RADU POPA, ROMÂNUL CARE A GĂSIT URME DE VIAȚĂ PE PLANETA MARTE

Radu Popa este pământeanul care a reinventat biologia, a descoperit organisme nemaivăzute și a găsit urme de viață în roci marțiene. O poveste de succes, care a început într-o mică peșteră din Mangalia și a ajuns prin tot Universul.

Era vara lui ’89 cînd Cristian Lascu, prieten de-al lui Radu Popa și speolog pasionat, descoperea, adînc în pămînt, un fenomen incredibil. 

„Am mers în peșteră la lumina aceea chioară pînă cînd am dat de un lac cu apă sulfuroasă. Ne-am scufundat îndată și mișunau tot felul de gînduri – uimitor de mari, uimitor de active și asta mi s-a părut foarte ciudat. Se punea marea întrebare: ce mănîncă toate animalele astea mici aici ? Atunci mi-a venit ideea că ar exista niște micro-organisme capabile să trăiască pe baza energiei chimice. Singura substanță la îndemînă era o cremă albă pe suprafața apei. Un amestec foarte compact de bacterii și ciuperci, care folosesc energia chimică, ce rezultă din reacția dintre hidrogenul sulfurat și oxigen. Foarte multă lume s-a îndoit”, mărturisește speologul.

La un an de la această descoperire, biologul Radu Popa și o echipă de specialiști români, confirmau incredibila ipoteză a speologului – că în peștera Movile există un alt tip de viață de neconceput pînă atunci – în subteran, într-o beznă absolută, fără energie solară, cu puțin oxigen și întreținută cu sulf. 

În acest mediu toxic s-au găsit mai multe specii de animale, dintre care 33 complet noi, unice pe Terra. 

Minunea a trezit interesul savanților din toată lumea, care au început să vină la Mangalia să studieze fenomenul. Și au fost foarte uimiți că o descoperire atît de mare a putut fi făcută în condiții rudimentare.

„ Metodele cu care lucram erau așa de primitive. Ajunsesem să îndoi sticlă la becul de gaz ca să fac un distilator, că n-aveam apă distilată. Eram într-o stare de mizerie tehnologică, total de neacceptat”, povestește biologul Radu Popa.

Dar așa, cu niște unelte primitive și minți sclipitoare, românii au dat specialiștilor de la NASA o ipoteză nouă. Dacă viața e posibilă în peștera Movile, atunci poate că ea există și pe Marte, unde se presupune că există condiții de mediu asemănătoare.

„Cu alte cuvinte, dacă vrei să găsești viață pe Marte, trebuie să folosești modelul Movile. Du-te și caută zone unde erau izvoare termale, de preferabil sulfuroase, dar pot să fie cu gaz metan sau cu amoniac, ca prin săpătură de mică adîncime să dai de pînza friatică. Acolo o să găsești viață. Toată această ipoteză vine de la Movile – prima peșteră pe Glob în care s-a descoperit așa ceva.

„Sfîrșitul povestei de aici, de pe malul Mării Negre, unde apele se strecoară prin straturile de calcar și se varsă-n mare. Putem să luăm și astăzi niște bacterii sulfuroase să ne uităm la microscop. La suprafața rocii rămîne o mîzgă alburie, care este sulful oxidat, pe care-l cară bacteriile. Bacterii care folosesc substanțele chimice pentru același proces, se presupune că există pe Marte”, adaugă Popa.

Peștera Movile a fost șansa lui Radu Popa. A plecat imediat în Statele Unite și a dat doctoratul. A devenit profesor universitar în California și este unul dintre puținii specialiști în extremofile. Așa a ajuns candidatul ideal al NASA pentru a căuta viață pe Marte.

„Am fost invitat la NASA Jet Propulsion Laboratory să văd cam ce fac ei. Am cunoscut pe cineva care mi-a arătat bacterii magnetice. Bacteriile magnetice lasă în urmă atunci cînd mor, mici magneței care arată ca un glonț și tu dacă ei o rocă de pe Marte, reușești să găsești alianemente de asemenea magneței-glonț, știi că acolo a fost o bacterie magnetică în trecut”, povestește biologul.

N-a trecut mult și românul a făcut exact ceea ce aștepta NASA de la el – o descoperire istorică. R. Popa spune că a descoperit că o altă clasă de bacterii care lasă urme mult mai bine de văzut decît bacteriile magnetice într-un mineral, care se numește peridot. A luat meteoriți cunoscuți pe Marte și a analizat dacă în cristalele de olivino din meteorit găsim aceleași microtuburi. Și a publicat o lucrare în care spunea – „Domnilor, noi credem că a existat viață pe Marte în trecut, uite tunelurile de posibilele bacterii în cristale”.

O singură probă n-a fost totuși de ajuns pentru a convinge întreaga comunitate științifică, dar suficientă ca Radu Popa să treacă la stadiul de astrobiolog. Așa că în 2011 românul era principalul savant delegat din partea NASA.

Misiunea prezentă poate fi una de 400 de persoane, dintre care doi astrobiologi. Un american și un român, ambii responsabili de un proiect de mulți considerat ”saint sfiction” – găsirea unor zone marțiene în care viața a existat în trecut sau ar putea exista chiar acum. 

Radu Popa lucrează în prezent la un dispozitiv secret care va putea fi folosit la următoarea misiune NASA.

„Noi nu avem cum să măsurăm dacă există viață, dacă nu sare un cangur în fața instrumentului, dar dacă forțez un electrod, care poate să intre în nisip 30 de cm și din electrod ies niște fire, care trimit informația de la diferite niveluri, atunci am confirmarea că ceea ce-am văzut noi în misiunea trecută este adevărat. E un fenomen care s-a descoperit și la Movile, se numește fracționare izotopică. Organismele cînd se hrănesc, preferă să ia izotopi ușori din hrană și dacă plantele fac lucrul acesta, iepurile care mănîncă planta, ia și el izotopii ușori din plantă, iar vulpea care mănîncă iepurele, ia izotopii ușori din iepure. Dacă exista vreodată viață, fenomentul acesta se petrecea.

Pe Marte n-am să găsesc bacterii, n-am să găsesc substanțe din care a fost făcută bacteria, dar o să găsesc izotopii aceștia ușori”, precizează savantul NASA.

Dar Radu Popa nu este omul unui singur proiect, chiar dacă este epocal. Mintea lui e atît de cuprinzătoare, încît a spart barierele convențiilor și a ajuns acolo unde n-a mai fost nimeni pînă la el. Domeniul lui se numește xenobiologie și este singurul profesor din lume, care predă acest curs. 

Xenobiologia este să definești viața și nu cea de pe Pămînt. Savantul român a dat o definiție a vieții și datorită lucrării lui, certătătorii de astăzi știu ce trebuie să caute, ce caracteristici trebuie să aibă acel ceva din spațiul cosmic, pentru a putea fi numit viu. 

„O formă de viață nu e definită prin compoziția de pe Pămînt. Ea este definită în termeni foarte generali. Trebuie să construiești instrumente de observație care să adreseze definiția aceea a vieții. Că un sistem viu, trebuie să fie în primul rînd un sistem dinamic. Cam asta trebuie să cauți. În al doilea rînd, tu găsește un sistem care evoluează în timp. 

Flacăra lumînării este un sistem dinamic, dar și peste un milion de ani, aceasta tot așa va fi. 

Evoluția formelor de viață nu este una haotică, ci este una adaptativă. Acesta este răspuns la mediu și memorizează schimbarea”, sugerează R. Popa.

Mai mult decît atît, descoperirile lui Radu Popa ar putea să confirme originea vieții pe Pămînt. „Există o teorie că viața a apărut inițial pe Marte și a fost vehiculată aici cu un asteroid”, constată cercetătorul.

Și în toate acestea, unde ar fi divinitatea ? 

Radu Popa are o teorie și pentru aceasta: 

„Un om de știință nu ar spune niciodată că creaționismul este o totală aberație, dar va spune că creaționismul este de un milion de ori puțin mai probabil decît evoluționismul. Și motivul pentru care facem chestia asta este să ne permită să rebalansăm dacă n-avem dreptate. Că ei dacă spun din capul locului că este absolut imposibil ca așa ceva să existe, eu mă condamn la ridicol atunci cînd se va găsi o dovadă”, argumentează Radu Popa.

Așa. îndoindu-se de toate și poate de aceea reușind să demonstreze atîtea teorii incredibile, a evoluat Radu Popa de la statutul de profesor de liceu la Craiova, la cel de biolog al Universului, dar dacă ar fi să aleagă un punct din infinit , acela ar fi România, de care îi este dor. 

Cercetătorul va reveni din America în România, pentru a pune un proiect uriaș pe picioare, gata să salveze omenirea de la criza alimentară. Așa e românul nostru – cu ochii în stele, dar cu piciarele pe pămînt.

”Marte curiosity”, stația de pe Marte care adună probe pentru a demonstra că a existat sau există viață pe Planeta Marte 

sursa: http://glasul.md; antena3.ro

DUPĂ SĂRBĂTORI, SE SIMTE NEVOIA DE O GUSTARE UȘOARĂ

IATĂ CĂ A VENIT ȘI ANUL NOU 2018. LA MULȚI ANI ROMÂNI, LA MULȚI ANI ROMÂNIA !

EXISTĂ APARATE CARE POT DETECTA MESAJELE CELOR DECEDAȚI

Cred că fiecare dintre Dvs. s-a lămurit sau încearcă să înțeleagă faptul că există viată după moarte. 

Cu sigurantă, cei dragi nouă, decedati din pacate, încearca sa ne transmita mesaje de dincolo de moarte și fiecare dintre cei care au pierdut o persoană dragă vor să comunice, să știe ce s-a întâmplat cu acea persoană.

Iată că, în urmă cu câțiva ani, inginerul electronist de origine americană, Gary Galka, folosindu-și cunoștințele din domeniul electronicii a construit mai multe dispozitive cu ajutorul cărora se poate comunica cu persoane decedate.

După moartea fiicei sale, într-un accident de mașină, la vârsta de 17 ani, Gary și familia sa pretind că au început să observe fenomene inexplicabile după accidentul fatal, cum ar fi soneria de la ușă care suna fără să fie cineva în fața ușii, schimbarea canalelor TV, aprinderea și stingerea luminii în casă, senzația că cineva intră în camera unde servesc cina, o greutate pe piept ca și cum cineva stă cu capul pe pieptul său, bătăi ușoare pe umeri, șoapte prin care li se rosteau numele, atingeri ușoare pe frunte ca un fel de sărut și multe alte lucruri.

Gary Galka

Convins că acestea erau comunicări după moarte (ADC), Gary a început să creeze dispozitive specifice, astfel încât să poată vorbi cu fiica sa decedată.

Folosind cunoștințele sale despre sistemele senzorilor electromagnetici, Gary a creat un dispozitiv denumit ”Mel-Meter 8704”, numit după fiica sa Melissa, anul în care sa născut și anul în care Gary crede că a trecut în domeniul spiritual.

Construind dispozitive suplimentare, cum ar fi un "Box Spirit", Gary și-a înregistrat fiica spunând: "Hi Daddy, I love you".

Familia Galka insistă că aceste experiențe sunt reale și că instrumentele pe care le-a creat Gary o dovedesc.

Întreaga familie spune că au intrat în contact cu Melissa și au văzut-o în interiorul casei.

”N-am văzut-o niciodată pe Melissa, spune Gary. Dar fiica mea mai mică, Heather, a văzut-o de trei ori.”

Echipamentul de detectare a celor decedați, al lui Gary, a găsit o piață de vânzare, iar dispozitivele care au un preț între 79 și 350 de dolari au devenit de succes.

"Nimeni nu a avut grijă de acești oameni înainte", a spus Gary de pasionații de fantome din week-end și chiar emisiuni de televiziune, cum ar fi ”Ghost Adevntures” pe Channel Travel și ”Vânătorii de Fantome”.

"Am creat peste 30 de produse diferite pentru cercetarea paranomală.”

Reprezentanți ai ”Ghost Adevntures” Channel Travel, testând aparatura creată de Gary Galka

Pentru a-și testa teoriile, reprezentanții formațiunii "Ghost Adventures" din Travel Channel au folosit echipamentele pe care Gary le-a proiectat.

De religie catolic, Gary admite că el crede în viața de apoi și donează o treime din profiturile din vânzarea detectorilor lui paranormali.

Adresându-se oricui este sceptic cu privire la experiențele familiei sale, Gary speră că toată lumea poate păstra o minte deschisă.

"Mă simt obligat să-i ajut pe alți părinți rătăciți, să le arăt acestor părinți că pot trăi dincolo de durere și să fie mângâiați știind că cei dragi lor sunt într-un loc bun.”

CHIAR DACĂ CEI DRAGI PLEACĂ, IUBIREA PENTRU EI, A CELOR CARE RĂMÂN, NU DISPARE NICIODATĂ (n.m.)

sursa: http://www.dailymail.co.uk/news

IMPERIUL VLAHILOR - DINASTIA ASĂNEȘTILOR

”Pentru a lichida popoarele se începe prin a le altera, prin a le șterge memoria. Le distrugi cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le dă altă cultură, le inventează o altă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita și mai repede, limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor, care mai devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală”.
Milan Hubl (1927-1989), istoric, profesor universitar ceh.

Acest lucru s-a întâmplat și continuă să se întâmple și în România de astăzi. Românii trebuie să se lupte, nu cu armele de foc uzate fizic și moral, cumpărate cu bani grei de unii nemernici conducători ai zilelor noastre, ci cu mintea și sufletul, pentru a afla adevărul despre trecutul lor istoric și pentru a-l transmite mai departe copiilor și nepoților.

O pagină din istoria României, mai puțin cunoscută de românii de astăzi, este cea a ASĂNEȘTILOR - un imperiu fondat de români. 

Asăneştii, vlahii care s-au proclamat împăraţi, au stăpânit Balcanii 100 de ani şi au ridicat la luptă popoarele.

În anul 1185, doi români din Balcani, Petru şi Asan, au ridicat la luptă toate popoarele din Balcani aflate sub stăpânirea Imperiului Bizantin. S-au proclamat împăraţi, fiind singurii români care au întemeiat o dinastie imperială. Ei şi urmaşii lor au fondat un imperiu românesc, din care făceau parte toate popoarele balcanilor, până în centrul Greciei.

La sfârşitul secolului al XII-lea , doi români de la sud de Dunăre, Petru şi Asan, cu ajutorul bulgarilor şi al altor populaţii din zona Balcanilor au dat o puternică lovitură Imperiului Bizantin. 

S-au răsculat şi au confiscat puterea împăraţilor răsăriteni în bazinul estic al Dunării. 

Aceşti români, care alături de bulgari au înfiinţat Ţaratul vlaho-bulgar, au fost primii din neamul lor care au avut o viziune imperială. 

S-au proclamat împăraţi şi au condus, timp de 100 de ani, un vast tertoriu, purtând relaţii diplomatice cu marile puteri ale lumii. 

Au întemeiat, totodată, şi singura dinastie imperială românească cunoscută în istorie, numită dinastia Asăneştilor. 

Povestea lor se identifică cu cea a singurului imperiu românesc, fiind cea mai măreaţă epopee a vlahilor medievali sud-dunăreni, aşa cum este ea descrisă de cronicari şi istorici. 

Petru şi Asan, românii care au ridicat Balcanii la luptă. 

La sfârşitul secolului al XII-lea, românii, ”vlahii” sau ”blachii”, aşa cum erau cunoscuţi în cronicile vremii, erau împânziţi pe un vast teritoriu. Sunt atestaţi de cronicarul ungur Anonymus ca locuind în voievodate pe tot teritoriul Transilvaniei şi chiar în Pannonia. 

Alţi vlahi trăiau în sudul Carpaţilor, sub stăpânirea cumanilor, triburi nomade de călăreţi războinici, în timp ce alţii din neamul lor stăteau sub dominaţia pecenegilor în Moldova. 

Pe vlahi, cum arată majoritatea istoricilor români, dar mai ales cronicile bizantine şi latine, îi întâlnim şi în sudul Dunării, unde se ocupau de păstorit şi deţineau teritorii întinse în zona Greciei, Macedoniei şi a Bulgariei. 

Trăiau amestecaţi printre amalgamul de populaţii, care se aşezase peste neamurile tracice romanizate din Balcani. 

De aproape 100 de ani, se încheiase stăpânirea bulgarilor, triburi turcice de călăreţi care s-au sedentarizat şi amestecat cu slavii şi tracii de la sud de Dunăre. 

Au întemeiat ţarate şi puterea lor a fost stăvilită şi îngenunchiată de bizantini şi unguri. 

Vlahii trăiau printre bulgari în pace şi erau cunoscuţi de cruciaţii Europei Occidentale, de bizantini, ca şi de unguri ca războinici pricepuţi şi mercenari.

”În această epocă se vorbeşte adesea de Vlahii din aceste parţi. Ei intrau ca trupe deosebite în oştirile împăratului de Răsărit şi s-au distins în luptele cu Normanzii, care debarcaseră pe coastele Mării Ioniene şi a celei Adriatice. Alte ori, Vlahii din Balcani se luptă în oştile lui Alexios Comnenul la Dunăre împotriva Pece­negilor, popor turanian care năvăliră la Dunărea de Jos în veacul al Xl-Iea. La 1166, împăratul Manoil Comnen făcu o expediţie împotriva Ungurilor, trecând Dunărea şi Carpaţii prin Muntenia , cu o oaste mare în care se aflau ca un corp deosebit o mulţime de Vlahi, adunaţi din părţile vecine cu Marea Neagră”, arată şi istoricul Petre P. Panaitescu, în lucrarea sa ”Români şi bulgari”

La 1186, împărat al Bizanţului era Isac Anghelos care tocmai îşi mărita fata cu regele Ungariei Bella al III lea. Avea nevoie de bani pentru o nuntă fastuoasă, demnă de un împărat. A pus taxe suplimentare în Balcani. Cele mai mari erau pe vite şi oi, lucru care leza interesele românilor. Din rândul lor s-au ridicat Petru şi Asan, care s-au dus la Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, să-i vorbească împăratului. 

Despre neamul lor, aminteşte clar Nicetas Choniates, un cronicar bizantin, drept ”acei barbari ce locuiesc peste tot cuprinsul muntelui Hemus şi care înainte se numeau Mysi, iar acum se chiamă Vlahi”. S-au înfăţişat dinaintea lui Isac Anghelos şi i-au cerut micşorarea taxelor şi un teritoriu pentru vlahi, unde să-şi facă un regat numai al lor. 

De fapt, istoricul Alexandru Madgearu este de părere că Petru şi Asan doreau, în primul rând, să facă un regat românesc în Balcani şi cereau pământ şi drepturi sub formă de ultimatum împăratului bizantin. 

 ”Aceşti doi vlahi s-au folosit de starea de nemulţumire a celor din neamul lor pentru a pretinde împăratului să le recunoască o toparhie, unde vlahii să beneficieze de autonomie. Nereuşind, au provocat revolta. 

A fost, aşadar, o acţiune premeditată, o cerere formulată într-un mod ultimativ”, arată acesta în ”Asăneştii. Istoria Politico-Militară a statului dinastiei Asan”. 

Totodată, Petru P. Panaitescu arată că au fost umiliţi de împăratul bizantin: ”Delegaţii fură primiţi cu dispreţ la curtea împăratului şi, când unul dintr-nşii cuteză să ridice glasul, un demnitar al împăratului porunci să i se dea o palmă. Astfel batjocoriţi, s-au întors înapoi fără nicio ispravă”, arată istoricul. 

În aceste condiţii, Petru şi Asan au ajuns la Târnovo şi au ridicat pe români şi pe bulgari la luptă contra bizantinilor.

   

Ca să ridice populaţia la luptă, încă înfricoşată de bizantini, Petru şi Asan, aşa cum arată Nicetas Choniates, au folosit un vicleşug. S-au folosit de Sfântul Dimitrie, protectorul populaţiilor balcanice. Practic le-au spus românilor, bulgarilor şi macedonenilor că Sfântul Dimitrie le-a poruncit să ridice armele împotriva asupritorilor bizantini. 

 ”La început, vlahii se codeau şi fugeau de răscoala la care erau împinşi de Petru şi de Asan, temându-se de o acţiune atât de însemnată. 

Încercând să-i elibereze de această teamă pe cei din acelaşi neam cu ei, consângenii construiră un lăcaş de rugăciune, cu hramul sfântului mucenic Dimitrie, în care adunară mulţi stăpâniţi de demoni, de ambele neamuri, cu ochii injectaţi şi privirile rătăcite, cu părul în dezordine şi care se înfăţişau aidoma celor stăpâniţi de demoni şi în toate celelalte privinţe. 

Îi învăţară pe aceşti exaltaţi să spună că Dumnezeu a hotărât libertate pentru neamul bulgarilor şi al vlahilor şi a încuviinţat scuturarea jugului celui îndelung purtat; din care cauză şi Dimitrie, mucenicul lui Hristos, a părăsit cetatea tesalonicenilor şi biserica-i de acolo şi petrecerea lui printre romei (n.r. bizantini) şi a venit la ei ca să-i ajute şi să le fie părtaş la faptă. Convinşi de asemenea profeţi neamul întreg iau armele”, arată cronicarul.

Vlahii erau buni războinici, după cum arată şi cronicile, infanterişti specializaţi în războiul de gherilă, îndemânatici la tras cu arcul şi mânuit toporul de luptă, beneficiau şi de sprijinul bulgarilor o populaţie de asemenea războinică, dar şi de cel al cumanilor de la nord de Dunăre.

În aceste condiţii, Petru, cel mai mare dintre fraţi, se proclamă împărat, stăpânind un teritoriu vast, ce cuprindea teritoriile de astăzi ale Bulgariei, Serbiei, Albaniei, Macedoniei, teritoriile Munteniei şi ale Olteniei de la nord de Dunăre, de la Marea Adriatică până la Marea Neagră. 

 ”Cel mai mare dintre fraţi, Petre, a luat insignele imperiale, încălţând pantofii roşii şi punând pe cap coroana imperială”, arată istoricul Petre P. Panaitescu. 

Târnovo - Capitala Iperiului vlahilor 

Au urmat lupte grele cu bizantinii, trei campanii fiind întreprinse de împăratul Isac Anghelos pentru a înfrânge rezistenţa vlahilor şi a bulgarilor. Fără succes, însă. 

Pentru a consolida stăpânirea, Petru şi Asan fac pace cu bulgarii, fiind de acord să le plătească un tribut. Împăratul bizantin acceptă, obosit de războaiele cu vlahii şi cu bulgarii. 

Strălucirea imperiului românesc După 1190, ţaratul vlaho-bulgar îşi obţine independenţa totală, nefiind nevoit să mai plătească tribut bizantinilor. 

Armata lui Isac Anghelos este distrusă în munţii Balcani de vlahi şi bulgari. Împăratul este prins prizonier şi mutilat, iar armata sa este crunt măcelărită. 

Petru şi, mai apoi, Asan erau cu adevărat împăraţi ai Balcanilor. Au căzut victime, însă, unor comploturi boiereşti, murind rând pe rând în urma unor atentate.

Cetatea Asăneştilor, Veliko Târnovo

La tron accede Ioniţă Caloianul, fratele lor mai mic, care începe să domnească de la 1197. 

Acesta dă strălucirea imperiului valaho-bulgăresc, cucerind noi teritorii ale Imperiului Bizantin, inclusiv porturile de la Marea Neagră. 

Mai mult, pentu a obţine legitimitate, se proclamă împărat în faţa Papei, cerând recunoaşterea. Pentru a-l convinge pe stăpânul spiritual al Europei Vestice, converteşte întreaga ţară la catolicism. În scrisorile care s-au păstrat către Inocenţiu al III lea se intitulează ”Împărat al Vlahilor şi Bulgarilor”.

Între timp, cruciaţii cuceresc, la 1204, Constantinopolele şi ajung vecini ai imperiului vlaho-bulgar. 

Balduin, noul împărat al Imperiului Latin de Răsărit, care substituia fostul Imperiu Bizantin, în afara unor mici enclave stăpânite de membrii ai marilor familii imperiale bizantine, atacă imperiul lui Ioniţă Caloianul. 

După ce i-a înfrânt pe bizantin, românul, ajuns împărat peste Balcani, le dă o lecţie şi cavalerilor apusului. Zdrobeşte într-o bătălie epică la Adrianopole, oştile cruciaţilor. Armatele sale de români, bulgari şi cumani cuceresc întreaga Macedonie şi Rumelia. Baldouin este luat prizonier şi moare la Târnovo. Imperiul vlaho-bulgar era la apogeul său. Totodată, Imperiul valaho-bulgar se reîntoarce către religia ortodoxă. 

În 1207, Ioniţă Caloianul moare la rândul său în urma unui complot, locul său fiind luat de Boril, un cuman. 

Vechea dinastie a Asăneştilor revine, însă, cu Ioan Asan al II lea, din 1218 până în 1241. Este, însă, amurgul imperiului vlaho-bulgar.

Aşa cum arată şi Petre P. Panaitescu, elementul valah începe să dispară, lăsând locul dinaştilor bulgari, dinastia Asăneştilor se stinge.

”În această epocă, elementul vlah nu mai are importanţa de la început. In a doua generaţie, di­nastia se bulgarizează, adică adoptă limba şi felul de viaţă al majorităţii populaţiei imperiului, aşa că, de atunci, imperiul nu se mai poate numi valaho bulgar”, spune istoricul.”

Împăraţii români - vlahii au lăsat moştenire amintirea unui puternic imperiu al popoarelor balcanice.

Războinici vlahi

Totodată, au ridicat impunătoarea cetate Târnovograd, considerată a treia Romă, o superbă capitală Balcanică. Se afla întinsă pe mai multe coline: Tareveţ, Trapezita, Momina Krepost şi Sveta Gora. Cetatea străbătută de râul Iantra se întindea pe o suprafaţă de 110.000 de metri pătraţi, cu ziduri înalte de peste 10 metri şi cu o grosime de peste 3 metri. 

Istorici din Bulgaria, în special, au contestat originea românească a Asăneştilor, însă dovezile originii lor etnice sunt clare, spun istoricii români.

În primul rând, Nicetas Choniates spune că Petru şi Asan sunt români, apoi cronicarul francez al cruciatei, Geoffroy de Villehardouin, îl numeşte pe Ioniţa Caloianul, «Jehan li Blac», adică valahul. 

”De altfel, cronicarii, pre­cum şi scrisorile ţarului Caloian vorbesc în acelaşi timp de Bulgari şi de Valahi ca de două popoare diferite. 

Pe de altă parte, dacă ar fi vorba de o con­fuzie, ea nu poate fi aşa de generală: dinastia Asăneştilor e numită vlahă de scriitorii bizantini, de cei francezi şi germani, de Papă, de însuşi împăra­tul Caloian”, adaugă şi Petre P. Panaitescu, în lucrarea sa ”Români şi bulgari”.

PRIVIND HARTA IMPERIULUI VLAHILOR, REALIZEZ DE CE SUNT ATÂT DE MULȚI OAMENI, ÎN ȚĂRILE DIN JURUL ROMÂNIEI DE ASTĂZI , CARE VORBESC LIMBA ROMÂNĂ, LIMBA VLAHILOR (n.m.)


sursa: http://adevarul.ro

A TRECUT CRĂCIUNUL, ACUM VINE RUNDA A DOUA - ANUL NOU !