3.04.2018

VINE PRIMĂVARA, NE SIMȚIM DEODATĂ, IAR NEMURITORI ...






Vine primăvara iarăși peste noi,

Vine de departe, vine de aproape,

Oameni de zăpadă pleacă înapoi, 

Înapoi în lacrimi, înapoi în ape.

Trec peste câmpie carele de flori,

Ne simțim deodată, iar nemuritori ...




sursa: http://prafdestele.net

„M-am născut în România, dar părinţii m-au lăsat singur într-o gară”






În urmă cu 23 de ani, la mijlocul lunii februarie, într-o gară din România, un copil era abandonat de către cei care i-au dat viaţă. 

După mai mulţi ani petrecuţi într-un orfelinat, Dacian a fost înfiat de o familie din Finlanda. 

Ajuns la 25 de ani, tânărul care acum lucrează pentru gigantul Google îşi caută familia.

Dacian Sölgén are 25 de ani. S-a născut în judeţul Bihor, iar pe când avea doar 2 ani şi jumătate a fost abandonat de familie într-o gară. 
„M-am născut în România, dar părinţii m-au lăsat singur într-o gară. Era 13 sau 14 februarie. Nu am amintiri de dinainte să ajung orfan. Tot ce îmi amintesc este că eram pe un loc de joacă în gara din Tinca, cu muncitorii“, ne-a mărturisit tânărul. 

Au urmat patru ani pe care i-a petrecut în orfelinat. Mai exact, în leagănul pentru copii din Oradea, de pe strada Traian Lalescu nr. 3, denumit mai târziu Centrul de Plasament nr.1 Oradea. 

Nu are amintiri cu părinţii biologici, însă nu are cum să uite comportamentul brutelor din Centrul de Plasament, corecţiile zilnice aplicate de către îngrijitori. 





„Ne pedepseau mereu pentru micile năzbâtii şi ne băteau. Eram bătuţi cu băţul în fiecare zi. Eram sortaţi în dreapta şi în stânga. Cei care erau în dreapta primeau mâncare, cei care erau în stânga erau pedepsiţi să se uite cum primesc mâncare ceilalţi. În altă zi, ne-au izbit de pereţi şi ne-au aruncat în tomberoane şi ne-au ameninţat că lasă maşina de gunoi să ne ia. Poate era mai bine să fi venit maşina de gunoi să ne ia. Am avut câţiva prieteni acolo, la orfelinat, cu care mă jucam. Unul dintre ei a fost Norbert“, îşi aminteşte Dacian.

Din orfelinat, îşi aduce aminte de câteva nume ale îngrijitoarelor, cărora le spune „femei rele“: Monica, Viorica, Alina, dar şi ale unor prieteni: Marcello, Norbert, Sergiu, Mario. 

La sfârşitul anului 1998, viaţa lui Dacian s-a schimbat radical. Doi tineri finlandezi, Eva şi Jim Sölgén, au venit să-l ia în familia lor. Cei doi ajunseseră în România prin fundaţia Interpedia, care facilita adopţii internaţionale. 






„Îmi amintesc atât de bine ziua aceea când am fost adus într-o cameră din orfelinat pe care nu o mai văzusem niciodată, minunat aranjată şi plină de jucării frumoase. Medicul care a venit după mine mi-a spus că voi locui într-o casă nouă. Eram fericit. Mai erau şi alţi copii pe care urmau să-i ia străinii sau părinţii noi, cum le ziceam noi. Cred că am petrecut ore întregi aşteptând acolo, apoi am plecat în sfârşit cu maşina de la orfelinat“, rememorează tânărul.

Au urmat zece zile petrecute împreună cu părinţii adoptivi în Cehul Silvaniei, după care, Dacian a zburat, de pe aeroportul din Budapesta, spre Åland, Finlanda. 
„Părinţii adoptivi mi-au spus că doreau să adopte un copil şi au aflat că eu aveam nevoie de o familie. Au primit fotografii cu mine şi au decis să mă adopte. Prima întâlnire cu ei a avut loc pe 27 noiembrie 1998, iar când am plecat spre Finlanda am simţit că sunt dus într-o lume nouă şi aşa şi era. Am ajuns acasă pe 6 decembrie, dată la care Finlanda îşi sărbătoreşte Ziua Independenţei“, povesteşte Dacian. 

Chiar dacă au trecut mai bine de 20 de ani de când părinţii care i-au dat viaţă au ales să uite de el, tânărul îşi doreşte să-i revadă, să stea de vorbă cu ei, să le spună ce a făcut în toţi aceşti ani. 

Acest lucru l-a împins să-şi facă publică povestea pe pagina specială de Facebook „The never forgotten Romanian children / Copiii niciodată uitaţi ai României“. Este o pagină deschisă de o româncă stabilită în Irlanda, unde copiii abandonaţi îşi pot spune poveştile în speranţa că vor reuşi să-şi regăsească părinţii biologici. 

„De ceva timp îmi caut originile româneşti. Sper că într-o bună zi voi şti de unde provin cu adevărat, cine mi-a dat viaţă, cine m-a pierdut sau m-a abandonat. Este un vis enorm, mă întreb zi de zi… Am şanse foarte mici de a afla ceva. Dar voi continua să încerc. Cel mai important lucru pentru mine este să le arăt că încă sunt în viaţă şi că sunt bine acum. De asemenea, vreau să obţin nişte răspunsuri la întrebările pe care le am pentru ei“, spune tânărul.

Dacian a primit mai multe mesaje în urma postării de pe reţeaua de socializare şi speră că, nu peste mult timp, va veni şi ziua în care să afle unde îi sunt părinţii biologici şi cum poate lua legătura cu ei. Îşi doreşte să-i viziteze şi să afle dacă mai are fraţi sau surori. 

Totodată, Dacian are şi un mesaj pentru cei pe care-i caută „Dragi părinţi ! S-ar putea să nu vă mai amintiţi de mine, dar eu sunt fiul vostru iubit, abandonat în gara din Tinca. Vreau să vă spun că acum sunt bine. Locuiesc în Mariehamn, Åland, Finlanda. S-au întâmplat multe de când nu ne-am văzut. Am fost adoptat de către nişte părinţi minunaţi. Am studiat şi am absolvit, în 2016, studii de comunicare şi informatică. De asemenea, am început să fac fotografii şi chiar muzică. 
Ar fi frumos să vă cunosc şi să vă împărtăşesc povestea mea despre ceea ce am făcut în toţi aceşti ani. Sper să vă văd curând. Salutări de la fiul vostru“, este mesajul tânărului pentru părinţii pe care-i caută. 

Părinţii adoptivi i-au îndrumat paşii spre succes. De un an, Dacian lucrează pentru gigantul Google, primind titulatura de fotograf de încredere. Mai exact, fotografiază restaurante sau locuri turistice şi alte lucruri care se folosesc pentru Google Maps.

Din februarie 2017 am fost autorizat ca fotograf de încredere, ceea ce înseamnă că oamenii care deţin afaceri pot să mă angajeze pentru a le face fotografii interioare de 360 de grade ale afacerilor lor, după care le pot expune pentru a atrage oamenii ca să intre în clădirile respective“, a precizat Dacian. 
Ca planuri de viitor are de gând să îşi deschid o mică afacere în care să vândă fotografii şi servicii de imagine pentru restaurante, atracţii turistice, magazine sau firme de afaceri care doresc să fie vizibile. 
„Mi-ar plăcea să înfiinţez o companie care să vândă imagini 360 de grade, pentru diverşi întreprinzători. Voi vinde şi servicii de fotografie pentru nunţi. Fotografia este una dintre cele mai mari pasiuni, aşa că vreau să lucrez cu ea“, mai spune tânărul.



sursa: http://adevarul.ro

3.01.2018

LA MULȚI ANI ”1 MARTIE” !






BABĂ-IARNĂ, AI DORMIT CÂND TREBUIA SĂ MUNCEȘTI  !

ACUM, DE 1 MARTIE VREI SĂ ”ÎNGRAȘI PORCUL” ?

EU NU MAI AM RĂBDARE CU TINE ȘI-ȚI SPUN SĂ PLECI !

HAI, PRIMĂVARĂ MAI REPEDE !

2.26.2018

Oamenii treziti spiritual nu reactionează cu violentă si sunt mult mai toleranti față de ceilalti




Câteva indicii care te anunță că te-ai trezit din punct de vedere spiritual,


Inainte să te trezesti spiritual, chiar dacă la un anume nivel simți că erai diferit de ceilalti, pur si simplu nu te interesa să te deosebești prea mult de ei. 
Acum insa incepi sa devii curios in ceea ce priveste tot ce te inconjoară, si-ti doresti să ai lânga tine tot felul de oameni care sunt ca si tine, si care îti pot oferi cunoștințele de care ai nevoie, așa cum si tu le poti oferi lor alte cunoștințe.

Nu mai ai chef doar să traiesti, ci să existi. Este ca si cum de-abia acum te naști, si acum descoperi lucruri de care nu-ti păsa pâna acum. 

Tot ce este la nivel fizic cumva nu te mai intereseaza, in schimb esti foarte preocupat de evolutia ta ca suflet. 

In general, pe pământ, oamenii tind să ramână ei singuri cu ei insisi si cauta tot felul de distractii si de distrageri care îi pot atrage catre ceea ce este superficial. 
Oamenii fug de ei insisi. Insa, acum acesta nu mai este cazul tău, si esti deschis să experimentezi din ce in ce mai mult cu tine, si să iesi din limitele impuse de convenționalism.

Nu mai simti nevoia sa acumulezi lucruri fizice, pentru că stii că de fapt totul este trecator, si ca nimic din ce acumulezi de fapt nu te ajuta la nivel fizic. 
Practic oamenii acumuleaza ceva la nivel fizic din dorinta de sigurantă si de adaptare la ceea ce este normal in realitatea fizica. 
Este ca si cum ei se vindecă de ceva interior acumulând ceva; de exemplu femeile fac cumparaturi atunci cand sunt depresive, barbatii care nu prea au multe de oferit isi cumpara masini si ceasuri scumpe, etc. 
Cu cât simti mai mult nevoia sa epatezi, cu atat esti mai indepartat de spiritualitate. 

Relatiile de orice fel devin mult mai profunde, si mult mai puternice, pentru că incepi să atragi oameni ca si tine, si vă puteti ajuta reciproc. 
Oamenii treziti spiritual nu reactionează cu violentă si sunt mult mai toleranti față de ceilalti, pentru că ei văd partea intunecata din ceilalti si incearca cumva să o combata. 
Daca esti nesigur pe tine, ai interesul sa creezi relatii care sa-ti asigure siguranta, si automat esti interesat să lasi o impresie buna, esti atent la tot ce spui, sa nu te certi cu ceilalti, etc.

Incepi sa fii mult mai concentrat pe tine si pe ceea ce reprezinti tu in interior. Iti dai seama cam cum erai tu cel vechi, si observi toate defectele pe care le aveai atunci, si toate lucrurile rele pe care le-ai facut, si acum nu prea te recunosti. 
Iti dai seama că esti pregatit pentru o mare schimbare, o mare vindecare, si sub nici o forma nu vrei sa te mai intorci la vechiul TU, indiferent cât de greu iti este acum. 
Te simti mult mai usurat pentru ca ai scapat de ceea ce ai fost in trecut, si că de-abia acum te apropii de adevaratul sine.

Ti se schimba programul de somn, fie ai insomnii (din cauza faptului ca te gandesti că pierzi timpul vorbind), fie dormi foarte mult, te culci obosit si te trezesti si mai obosit. 
Ai perioade de letargie si oboseală, si nu reusesti deloc sa-ti dai seama ce se intampla cu tine. Pur si simplu gândește că este normal ce se intamplă, si nu te mai lupta. Schimba-ti obiceiurile de dormit (daca este posibil), sau ai grija sa te alimentezi asa cum trebuie astfel incat sa poti dormi cât sa te odihnesti. Uneori este posibil sa ai atata energie incat sa nu reusesti sa dormi; integreaza si asta si lasa sa se intample.

Incepi să fii atent la alimentatie si să cauti din ce in ce mai multe informatii cum să te hranesti corect. Fie asta, fie la inceput o să manânci haotic pentru că simti nevoia sa suplinesti ceea ce iti lipseste la nivel fizic. Este in regulă, atâta timp cât iti spui că totul este temporar, insa continui sa te interesezi despre ce inseamna alimentatia corecta. Cu cât ai vibratia mai ridicată, cu atat esti atras de alimente care au vibratia ridicata.

Renunti in a-i judeca pe ceilalti sau chiar pe tine insuti. Chiar daca asta nu este posibil la nivel total, ceva-ceva tot se simte. Este ca si cum oferi circumstante atenuante unei anumite persoane, si iti spui că dacă il judeci sau nu, el tot se va confrunta cu consecințele propriilor actiuni, insa faptul ca-l judeci te va trage pe tine inapoi. 

Atunci cand evoluezi iti dai seama că noi toți suntem interconectați, si că, dacă judeci ceva la celalalt, la un anume nivel judeci asta si la tine.
Ai acea senzatie ca traiesti intr-o binecuvântare continua, că nimic nu te poate atinge, si ca a doua zi te asteapta lucruri din ce in ce mai bune. 
Uneori iti vine sa râzi fara motiv, te bucuri de exemplu de picăturile de rouă dimineața, apoi incepi să faci tot felul de planuri care sa-ti aduca fericirea. 
Te bucuri de tot ce te inconjoara si te bucuri foarte mult de tot, si mai ales de lucrurile minore.

(într-un viitor articol voi reveni cu mai multe amănunte despre ceea ce înseamnă trezirea spirituală)







sursa: https://viatain5d.wordpress.com

2.24.2018

”ZÂNA ȘI ZÂNUL IUBIRII” - FAMILIA TRADIȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ





IUBESC ACEASTĂ IMAGINE !
ESTE IMAGINEA CARE VORBEȘTE DESPRE IUBIRE, DESPRE NUNTA TRADIȚIONALĂ LA ROMÂNI...
TOATĂ FRUMUSEȚEA SUFLETULUI ROMÂNESC POATE FI OBSERVATĂ NU NUMAI PE CHIPURILE CELOR DOI MIRI, DAR ȘI PE COSTUMELE TRADIȚIONALE PURTATE DE ACEȘTIA ... 
BĂRBĂȚIA ȘI FEMINITATEA ÎN ADEVĂRATUL SENS, AȘA CUM DUMNEZEU A LĂSAT SĂ EXISTE, ÎȘI DAU MÂNA ȘI CLĂDESC ADEVĂRATA FAMILIE - FAMILIA ROMÂNEASCĂ !


Cât de mult se apropie de perfecţiune inima noastră, dragostea noastră ?


 
Cât de mult se apropie de perfecţiune inima noastră, dragostea noastră ? Inima ne este mai frumoasă într-o puritate timpurie, trecătoare, sau prin darurile sale spre alţii şi ale altora către ea, care o fac să pară în aparenţă departe de a fi perfectă ? Despre acest lucru ne vorbeşte Paulo Coehlo în povestea ce urmează.

Un tânăr s-a proţăpit odată în centrul unui oraş, lăudându-se în gura mare că avea cea mai frumoasă inimă de pe acele meleaguri.
O mare mulţime de oameni s-a adunat în jurul său şi i-a admirat inima ce părea să fie într-adevăr perfectă. Nu exista nici o pată sau vreun defect în ea.
Deodată, un bătrân şi-a croit cale prin gloată şi a spus răspicat, "Inima ta nu este nici pe departe atât de frumoasă ca a mea !"
Curioşi nevoie mare, oamenii s-au îngrămădit să se uite la inima bătrânului. Bătea cu putere, dar era plină de cicatrici. Unele părţi din ea fuseseră luate şi înlocuite cu altele, care nu se potriveau totuşi cu întregul, iar în câteva porţiuni, inima avea proeminențe colţuroase.
         Tânărul a privit la inima omului vârstnic şi a râs în hohote !
"Cred că glumeşti," a zis el. "Bagă bine de seamă la inima mea şi compar-o cu a ta ! Inima mea este perfectă, pe când a ta nu este decât un zgârci brăzdat de răni şi lacrimi." 
"Da, aşa este," a răspuns bătrânul. "Inima ta pare să fie perfectă la prima vedere... dar nu aş schimba-o cu a mea cu nici un preţ ! Vezi tu, fiecare cicatrice a sa reprezintă un om căruia i-am dăruit dragostea mea... Mi-am sfâşiat câte o bucată din inimă pentru a le-o oferi persoanelor iubite... Adeseori, ele mi-au dat înapoi bucăţele din inima lor, în locul celor oferite de mine însă, pentru că acestea nu s-au potrivit exact, inima mea are porţiuni neregulate, pare să fie imperfectă. Câteodată, am dat părţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dăruit nimic în schimb. A rămas astfel cu locuri goale, dar las dragostei lor către mine încă o şansă. Cu toate că aceste goluri sunt dureroase, ele rămân deschise, amintindu-mi de iubirea pe care o am faţă de aceşti oameni... şi sper că, la un moment dat, ei se vor întoarce la mine şi vor umple spaţiile goale lăsate în inimă de dragostea faţă de ei. Înţelegi acum ce înseamnă adevărata frumuseţe ?"
Tânărul a înlemnit în tăcere, în vreme ce faţa îi era năpădită de lacrimi. S-a apropiat de bătrân, şi-a împlântat mâna în inima sa viguroasă şi frumoasă, a rupt o bucată din ea, şi a dăruit-o bătrânului. Bătrânul a acceptat darul, şi l-a aşezat în inima sa, apoi a luat o bucată din inima lui plină de cicatrici şi a pus-o în inima tânărului, în locul bucăţii ce îi fusese oferită. Nu se potrivea perfect, se vedeau câteva proeminente, câteva porţiuni ieşite în afară...
Tânărul a privit la inima lui, lipsită de perfecţiunea dinainte, dar mai frumoasă decât fusese vreodată, fiindcă dragostea din inima bătrânului curgea acum prin a sa.




sursa: http://www.diane.ro