10.11.2020

”TEHNOLOGIA” FRAUDĂRII ALEGERILOR ANTERIOARE și a CELOR DIN 2020

 


Fraudarea alegerilor din România, a câta în ultimii ani?, aflată iarăși sub anchete ce duc nicăieri, este îngrijorătoare. Erau deja indicii că în 2019 s-a fraudat din vreme, organizat, până la capăt. După ce s-au eliminat candidați cu șanse mai mari și s-a ruinat orice legitimare democratică prin trecerea la „guvernul meu”, după ce nu s-a discutat nimic și s-a fugit de dezbatere, s-a rămas cu diabolizarea unor oameni și cu reluarea a ceea ce a fost mai urât în istorie. Mărturiile încep, de altfel, să explodeze. Au fost „alegeri”, dar nimic credibil pentru un cetățean matur.

Cu alegerile locale din 2020 a devenit doar mai clară „tehnologia” prin care rezultatele „oficiale” sunt astăzi altfel decât votează cetățenii. Este vorba de „greșeli” la numărarea voturilor, de „neglijențe” în comisii – mulți fiind mai preocupați de remunerație, decât de corectitudine – de softuri și computerizări ce falsifică, de președinți de comisii corupți și, în final, de misiunea sts-ului.

Fapt este că nimeni în România actuală nu garantează corectitudinea alegerilor. Așa cum nu există un act, sub semnătură, că în țară este epidemie care să justifice măsurile luate – nu sanitare, ce pot fi firești, ci militaro-polițienești ! De ce nimeni nu garantează și nu semnează ?

În nicio țară europeană nu se practică asemenea fraudări. Ele țin, desigur, de o anume înapoiere a unor inși implicați. Dar ele indică și o voință malefică în spatele lor.

Nu este prima oară în România când calamitatea vine de sus. Actualul „președinte” este diletant, cum a consemnat și presa internațională, și, vădit, fără scrupule civice și umanitare. Mai grav, el se ia, în pofida Constituției , drept „șef al statului” și, după ce comite răul, aruncă răspunderea pe umerii altora, din afara țării venind apoi persoane să-l aprobe.

În România actuală se calcă în picioare de sus, cu aplombul lipsei de cultură, reguli simple, verificate de istorie, ca și cum nu va fi o scadență. Va fi, totuși! Pentru tot ce este fals și nedrept cineva plătește pînă la urmă!

Corupția, în toate formele, a înflorit ca niciodată în ultimii ani. „Lupta cu corupția”, la care, în zilele trecute, „președintele” chema din nou dna-ul, nu rezolvă nimic, căci nu se știe despre ce este vorba și nu există vreo analiză serioasă. Din start, „lupta (der Kampf)” cu corupția de la Cotroceni-ul de azi este nu pentru asanări in interes public, ci pentru răfuieli.

Se ridică însă întrebarea: este „președintele” mai puțin corupt? Dacă justiția – nu cea aservită, pe care o păstorește, ca nu cumva să fie independentă efectiv – și-ar face numai datoria, ar fi surprize.

Președintele” și-a pus de două ori „guvernul meu”, în 2016 și 2020, în loc de „guvernul țării”. Guverne, cum s-a spus, securiste și incapabile! Nu mai târziu decât zilele trecute, trimișii săi au profitat din nou de lipsa de informare și apatia de la Bruxelles și au plasat iarăși frazări în rezoluții pentru a justifica „european” răfuiala sa în țară.

Unii ziariști au consemnat faptul că „președintele” are obsesia eliminării social-democrației. O și declară repetat, chiar dacă este la îndemână o altă întrebare: „președintele” ce a făcut în șase ani, căci vreo înfăptuire nu se poate constata?

Am vrut să mă conving dacă obsesia este, într-adevăr, cum mulți miniștri, parlamentari, cetățeni au semnalat, adesea cu jenă, cea a lui Adolf Hitler. M-am întrebat, la rândul meu, onest: până acolo să fi ajuns stupiditatea?

Contemporaneist fiind, am citit Mein Kampf, căci citesc diversele abordări ale lumii. Știu despre ce este vorba și din istoriografia perioadei, datorată lui Martin Broszat, Hans Mommsen, Andreas Hillgruber, Joachim Fest și altor istorici de calibru.

Nu sunt psd-ist, deși cunosc bine doctrina social-democrației. Nici nu este greu, cunosc liberalismul mai bine decât „liberalii” de azi! Eu consider că, cel puțin în România, se cer soluții cu mult mai integrative decât ale liberalismului actual și mai coerente decât ale social-democrației de azi. Și social-democrați și liberali m-au invitat în guvern, încât nu am resentimente.

Nu am prejudecăți și nu cred că cineva este urmașul lui Adolf Hitler. Dar, în situația de azi a țării în care trăim, când un „președinte” depășit de funcție și fără vreo realizare, reia, în orice chip, Mein Kampf, socotesc apărarea pluralismului și a democratizării drept datorie.

Să citim, însă, ce spune Adolf Hitler (Mein Kampf, Zentralverlag NSDAP, München, 1943). Și, desigur, „președintele”.

În paginile pe care le consacră social-democrației, Adolf Hitler se plânge că în anii săi „într-adevăr oamenii nu trăiesc unul cu altul, ci se apasă unul pe altul” (p.32). Evaluarea sa este că social-democrația „a condus lupta pentru vot universal și secret”, încât continuă scriind „această activitate a social-democrației nu mi-a fost nesimpatică” (p.39).

Adolf Hitler își declară insistent nemulțumirea față de poziția social-democrației în chestiunea etnicității (p.39) și, mai ales, iritarea față de audiența mare de care social-democrația se bucură în populație (p.43). El susține că, întrucât este condusă de evrei (p.64), social-democrația nu ar ține de poporul german (p.82). De aceea, vede în social-democrația organizată ca partid „o armată amenințătoare (bedrohlichen Heere)” (p.43), care exercită „o înșelare a poporului (Volksbetrug)” (p.40), o „terorizare spirituală (geistige Terrorisierung)”(p.44). Ea ar pune piedici formării burgheziei, care nu ar fi „nici moral, nici sufletește matură” încât să se poată susține singură (p.45). Social-democrația ar fi „ciumă (Pest)” (p.170). Führerul cerea „luptă fără scrupule (der Kampf rucksichtloser aufzunehmen) (p.192) cu social-democrația, după ce pretindea abandonarea „democrației pacifiste” (p.191) – echivalentă cu o distrugere a democrației.

Zice “președintele” în anii în curs altceva rău despre social-democrație? Oricine poate compara și își poate răspunde.

Cam la fel de necontrolat și căutând evident să înșele oamenii, „președintele” vorbește de „România captivă”, de „asalturile agresive al psd”, sugerează că acesta vrea să desființeze alegerile și promite că „războiul nu s-a încheiat”, precum și alte bazaconii. „Președintele” debitează iresponsabil toate acestea despre un partid care, place-nu place, a contribuit la România democratică în care trăim . A contribuit incomparabil mai mult decât el și adepții săi – a contribuit, desigur, la o democrație atât de permisivă, încât și nepregătiții ajung unde nu este cazul.

Cine are timp poate întocmi antologia inepțiilor „prezidențiale” privind „scoaterea din țară” a social-democrației și eliminarea ei „definitivă”. Mai recent (28 septembrie 2020), “președintele”, ce iese curent din limitele Constituției, dar se pretinde, mai mult decât comic, „al tuturor românilor”, declară: „Pentru ca România să se modernizeze, epoca psd trebuie să se încheie definitiv… Victoria de la locale trebuie confirmată la alegerile din decembrie, când majoritatea toxică ce a acaparat Parlamentul va putea fi oprită prin votul cetățenilor să mai producă daune ireparabile”. Câte fraze, atâtea aberații! Teama „președintelui” este aici, evident, ca nu cumva social-democrația să-și poată aplica legile prin care se măresc alocații, salarii, pensii!

Trec peste faptul că “președintele” nu știe nici măcar cum se elaborează o hotărâre de guvern. A fost grotesc când actualul “guvern al meu” emitea hotărâri neconstituționale, iar “președintele” ataca social-democrația că nu tace din gură! Nici Emil Bobu, simbol durabil al mărginirii decidenților, nu săvârșea asemenea confuzii!

Trec și peste faptul că “președintele” ignoră, precum în Mein Kampf, că modernizarea se ramifică – este tehnologică, infrastructurală, economică, instituțională, culturală. Printre componentele ei sunt, de pildă, negocierile. În mod exemplar, în Germania este punct cheie în programe, nu doar al social-democraților, ci și al creștin-democraților, de la Adenauer și Erhard încoace, vestitul “drept de codecizie (Mitbestimmungsrecht)”. Se știe de multă vreme că o modernizare fracturată are urmări nefaste.

Președintele” a atacat cooperarea guvernului anterior cu “niște evrei”, în împrejurările recunoașterii Jerusalimului drept capitală a Israelului. Îți dai seama ușor că atacul nu era original.

Toxic”, “ciuma roșie” și altele din vocabularul calic al “președintelui” sunt ale lui Goebbels. “Președintele” vrea și el să inducă în eroare oameni plini de grija zilei de mâine agitând fantome. Este drept, s-au cîștigat cu ani în urmă alegeri agitând “pericolul comunismului” – când acesta era mort demult. “Președintele” și ai săi îi dau acum cu “ciuma”. Curând vine la rând “pericolul asiatic”, căci pe Führer îl obsedau și “slavii”.

Dar, peste toate, ce este mai „toxic” decât nepriceperea și reaua credință? Ce face mai mult rău unei societăți, direct și indirect, imediat și în timp, decât incompetența, lipsa culturii și absența chibzuinței care-l face pe om sensibil la suferința altora și democrat?

Nu se trăiesc vremuri ușoare acum în lume. Numai că se plătește în plus, din greu, pentru politruci care au în cap demagogie ieftină. De când cu această demagogie, România nu numai că înaintează împiedicat, dar a fost împinsă la coada Europei și stă acolo. Nimeni nu spune să nu te ferești de trecutul clasat, dar fă-o cu cap și nu te plasa de la început printre ignoranți!

La începutul pandemiei, Giorgio Agamben anticipa că regimuri decrepite vor abuza de stări excepționale. Apelul Vigano, în frunte cu cardinalul Christian Müller, a semnalat deteriorarea democrației în unele țări cu astfel de stări. Azi, România este campioană și în această privință. S-a proclamat starea de urgență (convertind vizibil urgența sanitară într-una politico-militaro-polițienească!) și s-a continuat cu stări de alertă, de fapt pentru a salva un guvern dovedit și demis ca incapabil. Adolf Hitler a guvernat cvasipermanent cu stări de necesitate o țară extraordinară. Cum se vede, ideea are adepți!

Se ridică însă întrebarea, românii pot fi oare guvernați doar cu Mein Kampf? Îmi asum că democrația, care a dus la dezvoltare rapidă societăți întregi, este și pentru ei. “Democrația cu conducător (Führer)” nu a dus decât la tragedii. O concluzie din micul tratat al lui Carlo M. Cipola (Le leggi fondamentali della stupidita umana, Il Mulino, Bologna, 2015) se impune: un prost nu este aproape niciodată doar prost! El poate fi pericol public.

Un președinte veritabil apără cetățenii, indiferent de opțiunea lor politică. “Președintele” declara în afara țării că decidenții nu ar fi capabili. El insistă că românii trebuie educați mai înainte. Noroc cu parlamentari francezi, maghiari și polonezi, care au atras atenția unor carpatici că au luat-o prin bălării.

Eu cred că România ar trebui acomodată nu cu Mein Kampf, ci cu Montesquieu, Jefferson, Brandeis, cu Helmut Schmidt, Delors și Prodi, cu Gyeremek, Havel și democrații Europei Centrale, cu democrații și juriștii ei, cu mulți alți democrați. De ce oare nici un intelectual de calitate nu este în trena “președintelui”?

Socotesc că orice persoană are libertăți și drepturi și nimeni nu are căderea să o închidă în etnicitatea ei. Etnicismul este doar un narcotic otrăvitor. Susțin însă că România nu are nevoie de dărâmarea pluralismului, ci de consolidarea acestuia. Că țara s-a procopsit, deocamdată, urmare a unor tertipuri jalnice, ce se demască pe măsura trecerii timpului, cu un “președinte” rudimentar, se va recunoaște într-o bună zi. Adevărul nu se lasă ascuns la nesfârșit.

De obicei, în România, la necazuri, se sare direct în speculații despre ce fac serviciile secrete ale altor țări. Nu cunosc vreo probă. Țin seama, însă, de un senator prestigios de azi, care spunea că nu înțelege cum cetățenii și-au dat votul unui ins care nu a realizat nimic și nu a promis ceva. Și de ceea ce declara oripilat liderul unui partid apropiat de arcul administrației actuale, anume, că „România nu are acum președinte normal”. Așadar, înainte de vedea ce fac sau nu fac unii sau alții, este timpul să se vadă ce votează cetățenii României și cine fraudează alegerile.

Să admitem că un ins ajunge întâmplător la opiniile lui Adolf Hitler. Dar, atunci, se pune întrebarea: nu era responsabil din partea aceluia să-și fi adunat o minimă informare pentru a nu păși pe cărări compromise? Întrebarea merge și mai adânc: atâta dispreț ai pentru cetățenii cărora le ceri voturi încât îi faci să înghită mizeriile istoriei? Și le mai și ceri să se „educe”? Și să fie „normali”?

Cine este needucat? Cine este de fapt anormal? (Fragment din volumul Andrei Marga, Statul actual, în curs de publicare)

sursa:https://www.cotidianul.ro/mein-kampf-ul-de-la-cotroceni/

FIX ”PESTE 10 ZILE”

 


Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, a declarat, în ce privește evoluția epidemiei, că este posibil ca peste zece zile România să aibă între 5.000 şi 7.000 de noi cazuri de îmbolnăviri cu Covid-19 deoarece răspândirea comunitară a virusului este foarte extinsă.

„Dacă nu se va rezolva problema răspândirii şi va continua în acelaşi trend, este posibil să ajungem acolo. Dacă măsurile care se iau au un impact, atunci este posibil să vedem o încetinire”, a precizat Raed Arafat.

Despre carantinare

Raed Arafat a declarat, sâmbătă seară, că acolo unde se impune, se vor lua restricţii ”ţintite, regionale, zonale”, și că, dacă DSP-urile solicită şi consideră necesară carantinarea unor localităţi sau zone, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă va semna ordinul ”fără nicio problemă”.

”Măsuri ţintite, regionale, zonale sunt posibile oricând, dacă se impune. Aceste măsuri nu trebuie să fie generalizate care să paralizeze absolut totul, decât dacă este o stituaţie extraodinar de gravă şi se decide că asta este unica soluţie. În rest, noi am început să luăm unele măsuri de carantinare, e adevărat pe localităţi mici în acest moment. S-a luat măsura interzicerii evenimentelor, pentru că, pe lângă transportul în comun, una dintre probleme sunt evenimentele cu sute de persoane participante în spaţii închise”, a declarat la Antena 3, Raed Arafat.

În legătură cu carantinarea localităţilor, Arafat a spus: ”Acolo unde se impune – este factorul de peste 3 la mie, dar nu este singurul care se analizează înainte de a carantina o localitate. Acolo unde DSP-ul consideră acest lucru necesar, noi semnăm imediat ordinul fără nicio problemă. Nu s-a pus problema din partea noastră să nu carantinăm şi chiar i-am îndemnat pe colegi să ia decizia fără nicio teamă”.

Arafat a mai precizat că se face apel la ”înţelegerea primarilor şi a preşedinţilor de consilii judeţene”.

”Aceste măsuri nu sunt luate împotriva lor, nici împotriva populaţiei. Sunt măsuri să vină în sprijinul lor pentru a rezolva problema şi a reveni la  normalitate cât de cât şi la o convieţuire mai balansată cu virusul”, a mai afirmat Arafat.

sursa:https://www.cotidianul.ro/alarma-lui-raed-arafat-este-posibil-sa-ajungem-acolo/

10.10.2020

”Operațiunea Mercur”

 

Mai este o lună până la Black Friday Ediția 2020 sau “Ziua Reducerilor Masive la tot felul de lucruri”, marele eveniment de shopping al anului, deși retailerii cu magazine online și curierii ar putea jura că, după mutarea în online a cumpărătorilor speriați de pandemie, din 15 martie în fiecare zi au muncit ca de Black Friday. Nu este de mirare că atenția inspectorilor de la Protecția Consumatorului și, recent, a inspectorilor ANAF s-a aplecat și asupra acestui mediu de cumpărături.

Zilele trecute, în cadrul operațiunii Mercur a autorităților fiscale, au fost luate la verificat magazinele online, după ce s-au depistat vânzări de bunuri neînsoțite de facturi sau alte documente doveditoare. Consumatorii care au primit produse neconforme și au dorit să beneficieze de garanții sau au decis să facă uz de dreptul de a returna bunurile achiziționate în termenul legal de 14 zile s-au trezit că nu pot face dovada achiziționării bunurilor sau, mai rău, au descoperit că magazinul de unde făcuseră achiziția online dispăruse în neant.

Nu voi intra în amănunte în ceea ce privește fraudele în sine, având în vedere că unele dintre faptele constatate de fisc intră nu doar în sfera încălcării drepturilor consumatorilor ci și în aceea a evaziunii fiscale și a dreptului penal. Mai clar, se pare că unele bunuri erau nu doar fără documente de proveniență, ci și contrafăcute. Organele competente vor face eforturi să depisteze sursele de aprovizionare și rețelele de distribuție ca să oprească proliferarea acestor practici și să se recupereze prejudiciile, iar consumatorii să sperăm că vor fi despăgubiți corespunzător.

Mă voi apleca, însă, asupra dreptului consumatorului de a beneficia de garanții pentru bunurile achiziționate, mai ales că, în mod tradițional, de Black Friday, se achiziționează online cu reduceri consistente în special bunuri de folosință îndelungată, mai precis electrocasnice.

Actul normativ care reglementează aceste aspecte este Legea 449/2003, referitor la vânzarea produselor, inclusiv a celor executate la comandă, și garanțiile asociate acestora, în vederea asigurării protecției consumatorului.

Trebuie subliniat că prin produs trebuie înțeles un bun material mobil a cărui destinație finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă. De prevederile acestei legi nu beneficiază bunurile vândute în urma confiscărilor, în cadrul procedurii de executare silită sau pe baza unui alt act emis de autoritățile judecătorești, apa și gazele care nu sunt ambalate într-un volum limitat sau într-o cantitate fixă și energia electrică.

Legea în cauză reglementează garanția legală, adică aceea conferită prin puterea legii și stipulează că răspunderea vânzătorului, este angajată dacă lipsa de conformitate apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului. Așadar, vânzătorul este cel care răspunde față de cumpărător, el nu poate pretinde consumatorului să se adreseze producătorului bunului sau unui alt intermediar din lanțul de livrare pentru neconformitățile constatate la livrare sau apărute pe parcursul celor doi ani.

De aceea este deosebit de important ca, pentru cumpărăturile făcute de consumator, indiferent că este vorba despre un magazin fizic sau unul online, acesta să primească factură sau bon fiscal, dacă nu ambele dovezi. De asemenea, trebuie să și păstreze aceste documente, pentru a putea face dovada achiziționării bunului dar și data de la care beneficiază de termenul legal de doi ani. Ca o măsură de precauție în plus, mai ales când este vorba despre magazine online unde atenția este de multe ori diminuată de diverși factori (graba de a achiziționa produsul aflat la ofertă, publicitatea prezentă pe site, presiunea timpului, alegerea produsului dorit dintr-o gamă variată etc) consumatorul trebuie să verifice corespondența dintre produsul achiziționat (adică: marcă, model, serie, preț, vânzător) cu informațiile din documentele cu care dovedește achiziția.

Garanția legală este o garanție obligatorie, mai mult ea este reglementată în toate țările UE la un nivel minim de doi ani, dar există state în care garanția legală acoperă o durată mai lungă (Irlanda – 6 ani, Suedia – 3 ani) sau diferențiată pe categorii de bunuri (în Olanda, Finlanda). Cu toate acestea, garanția legală poate fi mai mică pentru produsele cu o durată de viață mai scurtă. Trebuie subliniat că, garanția legală nu trebuie confundată cu termenul de valabilitate al bunurilor perisabile.

Așadar, de oriunde din Uniunea Europeană este achiziționat un bun, termenul minim de garanție legală pe care se poate baza un consumator este de doi ani, pentru bunurile noi. Dar chiar și bunurile la mâna a doua beneficiază de garanție legală, pe o durată mai mică de doi ani, în funcție de reglementările fiecăruia dintre statele UE, însă nu poate fi mai mică de un an.

Adițional garanției legale este practicată garanția comercială, care reprezintă o garanție suplimentară și este acordată de vânzător sau de producător, fie gratuit, fie contra-cost. Garanția comercială poate acoperi alte defecte decât cele existente la data livrării bunului, pe o perioadă mai mare decât cei doi ani de garanție legală.

Atenție însă, un comerciant sau producător nu poate renunța la garanția legală și nici nu poate prezenta cumpărătorului garanția legală ca fiind o caracteristică specială a ofertei din magazinul său și nici nu poate pretinde consumatorului să plătească pentru a beneficia de garanția legală. De fapt, aceste lucruri sunt practici comerciale neloiale și sunt sancționate de lege. De exemplu, pentru nerespectarea obligației de a acorda garanția legală, în condițiile specificate în declarațiile referitoare la aceasta și în publicitatea aferentă făcute de comerciant sau de producător, amenda este de la 5.000 de lei până la 25.000 de lei. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), de aceea plângerile pentru încălcarea drepturilor privind garanțiile pentru consumatori trebuie adresate Comisariatelor Județene pentru Protecția Consumatorilor sau ANPC.

Cu siguranță, preferința consumatorilor de a cumpăra din magazine online nu se va centra pe ocaziile de tipul Black Friday și se va menține și după terminarea pandemiei. Trendurile din statele cu populație cu putere mare de cumpărare indică scăderea preferinței pentru magazinele fizice și mall-uri– care devin mai mult show room-uri – și mutarea achizițiilor în mediul online. De aceea, operațiuni precum Mercur demarată zilele trecute de ANAF sunt bine-venite atât pentru combaterea evaziunii fiscale, a comerțului cu bunuri contrafăcute și pentru crearea unui mediu sigur pentru consumatorii zilelor noastre.

N.Red: Calu Monica este jurist cu peste zece ani de experiență în zona apărării drepturilor consumatorilor, activitatea ei derulându-se atât în România, cât și în cadrul UE. Ea este și președintele Asociației Consumers United/Consumatorii Uniți


sursa:https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-24343322-operatiunea-mercur-importan-pentru-consumatori.htm

PROTEST în Piața Universității. SCANDAL și VIOLENȚE între jandarmi și manifestanți

 


Un nou protest are loc în Piața Universității împotriva restricțiilor impuse de autorități.

Sloganul manifestației este „OPRIȚI ASASINAREA LIBERTĂȚILOR, ECONOMIEI ȘI EDUCAȚIEI ROMÂNEȘTI!”

Oamenii strigă: 'Jos dictatura!', 'Jos trădătorii! Libertate!', Jos mascarada!, 'Ruşine, ruşine să vă fie' şi 'Copiii noştri nu-s cobaii voştri'.  De asemenea, oamenii au spus rugăciuni și au intonat cântece religioase.

Protestul intitulat - Starea de libertate - are loc în Piața Universității din București, după cel desfășurat în același loc pe data de 19 septembrie.

La un moment dat, tensiunile au escaladat, având loc o mică imbrânceală cu forțele de ordine.

URMĂRIȚI VIDEOCLIPURILE AICI  și AICI: https://www.facebook.com/diana.macovei1/videos/4804464082905040/?t=5



sursa:https://www.dcnews.ro/un-nou-protest-in-piata-universitatii-scandal-si-violente-intre-jandarmi-si-manifestanti-video_776807.html


Dominic Samuel Fritz, primarul ”Orizonturi roșii”

 


Despre Samuel Dominic Fritz, susținut de către USR și Forumul Democrat German Timișoara, știm foarte puține, deși în presă au apărut mai multe informații, mare parte dintre ele lapidare. Cetățeanul german Samuel Dominic Ftitz este promotorul unui proiect coral, o aventură muzicală Gospel, înființat la Timișoara în anul 2005 și pe care chiar l-a dirijat. În 2015, proiectul se transformă în Asociația Culturală TGP (Timișoara Gospel Project), care a susținut concerte în scopuri caritabile în sala Filarmonicii Banatul. Fritz spune că s-a apropiat de orașul de pe Bega prin 2003, atunci când a venit, ca voluntar, să sprijine activitatea unui orfelinat. De aici începe, însă, filmul.

În America m-am „simțit european”

Dacă e să ne luăm după declarațiile publice ale noului primar al Timișoarei, trebuie să spunem că nu i se cunoaște nici măcar data nașterii, doar anul și localitatatea din RFG. 1983, Lorach. Dominic este al treilea copil al familiei din care mai fac parte alți șapte frați. Nu știm cum se numesc frații și surorile sale, la fel și părinții, și nu mai știm nici unde a făcut juniorul Samuel Dominic școala primară. Ca să nu mai vorbim de ceea ce, susține noul primar, că s-a întâmplat cu el la vârsta de 16 ani, adică în 1999, atunci când a plecat pentru un an în Statele Unite. El spune doar că în America s-a simțit „european”. Ulterior, devine absolventul unui liceu romano-catolic prestigios, din Germania, fără să-l numească însă. După terminarea liceului a făcut – brusc, un an de voluntariat în România, la o casă de copii. Experiența de aici îl convinge să-și continue studiile. Și, din propriile declarații, aflăm că a studiat ștințe politice și administrative, ca bursier al Fundației Academice Naționale Germane – o organizație obscură, fără site, adresă sau alte informații, apoi la universitatea din Konstanz, tot în Germania, chiar la Sciences Po Paris (Franța), dar și la Universitatea din York (Anglia).

”Lucrarea mea de licență a fost despre politicile sociale din Romania, iar lucrarea de masterat s-a axat pe capacitatea administrației publice în țări ieșite din război”, spunea Fritz.

Mici fisuri și lipsuri biografice

Cariera profesională pare strălucită. Adică omul ajunge consilier și mai apoi șef de cabinet (?) al fostului președinte german, Horst Kohler. După aventura Kohler, Samuel Dominic se revarsă, pur și simplu spre Timișoara (2019), cu intenția de a-și consolida „propria opțiune” și anume aceea de a ajunge „burgemaisterul” orașului. Lucru care se și întâmplă un an mai rârziu. Apar, însă, unele fisuri în frumosul basm imaginat de un copil german născut în Munții Pădurea Neagră. Un prestigios ziar nemțesc, Suddeutsche Zeitung, vorbește voalat, într-un articol dedicat victoriei lui Fritz în alegerile din capitala Banatului, despre originea nemțească și iudaică a acestuia, menționând declarația dată unui ziar local, Schwarzalder Boten, care însă e de negăsit! O altă curiozitate este că Fritz vorbește fluent și corect gramatical limba română, dar nu spune dacă a urmat undeva, cândva, cursuri pentru a o învăța. El folosește chiar și regionalisme bănățene în exprimare, așa, ca să dea impresia unui localnic într-o urbe cunoscută pe plan european ca fiind multietnică. Deși era implicat în activități de consiliere în Germania, în anul 2015, anul în care debutează mișcarea #Rezist, Fritz cumpără un apartament, cu două camere, la Timișoara, pentru el și partenera sa, o tânără din Asia, cu o slujbă bine plătită la ONU. Investiția nu s-ar justifica în condițiile în care cumpărătorul stătea mai bine de zece luni pe an în țara lui Wagner, iar vizitele în Timișoara, ocazionate de concertele Gospel, erau rare. Și încă un amănunt. Din anul 2017, Fritz se implică, atunci când prezența îi permitea, în demonstrațiile de stradă din România, împotriva guvernului PSD-ist.

Lecția lui Pacepa din cartea ”Orizonturi roșii”

Pentru cunoscători, toate aceste neclarități/curiozități pot genera ideea unei apartenența a primarului ales al Timișoarei la o operațiune pusă în scenă și gestionată de unul, sau mai multe servicii secrete. În cartea sa, Orizonturi Roșii, fostul general de Securitate Pacepa povestește despre o școală de ofițeri de la Brănești, acolo unde Securitatea pregătea „fantome” care urmau să fie plantate în Occident. Persoanele școlite acolo trebuiau să cunoască limba țării respective chiar mai bine decât un localnic. ”Fantomele” erau învățate să cunoască obiceiurile, cultura, tradițiile, sistemul juridic și administrativ al țării în care se regăseau și unde urmau să fie ”naturalizați”.

Toate serviciile serioase dispun de acest tip de pregătire a ”fantomelor” și derulează astfel de operațiuni, atunci când interesele lor o impun. În mare parte, ”fantomele” sunt recrutate din rândul familiilor cu mulți copii, sau a orfanilor. Serviciile secrete occidentale nu prea au folosit tehnica implementării ”fantomelor” pentru că în societățile comuniste exista un control strict al populației. În schimb, au construit personaje care să activeze cu succes în zona culturală, a serviciilor sociale, medicale, de caritate, religioase,etc. Din pozițiile câștigate, autorii victoriilor de etapă deveneau persoane influente în societatea de adopție. Personajele ce urmau a fi construite beneficiau de burse de studiu la universități prestigioase, iar lucrările de licență și de masterat erau centrate pe problematica țărilor în care urmau să activeze.

Ce-i drept, interesele economice ale Germaniei în zona Banatului sunt mari. Și cum economia, politica și serviciile secrete merg mână-n mână, ar fi fost normal să fie inițiată și pusă în operă o astfel de operațiune de ”promovare” a unui personaj precum Samuel Dominic Fritz. Operațiunea ar avea ca scop protejarea și promovarea intereselor economice ale Germaniei în zona vizată. Pe teritoriul României, Samuel Dominic Fritz, 37 de ani, figurează ca deținător al unui Certificat de înregistrare, eliberat în anul 2019 de către Inspectoratul General pentru Imigrări, Serviciul Teritorial Timiș, cu valabilitate până în anul 2024. Acesta cuprinde și un CNP românesc, în baza căruia, ca și cetățean european și candidat la Primăria Timișoara, a putut să-și exercite dreptul de vot. Din punct de vedere pecuniar, Fritz urmează să încaseze primul salariu după aproape doi ani de „secetă” financiară, odată cu plata primelor 30 de zile ca primar al Timișoarei. Până atunci Fritz trebuie să se mulțumească cu calitatea pe care o conferă contractul de voluntariat, la Asociatia TGP, activitate neremunerată, dar permisă de lege pentru obținerea certificatul de înregistrare.

Deocamdată, principala lui sursă de venit vine in contul său bancar în care, spune că a acumulat bani din activități anterioare deciziei de a candida la funcția de primar. În public, Fritz rămâne o surpriză, dar în spatele ușilor închise el este o certitudine. Dacă aceasta vine din partea USR, partidul care l-a susținut în alegeri este bine, dacă nu, atunci Timișul ar putea să fie deschizătorul unor noi granițe europene, sau mai precis euro-germane.

Fritz a câștigat alegerile pentru funcția de primar al Timișoarei, sau le-a pierdut Robu?! La această întrebare ar putea să răspundă chiar fosta jurnalistă Ioana Lupea, membră importantă în staff-ul lui Dominic Fritz, considerată de mulți o apropiată a serviciilor secrete românești. Multă vreme, ea s-a manifestat în stilul talibanilor politici subordonați, gen Mihai Marian, Mălin Bot, Dan Tăpalagă, Ioana Ene Dogioiu etc.

Post scriptum:
Cu totul și cu totul întîmplător am primit pe adresa mea de mail o listă care circulă pe net. Ea conține un șir de nume cu unii dintre candidații USR pentru alegerile parlamentare. Glumă sau informație, rămîne de văzut. O reproduc însă cu rezerva de rigoare !























sursa:https://www.cotidianul.ro/dominic-samuel-fritz-primarul-gospel-project/