În zilele de 6-7 octombrie 2018 s-a desfășurat în România Referendumul pentru Modificarea Constituției, boicotat în egală măsură de Liviu Dragnea și PSD, aflat atunci la guvernare, cât și de Klaus Iohannis și PNL ca și de intelectualii subțiri care l-au folosit pe același LIviu Dragnea pe post de sperietoare. Alinierea lui Dragnea la ordinele venite de prin budoarele de la Bruxelles și Cotroceni nu i-a prea folosit. Ulterior, ex-mahărul PSD a făcut și puțină pușcărie.
Referendumul avea în vederea schimbarea articolului 48, alineat 1 din Constituția României, astfel: din „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” în „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”
Scopul era clar: împiedicarea legalizării căsătoriilor între persoane de același sex, homosexuali, bisexuali, trisexuali sau mai știm noi ce. Dar cum să faci asta cu mare parte din Parlament și clasa politică formată din homosexuali, mai mult sau mai puțin ieșiți din closet, respectiv din dulap? Recentul scandal homosexual cu un parlamentar PSD iubitor de minori este elocvent.
După cele două zile de votare, la urne s-au prezentat la vot 3.731.704 persoane, adică 21,10 % dintre alegători. La întrebarea „Sunteți de acord cu Legea de revizuire a Constituției României în forma adoptată de Parlament?”, 3.531.732 de persoane (adică 91,56%) au răspuns cu DA, în timp ce 249.412 de persoane au răspuns cu NU, iar 76.111 au fost voturi nule, respectiv 1,97% .
Autoritățile au susținut că votul nu a fost validat pentru că nu s-a întrunit numărul necesar de votanți, respectiv 30%. Însă, după cum am demonstrat la vremea respectivă, românul a fost în realitate câștigător, la plebiscit prezentându-se 33% din numărul real al cetățenilor cu drept de vot din România și nu 21% cât s-a susținut în mod fraudulos.
Jurnalistul clujean George Bara a sintetizat: „Numărul de români cu drept de vot vehiculat de BEC este fals. În România sunt: 4 milioane minori, 5 milioane salariați, 6 milioane pensionari. Sunt datele de la ministere după care se calculează bugetele pentru pensii, impozite și servicii sociale. Atât. 15 milioane de români, 11 milioane cu drept de vot. În diaspora mai sunt 3 milioane… Poate 4. Cel mult 15 milioane de români cu drept de vot, nu aproape 19 cum susține BEC. În plus, cei din diaspora au accesul foarte greu la secții de vot, unii nu au deloc, alții călătoresc 400 km pana la cea mai apropiata secție. Deci 11 milioane de romani cu drept de vot în tara, au votat aproape 4 milioane (3.7). Rezultat: 33%.”
Iată în imaginea de mai jos, din Nuremberg, Londra și Lutton, câteva exemple despre prezența la vot a românilor din străinătate, apropo de remarca grobiană a lui Iohannis, ajuns în ultima clipă la vot ca să se facă că respectă democrația: "Asa-i ca nu s-a-nghesuit lumea?”.
(Ulterior, pe 20 martie 2019, prezent la o dezbatere în cadrul festivalului de filme documentare „One World”, Klaus Iohannis a răspuns unei întrebări privind eșecul referendumului pentru modificarea definiției familiei în Constituție. Iohannis a declarat, scuipând cuvintele, că „românii au dat o lecție IMENSĂ acestor INFATUAȚI care au PROPAGAT URA și, cum se spune mai popular, i-au tratat cu flit. Românii au fost mult deasupra acelei parți a clasei politice care au promovat agresiv și cu un discurs bazat pe ură și intoleranță acel Referendum”.)
S-a înghesuit lumea la Referendum, dar nu în România, unde a fost prostită de toată mass media trădătoare, sabotată de partide și manipulată de elitele profitoare ale tuturor regimurilor.
Manipularea care a prins cel mai bine a fost aceea că prin participarea la Referendum, cetățenii vor da posibilitatea alianței de guvernământ să „modifice orice lege” și să-l absolve pe Liviu Dragnea de o iminentă pedeapsă cu închisoarea. Pretextul a fost legat de formularea (proastă a) întrebării de pe buletinele de vot: „Sunteți de acord cu Legea de revizuire a Constituției României în forma adoptată de Parlament?”. S-a spus că, pe sub mână, Parlamentul i-a pregătit lui Dragnea salvarea prin modificarea Constituției. Insultător pentru orice inteligență. Dar unii haștagiști chiar au crezut, sincer. Este cazul celebrei și frumoasei actrițe Oana Pellea:
„Unde scrie că este vorba despre familie??? Votând DA dați mână liberă Puterii să modifice orice lege! Mai citiți o dată și încă o dată ce scrie pe buletinul de vot! Unde se face referire despre ce lege e vorba să fie modificată? Unde pe acest buletin specifică în CLAR despre ce este vorba? Votand DA Puterea va putea modifica Constitutia dupa bunul plac”, urla activista #rezist Oana Pellea într-o postare devenită virală în acea perioadă și care sintetizează minciunile lansate despre această inițiativă.
Dar „greul” - și la propriu și la figurat - care s-a transformat în goarna sabotorilor de vârf ai Referendumului a fost „însușiul” Andrei Pleșu, eseistul și azi curtat prin Pastorale ale unor înalți ierarhi, care nu mai pot fără să-i citeze banalitățile între ghilimele și cu trimitere neapărat. Le recomandăm să redea, data viitoare, și citatul acesta, responsabil în parte pentru viitoarea „normalizare” a relațiilor homosexuale în fața ofițerului de stare civile și de ce nu?, dacă îi place vreunui ierarh, și în vreo ceremonie din fundul curții de la Dilema.
Iată enormitatea ticăloasă scrisă de Pleșu în Dilema lui înainte de Referendum:
„Țin să precizez că nu voi vota, pentru că e vorba de un referendum care, pe lîngă formularea ineptă din întrebare (cum să fiu de acord cu schimbarea constituției în general, adică să dau dreptul oricărui potentat rău-voitor să-mi modifice viața?!), valorifică în mod impur un interes politic în care nu cred, o anumită ignoranță din rîndurile electoratului și un capital de intoleranță și judecată tăioasă a „aproapelui” care n-are nimic de a face cu creștinismul.”
Elefantul roz de la Dilema a fost completat în prelabil de teologul șef de la aceeași publicație, dar și de la Libertatea, nimeni altul decât Teodor Baconschi, prizat regulat pe ecranele Trinitas TV împreună cu Sever Voinescu, redactor șef al Dilemei, revistă cu rubrici dedicate homosexualilor, parte din trustul penalului Cristi Burci, Adevărul, cel mai probabil un front man la rândul lui pentru cine mai știe ce structură cu ramificații în străinătate.
În luna de dinaintea Referendumului, Dilema lui Pleșu a dat pe afară de la atâta ungere a „problemei homosexuale”, căutată până și în gaura literară, cu articole ca „Sexualitatea damnată și literatura gay românească”. Istoricul homosexualist al revistei, sau să-i spunem „deschis LGBT”, este vechi. În 2014, fondatorul asociației activiștilor homosexualiști, „Accept”, Florin Buhuceanu, el însuți un revoluționar LGBTQ+/- „căsătorit”, era găzduit la mare cinste cu articolul „Familii gay în România”. Sau: „Cui i-e frică de căsătoria gay?”, se intitula un alt articol de propagandă al revistei lui Pleșu, din... 2013! „Cât mai tolerăm intoleranța?” - „Orientarea sexuală nu ar trebui să aibă importanță” este un alt articol instructiv din Dilema, respectiv un interviu cu una dintre activistele „Accept”, care datează din... 2010!
În 2019, Dilema îl publica pe notoriul „familist” gay Noah Yuval Harari, cunoscut cititorilor ActiveNews și de la conferințele Forumului Economic Mondial sau „workshop”-urile SuperTeach de la Sihăstria Putnei, cu articolul despre Noua Istorie LGBT a Lumii intitulat „50 de ani după Stonewall”. Acum, mai aproape, în 2021, citind în Dilema articolul „Artiștii TRANS” ni se spune că „Iunie nu e doar Luna Mîndriei, ci și a recenziei de „muzică LGBT” la Dilema veche”. E vezi, asta-i mai lipsea maestrului Pleșu: de la „Portofele, portofele” cu conaționalul Johny Răducanu la „Unde-s ouăle mele?”. „Noul album Backxwash se folosește în egală măsură de LGBT, BLM și valori tradiționale voodoo pentru a proiecta angoase generate de manipulare hormonală, posesiune demonică și sentimentul inadecvării sociale.”, aflăm din cronica doctă de la Dilema.
„Păstrez tradiția recomandărilor de muzică LGBTQIA+ în Luna Mîndriei și a Prejudecății”, scrie același autor în Dilema lui Pleșu și Voinescu din iunie 2022: „Titlul albumului e Preacher’s Daughter, cea mai nesubtilă sugestie a molestării de la coperta debutului Korn încoace, plasînd în prim-plan imaginea autorității paterne toxice aruncînd o umbră amenințătoare asupra băiatului-fată răzvrătit împotriva unei ordini biblice ce și-a ratat misiunea. Confuz în reperele pubertății, îmbrăcat asemeni unei vînzătoare de biblii și pozînd în cadre American gothic, Ethel Cain e fiul-fiică în superpoziție cuantică născut din abuz sexual normalizat, anesteziat cumva de o obsesie pentru Lana del Rey, al cărei romantism submisiv e asimilat aici într-o torsiune identitară ce va ridica sprîncenele celor mai experimentați psihanaliști.” Aici, probabil, e o referire subtilă la sprâncenele reputatului eseist patron al publicației. Nu mai continuăm.
E bine, totuși, că responsabilul actual de dilemele „comunității gay”, „LGBTQIA+” și „trans” din România, Sever Voinescu, este și un viguros adept al „Europei Christiana” la Trinitas TV, insultând credința celor care știu cine este și ce reprezintă el dar și a băbuțelor care-și lasă din puținul lor, acolo, în cutia milei de la Biserică, pentru... Televiziunea Patriarhiei! În treacăt fie spus, chestia cu „televiziunea bună” vs „televiziunea rea” nu prea ține. Dacă ne aruncăm televizoarele, le aruncăm cu tot cu Trinitas TV.
Apropierea Referendumului pentru Căsătorie din 6-7 octombrie 2018 l-a determinat pe colegul lui Sever Voinescu, teologul Teodor Baconski, să-și manifeste susținerea pentru parteneriatele între persoane de același sex, în ciuda faptului că Biserica Ortodoxă Română s-a exprimat explicit împotriva acestei idei pe care a numit-o „legalizarea concubinajului”.
În ceea ce privește Referendumul pentru Familie, Baconsky spunea că „va diviza și mai mult societatea”, deși toate cercetările sociologice au arătat că majoritatea votanților partidelor politice susțin acest demers constituțional, inclusiv cei ai USR, singura formațiune care și-a asumat respingerea inițiativei cetățenești.
„Văd că se profilează referendumul despre familie, care va diviza și mai mult societatea, provocând valuri de insulte, demonizări reciproce, stigmate și etichetări la grămadă. E taman ce ne lipsea, într-o țară deja expusă lipsei de dialog și de respect politicos față de cel care gândește diferit.”, spunea el pe Imgur sau Facebook.
„Depenalizarea relațiilor homosexuale implică acceptarea parteneriatului civil dintre persoane de același sex, inclusiv din motive de drept succesoral.”, scria teologul dilematic.
Practic, Baconschi a afirmat că el este de părere că „acest referendum nu era necesar" - situându-se astfel în aceeași barcă cu activistul pro-homosexuali Cristi Danileț, șeful CNCD Asztaloș Ferenc Csaba sau cu fostul premier Dacian Cioloș - și că Referendumul „va diviza și mai mult societatea", de data aceasta plasându-se pe aceeași poziție cu fosta sa șefă de "grup reformist" din PDL (alături de Papahagi, Voinescu și Preda), Monica Macovei, co-fondatoare a asociației homosexualilor „Accept” și membră a intergrupului LGBT din Parlamentul European, care a scris pe contul ei de Facebook același lucru: că Referendumul „va dezbina societatea".
Consultând comentariile de subsol la afirmația lui Baconschi despre parteneriatele civile - o enormitate respinsă explicit de Biserica Ortodoxă Română (din care se laudă că face parte și finul intelectual) - am găsit și această enormitate a de-acum mai cunoscutul Visarion Alexa, care spunea: „Pai argumentatia e simpla: istoria ideologiei trans, in Europa, nu are granitele stabilite de Dvs. si nici nu le respecta. Homosexualitatea este nativa, conform opiniilor academice. E ca si cum ai spune ca negrii au voie sa beneficieze de parteneriatul civil dar cu o singura conditie, sa nu adopte copii...” Un preot-vedetă consideră, invocând „opinii academice” inexistente, că „homosexualitatea e nativă”. O, vai!
Același Baconschi avea să revină publica asupra temei, în septembrie 2020, certând ortodocșii care nu acceptă homosexualitatea.
Siderat, președintele Asociației Pro-Vita București, Bogdan Stanciu, i-a replicat: „Aiuritoarele dvs. opinii, acordul cu parteneriatele civile între persoane de același sex dar și cu protejarea familiei, cu un cadru legal permisiv pentru avort dar și cu valorile pro-viață, nu vin din incapacitatea de a înțelege că vă situați pe poziții care se anulează reciproc, ci din complacerea în jegul moral în care trăiește intelectualul „de dreapta” din România.(...) Valabil și pentru Paleologu junior ejusdem farinae. Rușine!”
Să trecem, totuși la ultimul vârf al tridentului folosit de noi, la rememorarea Referendumului eșuat, pentru a întrupa elitele homosexualiste din România:
Scriitorul cel mai bine recompensat de stat pe vremea când președinte al ICR era Horia Roman Patapievici, Mircea Cartarescu, editorialist Dilema Veche, afirma și el pe pagina sa de Facebook că va boicota Referendumul pentru România din 6 și 7 octombrie 2018.
Motivul său ar fi că se încalcă drepturile omului. La cererea propriilor abonați ai paginii sale de a fi mai clar, poetul a refuzat să mai răspundă, mulțumindu-se cu „statusul" următor:
"Pentru că: 1. legitimează o încălcare a drepturilor omului;
2. e o diversiune menită să acopere noi infracțiuni ale puterii;
3. e o absurditate demnă de țara lui Urmuz - nu voi participa la referendumul de pe 7 octombrie."
"1. Specificați ce drepturi ale omului sunt încălcate, dacă tot aduceți acuze. 2. Cum puteți numi o diversiune un demers suținut de milioane de români? Nu vă este rușine?", i-a scris un cititor, Cosmin Potra, comentariul fiind însă șters la scurt timp de către poetul Humanitas (dar prins în captura noastră foto).
Un alt comentator îi oferă sec, cu privire la așa-zisa încălcare a drepturilor omului prin Referendumul pentru Căsătorie chiar Art. 16 pct. 1 al Declarației Universale a Drepturilor Omului adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în data de 10 decembrie 1948, în care se arată că "bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie".
Pagina de Facebook a editurii Humanitas, condusă de Gabriel Liiceanu, a preluat imediat postarea lui Mircea Cărtărescu.
Al doilea comentariu la postarea din 13 septembrie a fost al GDS-istul Andrei Cornea de la revista "22", fiul ideologului comunist Paul Cornea și editorialist la aceeași Dilemă a lui Pleșu: „Voi boicota referendumul din mai multe motive, inclusiv cele de mai sus, amintite de Mircea Cărtărescu. Refuz să acord statului zis secular posibilitatea de a impune oamenilor un bine, fie acesta și al majorității. Refuz să accept că două persoane mature și responsabile de același sex nu pot forma o „familie”, dacă o doresc."
Așadar motivul nu pare să fie legat de "drepturile omului" ci de "drepturile homosexualilor", asupra cărora scriitorul principal al editurii Humanitas și autorul romanului "Travesti" s-a mai exprimat de-a lungul anilor. Astfel, Cărtărescu scria pe pagina sa de Facebook, ca „În privința căsătoriilor intre persoane gay, de pilda, punctul meu de vedere e unul, cred, de bun simt: de ce nu? Pe cine prejudiciază acest lucru? E vorba de căsătorii civile, care-ar trebui garantate de legi ale statului, aceleași pentru toți cetățenii. Dacă persoanele gay vor să se căsătorească, e firesc sa aibă acest drept în calitatea lor de cetățeni."
Pentru Mircea Cărtărescu „familia tradițională este un concept rătăcit în istorie, în vremea în care femeia se ocupa doar de casă și copii, iar bărbatul îi întreținea pe toți, un concept care a eșuat inclusiv pentru generația părinților noștri, care a venit la oraș", după cum afirma într-un interviu pentru Digi24 de anul trecut.
„Acest referendum pentru familia tradițională este total dizgrațios și lipsit de temei din foarte multe puncte de vedere. În primul rând, pentru că este vorba de o overreaction a unei comunități foarte mari împotriva unei minorități puțin signifiante și puțin vocale și care are un trecut de discriminări clare", declara Cărtărescu.
„Familia tradițională nu mai există de mai bine de 100 de ani, e un basm, un mit. Iar faptul că ea are atâția susținători în disputa legată de referendum se explică tocmai prin faptul că miturile au fost întotdeauna atrăgătoare. Pe de altă parte, există întrebări vicios puse, care te silesc la un anumit răspuns. Problema este, de fapt, a gay-ilor care vor să se căsătorească. Ce dacă s-ar căsători câteva zeci de cupluri de gay? N-are nicio legătură cu scăderea natalității. Homosexualitatea a existat dintotdeauna, era acceptată la greci. Dar și homosexualitatea este un mit. Cei mai mulți oameni care se împotrivesc vehement n-au avut niciodată de-a face cu un homosexual", mai afirma scriitorul preferat al lui Gabriel Liiceanu.
„În țările mai decente ale lumii, gay-ii, travestiții și lesbienele sunt priviți ca niște exuberante pete de culoare într-o lume uniformizată. Paradele gen Gay Fest, în unele locuri adevărate carnavaluri, sunt atracții turistice și ocazii de divertisment. Din păcate, mulți dintre noi, cei din Estul împotmolit în prejudecăți, nu avem față de acești oameni, oameni pur și simplu, nici mai buni și nici mai răi decât noi, decât cele mai primare reflexe de represiune", scria Cartarescu intr-un editorial din 2008, acuzându-i pe credincioșii care protestau față de parada homosexualilor de „înapoiere".
Într-un alt editorial pe această temă, publicat pe vremea când era angajatul coruptului Dan Voiculescu la „Jurnalul Național" împreună cu Vladimir Tismăneanu, Cărtărescu scria: „Fanariotismul, balcanismul, ortodoxismul si comunismul, toate „lumini venite de la răsărit”, ne-au tras mereu înapoi, cu sau fără voia noastră, despărțindu-ne de civilizație... Va trebui ca, de mâine încolo, psihologia noastră, cu componente ale ei vechi și puternice ca patriotismul, sedentarismul sau faimoasa resemnare mioritică, să-și revizuiască noțiunile.”
„Pentru mine, credința este lucrul cel mai important, dar nu în sensul religiilor instituționalizate, care sunt doar cojile goale ale unor vechi și fantastice întâmplări. De fapt, credința, adevarul științific și poezia sunt unul și același lucru, și sunt același lucru cu ecuațiile matematice sau cu aura orgasmului”, mai scria Cărtărescu, care apare și în clipul anti-Catedrală al trupei Taxi, într-o confesiune pentru revista Tarom.
În 1990 Mircea Cărtărescu, care apare drept „candidat la recrutare" într-un document CNSAS, scria în revista ”Contrapunct” că „îl cam deprimă unele supoziții ale Europei libere, apelurile Doinei Cornea... care deja văd în Front o conspirație a comuniștilor. Cele ce voi spune, în continuare, vor părea, poate, frivole... Îmi plac, deci, expresia fețelor și felul de a fi ale lui Ion Iliescu și Petre Roman. Intuiția îmi spune să merg pe mâna lor. Mi-e absolut imposibil să-i bănuiesc de joc dublu, de «comunism camuflat», de sete de putere, de voință de dictatură personală, sub o formă sau alta. Nu-i greu să-ți dai seama că sunt extrem de inteligenți și că au o competență politică indiscutabilă... Ion Iliescu mi se pare omul cel mai potrivit.”
„Mircea Cărtărescu este, de departe, cel mai important scriitor care a ieșit din literatura postbelică. Există la el amprenta geniului!”, afirmă despre pupilul său criticul Nicolae Manolescu. "Orbitor. Aripa dreaptă” este o "țâșnire a viitorului în prezentul nostru”, una dintre marile cărți ale lumii, a spus Gabriel Liiceanu. El a mai spus ca este încântat ca grupul celor care „terorizează" si „manipulează" cultura română s-a mărit cu un membru. Astfel, acum, în opinia directorului Editurii Humanitas, ar fi patru scriitori romani care domina piața cărții prin tirajele vindute: Mircea Cărtărescu, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și Horia-Roman Patapievici. „Pe lîngă cei trei boieri ai minții, a apărut al patrulea", spunea un adulator al acestora, ceilalți fiind Andrei Pleșu („Despre îngeri") H.R. Patapievici („Omul recent") și Gabriel Liiceanu („Ușa interzisă").
Pleșu, Baconschi, Cărtărescu, doar trei „săgeți” trase în călcâiul Referendumulului, până când s-a dezumflat, își continuă misiunea și azi. Până la următoarea Pastorală să nu uităm aportul lor la viitoarea introducere pe agenda Parlamentului a „căsătoriilor” homosexualilor sau, cum scrie la Dilema, a „persoanelor LGBTQIA+”, în România.
Însă dincolo de toate aceste mizerii, e bine să ținem minte altceva:
REFERENDUMUL PENTRU FAMILIE L-AM CÂȘTIGAT! Am fost (neîntâmplător) 33%! Să păstrăm în noi lumina din ochii acestor tineri minunați, din fotografia de mai jos. Doamne ajută!
