Chinezii şi firicelul de bumbac
Impactul mediatic al noii misiuni spaţiale chineze Chang'e 4 a făcut ca bătrâna Lună să revină în mod spectaculos în atenţia publicului.
Pentru prima dată, omenirea a avut prilejul să asiste la explorarea părţii întunecate a Lunii şi să afle ce se întâmplă, de pildă, dacă încerci să cultivi aici plante aduse de pe pământ.
Redeşteptarea interesului pentru Lună nu se datorează însă numai misiunii chineze Chang'e 4, ci şi ambiţiilor, tot mai făţiş exprimate de principalele agenţii spaţiale ale lumii, precum NASA, ESA şi Roscosmos, vizând construirea unui amplasament permanent pe satelitul natural al Terrei şi eventuala sa colonizare.
Ce vor chinezii să facă pe Lună
Ambiţiosul program de explorare lunară Chang'e şi-a primit numele de la zeiţa chineză a Lunii. El a fost gândit să se desfăşoare în trei mari etape.
Prima etapă a presupus amplasarea pe orbita circumlunară a unei sonde simple - obiectiv atins de Chang'e 1 în 2007 şi de Chang'e 2 în 2010.
Al doilea mare obiectiv, care a fost acum şi el atins (de misiunile Chang'e 3, în 2013 şi Chang'e 4, în ianuarie 2019), a fost aselenizarea unei sonde şi a unui rover spaţial.
În cea de-a treia etapă, chinezii îşi propun, cu ajutorul misiunilor Chang'e 5 şi Chang'e 6, să trimită pe pământ mostre lunare.
Care este însă scopul final al acestor demersuri extrem de complexe şi de costisitoare ?
Ei bine, chinezii îşi doresc, nici mai mult, nici mai puţin decât trimiterea pe termen lung a unui echipaj uman pe Lună.
Miza fundamentală a programului Chang'e este, aşadar, aceea de a determina dacă regiunea îndeplineşte sau nu criteriile pentru stabilirea unei colonii sau baze umane pe satelitul Pământului, obiectiv ce se doreşte a fi atins în preajma anului 2036.
Partea întunecată a Lunii, pentru prima dată în lumina reflectoarelor
Unul dintre cele mai mediatizate succese ale programului chinez de explorare lunară s-a produs chiar în primele zile ale acesui an, 2019.
Sonda Chang'e 4, lansată în 7 decembrie 2018, din regiunea centrală Sichuan, a reuşit să aselenizeze pe 3 ianuarie, cu succes, pe faţa ascunsă a Lunii, moment ce a marcat o premieră absolută.
Chang'e 4 a aselenizat în Bazinul Aitken, din Polul Sud al Lunii, o regiune vastă cu un diametru de aproximativ 2.500 de kilometri şi o adâncime de 13 kilometri, cu scopul de a studia mediul lunar, radiaţia cosmică şi interacţiunile dintre vântul solar şi suprafaţa Lunii.
Zona a fost considerată ca prezentând interes întrucât are o cantitate mare de apă îngheţată, rămasă aici fiindcă a fost ferită de radiaţiile solare care ar fi dezintegrat-o.
În timpul primei zile lunare, sonda şi roverul selenar (botezat Yutu 2 sau Iepurele de Jad 2 - după animalul de companie al zeiţei chineze a Lunii - şi dotat, între altele, cu o cameră panoramică, un radar capabil să penetreze solul, un spectrometru în infraroşu şi un instrument pentru analiza undelor seismice) s-au fotografiat reciproc, iar camera instalată în vârful sondei a realizat în premieră fotografii panoramice ale feţei întunecate a Lunii.
Emisfera selenară invizibilă de pe Terra nu mai fusese fotografiată şi cartografiată decât cu ajutorul sondelor spaţiale, prima fiind sonda sovietică Luna 3, în 1959.
Cartofi, rapiţă şi bumbac
Misiunea Chang'e 4 nu s-a redus însă la studierea geologiei locale, chinezii propunându-şi să efectueze un mic, dar spectaculos experiment, în cadrul căruia să testeze efectele gravitaţiei reduse a Lunii şi ale radiaţiilor solare prezente aici asupra insectelor şi plantelor.
Experimentul, numit "minibiosfera lunară", a fost selecţionat dintre cele 257 de sugestii făcute, în 2016, de mai mulţi studenţi chinezi. El a fost conceput de nu mai puţin de 28 de universităţi chineze, în frunte cu facultatea din Chongqing, şi s-a desfăşurat într-un mic container sigilat.
În recipient au fost introduse seminţe de bumbac, rapiţă, cartof, arabidopsis (o micuţă plantă erbacee), ouă de musculiţe de oţet şi drojdie, cercetătorii sperând ca toate acestea împreună să stabilească un ecosistem simplu pe suprafaţa Lunii.
De ce au ales însă oamenii de ştiinţă plante precum cartofii şi arabidopsis ?
Potrivit lui Liu Hanlong, director al experimentului şi vicepreşedinte al Universităţii Chongqing, perioada de creştere a arabidopsis-ului este scurtă, planta fiind astfel extrem de convenabil de observat.
"Iar cartofii ar putea deveni o sursă importantă de hrană pentru viitorii călători spaţiali. Experimentul nostru ne-ar putea ajuta să acumulăm suficiente cunoştinţe pentru a construi o bază lunară şi o colonie pe termen lung pe Lună", a adăugat cercetorul chinez.
O imagine care a făcut istorie: bumbacul încolţit pe Lună
Experimentul a debutat pe 3 ianuarie 2019, la doar câteva ore după aselenizare, când temperatura recipientului cu plante a fost ajustată la 24 de grade Celsius şi seminţele au fost udate.
Experimentul a debutat pe 3 ianuarie 2019, la doar câteva ore după aselenizare, când temperatura recipientului cu plante a fost ajustată la 24 de grade Celsius şi seminţele au fost udate.
La mijlocul lunii ianuarie, au apărut primele informaţii privind încolţirea seminţelor de bumbac, însoţite şi de o fotografie, care a făcut înconjurul lumii.
La foarte scurt timp după aceea, opinia publică a aflat însă că experimentului i s-a pus capăt la doar 212 ore de la debutul său. Explicaţia ?
Temperatura exterioară scăzuse la minus 53 de grade Celsius, ca urmare a pogorârii nopţii lunare, astfel încât în interiorul cilindrului nu se mai putea menţine o temperatură optimă, apropiată de 24 de grade.
Deşi, din punctul de vedere al creării unei biosfere, experimentul nu s-a soldat cu un succes, el a folosit, potrivit decanului Institutului de Tehnologie Avansată a Universităţii din Chongqing, la obţinerea "unei uriaşe cantităţi de informaţii valoroase".
La rândul său, Charles Cockell, astrobiolog în cadrul Universităţii din Edinburgh, a apreciat că experimentul realizat de chinezi pe Lună reprezintă "prima demonstraţie tehnică a faptului că putem creşte plante pe un alt corp planetar".
"Pentru viitoarele tentative de explorare spaţială cu echipaj uman, vrem să fim capabili să proiectăm sisteme de menţinere a vieţii. Acesta este un pas semnificativ în construirea unor asemenea sisteme. El ar putea totodată să deschidă calea trimiterii unui sistem automatizat de menţinere a vieţii pe Lună, care să se activeze înainte de sosirea oamenilor", a adăugat el.
În ceea ce priveşte organismele deja aduse pe suprafaţa Lunii, cercetătorii asigură că acestea se vor descompune treptat în recipientul creat special pentru acest experiment şi nu vor crea pagube mediului selenar.
Nopţile lunare, mai reci decât se credea
Îndată ce a venit noaptea lunară, care durează două săptămâni, sonda chineză a intrat în hibernare.
Pentru a rezista la frig, aparatul a avut la dispoziţie doar o alimentare minimă cu energie, prin intermediul unui generator.
Chang'e 4 a redevenit activ odată cu apariţia primelor raze de Soare, care au trezit la viaţă şi roverul spaţial Yutu 2, aflat la doar 18 metri distanţă de sondă.
Verificând temperaturile înregistrate de sonda chineză în prima noapte petrecută pe partea nevăzută a Lunii, cercetătorii au constatat că acestea au fost mai mici decât se aşteptau, ele scăzând până la -190 de grade Celsius şi fiind mai mici faţă de cele înregistrate de misiunile americane pe partea văzută a satelitului nostru natural. "Diferenţa este probabil din cauza compoziţiei solului dintre cele două părţi ale Lunii", a apreciat Zhang He, director executiv al misiunii Chang'e 4.
Noua cursă spaţială
SUA intră în competiţia pentru Lună.
SUA intră în competiţia pentru Lună.
Deşi, vreme de zeci de ani, comunitatea ştiinţifică internaţională nu mai părea să acorde o prea mare atenţie Lunii, ea părând mai degrabă tentată de o eventuală colonizare a planetei Marte, interesul pentru satelitul natural al Pământului s-a redeşteptat subit.
Acest lucru s-a întâmplat, pe de-o parte, datorită programului spaţial chinez descris mai sus, dar şi după descoperirea faptului că pe Lună ar putea exista gheaţă.
În 2004, preşedintele american George W. Bush a cerut creionarea unui plan pentru trimiterea pe Lună a unei noi misiuni cu echipaj uman, până în anul 2020. Programul a fost ulterior anulat, iar administraţia Barack Obama şi-a concentrat mai degrabă atenţia - şi fondurile - asupra Staţiei Spaţiale Internaţionale şi a unor programe vizând planeta Marte şi o serie de asteroizi.
Actualmente, "Administraţia Donald Trump" îşi doreşte dezvoltarea unei staţii orbitale selenare, numite Lunar Orbital Platform-Gateway.
În proiectul de buget pentru 2019, NASA a solicitat fonduri pentru pregătirea lansării, în 2022, a primului element al noii staţii spaţiale, care ar putea fi gata după alte două lansări, până în anul 2025.
Staţia Lunar Orbital Platform-Gateway, similară din punctul de vedere al conceptului cu Staţia Spaţială Internaţională (dar mult mai mică decât aceasta), ar urma să fie dotată cu instrumente ştiinţifice de ultimă generaţie şi să faciliteze derularea de experimente ştiinţifice în multiple domenii, de la astrofizică, fizică şi chimie, la biologie şi la psihologie umană.
Platforma orbitală selenară va fi, de asemenea, dotată cu instrumente pentru derularea unor observaţii asupra Pământului şi a Soarelui.
Mai ambiţioşi decât Donald Trump s-au arătat însă reprezentanţii mai multor companii americane, care plănuiesc crearea unor colonii selenare. Proiecte în acest sens au creionat, de pildă, Elon Musk, fondatorul "SpaceX", dar şi miliardarul american Jeff Bezos, fondatorul "Amazon" şi "Blue Origin".
Prima organizaţie privată din lume care a primit însă autorizaţia de a trimite o misiune către Lună a fost Moon Express, în 2016. Compania, înfiinţată de miliardarul Naveen Jain, cercetătorul IT Barney Pell şi omul de ştiinţă Bob Richards, ar putea deveni a patra entitate din istorie care va aseleniza, după SUA, China şi Rusia.
Planurile Rusiei se împletesc cu ale Chinei
Planurile Rusiei se împletesc cu ale Chinei
În anul 2016, Rusia şi-a propus să finalizeze construirea unei colonii umane pe Lună, până în anul 2030.
La început, baza selenară ar urma să fie ocupată de numai patru persoane, numărul oamenilor putând să crească apoi treptat, până la cel mult 12.
Până atunci, preşedintele rus Vladimir Putin a vorbit despre planurile imediate ale ţării sale, privind o studiere mai aprofundată a suprafeţei lunare, spre deosebire de cea desfăşurată în perioada sovietică.
"Specialiştii noştri vor încerca aselenizarea pe polii lunari, deoarece avem motive să credem că acolo există apă. În aceste zone se poate face şi altceva: de acolo putem lansa misiuni spaţiale pentru explorarea altor planete", a declarat Vladimir Putin, în cadrul unui interviu acordat anul trecut.
Date fiind bunele relaţii ruso-chineze, la începutul anului 2018, agenţia spaţială rusă Roscosmos şi Administraţia Spaţială Naţională din China (CNSA) au semnat un acord de cooperare în explorarea Lunii şi a Spaţiului.
Cu un an înainte, cele două agenţii semnaseră şi un program de cooperare în privinţa explorării spaţiale, pentru perioada 2018-2022.
Programul de cooperare are şase componente, care se referă la explorarea Lunii, ştiinţa şi tehnologia referitoare la spaţiu, sateliţi, componente şi materiale, urmărirea de la distanţă şi resturile spaţiale.
Europenii vor o bază lunară construită cu ajutorul imprimantelor 3D
Ambiţii mari au şi reprezentanţii Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), care consideră Luna o potenţială escală în drumul spre Marte şi care apreciază că o colonizare a satelitului natural al Terrei va deveni posibilă în următoarele două decenii.
Planurile ESA prevăd ca, din 2020, să fie trimişi pe Lună o serie de roboţi care să demareze construcţia facilităţilor unei baze lunare.
Materialele de construcţie ar urma să fie realizate din solul lunar amestecat cu o serie de compuşi, mixtura respectivă fiind trecută printr-o uriaşă imprimantă 3D.
Baza lunară, odată construită, va găzdui şi primii oameni care vor instala restul echipamentelor. Potrivit estimărilor ESA, prima bază lunară ar putea fi funcţională până în 2030.
