniei confruntare-criză-conflict”.

Supraputerile își pot aplica sancțiuni. Numai că, așa cum se știe dintr-o lungă experiență, sancțiunile acestea nu dau rezultate. Cu SUA este totdeauna de tratat – nimeni pe lume nu are alternativă la aceasta! China nu poate fi oprită – o spun experți demni de creditare (precum Jean Francois Susbielle, de exemplu).
Dependențele reciproce ale supraputerilor sunt atât de dense și de ample, încât niciuna nu mai poate opera pentru umanitate fără a le implica pe celelalte. Suntem, de fapt, într-o lume în care toți depindem de toți. Oricum, nu este de dorit o izolare sau autoizolare din nou a Chinei, care ar fi extrem de nefastă în urmări. Viața internațională s-ar scinda, iar costurile scindării s-ar resimți, cu siguranță, până în viața cotidiană a fiecărui trăitor.

A patra teză este aceea că politizarea continuă a chestiunilor vieții ține de societatea mediatică actuală. Politica este, într-adevăr, subsistemul conducător de evoluție al societății moderne târzii, în care trăim, dar de aici nu rezultă că în viața oamenilor este doar politică. Mai sunt economia, cultura, umanitatea relațiilor și multe altele.

În sfârșit, a cincea teză este aceea că rămâne, politic, valabil ceea ce spunea Bismarck, anume, că atunci când în față sunt, de pildă, cinci jucători de mare anvergură, este înțelept că ai mereu de partea ta cel puțin doi. Dar nu aș folosi această schemă pe partea cinică. Aș spune că argumentarea oferă astăzi baza normativă cea mai capabilă de rezolvări echitabile ale chestiunilor de interes general.

Situația a devenit, însă, aspră. Jean-Francois Susbielle (Chine-USA, la guerre programmée, Editions First, Paris 2006), cunoscut consultant al firmelor americane, franceze și chineze, atrăgea însă atenția, de ceva vreme deja, că supraputerile se îndreaptă spre ciocnire. Iar între timp nu au scăzut, ci, dimpotrivă, s-au înmulțit pledoariile pentru schimbări în direcția rigidizării frontului. Generalul Robert Spalding (Stealth War. How China took over while America’s Elite slept, Portfolio-Penguin, New York, 2019), de la Casa Albă, avansează un tablou al zonelor din societatea americană în care el consideră că este prezentă acțiunea chineză.

Sunt de părere că, în fond, nu există rațiuni suficiente pentru a părăsi o epocă de progrese pentru toți. S-ar putea examina ce s-a întâmplat și ce este de corectat. Dar se poate trage și azi concluzia că strategia îmbrățișată de Nixon-Kissinger și Mao-Zedong-Ciu-Enlai, în 1972, rămâne corectă. Prea puțini oameni ar profita dintr-o strategie opusă. Cu adevărat, aproape nimeni!
Și de o parte și de alta a fost, până de curând, realism. Președintele Xi Jinping scria că “ambele națiuni, chineză și americană, sunt națiuni mărețe (great nations) și ambele popoare sunt popoare mărețe. Eu cred că, prin determinare, încredere, răbdare și viziune, cele două părți își vor îndeplini scopurile, atâta vreme cât, ținând cont de situația generală, facem progrese în fiecare zi” (Xi Jinping, The Governace of China, Foreign Languages Press, Beijing, 2014, p.308). La puțin timp, președintele Donald Trump scria: “China are nevoie de o economie americană puternică, la fel de mult pe cât noi trebuie să facem afaceri cu chinezii…. Cumpărăm aproape 20 de procente din toate exporturile Chinei […]. Iar ponderea Americii crește an de an, încât bunăstarea Chinei va depinde tot mai mult de consumatorul american” (Great Again. Wie ich Amerika retten werde, Plassen, Kulmbach, 2016, p.61-62). Acestea fiind opticile asumate, o nouă înțelegere strategică nu este exclusă. Personal, o văd ca temă în 2021-22.

China este acuzată că obține multe idei și soluții prin enormul ei efectiv de turiști de pe tot globul. Dar se mai pot apăra secrete sută la sută în epoca interacțiunilor aduse de globalizare ? Unde lipsesc reglementări, nu ai cum păzi secrete.
China se dezvoltă în ritm susținut grație, în esență, bunei pregătiri a unei populații de mari dimensiuni. Sunt pe lume țări cu populații mici, dar pregătite excelent, țări cu populații mici, cu pregătire deficitară, țări cu populații mari, dar insuficient pregătite. China a arătat că o populație enormă poate fi bine pregătită. Aici este secretul ei adânc. Poți concura China căutând să fii cel mai bun – în inovații științifico-tehnice, în funcționarea instituțiilor, în motivarea cetățenilor. Nu văd altă șansă.

Nu se pune, precum în “Războiul rece” postbelic, tema “sistemului social”. Pe de o parte, a câștigat convingerea că fiecare țară are dreptul la sistemul pe care cetățenii îl agreează în mod democratic. Pe de altă parte, “sistemele sociale” sunt oricum în mișcare. Tema piețelor și a competiției economice a devenit, între timp, prioritară.
În seria argumentelor, cel mai nou este cel al armamentelor. Statele Unite vor dispune, pe mai departe, de cea mai mare forță și de cea mai performantă apărare. China a experimentat cu succes, la rândul ei, arme antiantirachetă și rachete și a pus în exploatare avioane și portavioane de fabricație proprie.

Nu mai contează însă doar cantitatea de arme și nivelul lor de sofisticare, când forța de lovire este devastatoare. Pe de altă parte, Germania și Marea Britanie urcă în pondere globală, Franța și Turcia impun reconsiderarea staturii lor. De aceea, din rațiuni multiple, părțile vor opta, cred, în cele din urmă, pentru securitate colectivă în forma a noi înțelegeri.

sursa:https://www.cotidianul.ro/sua-si-china-astazi/

Primarul unei comune din Teleorman susține că a fost chemat la sediul unei firme din Prahova pentru a se întâlni cu secretarul general adjunct al Guvernului, Costel Barbu, care i-a cerut să treacă la PNL în schimbul susținerii proiectelor din comuna sa.

Informaţia este publicată de Radio Europa Liberă.

„Apropierea campaniei electorale pentru alegerile locale a declanșat și operațiunea de racolare a primarilor aflați în funcție. PNL a început să anunțe transferul mai multor primari PSD, chiar dacă liberalii anunțaseră că nu vor încuraja migrația politică. Social-democrații susțin că s-a recurs la amenințări și șantaj și vor depune plângeri penale. Acuzația este respinsă vehement de PNL. Europa Liberă prezintă câteva situații privind racolarea primarilor.

Migrația primarilor de la partidul aflat în opoziție la cel de la putere este un fenomen întâlnit în România înaintea alegerilor locale. Primarii nu pot pleca însă de la un partid la altul în timpul mandatului, deoarece își pierd funcția.

Excepție face anul 2014, când premierul de la acea dată, Victor Ponta, le-a dat voie primarilor prin Ordonanța 55 să plece de la un partid la altul fără să își piardă mandatul. Ordonanța a fost declarată ulterior neconstituțională, dar a fost folosită de PSD pentru a racola primari de la PNL înaintea campaniei prezidențiale.

Spre exemplu, în 2014, în județul condus de Marcel Ciolacu, PDL a pierdut toți primarii din județ, iar PNL a rămas cu 8 din 27. Acesta a fost efectul efectul ordonanței migrației primarilor, iar situația s-a multiplicat în fiecare județ.

Roata s-a întors în 2020. A venit acum rândul PSD să acuze PNL că recurge la amenințări sau promisiuni pentru a le atrage primarii. Situația reclamată se regăsește chiar și în fiefuri tradiționale ale social-democraților cum ar fi Giurgiu, Teleorman, Iași sau Argeș.

PNL recunoaște că negociază cu mai mulți primari PSD pentru a candida din partea lor, dar susțin că aceștia sunt foști liberali care au trădat partidul din cauza Ordonanței 55 dată de Victor Ponta.

Miza racolării primarilor este una importantă. Pe lângă câștigarea unor primării, noile achiziții politice aduc voturi importante pentru alegerea șefilor de Consilii Județene și a parlamentarilor.

Dezvăluiri de la o negociere între PNL și un primar PSD

Județul Teleorman a reprezentat peste trei decenii un fief al PSD. În timpul mandatului lui Liviu Dragnea ca președinte al organizației și președinte al Consiliului Județean, social-democrații au dominat autoritar celelalte partide.

PNL încearcă să spargă acest monopol prin racolarea primarilor PSD. În presă, au apărut informații despre primari social-democrați care vor candida la alegerile locale sub sigla PNL. Numărul exact al acestora nu este cunoscut, deoarece se poartă negocieri intense pentru racolarea acestora.

Narcis Pietreanu este primarul comunei Blejești. Îi acuză pe liberali că șantajează primarii PSD din Teleorman cu blocarea lucrărilor de infrastructură în diferite localități dacă nu migrează spre PNL. Social-democratul afirmă că negocierile sunt purtate de Costel Barbu, secretar general adjunct al PNL și secretar general adjunct al Guvernului. În relatarea făcută de Narcis Pietreanu pentru Europa Liberă, Costel Barbu apare sub numele de Cristi Barbu, deoarece așa este cunoscut în județul Teleorman.

Edilul a declarat pentru Europa Liberă că a participat la negocieri pentru a trece la PNL fără voia sa. Narcis Pietreanu afirmă că a fost invitat de administratorul societății CONI pentru a se întâlni în localitatea Mănești, județul Prahova, acolo firma își are sediul. Potrivit acestuia, nu știa că acolo va da peste Costel Barbu de la PNL.

„Vă dați seama, doi cetățeni din județul Teleorman se întâlnesc în județul Prahova. Cristi Barbu este secretar general adjunct, mâna dreaptă a premierului Orban, a fost primar în Teleorman. Când am ajuns acolo, am fost la sediu, am intrat în curte, atunci l-am văzut pe domnul Cristi Barbu și m-a bufnit râsul. Le-am spus >. Știam că sunt discuții cu primarii noștri de la PSD să treacă la PNL. Mi-a cerut să trec la PNL, credeți că mă chema degeaba. Dacă ei urlă despre noi că suntem ciuma roșie, că am distrus România, de ce ne ia domnule la pachet?”, a început Narcis Pietreanu relatarea despre discuțiile purtate cu reprezentantul PNL.

Potrivit primarului PSD, negocierile s-au purtat în jurul sumelor alocate pentru comuna sa la rectificarea bugetară.

„Cristi Barbu mi-a spus: la rectificare vei primi între 5 și 7 miliarde lei vechi și dacă nu îți ajung îți mai dau eu un miliard de lei vechi. I-am spus că rectificarea trebuia făcută în iunie. Mi-a spus că se va face rectificarea în momentul când e gata toată situația cu primarii PSD care vor trece la PNL. Cine trece la ei, va primi bani. Eu am un proiect pentru asfaltare drumuri, altul la canalizare. Mi-a spus despre un proiect: îți poți lua gândul de la el dacă nu treci la noi. Dacă treci, ți-l pun la CNI și ai lucrarea. Dacă nu treci, nu se asfaltează nimic. Apoi m-a întrebat: și ce mai vrei să faci prin comună. I-am spus: stai, bă, puțin, ai fost primar, ai idee cum este. Mi-a spus: termină repede, te bag și cu alt proiect pe CNI. Sunt în licitație acum cu 39 km de gaze naturale. Mi-a spus: te bag și cu ăla la ceva cu POS Mediu. I-am spus: bun, îmi mai dai și altceva. Mi-a răspuns: da, orice vrei. Mi-a spus că îmi dă o mașină nouă la Primărie. O dă prin Inspectoratul de Stat în Construcții”, afirmă Narcis Pietreanu că s-a discutat la negocierea pentru trecerea sa la PNL.

Primarul din Blejești a adăugat că la întâlnire a fost prezent și directorul general al Inspectoratului de Stat în Construcții. I s-a cerut să dea un răspuns în 48 de ore dacă va trece la PNL, iar el a refuzat la expirarea termenului printr-un sms trimis lui Costel Barbu.

Întrebat de Europa Liberă dacă va face o sesizare oficială către autorități pentru această tentative de racolare, primarul a răspuns negativ.

„Nu am timp, la cine să mă adresez, ce să spun? Că dacă trec la PNL le primesc pe toate, dacă nu trec la PNL, nu primesc nimic. Sunt gogoși, nu au făcut nici o rectificare. Din câte știu eu, au fost vreo șapte, opt, nouă primari PSD contactați de PNL. După alegerile din 2016 ei aveau vreo 25 de primari din 97 de localități. Barbu a spus: >. Noi avem 59 de primari PSD”, a fost poziția primarului social-democrat.

El a adăugat că reprezentatul PNL, Costel Barbu, i-a transmis că Teleormanul reprezintă un pariu al său cu premierul Ludovic Orban și de aceea trebuie să „câștige cu orice chip”.

Europa Liberă l-a contactat și pe Costel Barbu. Liberalul a precizat că nu îl cunoaște pe primarul de la Blejești și că nu s-a întâlnit cu acesta. După aceea a închis telefonul, spunând că se află într-o ședință.

Primarul Pietreanu susține însă că are în telefon numărul lui Costel Barbu și sms-ul pe care i l-a trimis când a respins oferta PNL.

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a anunțat însă că va depune o plângere penală la DNA din cauza presiunilor la care sunt supuși primarii social-democrați de reprezentanții PNL”, scrie romania.europalibera.org

sursa:https://www.cotidianul.ro/tentativa-de-racolare-dezvaluita-de-un-primar/

”Se apropie sfârșitul epocii”: Experții promit un mare șoc petrolier

 

Având în vedere lipsa acută de investiții în producția de petrol convențional din ultimii ani se poate întâmpla ca după epidemie cererea să se recupereze, dar volumul de petrol nu va fi suficient pentru a satisface această cerere.

Editorial realizat de Ivan Danilov

Pe strada adepților ideii că în Rusia toate merg rău și în curând va fi și mai rău este sărbătoare: surse informate ale Reuters de la OPEC au declarat agenției că alianța țărilor exportatoare de petrol ia în considerare un scenariu în care cererea de petrol nu se va recupera niciodată, iar acest lucru va avea consecințe destul de grave pentru țările producătoare de petrol, scrie Ivan Danilov pentru RIA Novosti.

Potrivit agenției britanice de știri, epidemia de coronavirus și scăderea concomitentă a prețurilor la petrol "i-au determinat pe unii oficiali ai OPEC, care a fost cel mai puternic susținător al (folosirii) petrolului de la fondarea sa acum 60 de ani, să se întrebe dacă nu cumva scăderea accentuată a cererii din acest an va fi o tendință constantă și cum este mai bine să fie gestionată aprovizionarea, în cazul în care epoca petrolului se apropie de sfârșit”.

În ciuda faptului că șapte surse ale agenției, inclusiv foști și actuali reprezentanți de rang înalt ai OPEC, susțin că prognozele pe termen lung ale OPEC în ceea ce privește consumul global de petrol ar trebui revizuit spre o scădere constantă, merită remarcat faptul că poziția oficială a organizației este departe de a fi atât de pesimistă.

De fapt, tocmai din acest motiv materialul Reuters a stârnit un interes atât de ridicat (s-ar putea spune chiar, scandalos): până la urmă, dacă se discută despre sfârșitul „erei petrolului” în culisele alianței țărilor producătoare de petrol, atunci aceasta este o schimbare cu adevărat serioasă a situației, ceea ce ar trebui să determine țări ca Rusia, Canada sau Norvegia să-și reconsidere planurile de viitor.

Cu toate acestea, trebuie menționat că nu este prima dată când cei din presa occidentală (și nu numai cea occidentală), împreună cu surse anonime (alteori nu) de rang înalt, declară solemn că „era petrolului” fie a trecut, fie este pe cale să apună. Șocul economic cauzat de coronavirus, de fapt, nu a adăugat nimic nou la imaginea pe termen lung privind reducerea preconizată a cererii la petrol, ci doar a completat lista care anterior conținea doar două elemente: măsurile pentru combaterea încălzirii globale și dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor energetice ecologice. Drept consecință, acești doi factori sunt acum suplimentați cu teza conform căreia coronavirusul va afecta economia globală, astfel încât nivelurile anterioare ale cererii de petrol nu vor fi niciodată atinse. Cu alte cuvinte, coronavirusul va duce la o astfel de schimbare a comportamentului consumatorului, încât chiar și odată cu recuperarea economiei per ansamblu consumatorii nu vor mai conduce automobile pentru a ajunge la muncă (toată lumea continua să lucreze de la distanță) și cu siguranță nu vor pleca nicăieri în vacanță, deoarece turismul va muri pe fundalul epidemiei.

Ținând cont de entuziasmul asociat cu restabilirea accesului la destinațiile turistice tradiționale, care se observă în diverse țări, este greu de luat în considerare un fel de schimbare permanentă a comportamentului consumatorilor în acest sens. Recuperarea economiei globale per ansamblu, chiar dacă durează doi sau patru ani, va încetini doar creșterea naturală a cererii de petrol. Despre trecerea unei părți semnificative a angajaților din câmpul muncii la munca de la distanță se discută încă din 2004 și începutul erei Internetului, dar majoritatea experimentelor de acest fel nu au avut succes, deoarece s-a dovedit că disciplina și productivitatea adesea este în scădere, iar angajații care lucrează de la distanță își dau seama că colegii lor de la birou comunică personal cu superiorii lor și se orientează mai bine în „politica corporativă”. În consecință, îi depășesc în urcarea pe scăra corporativă, ceea ce face ca munca la distanță să fie destul de neatractivă.

Singura amenințare cu adevărat serioasă pentru cererea de petrol poate fi doar o descoperire tehnologică reală care va face ca vehiculele electrice, precum și camioanele electrice și navele cu containere marine să devină competitive. Dar aici coronavirusul nu a adus nimic nou - riscul noilor tehnologii a fost întotdeauna prezent. În ceea ce privește abandonul forțat al petrolului sau introducerea unor tarife de protecție la hidrocarburi în țările preocupate de „lupta pentru salvarea climei” (adică în Uniunea Europeană), experiența lui Emmanuel Macron și a „vestelor galbene” (ale căror proteste au început după introducerea taxei draconice de mediu) arată foarte clar că încercarea de a construi o economie fără carbon prin aplicarea unor măsuri administrative este o idee foarte proastă și periculoasă, nu doar pentru producătorii de petrol, ci și pentru acei politicieni care își fac „iluzii verzi”.

Trebuie menționat că, în mod paradoxal, în momentele de maximă îngrijorare cu privire la viitorul unei industrii care extrage resurse, investițiile în această industrie se dovedesc a fi cele mai atractive. Poate într-un an sau doi discuțiile actuale despre viitorul deplorabil al producției mondiale de petrol vor părea ridicole, deoarece pot apărea probleme nu atât cu cererea, cât și cu oferta de petrol.

De exemplu, într-un interviu acordat Financial Times, președintele uneia dintre cele mai vechi companii independente de șisturi Parsley Energy, Matt Gallagher, a declarat că Statele Unite au trecut deja de vârful producției de petrol, care nu se va recupera la un nivel record de 13,1 milioane de barili pe zi în viitorul previzibil și că domnul Gallaher însuși nu se așteaptă să vadă acest nivel în timpul vieții sale.

Mai mult, acum, când foarte puțini oameni sunt interesați de acest lucru, se dovedește că rezervele de petrol de șist din Statele Unite au fost în mare parte false. Și aceasta nu este o evaluare a „propagandei Kremlinului”, ci rezultatul unei investigații a agenției americane de știri Bloomberg: „În interviurile cu participarea a cinci ingineri actuali și foști ingineri geologi care au discutat (cu Bloomberg) în condiții de anonimat, ei descriu o cultură (corporativă) care răsplătește supra-optimismul. Doi dintre inginerii intervievați precizează că managerii (companiilor de șisturi petroliere. - n.red) le-au spus direct să „umfle” rezervele.

”Alții susțin că astfel de solicitări au fost doar discutate și au fost promovați doar inginerii care propuneau evaluări mai agresive. Unii spun că ei sau colegii lor au fost concediați pentru că nu au dorit să „deseneze” unii indicatori cheie”.
Având în vedere lipsa cronică a investițiilor în producția de petrol convențională din ultimii ani, se poate întâmpla ca după epidemie cererea să se recupereze, dar volumul de petrol nu va fi suficient pentru a-l satisface.

Și în cazul unui astfel de scenariu, care este mult mai probabil decât pare la prima vedere, alianța OPEC+ se va confrunta și cu sarcina gestionării corecte a producției - numai în condiții de prețuri mult mai mari.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

sursa:https://ro.sputnik.md/columnists/20200801/31137209/Se-apropie-sfarsitul-epocii-Expertii-promit-un-mare-soc-petrolier.htm

Patru sportive din România vor evolua în calificările turneului International de la Praga

 

Patru sportive din România vor evolua în calificările turneului International de la Praga, competiție unde Simona Halep este cap de serie numărul unu. Întrecerea WTA are loc pe zgură, în perioada 10-16 august.

Patru sportive din România se află în calificări: Irina Bara, Jaqueline Cristian, Elena-Gabriela Ruse şi Laura Paar.

Cu cine vor juca:

Irina Bara (159 WTA) vs Magdalena Frech (Polonia, 173 WTA)

Jaqueline Cristian (162 WTA) vs Tamara Korpatsch (Germania, a treia favorită a calificărilor, 111 WTA)

Elena-Gabriela Ruse (177 WTA) vs Indy de Vroome (Olanda, 183 WTA)

Laura Paar (204 WTA) vs Linda Noskova (Cehia, 1100 WTA).

Turneul de la Praga face parte din categoria International, are premii totale în valoare de $202.250, iar ultima câștigătoare este Jil teichmann, din Elveția. Simona Halep este cap de serie numărul unu al competiției care are loc pe zgură.

sursa:https://sport.hotnews.ro/stiri-tenis-24218687-covid-19-wta-turneul-praga-simona-halep-calificari-bara-cristian-ruse-paar.htm

Ziua internaţională a pisicii este celebrată în fiecare an în ziua de 8 august, iniţiativa principală în acest sens aparţinând Fondului Internaţional pentru Bunăstarea Animalelor (International Fund for Animal Welfare - IFAW), scrie Agerpres.

 

Prima dovadă istorică referitoare la pisici poate fi găsită în cultura civilizației egiptene antice, din cauza adorației și a considerarii pisicilor drept zei. Mafdet a fost prima pisică-zeu, ea fiind privită ca protector împotriva șerpilor, scorpionilor și răului din timpul primei dinastii. Pentru egipteni, pisicile nu erau doar zeități, ci și protectori. Mai târziu, după ce dinastia egipteană s-a prăbușit, pisicile au devenit populare peste tot. Grecii și romanii le-au folosit împotriva dăunătorilor, iar în Orient, pisicile erau deținute inițial doar de oameni bogați.

Fondul Internaţional pentru Bunăstarea Animalelor este o organizaţie globală non-profit pentru protecţia animalelor, iar viziunea acesteia este o lume în care animalele sunt respectate şi protejate. Înfiinţată în 1969, IFAW are în prezent birouri în 15 ţări şi derulează proiecte în peste 40 de ţări. Din 1969, IFAW a oferit asistenţă practică şi protecţie animalelor aflate în nevoie. Astfel, în perioada 2000-2018, 275.598 de animale au fost salvate, tratate şi adăpostite, menţionează site-ul amintit.

IFAW şi alte grupuri care militează pentru drepturile animalelor au hotărât să dedice o zi din an pisicii, începând din 2002, pentru a creşte gradul de conştientizare al oamenilor faţă de nevoile pisicilor şi faţă de lupta împotriva neglijării şi abuzurilor comise asupra acestora.

''Considerată fiinţă misterioasă, cu o serie de caracteristici, să le spunem ''psihologice'', pisica a fost domesticită cu mult mai târziu în raport cu alte specii animale. Datorită aerului realmente particular acest animal a constituit de-a lungul istoriei subiectul a numeroase legende'', se arată în prefaţa lucrării ''Ghid felin'' (autori dr. Filea Ioan Ivana şi dr. Simona Filea Ivana, Editura Ceres, Bucureşti, 1993).

Având o diversitate de rase (''Siameză'', ''Abysiniană'', ''Albastru de Rusia'', ''Bengaleză'', ''British Shorthair'', ''British Longhair'', ''Maine Coon'', ''Norvegiană de Pădure'', ''Persană'', ''Ragdoll'', ''Singapura'', ''Sphynx'', ''Chartreux'' etc.), pisica se ataşează destul de repede de stăpân. Totuşi, deşi domesticite de atâţia ani, pisicile au păstrat şi unele instincte sălbatice. În prezent, în întreaga lume există aproximativ 60 de rase de pisici cunoscute, iar pisica europeană cu blana scurtă este cea mai răspândită, indică cute-calendar.com.

În antichitate pisica a constituit adesea obiectul unui adevărat cult, după cum o dovedesc, spre exemplu, colecţiile de mumii şi statuetele provenite din Egipt. În Egipt fiecare templu adăpostea familii de pisici. Când o pisică murea, corpul acesteia, îmbălsămat cu grijă cu substanţe aromate, era depus într-un mic sicriu împodobit adesea cu încrustaţii de aur, care era îngropat într-un cimitir special, rezervat exclusiv pisicilor.

Vestigii ale civilizaţiei Egiptului antic ne-au oferit dovezi că pisica era venerată în mijlocul familiilor regale din acele vremuri, arată, la rândul său, Kay Ragland în lucrarea sa ''Kittens'' (publicată prima dată în 1988). Când oamenii de ştiinţă au pătruns în mormintele faraonilor au descoperit pisici mumificate îngropate în camere aflate în interiorul piramidelor, împreună cu alte lucruri de mare valoare. Ei au descoperit, totodată, pe pereţi hieroglife care făceau referire la o rasă de pisică foarte respectată în Egiptul antic. Mai recent, la sfârşitul anului 2018,o echipă de arheologi egipteni a descoperit la situl de la Saqqara, în apropiere de Cairo, şapte morminte (patru dintre acestea cu o vechime de peste 6.000 de ani) în interiorul cărora au fost găsite şi pisici mumificate. Trei dintre aceste morminte ''datează din vremea Noului Regat (a doua jumătate a celui de-al doilea mileniu înaintea erei noastre) şi funcţionau ca nişte necropole pentru pisici'', preciza la acea dată, într-un comunicat, ministrul egiptean al Antichităţilor, Khaled el-Enany.

În Evul Mediu pisicile cad, adesea, în dizgraţia oamenilor, fiind considerate ''slujitoare ale diavolului''. Au fost momente în istorie în care, în unele ţări, pisicilor le erau atribuite puteri magice şi, în unele cazuri, chiar malefice. Până să-şi recapete definitiv titlul de prietene ale căminelor, pisicile au fost mult timp victimele prejudecăţilor absurde ale unor epoci frământate. Cele ''nouă vieţi'' legendare ale pisicilor reprezintă o fantezie care se datorează poate faptului că aceste animale remarcabile pot îndura multe maltratări şi totuşi supravieţuiesc, se arată în lucrarea ''Ghid felin''.

Unele civilizaţii au privit pisica ca pe un simbol religios, venerând-o ca atare. În anumite ţări se consideră că pisica aduce noroc şi, ca atare, una sau două pisici sunt adesea oferite drept cadou de nuntă pentru a aduce bogăţie şi prosperitate noului cuplu căsătorit, arată Kay Ragland în lucrarea sa ''Kittens''.

Pisica este o felină foarte curată, silenţioasă, independentă şi fidelă şi nu necesită o îngrijire complicată. Numeroase studii au arătat că deţinerea unei pisici ca animal de companie a condus la îmbunătăţirea stării psihice, la combaterea stres-ului, a anxietăţii şi a depresiei stăpânului, potrivit daysoftheyear.com. Pisica este renumită pentru torsul ei specific, care este considerat relaxant şi cu un efect de calmare a durerilor.

Cel mai recent eveniment dedicat pisicilor din Bucureşti a avut loc la 28 - 29 septembrie 2019, la Romexpo. În cadrul SofistiCAT - Salonul Internaţional Felin Bucureşti, au putut fi admirate peste 200 de pisici din toate colţurile lumii (exemplare din rasele ''Abysiniană'', ''Albastru de Rusia'', ''Bengaleza'', ''British Shorthair'', ''British Longhair'', ''Burma'', ''Devon Rex'', ''Don Sphynx'', ''Peterbold'', ''Exotică'', ''Maine Coon'', ''Neva Masquerade'', ''Norvegiană de Pădure'', ''Orientală'', ''Persană'', ''Ragdoll'', ''Singapura'', ''Sphynx'', ''Scottish Fold'' şi ''Minuet''). Salonul Internaţional Felin a integrat cele mai importante două organizaţii mondiale ale crescătorilor de feline: Federation Internationale Feline (FIFe) şi The International Cat Association (TICA).

sursa:https://www.hotnews.ro/stiri-magazin-24218519-ziua-internationala-pisicii-fiintele-misterioase-devenite-zeitati-adorate-apoi-slujitoare-ale-diavolului-urma-considerate-simbol-norocului.htm

Avocat către Iohannis: Care este „penalul” scăpat de PSD ?

 

Avocatul Cristian Winzer îi cere președintelui Klaus Iohannis să spună cu subiect și predicat care este acel articol al Legilor Justiției „prin care PSD a scăpat penalii” și care este, cu nume și prenume, acel „penal” scăpat de PSD. În lipsa unor răspunsuri concrete, „sloganurile prezidențiale” sunt doar o operațiune de manipulare care poate aduce voturi, dar nu înlocuiește un program de guvernare inexistent.

Replica avocatului vine după ce președintele României a reluat acuzațiile clasice, declarând de la Palatul Cotroceni că luptele dintre clanurile interlope pe care le-am văzut în ultimele luni se datorează, cui altcuiva, decât PSD ?!? „ PSD-ul a încercat cu toată forța să distrugă legile justiției, să pună cizma pe gâtul justiției din România, să-i apere pe penali în detrimentul oamenilor cinstiți.”, a declarat Iohannis.

„Domnul Iohannis reia sloganurile și lozincile ieftine și manipulatoare și spune astăzi, din nou, că PSD a vrut să scape „penalii” prin modificarea/completarea Legilor justiției.

Oameni buni, trebuie DEMONTATE punctual, odată pentru totdeauna, toate MIZERIILE acestea și trebuie să înțelegem unicul ADEVĂR.

Legile justiției sunt 3: Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Legile justiției NU privesc nici Codul penal și nici Codul de procedură penală.

Legile justiției NU incriminează și NU dezincriminează fapte penale.

Legile justiției NU au scăpat, NU scapă și NU vor scăpa „penalii”.

NU există niciun articol (în oricare dintre cele 3 legi) în baza căruia vreun „penal” să fi scăpat de vreo pedeapsă penală!

Oricum, ar trebui să ne spună domnul Iohannis, cu subiect și predicat (rar și silabisit, cum îi place domniei sale), ce articol din legile justiției a scăpat vreun „penal”. Și mai ales cine este acel „penal” norocos! Eu vă asigur că NU există așa ceva!

NU există principiul independenței procurorilor! În România, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. Astfel scrie și în Constituție (art. 132 alin. 2) și în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (art. 3 alin. 1). În spiritul legii, ceea ce putem contura a fi drept „independența” unui procuror este libertatea deplină pe care aceasta o are de a dispune, în dosarele pe care le instrumentează/supraveghează, pe baza unui probatoriu complex, administrat în vederea aflării adevărului, acte, măsuri și soluții. NIMENI NU a afectat/alterat această libertate deplină! NU există niciun articol (în oricare dintre cele 3 legi) care să statueze/genereze contrariul!

Oricum, în loc să se joace cu sintagme și cuvinte pe care oricum nu le înțelege, domnul Iohannis ar trebui să explice de ce la numirea procurorilor de rang înalt NU a ținut cont de avizele NEGATIVE ale Secției de procurori din CSM (încălcând astfel atât Recomandarea nr. 1 MCV, cât și recomandarea XIII GRECO, aceasta din urmă statuând în mod expres ca CSM să i se dea un rol mai important în procedura de numire în funcțiile cele mai înalte din parchet)!

Ultima modificare a legilor justiției fusese realizată în 2012 (prin Legea nr. 24/2012) și a privit reglementarea răspunderii disciplinare și inspecția judiciară!

Legile justiției trebuiau modificate/completate și puse în acord cu recomandările Comisiei de la Veneția, cu recomandările Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV, cu Raportul de conformitate adoptat de GRECO, cu jurisprudența CEDO, cu deciziile CCR și cu însăși Constituția României.

Înainte de a fi adoptate de Parlament, legile în cauză (în faza de proiect) au parcurs o amplă și transparentă procedură de dezbatere și consultare publică, specifică unui stat democratic. Procesul de elaborare a proiectelor de lege a fost unul complex și amplu, coordonat în primă fază (2016, când NU era PSD la guvernare) de Guvernul României, prin Ministerul Justiției, condus de doamna Prună!

La inițiativa Ministerului Justiției (printr-un ordin semnat de doamna ministru Raluca Prună), în februarie 2016 a fost constituit un Grup de lucru pentru pregătirea modificărilor la pachetul legilor justiției, din care au făcut parte magistrați ai ÎCCJ, procurori din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, reprezentați ai asociațiilor de magistrați, ai INM și CSM și ai Ministerului Justiției.

Din cele 316 amendamente care au fost adoptate în Parlament la cele 3 legi, 259 au fost propuse de CSM (141 de propuneri la Legea nr. 303/2004, 44 la Legea nr. 304/2004 și 74 de propuneri la Legea nr. 317/2004), restul fiind promovate și susținute de asociațiile profesionale ale judecătorilor și procurorilor. Multe dintre acestea au fost susținute și de partidele din opoziție, iar zeci de amendamente au fost votate în unanimitate de către cei prezenți la dezbateri.

Domnul Iohannis NU a sesizat CCR cu privire la modificările aduse celor 3 legi, ceea ce înseamnă că NU a constatat vreo problemă de constituționalitate!

Da, ÎCCJ și principalele partide de opoziție au solicitat CCR, în repetate rânduri, verificarea caracterului constituțional al celor 3 legi. Doar câteva dintre articole au fost însă stabilite de CCR ca fiind neconstituționale, majoritatea sesizărilor fiind respinse fie ca neîntemeiate, fie ca inadmisibile!

PS: Domnule Iohannis, ați dovedit deja că sloganurile și lozincile ieftine (promovate însă prin eficiente campanii de manipulare) pot aduce voturi și vă pot da „guvernul meu”. Dar dovediți ZILNIC (împreună cu al dvs. guvern de „personalități” impotente intelectual și ticăloase) și că aceste sloganuri și lozinci ieftine NU țin loc de program de guvernare, NU protejează oamenii și companiile, NU ajută medicii și personalul medical, NU creează locuri de muncă, NU aduc subvenții pentru agricultori, NU generează investiții, NU aduc prosperitate și nici NU consolidează rolul/profilul României la nivel european/internațional. Nu mai bine ne vorbiți, astfel, despre cum arată „România normală” condusă de dvs. și guvernul dvs.?

sursa:https://www.qmagazine.ro/avocat-catre-iohannis-care-este-penalul-scapat-de-psd-cu-nume-si-prenume/