Creanțele României provenitE din operațiunile de export, cooperare economică internaţională şi alte acţiuni externe, derulate înainte de 31 decembrie 1989 erau la finele anului trecut de 658.579.463,61 dolari SUA pe relaţia devize convertibile și de 1.556.653.696,50 ruble transferabile pe relaţia ruble transferabile şi alte sume în diverse valute. Acţiunile în urma cărora au rezultat sumele menţionate s-au desfăşurat în baza unor acorduri comerciale şi guvernamentale de credit pe termen mediu şi lung, încheiate de statul român cu alte state, în principal din Africa, Asia şi America Latină înainte de 31 decembrie 1989. Din suma totală de 658,6 milioane dolari SUA pe relaţia devize convertibile: 417,3 milioane dolari SUA (63,36%) reprezintă creanţe soluţionate şi reglementate prin semnarea unor acorduri la nivel guvernamental, aprobate prin Hotărâri ale Guvernului şi care se află în diferite stadii de încasare (Irak, R.D. Congo, R.P.D. Coreeană, Guineea, Mozambic); 241,3 milioane USD (36,64%) reprezintă creanţe care nu au fost soluţionate până în prezent (Sudan, Libia, Nigeria, R. Centrafricană, Somalia şi Tanzania).
România recuperează foarte greu banii din cauza dificultăţilor majore de ordin economic, financiar şi valutar cu care se
confruntă unele ţări africane, ale căror debite către România însumează 183,2 milioane dolari SUA (75,92% din totalul creanţelor nereglementate în prezent), calificate ca eligibile pentru a primi asistenţă conform iniţiativei HIPC (ţări cu grad înalt de îndatorare, cele mai sărace din lume): Sudan, R. Centrafricană, Somalia, Tanzania. De asemenea, sunt probleme cu apartenenţa unor ţări debitoare, care fac parte deja din programul HIPC, la categoriile de „ţări afectate de conflicte” şi „ţări post conflicte”, care urmează să primească sprijin financiar suplimentar din partea organismelor internaţionale: R. Centrafricană, Somalia, Sudan. Pe relaţia ruble transferabile, România se confruntă cu refuzul categoric al autorităţilor cubaneze de a accepta începerea negocierilor pentru convenirea coeficientului de conversie rublă transferabilă/dolar SUA şi pentru stabilirea unor modalităţi de rambursare a obligaţiilor sale valutare.
Irak are să ne dea 404.728.062 de dolari. Sumele, rezultate din activitatea de comerţ exterior şi alte activităţi externe derulate înainte de 31.12.1989, au fost reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 260/22.02.2006 pentru aprobarea Acordului bilateral între Guvernul României, acţionând prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Republica Irak, acţionând prin Ministerul Finanţelor, semnat la Amman la 18 august 2005. Ca urmare, statul român va încasa până la 31.03.2028, suma de 977,1 milioane dolari SUA, având în vedere că Republica Irak beneficiază de toate cele trei etape de reducere a datoriei externe, în cuantum total de 80%, conform Minutei de înţelegere semnată în noiembrie 2004 cu statele creditoare membre ale Clubului de la Paris; ultima etapă de reducere a datoriei de 20% a fost condiţionată de îndeplinirea de către statul irakian a prevederilor Aranjamentului Stand-By încheiat de Irak cu Fondul Monetar Internaţional, etapă realizată de autorităţile irakiene la data de 17 decembrie 2008. Până la această dată, în baza Acordului bilateral, a fost încasată suma de 600 milioane dolari SUA reprezentând primele douăzeci și trei de tranşe din dobânda datorată de partea irakiană şi șaptesprezece rate de capital.
Libia este datoare cu 45.568.327,63 dolari. Negocierile pentru reglementarea obligaţiilor valutare datorate de Libia României, amânate în repetate rânduri după sesiunea Comitetului financiar mixt din anul 1997, s-au caracterizat, începând cu anul 2005, atât prin poziţiile divergente ale celor două părţi, cât şi prin nerespectarea de către partea libiană a unor documente bilaterale şi a principiului de tratament comparabil în procesul de convenire a drepturilor şi obligaţiilor financiare reciproce. Reglementarea creanţelor României din Libia a înregistrat practic o stagnare, cu toate că în perioada 2005-2008 au avut loc mai multe runde de negocieri, cele două părţi nereuşind să ajungă la nici un rezultat concret în această problemă datorită poziţiei rigide abordate de partea libiană. Mai mult, la ultimele negocieri, partea libiană a revendicat unele pretenţii nereale, care ar fi condus la diminuarea creanţelor statului român sau chiar la transformarea acestuia din creditor în debitor. Singura propunere avansată de partea libiană, în urma insistenţelor părţii române, în luna martie 2010, prin intermediul Ambasadei României la Tripoli, a fost de reglementare a datoriei sale către România prin plata a 7 milioane dolari SUA, propunere respinsă de Comisia interdepartamentală constituită în baza Hotărârii Guvernului nr. 362/1994, în contextul în care majoritatea ţărilor care şi-au încasat creanţele pe Libia au obţinut procente de recuperare superioare, iar Libia acorda ea însăşi asistenţă financiară nerambursabilă.
În aceste condiţii, Comisia a decis supunerea spre aprobarea Guvernului a propunerii de valorificare a atitudinii de deschidere a autorităţilor libiene, în sensul transmiterii disponibilităţii părţii române pentru o abordare politică. În acest sens, s-a propus organizarea unei noi runde de negocieri a Comitetului mixt financiar româno-libian, ţinta propusă fiind obţinerea unui procent superior de recuperare, comparabil cu modul de reglementare al altor ţări creditoare şi cu posibilităţile financiare ale Libiei.
Datorită desfăşurării evenimentelor interne din Libia această propunere nu sa mai concretizat. Problema datoriei Libiei faţă de România a fost abordată şi de ministrul afacerilor externe cu şeful diplomaţiei libiene cu ocazia Summit-ului UE – Africa
desfăşurat la sfârşitul lunii noiembrie 2010 la Tripoli, care a subliniat dorinţa părţii române ca ea să-şi găsească o soluţie rapidă.
Dialogul politico-diplomatic al României cu Libia a cunoscut o fază de stagnare în ultimii ani, fiind revigorat în cursul anului 2018. Astfel, după o serie de întrevederi în marja unor reuniuni internaționale (AG ONU – 2011 și 2016), a avut loc, la 15 februarie 2018, vizita ministrului libian al afacerilor externe Mohamed Taher Siala la București și, la 18 aprilie 2018, vizita oficială la Tripoli a ministrului afacerilor externe român Teodor Meleșcanu. Tema creanțelor a făcut subiectul demersurilor diplomatice, fiind abordată inclusiv cu prilejul menționatei vizite a ministrului român de externe la Tripoli. Cu această ocazie, au fost primite asigurări privind deschiderea guvernului libian pentru reglementarea situației creanțelor Libiei față de România, la solicitarea părții române. De asemenea, partea libiană a propusorganizarea unei reuniuni la nivel de experți pe această speță și a manifestat disponibilitate pentru plata unei prime tranșe în valoare de 5 milioane de euro, care nu a fost urmată de propuneri concrete de implementare din partea Ambasadei Libiei la București. Ca urmare a dialogului politico-diplomatic româno-libian de la Tripoli, Ambasada Libiei la București a transmis, la 2 iulie 2018, o Notă Verbală prin care propunea organizarea celei de-a 6-a runde de consultări a Comitetului Financiar la București, în perioada 1-8 august 2018.
România urma să încaseze din R.P.D. Coreeană creanţe în valoare de 546.952,61 dolari SUA, prin export de mărfuri coreene în perioada 2007-2011, în baza Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind reglementarea datoriei Republicii Populare Democrate Coreene către România, semnat la Bucureşti la 20 septembrie 2002.
Până în prezent, autorităţile nord coreene nu au respectat prevederile Acordului, deşi partea română a abordat în mod constant problema datoriei coreene în cadrul mai multor consultări politico-diplomatice de la Phenian, prilej cu care a arătat că lichidarea acestei datorii ar putea crea oportunităţi pentru dezvoltarea relaţiilor şi schimburilor economice bilaterale pe termen mediu şi lung. Cu toate că la una dintre întâlnirile bilaterale din anul 2010, delegaţia nord coreeană a exprimat hotărârea autorităţilor de a plăti datoria faţă de România şi de a prezenta o listă de mărfuri coreene pentru export în contul acestei datorii, precum şi o listă de proiecte concrete de cooperare economică, aceste intenţii nu s-au materializat.
Ca urmare, partea română a continuat demersurile pe canale diplomatice pentru deblocarea situaţiei şi prezentarea listei de mărfuri coreene. Deşi se convenise de către cele două părţi organizarea în anul 2013 a unei întâlniri la nivel de experţi din ministerele abilitate pentru soluţionarea datoriei R.P.D. Coreeană faţă de România, partea nord coreeană a comunicat că va propune o nouă perioadă pentru desfăşurarea întâlnirii. Între Ministerele Afacerilor Externe ale celor două ţări au avut loc consultări politico-diplomatice, la nivel de director şi director general, la Phenian (februarie 2010, septembrie 2012 și august 2015) şi la Bucureşti (decembrie 2010, octombrie 2012), în contextul exercitării de către România a mandatului de Reprezentare
Locală a Uniunii Europene în R.P.D. Coreeană. Schimburile comerciale cu R.P.D. Coreeană dintre cele două ţări sunt extrem de reduse din cauza dificultăţilor cu care se confruntă economia nord-coreeană şi a regimului de sancţiuni impus de ONU.
La ultimele consultări diplomatice în care a fost abordată și problema datoriei R.P.D. Coreene față de România, directorul Direcției Relații Externe din Ministerul Finanțelor nord-coreean și-a exprimat regretul față de neplata datoriei către România, dar a motivat că această situație a fost determinată de dificultățile din economia nord-coreeană, apărute ca urmare a inundațiilor și secetei din ultimii ani, precum și a sancțiunilor impuse de SUA împotriva Coreei de Nord. De asemenea, a promis că va transmite Ministerului Finanțelor Publice din România propunerea de a fi organizată o reuniune la nivel de experți pentru identificarea modalităților de rambursare a datoriei. Coreea de Nord se confruntă cu o profundă criză economică, în special în domeniul securității alimentare a populației, context în care beneficiază de asistență umanitară internațională.
În urma demersurilor întreprinse de partea română în vederea reglementării datoriei Cubei față de statul român, de 1. 556.653.696,50 ruble, atât prin întâlniri cu autoritățile cubaneze, cât și prin scrisori oficiale, poziția guvernului cubanez a fost de anulare 100% atâta timp cât rubla transferabilă a încetat să mai existe după desființarea CAER. La 12 decembrie 2015, Cuba a ajuns la un acord cu 141 din cele 20 de țări creditoare ale Clubului de la Paris cu privire la datoria restantă în sumă de 11,1 miliarde dolari SUA, prin care creditorii au fost de acord să anuleze o parte din datorie (90%), dobânzile aferente și penalitățile de întârziere și reeșalonarea datoriei rămase pe o perioadă de 18 ani, după transformarea unei părți considerabile în fonduri de dezvoltare locală.
Deși România a solicitat Clubului de la Paris includerea României, alături de țările membre, la negocierile care au avut loc între Clubul de la Paris și partea cubaneză, din discuțiile care s-au purtat cu reprezentanții Clubului a reieșit că procesul negocierilor cu partea cubaneză a fost foarte rapid, astfel încât nu s-a formulat o întrebare la nivel oficial privind participarea României ca observator la reuniunile Grupului Creditorilor Cubei din cadrul Clubului de la Paris. În cazul datoriilor în ruble transferabile, este necesar ca țările care au datorie în această monedă să stabilească înainte, la nivel bilateral, rata de conversie într-o valută convertibilă și nivelul datoriei. Din informațiile obținute de la partea cubaneza datoria în ruble transferabile a Germaniei, Rusia, Mongoliei, Vietnamului și Slovaciei s-a soluționat prin ștergere. Singura țară fostă fostă membră CAER care a reușit soluționarea creanțelor în Cuba este Slovacia, însă numai pentru valuta forte aflată în conturile din Cuba, înainte de 1990. Poziția oficială a părții cubaneze, exprimată atât prin scrisorile din octombrie 2014 și octombrie 2017 ale lui Ricardo Cabrisas Ruiz, Vicepreședintele Consiliului de Miniștri și Ministrul Economiei și Planificării din Cuba cât și cu ocazia vizitei ministrului finanțelor publice al României din decembrie 2018 este că politica oficială a Cubei este de ștergere totală a datoriilor în ruble transferabile și că partea cubaneză dorește să se mențină linia de separație între problema datoriei Cubei față de România și cooperarea bilaterală.
Deşi autorităţile române au întreprins în mod insistent demersuri pentru organizarea negocierilor de soluţionare a drepturilor valutare ale statului român, inclusiv cu prilejul unor vizite oficiale de nivel înalt, autorităţile sudaneze au amânat în mod constant începerea negocierilor sau nu au manifestat nicio reacţie la propunerile părţii române. Până în prezent, statul sudanez şi-a exprimat oficial poziţia de reglementare a datoriei sale externe la nivel global, pentru toţi creditorii, sub auspiciile organismelor financiare internaţionale, invocând prezenţa Sudanului pe lista celor mai îndatorate ţări sărace şi atitudinea unor ţări, precum Cehia, de ştergere a datoriei. În anul 2011, Sudanul s-a separat în Sudanul de Nord şi Sudanul de Sud, iar oficialităţile au decis ca Nordul (Republica Sudan) să gestioneze datoria sa externă, iar Sudul să facă lobby pentru reducerea datoriilor. Au avut loc discuții la nivelul instituțiilor internaționale abilitate, dar nu s-a stabilit nimic până în prezent. Sudanul de Sud are, însă, alte priorități, deoarece se confruntă, încă din anul 2013, cu un război civil între guvern și rebeli. Ca urmare a situației conflictuale, inter-tribale, cu motivația politică a luptei pentru putere, au avut loc ciocniri armate care au afectat grav situația de securitate din țară, numeroasele acordurile de încetare a focului nefiind respectate.
Cu ocazia reuniunii Clubului de la Paris, din iunie 2011, reprezentantul Fondului Monetar Internaţional a menţionat existenţa unui grup de lucru condus de FMI şi BM, având ca obiectiv soluţionarea problemei datoriei sudaneze în contextul actual, aflat încă în evoluţie. România s-a înregistrat pe lista ţărilor creditoare care au transmis solicitarea de plată a datoriei sudaneze.
Problema datoriei Sudanului către România a fost ridicată de partea română în octombrie 2016, cu prilejul vizitei la București a subsecretarului de stat din MAE sudanez, solicitând sprijinul autorităților sudaneze pentru clarificarea problemei, intervenție care a rămas fără urmări. Cu ocazia consultărilor politice care au avut loc la Khartoum în luna februarie 2018, Ministerul Finanțelor Publice a considerat oportun ca în cadrul discuțiilor pe care partea română le va purta cu oficialitățile sudaneze să se transmită dorința părții române de începere a negocierilor pentru reglementarea datoriei Sudanului față de România, precum și să se înainteze părții sudaneze situația la zi a soldurilor conturilor din care provine datoria Sudanului față de România, respectiv copia scrisorii pe care Banca Comercială Română a transmis-o băncii corespondente în luna ianuarie 2018 și la care partea română încă nu a primit nicio reacție. În noiembrie 2018, la Khartoum, MAE a ridicat din nou această problemă cu prilejul consultărilor politico-diplomatice la nivel de director general/subsecretar de stat, punând la dispoziția delegației sudaneze prezentă la discuții o copie a scrisorii Băncii Comerciale Române. Discuția purtată a scos în evidență faptul că Ministerul Afacerilor Externe din Sudan nu avea în atenție acest subiect, considerând problema tranșată deja la nivel internațional, în sensul că, urmare divizării țării în Sudanul de Sud și Sudanul de Nord, s-a stabilit anularea datoriilor față de toți creditorii, ceea ce nu corespunde realității. În acest moment, din punct de vedere politic, Republica Sudan parcurge o etapă de instabilitate după înlăturarea, printr-o lovitură militară de stat, la 11 aprilie 2019, a fostului președinte Bashir.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 253/07.03.2007 a fost aprobat Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Guineea privind reglementarea datoriei Republicii Guineea faţă de România, semnat la Bucureşti la 1 noiembrie 2006. În urma notificării celor două părţi cu privire la realizarea procedurilor legale interne de ratificare, Acordul a intrat în vigoare la 11.07.2007.
Până în prezent, statul român a încasat 2 rate şi dobânzile aferente în valoare totală de 716.961,40 dolari SUA, ambele scadente în anul 2008, rămânând neplătite un număr de 4 rate şi dobânzile aferente care au fost scadente în perioada 2009-2010, în sumă de 1.393.020,96 dolari SUA. În perioada de încetare a plăţilor s-au întreprins demersuri constante pentru deblocarea plăţilor atât prin intermediul reprezentanţei diplomatice din Senegal (România nu are Ambasadă rezidentă în R. Guineea), cât şi printr-o întâlnire la sediul Ministerului Finanţelor Publice cu Consulul onorific din această ţară. În luna august 2017, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat din nou, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, sprijinul reprezentanței diplomatice în teritoriu în scopul achitării obligațiilor restante de către partea guineeză. Aceeași solicitare s-a transmis și în anul 2018 dar și în lunile mai și octombrie 2019. Până în prezent, nu s-a primit răspuns de la autoritățile guineeze. Începând cu februarie 2018, când alegerile locale au fost marcate de fraudă, Guineea a fost martoră a instabilității și tensiunilor socio-politice prelungite. Demonstrațiile frecvente, uneori violente, au fost reprimate puternic de forțele de securitate, cu victime de ambele părți. La 28 februarie 2020 a fost publicată, în numele UE si SM UE, o declarație privind situația politică din R. Guineea, la care au fost invitate să se alăture și alte state, prin care s-a atras atenția asupra lipsei de inclusivitate și de transparență privind apropiatele alegeri și s-a adresat președintelui Conde îndemnul de a restabili un climat de încredere și calm social în vederea bunei desfășurări a scrutinului electoral din 2020.
Creanțele României din Somalia provin din livrări de echipamente pentru operațiuni de cooperare în agricultură. Plata livrărilor pe credit a fost garantată prin mai multe scrisori de garanție emise de Ministerul Finanțelor din R.D. Somalia în anul 1980. Recuperarea creanțelor României din această țară nu a fost posibilă datorită îndelungatului conflict civil care a început în anul 1991 și a durat mai bine de 20 de ani, cu consecințe dezastruoase pentru economia statului somalez. Somalia se număra, în anul 2014, printre primele trei cel mai puțin dezvoltate țări, conform Human Development Index. Banca Comercială Română a intervenit în mai multe rânduri la Banca Centrală a Somaliei pentru confirmarea sumelor datorate de statul somalez, însă
demersurile nu au fost urmate de nicio reacție oficială. Întrucât evoluțiile interne din Somalia nu au permis contactarea
reprezentanților oficiali ai autorităților somaleze, demersurile părții române au fost transmise către Misiunea Permanentă a României la ONU care le-a înaintat Misiunii Permanente a Somaliei la ONU, de asemenea fără a exista vreo reacție oficială.
De la instalarea sa în anul 2012, Guvernul Federal al Somaliei s-a angajat cu partenerii de dezvoltare să clarifice situația datoriei sale, prin crearea unui grup tehnic de lucru, în septembrie 2013, care să trateze problemele datoriilor în vederea pregătirii ștergerii restanțelor și a accesului la inițiativa HIPC. Datorită lipsei bazei de date și a acumulării restanțelor la serviciul datoriei pe perioada celor 20 de ani de conflicte, Ministerul Finanțelor și Planificării din Somalia s-a creat o unitate de management a datoriei externe. În urma solicitării Secretariatul Clubului de la Paris de a centraliza drepturile creditorilor, guvernul somalez a cerut tuturor țărilor creditoare să transmită date detaliate privind împrumuturile. În scrisoarea oficialului somalez se stipulează că acest lucru va permite confirmarea datoriei și va pregăti fondul pentru reconcilierea cu creditorii asupra soldurilor restante. Ministerul Finanțelor Publice a transmis guvernului somalez în cursul anului 2014 datele solicitate. În luna iulie 2015, la solicitarea autorităților somaleze, au fost retransmise datele privind datoria față de România. Aceeași solicitare a guvernului somalez a fost transmisă și în septembrie 2017, iar prin scrisoarea din luna iunie 2018, ministrul finanțelor din Guvernul Federal al Somaliei a solicitat reconfirmarea datoriei Somaliei față de România pentru perioada 2013-2017 și transmiterea contractelor de împrumut care stau la baza datoriei. De asemenea, Guvernul Federal al Somaliei a solicitat Ministerului Finanțelor Publice, în lunile februarie respectiv mai 2019, confirmarea datoriei și la data de 31 decembrie 2018 iar în luna noiembrie 2019 la data de 31.12.2019. Ministerul Finanțelor Publice a confirmat Guvernului Federal al Somaliei, datoria Somaliei față de România și la data de 31 decembrie 2018 precum și la data de 31.12.2019.
În luna martie 2020 Fondul Monetar Internațional (FMI) a acordat un pachet de finanțare pentru lichidarea arieratelor și scutirea datoriilor Somaliei, prin contribuția statelor membre în sumă de 242 milioane DST. Prin scrisoarea nr. MOF/OM/102/20/2020, adresată ministrului finanțelor din România, ministrul finanțelor din Somalia a informat despre progresele înregistrate de Somalia în procedurile pentru acordarea unei reduceri de datorie în cadrul inițiativei “Țări sărace mult îndatorate“(HIPC). În acest context, ministrul finanțelor somalez apreciază că pasul următor va fi negocierea unui acord cu creditorii săi membri ai Clubului de la Paris care să se contureze prin termenii minimi ai acestei inițiative. Odată ce acest aranjament va intra în vigoare, următorul pas va fi solicitarea tuturor creditorilor bilaterali, inclusiv României, reducerea datoriei în termeni comparabili sau mai favorabili decât cei conveniți cu creditorii Clubului de la Paris. În încheiere, având în vedere situația actuală din Somalia și povara datoriei, se solicită României ștergerea integrală a datoriei. Potrivit cadrului legal în vigoare, propunerea ministrului somalez al finanțelor va fi analizată în cadrul Comisiei interdepartamentale constituită în baza Hotărârii Guvernului nr. 362/1994 privind constituirea Comisiei interdepartamentale pentru avizarea modalităților de încasare a creanțelor României din activitatea de comerț exterior și alte activități externe, derulate în baza acordurilor guvernamentale și comerciale înainte de 31 decembrie 1989 și va face obiectul unui Memorandum care va fi supus spre aprobare Guvernului României.
Creanțele României din R. Centrafricană provin din participarea statului român la capitalul social al societăților mixte Lorombois și Carombois și din livrări de echipamente pentru fabricile de exploatare și prelucrare a lemnului din cadrul societăților mixte.
Au fost obținute din partea autorităților centrafricane documente care atestă că societatea mixtă Lorombois a fost declarată în stare de faliment la data de 28 iunie 1985 prin Ordinul nr. 95/180/MFB/CAB, potrivit procedurilor legale centrafricane, care au fost finalizate la data de 24.06.1995 prin lichidarea societăţii în cauză. În ceea ce priveşte societatea mixtă Carombois, prin Decizia Tribunalului de mare instanţă Bangui investită cu formulă executorie în data de 23 august 1995, în urma cererii formulate în data de 19 iunie 1995 de Oficiul centrafrican pentru securitate socială, a fost declarată starea de faliment a acesteia. Procedura falimentului declanşată potrivit legislaţiei centrafricane a fost definitivată prin lichidarea şi radierea societăţii în cauză, fapt atestat de către ministrul finanţelor din statul debitor. În urma lichidării celor două societăţi, creanţele părţii române nu au fost acoperite datorită situaţiei patrimoniale negative, totodată nefiind antrenată răspunderea organelor de conducere, direcţie şi control ale societăţilor în cauză. Țara traversează o perioadă de gravă insecuritate – jumătate din cele 4,6 milioane de locuitori fiind dependenți de asistență umanitară – și se confruntă cu diverse epidemii.
sursa:https://www.cotidianul.ro/misiune-imposibila-recuperarea-banilor-de-la-prietenii-lui-ceausescu/
