O polemică de Facebook, între ministrul român al Apărării Naţionale şi un lider important din PNL, citită în contextul evoluţiilor regionale, ne arată dilema şi conflictul real în care se găsesc liderii României în acest moment de criză internaţională.
Ministrul român al Apărării Naţionale a ţinut să citeze pe preşedintele Franţei atunci când a trebuit să îşi formuleze opinia cu privire la evoluţia relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă: „Trebuie să revenim la valorile de acum 30 de ani, în momentul în care gândeam securitatea alături de Rusia, nu împotriva Rusiei.”
Acest mesaj a fost criticat pe Facebook de către liderul PNL, Alina Gorghiu, care l-a acuzat pe Vasile Dîncu că a vorbit înainte să îşi fi băut cafeaua.
Replica ministrului Dîncu nu a întârziat. Acesta i-a atras atenţia Alinei Gorghiu că e vorba de o declaraţie a lui Macron, preşedintele Franţei nu vreo declaraţie „suspectă”, dar şi că atacul venit din partea unui lider PNL nu este conform cu normele ce ar trebui să permită funcţionarea coaliţiei de guvernare.
Aceste contre politice de Facebook, ar putea să pară simple conflicte în interiorul coaliţiei de guvernare, dacă ar fi citite în contextul mai larg al evenimentelor ce se desfăşoară în jurul României.
Marţi, Croaţia a adoptat o poziţie fermă în contextul crizei din Ucraina, anunţând pe canale oficiale că nu se va implica în această criză, dar şi că nu susţine aderarea Ucrainei la NATO, criticând cu cuvinte puternice politica externă a Statelor Unite.
Astăzi, pe surse diplomatice, radioul naţional bulgar dădea informaţia că Bulgaria nu va fi de acord cu suplimentarea prezenţei militare americane pe teritoriul său, dar că ar fi dispus să accepte prezenţa unor trupe franceze, potrivit Flux24.
La fel şi Slovacia a blocat un tratat care ar fi permis mărirea prezenţei militare americane pe teritoriul său încă de la sfârşitul anului trecut.
Toate aceste semnale indică schimbări importante în ceea ce priveşte viziunea geopolitică a statelor din regiune şi anunţă posibile evoluţii cel puţin interesante. Acestea presupun, după anunţul Parisului de la început de an, o mai mare implicare a Franţei în regiune, dar şi o distanţare a statelor din zonă de politica americană.
În acest context, putem citi şi schimbul de replici dintre liderii importanţi ai celor două partide ce alcătuiesc coaliţia de guvernare din România: un PSD ce este mai sensibil faţă de Uniunea Europeană şi interesele sale, şi un PNL ce este mai degrabă subordonat intereselor americane.
Căci oricât de uzuală ar fi în limba de lemn oficială expresia „euro-atlantic”, există diferenţe tot mai importante între interesele şi valorile europene şi interesele şi valorile americane. Ori Europa, aşa cum foarte corect spunea şi preşedintele Macron, citat de Vasile Dîncu, nu se poate gândi contra Rusiei ci alături de Rusia.
NATO a transmis, în paralel cu Statele Unite, răspunsuri scrise la îngrijorările transmise de către Federaţia Rusă cu privire la lipsa unor garanţii de securitate suficiente.
Între propunerile făcute de NATO, Rusiei, există şi măsuri reciproce cu privire la controlul armamentului. Astfel, NATO propune Rusiei posibilitatea de a controla bazele militare NATO din Polonia şi România, în schimbul unor inspecţii NATO la facilităţile militare ruseşti din regiunea Kaliningrad.
Baza de la Deveselu, din România, a fost subiectul mai multor îngrijorări exprimate de-a lungul timpului din partea Federaţiei Ruse.
În ciuda asigurărilor date de către NATO, SUA şi de către autorităţile româneşti cu privire la caracterul strict defensiv al bazei de la Deveselu, Rusia a atras atenţia asupra riscului că aceste capacităţi declarate defensive să fie transformate relativ repede în sistem militar ofensiv care ar putea ameninţa teritoriul naţional al Federaţiei Ruse.
De altfel, acum 4 ani, ministrul Apărării Naţionale din România, Mihai Fifor, a declarat despre existenţa rachetelor balistice la Deveselu. Ulterior a retractat această „scăpare”.
Luni, 24 ianuarie, de Ziua Unirii Principatelor Române, George Simion a dezvăluit la televizor planul pentru demiterea lui Klaus Iohannis din funcția de președinte. „Poate am fost luați în derâdere, dar suntem foarte serioși şi metodici în tot ce facem la AUR”, a spus acesta.
George Simion a explicat la televizor că AUR urmărește să-și atingă repede obiectivul de a-l demite pe Klaus Iohannis din funcția de președinte. Acesta a spus că deja a obținut semnăturile unor parlamentari social-democrați, plus liberali.
„Este cât se poate de evident că acum este o pre-campanie pentru prezidențiale. Noi strângem semnături pentru a-l da jos pas cu pas. Strângem semnături pentru a pune presiune pe parlamentari să semneze demersurile pentru suspendarea lui Klaus Iohannis şi să voteze.
Am mai multe confirmări de la parlamentari PNL şi PSD care vor vota demiterea lui Klaus Iohannis şi odată ce se va ajunge la referendum va fi demis prin vot de către români, pentru că nu trebuie să așteptăm anul 2024 pentru a scăpa de primul turist al ţării. Un parlamentar PNL a şi semnat. Am fost în Ţara Făgărașului, iar Dumitru Flucuş a semnat pentru inițierea suspendării.”, a explicat acesta.
Planul secret pentru demiterea lui Klaus Iohannis
Liderul AUR a explicat că urmărește să-l demită pe Klaus Iohannis din funcție de șef al statului prin presiune continuă pe parlamentari și guvernanți.
„Planul este să punem presiune pe parlamentari şi pe actualele forţe politice şi să obținem un vot în Parlamentul României, 50+1 ne sunt necesari. O să vedem ce se va întâmpla cu actuala coaliţie.
Nu am pierdut vremea. Suntem foarte serioși şi metodici în tot ce facem la AUR. Poate am fost luați aşa, în derâdere, dar îi asigurăm că suntem o generație nouă, tânără care va face curățenie în spaţiul politic românesc pe cale democratică”, a spus acesta.
George Simion vrea ca AUR să câștige alegerile prezidențiale
Întrebat de Mihai Gâdea dacă intenționează să candideze la alegerile prezidențiale, George Simion a răspuns ferm NU.
„Nu! Eu am 35 de ani, am tot timpul înainte. Cred că sunt oameni mult mai capabili – eu trebuie să mă pregătesc pentru viitor, pentru viitoarele funcții. Nu țintesc pentru mine să ocup anumite scaune. Sunt oameni cu experiență în viață care au ocupat funcții înalte la instituții internaționale, care pot să reprezinte AUR și să ducă partidul ca primă forță politică și să câștige pentru noi alegerile prezidențiale. Ce va fi vom vedea.”, a spus acesta la Antena 3.
USR, partid care a cerut votul românilor promiţând că va lupta contra corupţiei şi pentru meritocraţie, e marcat de noi scandaluri. Voci din partid acuză că o mână de oameni au fraudat alegerile din filialele Diaspora şi că cei incomozi sunt epuraţi. Speranţa celor care se tem că partidul va fi confiscat se îndreaptă acum spre Dacian Cioloş, care e aşteptat să vină cu soluţii şi măsuri.
În USR a izbucnit un nou scandal, unul de proporţii, după ce doi membri din filiala din Marea Britanie au fost excluşi din partid. Cei doi au fost acuzaţi de comportament calomniator şi injurios cu caracter indirect homofob la adresa unui alt membru USR. Până aici, nimic nou sub soare, în USR au avut loc o mulţime de excluderi în ultimii ani.
Noul scandal, însă, este mult mai adânc şi e vârful unui adevărat iceberg, susţin voci din USR, care vorbesc de fapte foarte grave, ce ţin chiar de domeniul penalului în filialele din Diaspora ale USR.
Mai exact, oameni din interior acuză, tot mai vocal, faptul că alegerile pentru conducerea filialelor USR din Diaspora au fost fraudate pentru ca echipa centrată în jurul lui Dan Barna să poată păstra controlul acestor filiale şi că oamenii incomozi, care sesizează derapaje, sunt daţi afară. Astfel, din filiala UK a USR au fost excluşi Ciprian Munteanu şi Bianca Albulescu, după ce aceştia au sesizat că în funcţia de vicepreşedinte al filialei din Marea Britanie a ajuns să fie ales Alexandru Meşteru, un om despre al cărui CV nu se ştie nimic şi care, potrivit unora dintre colegii săi, s-a remarcat doar prin nişte videoclipuri postate pe YouTube în urmă cu 11 ani, videoclipuri în care useristul, care îşi spune "Rebecka de la Iaşi", apare în ipostaze lascive, ba mângâindu-se pe melodii ale Laurei Andreşan, ba dând din fund pe manele, învelit în prosop roz pe care şi-l dă jos pentru a rămâne în chiloţi.
Referitor la postări, noului vicepreşedinte al filialei UK Diaspora i s-a reproşat şi o fotografie mai veche pe care acesta a simţit nevoia să o posteze pe Facebook în care apare ţinând în mână un pistol. Meşteru îşi dă like la propria postare şi se autointitulează "Şefa Mafiei."
Alexandru Meşteru a apărut recent în filiala din UK a partidului fiind "paraşutat" acolo de la filiala Iaşi iar colegii săi acuză că nu s-a remarcat prin participări la acţiunile partidului (i se cunoaşte participarea doar la o acţiune). Totuşi, a fost ales vicepreşedinte.
Surse din USR susţin că excluderile nu se vor opri la Bianca şi Ciprian care şi-au "permis" să ridice întrebări în ceea ce priveşte competenţele şi aptitudinile care îl recomandă pe Meşteru şi au semnalat faptul că acesta apare pe YouTube în ipostaze indecente, lucru care ar putea pune, finalmente, într-o lumină neplăcută partidul. Există temeri că alte 20 de nume de contestatari ai modului în care s-au desfăşurat alegerile în filială sunt pe lista de excluderi. Mai merită menţionat că excluderea celor doi a fost catalogată de unii dintre colegi drept o "execuţie". Practic, cei doi au avut câteva minute să se apere, argumentele lor n-au fost luate în considerare de şefa de filială, Gabriela Ferguson (şi ea un personaj contestat), li s-a pus în cârcă anatema de acţiuni cu caracter "homofob indirect", când, de fapt, spun colegii lor, oamenii au fost de fapt avertizori de integritate, în niciun caz homofobi.
"Filiala Diaspora a USR a devenit un laborator de experimentare a iliberalismului, abuzurilor, fraudelor şi dezbinării", susţine, într-o postare pe un grup de Facebook al partidului, unul dintre cei revoltaţi de excluderi.
"Dacă Biroul Naţional şi conducerea USR tolerează acest experiment sinistru antidemocratic săvârşit de o mână de oameni lipsiţi de orice calităţi. (...) În Diaspora continuă să se petreacă lucruri foarte grave, prin care se joacă însăşi esenţa de partid democratic a USR. Începe să fie târziu pentru USR şi nimic din ce a făcut conducerea partidului până acum nu demonstrează că a înţeles pericolul care îl paşte, că a înţeles toate motivele care au dus la prăbuşirea partidului în preferinţele electoratului din ţară şi din Diaspora", adaugă persoana respectivă.
"Nici la această ora, vicepreşedintele UK, Alexandru Meşteru, nu le-a prezentat membrilor din filială vreun CV sau vreun detaliu despre activitatea sa profesională, personală, de activism civic sau activitatea sa politică din cadrul partidului. Nu cunoaştem decât câteva detalii din activitatea artistică a VP UK, care este publică, pe YouTube, de câţiva ani", scrie o altă persoană.
Meşteru, doar vârful icebergului. Acuzaţii de fraudare brutală a alegerilor din filialele Diaspora ale USR
Surse din USR susţin că asistăm, practic, la o luptă pentru control dusă de echipa Barna care îşi doreşte controlul asupra filialelor din Diaspora. Miza ar fi una electorală - controlul pe viitoarele nominalizări pe locuri eligibile la alegerile parlamentare. Această luptă pentru contrarea puterii la echipa Barna nu e un lucru nou. Din USR au fost eliminate constant vocile incomode, însă, în presă au ieşit informatii doar despre câteva excluderi în momente cheie, precum cea a lui Oli Ardelean, a lui Vlad Teohari etc. Ele au fost însă mai multe. În plus, înainte de alegerile parlamentare precedente, pe lângă excluderi, au avut loc adevărate linşaje publice pe grupurile interne ale partidului pentru a îi elimina pe cei care voiau să candideze la Parlament pe circumscripţia diaspora, astfel încât locurile eligibile să fie ocupate de Radu Mihail şi de Ştefan Iulian Lorincz.
"A existat un proces intern în USR în care s-a făcut curăţenie, s-a făcut curăţenie permanent, se eliminau pe bandă rulantă vocile disidente. Echipa Barna face asta de la Nicuşor încoace, pe valuri succesive partidul s-a curăţat violent de vocile disidente iar cei ce au câştigat sunt cei care astăzi sunt în jurul lui Barna, Ghinea, Drulă, Moşteanu, Mălureanu, cei 14 care asigură azi majoritatea în Biroul Naţional", a declarat o sursă din USR pentru Epoch Times.
Această politică a continuat şi după fuziunea cu PLUS, fidelii lui Barna acţionând în direcţia epurării PLUS-iştilor cu aspiraţii la funcţii. O atenţie specială a primit Diaspora, cea mai importantă filială a USR şi a PLUS, de unde s-a născut revolta, momentul 10 august etc.
Astfel, de la sfârşitul anului 2020 a început un proces de eliminare a absolut tuturor vocilor incomode din USR, începând cu eliminarea fostului şef al filialei, Emanuel Stoica, pe care l-au suspendat un an din partid, după care au fost eliminaţi şi cei din echipa lui.
S-a născut apoi grupul numit "Drept", format din voci care au cerut democraţie, dreptate, oameni care aveau dreptul să facă parte din biroul filialei însă mulţi dintre ei au fost excluşi. Fiind complet blocaţi şi suspendaţi, practic toate locurile rămase vacante au fost ocupate de oamenii echipei Barna.
"Echipa Barna voia să aibă control asupra fuziunii în Diaspora şi alegerilor care urmau să aibă loc în Diaspora", susţin sursele.
Pentru ca echipa Barna să se asigure că va câştiga alegerile, după congresul la care a avut loc fuziunea USR cu PLUS s-au făcut multe transferuri în filialele din Diaspora, în vederea fraudării prin metoda autobuzul, susţin sursele. Pentru ca acest lucru să fie posibil, s-a introdus o prevedere care le permite membrilor care au domiciliul în ţară să se mute în filialele din Diaspora fără să aibă domiciliul în Diaspora. Astfel, au fost transferaţi prieteni, rude, cunoştinţe în filialele mari. În acelaşi timp, candidaturile spontane ale celor care voiau să intre în partid au fost puse pe hold. Toţi cei care au vrut să intre în partid din simpatie pentru Cioloş sau USR-PLUS n-au reuşit, candidaturile fiind amânate până după alegeri, ca să nu fie surprize la vot.
Ca să fie siguri că au majoritate absolută în fililale foarte mari precum Spania, Italia, UK, fidelii lui Barna au mai operat pe un plan, în subpunctul unui mesaj mai lung a apărut ideea că cei care îşi doresc să voteze la alegerile pentru conducerile filialelor trebuie să îşi valideze e-mailurile, susţin sursele. Evident, cum nu toţi membrii de partid stau cu ochii pe e-mailuri, multora le-a scăpat informaţia şi astfel au fost eliminaţi 700 de membri cu drept de vot. Sursa citată susţine că între filialele din Diaspora au avut loc transferuri bizare, unele reale, altele fictive şi aşa s-a obţinut majoritatea.
Etapa următoare au fost epurările, începute cu Ciprian Munteanu şi Bianca Albulescu, care s-au arătat contrariaţi de faptul că o persoană apărută pe nepusă masă în filială a deveni vicepreşedinte în câteva săptămâni. Practic, e bizar că acesta să fi obţinut voturile colegilor în detrimentul altora cu activitate în filială, în condiţiile în care nou-venitul nu se remarcase prin mai nimic.
La o căutare pe Google, Munteanu şi Albulescu au găsit nu articole despre realizările acestuia în vreun domeniu, ci filmuleţe pe un canal de YouTube în care acesta se expune mângâindu-se lasciv. Cei doi au denunţat această obscenitate, susţin colegii lor, şi s-au trezit excluşi în cadrul unei şedinţe de tip stalinist.
Surse din USR susţin că alte 20 de persoane sunt pe lista celor incomozi care ar urma să fie excluşi.
Comisia electorală a USR a constatat probleme grave la votul din Diaspora şi a cerut reluarea alegerilor. Raportul a fost ignorat
Raportul Comisiei Electorale, formate paritar din oameni USR şi PLUS, a constatat numeroase încălcări ale legii electorale pe care le-a semnalat Biroului Naţional şi a recomandat reluarea alegerilor. Acestea însă nu s-au reluat, evident. După informaţiile noastre, la nivel naţional Dacian Cioloş a dispus crearea unei comisii care să verifice acuzaţiile.
Mai jos, concluziile Comisiei Electorale a USR.
Poziţia şefei filialei UK a USR, Gabriela Ferguson
Redacţia noastră a încercat să obţină o poziţie de la Dacian Cioloş. Vom publica poziţia dumnealui când şi dacă ne va parveni. Am solicitat informaţii şi şefei filialei USR din Marea Britanie, Gabriela Ferguson. Iniţial, ne-a transmis că nu îi e clar scopul articolului nostru şi ce relevanţă are pentru România, aceasta în condiţiile în care USR, partid care a promis românilor că va lupta contra corupţiei, este marcat de acuzaţii grave, de fraudare a alegerilor interne, acuzaţiile venind din partea propriilor membri, nu ai opoziţiei.
După acest răspuns care seamănă uluitor cu cele ale Vioricăi Dăncilă - care, în momentul când era întrebată de vila de la Predeal ne trimitea să îl întrebăm pe Iohannis de ce are şase case - Gabriela Ferguson a venit cu o serie de răspunsuri pe care le prezentăm mai jos. Gabriela Ferguson aruncă la Cioloş vina pentru modul în care s-a procedat cu e-mailurile.
Acuzaţiile de fraudare
Alegerile din decembrie 2021 s-au desfăşurat pe o procedură nouă, propusă de Preşedintele USR Dacian Cioloş, aprobată de Biroul Naţional şi implementată de Secretariatul General, care implică o verificare adiţională a adreselor de email ale membrilor;
Cei care din varii motive nu au îndeplinit această procedură simplă nu au figurat în corpul electoral conform regulamentelor în vigoare.
În niciun caz nu poate fi vorba de fraudă.
Biroul Naţional a monitorizat îndeaproape aceste alegeri fiind primele desfăşurate pe noul model de reorganizare a Filialei Diaspora, luând act de rezultatul acestora.
Câte persoane s-au înscris în filiala UK în perioada octombrie-decembrie 2021?
La ora actuală, Filiala Locală Marea Britanie este formată din 1089 de membri. În perioada octombrie-noiembrie 2021 s-au efectuat 19 admiteri de noi membri, dintre care 2 transferuri din alte filiale USR.
Câte dintre aceste persoane aveau domiciliul în Marea Britanie?
Conform declaraţiilor membrilor la interviu, toţi locuiau în Marea Britanie la data admiterii.
Dl Alexandru Meşteru are domiciliul/reşedinţa în Marea Britanie?
Da, această persoană locuieşte în Marea Britanie din Aprilie 2021.
În baza căror argumente au fost excluşi Ciprian Munteanu şi Bianca Albulescu? Cum s-a ajuns la concluzia că aceştia au avut comportament calomniator şi injurios şi cu caracter homofob indirect? De ce o sancţiune atât de drastică?
Cei doi au fost excluşi în urma sesizărilor efectuate de doi membri USR, care au fost înaintate Biroului Local D1: Marea Britanie. Aceştia au acuzat încălcarea Art. 13 din Statutul USR, care menţionează “Membrii USR au îndatorirea [...] să nu aibă un comportament injurios sau calomniator la adresa altui membru USR”.
Reclamanţii au ataşat şi capturi de ecran care dovedesc campania de hărţuire pe care persoanele sancţionate au efectuat-o, precum şi caracterul denigrant şi discriminatoriu. A fost aplicată sancţiunea maximă din cauza gravităţii comportamentului reclamat precum şi lipsei oricărui fel de scuze sau regrete faţă de acţiunile întreprinse. Cei doi au fost invitaţi la audieri pentru a-şi exercita dreptul la apărare, însă aceştia nu au arătat în niciun fel remuşcare sau că ar considera că au făcut ceva greşit prin acţiunile lor. Persoanele sancţionate au posibilitatea de a contesta decizia la Comisia Locală de Arbitraj a filialei D1, conform Statutului USR.
Cum comentaţi informaţia că se pregăteşte încă o rundă de 20 de excluderi în filiala pe care o conduceţi?
La ora actuală nu există nicio altă sesizare trimisă către Biroul Local D1.
Redăm, mai jos, postările care le-au adus excluderea lui Ciprian Munteanu şi Biancăi Albulescu.
Postarea Biancăi Albulescu:
„Nu pot decât să mă bucur şi să aplaud eforturile necontenite în slujba partidului, precum şi avansarea atât de incredibilă în timp aşa scurt...a colegului nostru, vicepreşedinte în D1!
Aşa cum la un moment dat, în mod repetat Gabriela Ferguson îl lăuda în call-uri şi îl prezenta pe noul coleg Alexandru Meşteru ca fiind mâna dreaptă a lui Cosette de la Iaşi, furat (deh..deja ştim cum e cu noţiunea asta la noul preşedinte, blink blink plagiatul e tot furt) cu greu de la acesta şi adus în D1UK după rugăminţi şi lacrimi, iar el în modestia caracteristică ne spunea cum a terminat o facultate de geografie în România şi cum lucrează cot la cot cu Anca Dragu pentru implementarea la nivel naţional a unui proiect de panouri fotovoltaice, deşi... expertiza sau experienţa în domeniu se rezumă la canci.
Detalii, detalii.... Implicarea în vorbe se caută şi talente nemăsurate.
Abia în dimineaţa acesta am aflat de fapt ce îl recomandă...talentul!
În final vă zic.. accept! Accept acest preşedinte şi acest vicepreşedinte în UK!
Nici nu am cum să nu!
Este clar că talentul şi determinarea l-au dus departe de Iaşi, în sufletul Londrei!
Cheers, mate! Big love!”
Notă: Imaginile video cu Alexandru Meşteru au fost incluse în material deoarece sunt relevante pentru înţelegerea situaţiei, având în vedere faptul că doi membri ai USR au fost exluşi pentru semnalarea lor. De altfel, acestea sunt publice, pe YouTube.
Croația își va retrage toate trupele din forțele NATO aflate în Europa de Est în cazul unui conflict între Rusia și Ucraina, a declarat marți președintele croat Zoran Milanovic, citat de agenția de stat rusă TASS.
„În calitate de comandant suprem am urmărit cu atenție afirmații care arată că NATO - nu doar o țară, Statele Unite - își consolidează prezența și trimite nave de recunoaștere. Nu avem nimic de-a face cu acest lucru și nu vom avea nimic de-a face cu el. Garantez asta”, a declarat el.
„Croația nu va trimite trupe în cazul unei escaladări. Dimpotrivă, ne vom retrage toate trupele până la ultimul soldat croat”, a mai spus el.
Președintele croat a spus că decizia „nu are nicio legătură cu Ucraina sau Rusia, are legătură cu dinamica politicii interne americane a lui Joe Biden și a administrației sale, pe care l-am susținut (...) dar văd un comportament periculos în probleme de securitate internațională”, potrivit agenției de stat RIA Novosti.
Milanovic i-a menționat de asemenea pe rivalii săi politici, ministrul de externe Gordan Grlic-Radman, ministrul apărării Mario Banozic și prim-ministrul Andrej Plenkovic
„Grlic-Radman și Banozic sunt liberi să se ducă la Bruxelles. În ceea ce privește armata croată, Croația nu va participa la acest lucru [o intervenție în Ucraina]. Nimic nu se va alege de asta. Plenkovic poate amenința Rusia cât dorește. Croația ar trebui să fugă de acest lucru ca de foc”, a mai spus președintele croat.
Declarațiile lui Milanovic au fost pe amplu redate de presa din Rusia, inclusiv de publicații independente precum The Moscow Times sau ziarul financiar Kommersant.
Zoran Milanovic a fost ales președinte al Croației la alegerile organizate în această țară în ianuarie 2020. Înainte de a fi ales președinte el a fost prim-ministru al Croației între 2011 și 2016 și liderul Partidului Social Democrat croat între 2007 și 2016.
Președintele Croației are în mare parte un rol ceremonial însă el are atribuții în domeniul apărării și relațiilor externe, fiind totodată comandantul suprem al forțelor armate.
Croația a aderat oficial la NATO pe 1 aprilie 2009.
Avocatul Gheorghe Piperea vrea să facă lumină în zona persoanelor publice care promovează diferite produse, vaccinuri sau „soluții” medicale.
”Voi promova un proiect de lege care să îi oblige pe medici, laboranți, cercetători, pe profesorii de medicină și pe politicieni să poarte la vedere ecusoane cu corporațiile care îi sponsorizează”, a scris Piperea pe facebook.
El a spus că ține neapărat să fie enervant încercând să trezească lumea din hipnoză și a făcut comparația cu sportivii profesioniști care afișează cu mândrie mărcile corporațiilor care îi sponsorizează.
În mare măsură, arată Piperea, competițiile sportive sunt concursuri de mușchi financiari între sponsori și mult booster.
La fel ar trebui să fie obligați și medicii, specialiștii și politicienii, crede Piperea.
”Dar măcar vom ști că, atunci când ne vorbește specialistul, eroul din linia întâi, tehnocratul sau politicianul preocupat până la lacrimi de sănătatea și siguranța noastră, ne vorbesc faizer, mondena, castazevzeca sau gionsonșigionson”, este concluzia avocatului, lider al mișcării România Nesupusă.
Planurile agresive ale SUA și NATO în Europa de Est se lovesc de zidul impracticabil al capacităților de apărare rusești.
Washingtonul și Bruxellesul sunt depășiți de realitatea curentă. Politica Occidentului în raport cu Federația Rusă conduce la un adevărat suicid geopolitic al “partenerilor”.
În locul planului constructiv și structurat, propus de Moscova, de consolidare a securității globale în baza principiilor de egalitate a părților, americanii și partenerii lor europeni elaborează variante rupte de realitate de suprimare militară a Rusiei pe un front larg, de la Marea Baltică până la Marea Neagră. De parcă o ipotetică înfrângere a Rusiei într-un război n-ar presupune și o distrugere în mod automat a Statelor Unite și a altor țări NATO.
Voi reaminti parametrii ale inevitabilului – punctul 17 al Fundamentelor Politicii de Stat (strategiei) a descurajării nucleare: “Rusia își rezervă dreptul de a utiliza arma nucleară în replică la utilizarea împotriva ei și (sau) a aliaților ei a armelor nucleare și a altor arme de distrugere în masă, precum și în cazul unei agresiuni asupra Rusiei cu utilizarea armelor convenționale, atunci când este pusă în pericol însăși existența statului. Decizia cu privire la utilizarea armelor nucleare este luată de președintele Federației Ruse”. Deloc “democratic”, în schimb, operativ și eficient.
Aparent, în situația unei distrugeri garantate în orice război cu Rusia, strategii și politicienii occidentali ar trebui să facă un pas în urmă, în arealul sigur al NATO de până la 1997, ocupându-se de căutarea unor soluții pașnice. Cu toate acestea, ceva îi împiedică să reacționeze adecvat.
După ce au primit un șut din partea talibanilor în august 2021, SUA încearcă să se “revanșeze” în Europa de Est, își mobilizează forțele și mijloacele sateliților și limitrofilor pentru un război cu Rusia – o putere nucleară și avansată tehnologic.
Analiștii americani generează în planurile de “neutralizare” a Kaliningradului cu ajutorul trupelor Lituaniei și Poloniei. Varșovia și Vilniusul nu sunt gata să lupte și să moară eroic pentru interesele Washingtonului. Preferă să ajute doar cu declarații războinice și cu arme ușoare de producție americană pe “frontul ucrainean”, fără a intra într-o confruntare militară directă cu Moscova și Minsk.
La rândul său, slabul regim de la Kiev speră să atragă în războiul cu Rusia pe americani și vest-europeni. Un astfel de circ este periculos și poate provoca milioane de victime în America de Nord și Europa.
“Oportunități nemaivăzute”
În Lituania, învecinată cu regiunea Kaliningrad, pe 19-21 ianuarie a activat un grup de experți străini ai NATO. Partenerii mai mari au apreciat progresele în domeniul sistemului de apărare națională și a subliniat importanța majorării cheltuielilor Lituaniei în sfera militară până la nivelul de “peste 2 la sută din PIB”.
Ministrul Apărării, Arvydas Anusauskas, a rezumat: “Lituania și-a consolidat semnificativ forțele armate... Militarii noștri corespund standardelor înalte ale NATO. Achizițiile de arme moderne ne-au oferit oportunități nemaivăzute”.
În realitate, Lituania doar își continuă extinderea și dezvoltarea poligoanelor de instrucție, pentru asigurarea celor mai bune condiții trupelor aliate (străine). “Oportunitățile nemaivăzute” ale forțelor armate fără niciun tanc, o navă cu rachete sau un avion de vânătoare – e o exagerare vădită. În clasamentul mondial al puterii militare Lituania ocupă locul 85 din 140. Pe flancul estic al NATO, forțele armate naționale (16 mii militari) sunt incapabile să îndeplinească de unele singure sarcini de luptă serioase.
Lituania este incapabilă tehnologic să atace regiunea Kaliningrad cu astfel de forte, chiar și cu sprijinul trupelor poloneze. Orice tentative va fi curmată de Rusia în primele ore, infrastructura militară a statului agresor va fi distrusă metodic din aer, similar scenariului “georgian” din anul 2008. Nimeni nu-i va putea ajuta.
Unitățile britanice și franceze din Estonia se află la o distanță scurtă de Sankt Petersburg, însă în situația unui conflict armat unitățile avansate ale trupelor străine vor fugi primele (vezi bătălia de la Dunkerque).
Kaliningradul este asemenea unui pumnal, înfipt în coastele NATO. Aici a fost creată un sistem de apărare antiaeriană, este dislocată Flota de la Marea Baltică (nave cu rachetă și submarine, aviația navală și un regiment de tancuri), brigăzi puternice de rachetă, regimente de aviație de asalt, un corp de armată.
Statele Unite și aliații lor nu vor fi în stare să schimbe raportul de forțe în regiunea Baltică printr-o eventuală desfășurare a sistemelor Patriot, tancurile M1 Abrams și avioanele „invizibile” F-35 (aceste arme nu și-au demonstrat niciodată eficiența în condiții de luptă). Berlin, Stockholm și Helsinki înțeleg prea bine acest lucru: nemții nu se grăbesc la un război cu Rusia și nu sunt dispuși să ofere arme Ucrainei, suedezii și finlandezii nu intenționează să adere la NATO (chiar dacă americanii îi invită insistent în această capcană).
Războinică verbal, Varșovia ezită, odată ce “tot țărmul Rusiei este protejat sigur de brigăzile de rachetă”, iar navele rusești de asalt și avioanele vor distruge operative (și cu o precizie înaltă) orice inamic în Europa.
În regiunea baltică NATO va putea doar să simuleze o activitate militară, fără a risca să se confrunte cu niște consecințe grave (exerciții, patrulări), însă și acest “dans cu săbii” devine un tabu. În pofida unei panici artificiale în ceea ce privește “invazia rusească”, Pentagonul nu a primit niciun fel de “solicitări concrete” din partea aliaților pentru sporirea prezenței militare a SUA în Europa.
Rusia va constrânge “partenerii” la pace
Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a declarat pe 21 ianuarie că trupele străine ale NATO sunt obligate să se retragă din Bulgaria și România. Acest semnal clar (algoritmul de securitate) în măsură deplină se referă și la statele Baltice, și la celelalte nouă state, acceptate în alianță după 1996 (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Albania, Croația, Muntenegru, Macedonia de Nord).
Remarcăm, Rusia nu pretinde la suveranitate, la teritoriul țărilor din spațiul post-sovietic, fiind îngrijorată doar în legătură cu securitatea egală, indivizibilă pentru toți (inclusiv SUA). Și atunci când Der Spiegel anunță despre probabilitatea aplicării de către Rusia a unor lovituri de-a lungul frontului NATO, trebuie să înțelegem: o astfel de reacție ar putea fi doar un răspuns la o agresiune directă sau de tip hibrid a SUA și alianței.
Potențialul tehnologic și nivelul capacității de luptă a Forțelor Armate ale Rusiei permite aplicarea unor lovituri și asupra frontului și în adâncime. Spre exemplu, Flota Navala și Forțele Aerospațiale ale Rusiei se pregătesc de lansări a rachetelor și a bombelor în preajma Marii Britanii și Irlandei – manevrele vor avea loc la începutul lui februarie, la 240 de kilometri Sud-Vest de țărmul comitatului Cork. Pe acest fundal ministrul Apărării al Rusiei, Serghei Șoigu, l-a invitat pe omologul său britanic Ben Wallace pentru discutarea problemelor actuale în domeniul securității.
Rusia a anunțat desfășurarea în ianuarie-februarie a unor exerciții de amploare în Oceanul Planetar, cu participarea tuturor flotelor – peste 140 de nave militare și submarine. Nu se știe de câte posibilități de convingere diplomatică dispune Rusia și de constrângere militară a „partenerilor” la pace, însă Kremlinul nu obișnuiește să arunce vorbe în vânt.
Proiectul acordului de pace în condiții rusești reprezintă o necesitate conștientizată și un mijloc tehnologic de a atinge scopurile propuse, în pofida opoziției SUA și NATO.
Multiplele mișcări ale Rusiei face mai eficient sprijinul din partea aliaților. Așa, în ajunul exercițiilor comune “Union Resolve 2022”, Belarus găzduiește pe teritoriul său un număr semnificativ de trupe și arme rusești – săptămâna trecut au sosit 33 de eșaloane.
Minskul devine „cel de-al doilea pumnal” în inima NATO – în Belarus sosesc diviziile S-400 Triumf și Panțîr-S, Iskander-M, 12 avioane Su-35S.
Legenda exercițiilor constă în respingerea unei agresiuni externe. Acțiunile practice ale trupelor de pe 10-20 februarie vor cuprinde poligoanele Domanovski, Obuz-Lesnovski, Gojski, Brestski, Osipoviciski și aerodromurile Baranovici, Maciuliși, Lunineț, Lida. E o demonstrare onestă a supremației militare totale pe teatrul de acțiuni militare din Europa din partea Uniunii Statale (Rusia-Belarus – n.n.) monolite în raport cu “echipa” divizată a NATO.
Opțiunile cooperării cu statele aliate în apropierea teritoriului continental al SUA reprezintă un subiect aparte, însă scurgerile de informați despre bazele militare rusești în Venezuela și staționarea submarinelor nucleare ale Flotei Navale ale Rusiei în Cuba nu par accidentale.
În condițiile unei turbulențe globale, americanii încearcă să lungească negocierile pentru securitate de la Viena și să schimbe conținutul ei. Publicația Atlantico vine cu o prognoză tristă: “Occidentul condus de americani… se mișcă inevitabil către un suicid geopolitic. Negarea realităților lui istorice și geografice și disprețul lui pentru interesele altora ar putea să se întoarcă împotriva lui înșiși”. Nu știm ce am mai putea adăuga aici.
Șeful delegației Rusiei la negocierile de la Viena, Constantin Gavrilov, a declarat pe 23 ianuarie că Rusia nu va aștepta la infinit răspunsurile din partea SUA și NATO la propunerile sale pentru securitate, iar dacă Occidentul va ignora cerințele Moscovei, atunci Rusia își va asigura securitatea în Europa prin alte mijloace, urmările cărora “vor simți pe propria piele atât americanii, cât și europenii”.
Mai devreme, viceministrul de Externe al Rusiei, Serghei Reabkov, a subliniat: în cazul în care Moscova va fi dezamăgită de răspunsul Occidentului la garanțiile de securitate, va fi nevoită să recurgă la decizii politice serioase. În cazul dat nu este vorba deloc de niște figuri de stil.
Jurnaliștii europeni, prezenți luni la briefingul Comisiei Europene la Bruxelles, s-au întrebat de ce UE alocă resurse financiare suplimentare Ucrainei, în timp ce Curtea de Conturi a Uniunii Europene a prezentat anul trecut un raport, potrivit căruia Kievul nu a reușit să combată corupția din țară, iar asistența financiară a Ucrainei din partea UE s-a dovedit a fi ineficientă.
Luni, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat că UE intenționează să aloce Ucrainei un ajutor financiar suplimentar în valoare de 1,2 miliarde de euro pe fundalul situației tensionate din această țară.
Jurnalistul publicației italiene Radio Radicale, David Caretta, a adresat o întrebare reprezentantului Comisiei Europene dacă instituția ia în considerație acele probleme, invocate anul trecut de Curtea de Conturi a UE, atunci când anunța măsuri de sprijin pentru Ucraina.
Purtătorul de cuvânt al Comisiei, Eric Mamer, a declarat la rândul său că “trebuie să luăm în considerație realitatea cu care se confruntă astăzi Ucraina. Rusia a creat o tensiune care afectează Ucraina, este necesară solidaritatea comunității internaționale în ansamblu și a UE în particular pentru combaterea acestei tensiuni, a acestei situații”.
Totodată, el a subliniat că “acest lucru nu presupune renunțarea la eforturile Ucrainei de a-și continua eforturile pentru modernizarea, consolidarea instituțiilor și a rezilienței”. Potrivit lui, Comisia Europeană va lua în calcul ambele aspecte la acordarea asistenței Ucrainei.
În toamna anului trecut, Curtea de Conturi a UE (ECA) a criticat politica europeană față de Ucraina, care, în opinia ei, nu a fost eficientă în combaterea corupției, în ciuda asistenței financiare semnificative din partea UE.
În raport se menționează că sprijinul reformelor în Ucraina din partea UE s-au dovedit a fi ineficiente în combaterea corupției mari, în special, a oligarhilor. În legătură cu acest fapt, auditoria au recomandat UE să elaboreze până la sfârșitul anului 2022 o strategie etapizată de combatere a marii corupții în Ucraina, inclusive prin sancțiuni împotriva oligarhilor ucraineni (interzicerea călătoriilor în UE și înghețarea activelor de pe teritoriul UE).
La 24 ianuarie 1882, aniversând Unirea Principatelor Române, Mihai Eminescu fonda, împreună cu alți militanți pentru "Dacia Mare”, Societatea "CARPAȚII”, o organizație naționalistă cu caracter semi-secret, ce-și propunea – conform Statutului scos la lumină de Augustin Z. N. Pop – "sprijinirea după puteri a oricărui scop și a oricărei întreprinderi românesci” (Augustin Z. N. Pop, Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1969, P. 301 – 305 – După broșura rară, cu acest titlu – Statutele Societății "Carpații” – apărută la București în 1883, în tipografia Ștefan Mihăilescu din București, str. Covaci 14, imprimerie în care se culegea din 1881 ziarul Timpul [unde era prim-redactor Eminescu] – n.a.). Integral la Mihai-Eminescu.Ro - Eminescu urmărit de agenții austro-ungari pentru "Dacia Mare” și Societatea "Carpații”. DOCUMENTE de la Cernăuți și Viena
Maria Filipoiu: Mihai Eminescu – Promotor al Unirii
„În Unire e tăria” – Mihai Eminescu
Simbolul culturii naționale – Mihai Eminescu – rămâne un reper fundamental în istorie, unire, tradiție, limbă și neam, cultura națională și universală, valori ce reprezintă poporul roman ca fiind creator de valori spirituale, prin opere de dimensiune cosmică, ce străbat veșnicia.
Ca poet național și mare jurnalist din istoria neamului, remarcabil prin profunzimea gândirii, Eminescu a depășit granițele patriei în care s-a născut, încă din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, fiind în același timp imaginea-simbol a zbuciumului pentru idealul unirii provinciilor istorice românești, care se aflau sub stăpânire străină. Identificat cu însuși sufletul poporului roman, din sânul căruia a ieșit ca un miracol spre a se înălța în cultura universală, poetul de geniu a cuprins în potențialul său creativ, spiritul critic și patriotic la toate problemele majore ale epocii în care a trăit – o perioadă istorică de mari frământări – când națiunile europene își conturau statalitatea.
„Eminescu este o conștiință de cultură completă.” – Constantin Noica
Ca spirit entuziast al veacului emancipărilor naționale, informat și cu o viziune largă asupra atmosferei generale europene, cu o luciditate fantastică și cunoscător foarte bun al situației dureroase a românilor din teritoriile românești ocupate, Eminescu nu putea să nu se angajeze în lupta pentru o națiune românească modernă, cum s-au implicat alți mari creatori contemporani progresiști din centrul și sud-estul european, pentru propășirea idealurilor naționale și eliberarea statelor de sub dominația imperiilor expansioniste.
În viziunea tânărului Eminescu – ca și în cea a ctitorului României moderne – Țara Românească nu era numai Regatul propriu-zis, ci cuprindea provinciile istorice locuite de români aflate sub ocupație străină, pe care le dorea unite politic și administrativ, având în vedere legătura indestructibilă de limbă, istorie, tradiție, cultură, remarcate în jurnalele peregrinărilor ca adolescent din „Ducatul Bucovinei” (Moldova), din Ardeal, Banat, Muntenia, folosind termenul de România în scrisoarea trimisă lui Iosif Vulcan, care îl publicase ca debutant în „Familia”numărul din 25 febr./ 9 martie 1866) cu poezia – „De-aș avea” .
„Mult stimate domnule și amice, mulțumesc pentru onorariul trimis – cel dintâi pentru lucrări literare pe care l-am primit vrodată-n viață. În România domnește demagogia: și în politică, și în literatură; precum omul onest rămâne aici necunoscut în viața publică, astfel talentul adevărat e înecat de buruiana rea a mediocrităților, a acelei școale care crede a putea înlocui talentul prin impertinență și prin admirație reciprocă. Iartă-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur că a fost pentru mine o rară mângâiere de-a mă vedea remunerat dintr-un colț atât de depărtat al României, din Oradea-Mare”. – Mihai Eminescu – Scrisoare către Iosif Vulcan
Același termen este folosit în sintagma „poporul mare, românesc”, apoi în poemul ce a înflăcărat inimile a zeci de generații de români „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” (textul original : „Ce-ți doresc eu ție, dulce România”) publicat la vârsta de doar 17 ani, dar care denotă maturitate și profunzime a gândirii și trăirii pentru un ideal național. Astfel, Eminescu vede România rotundă, la fel cum o văzuseră Kogălniceanu (la 1843), Dimitrie Cantemir și alți cărturari patrioți, ca întregul teritoriu în care se vorbește românește, „de la Nistru pân-la Tisa” – nemuritoarea Doină.
El și-a asumat misiunea de scriitor patriotic, așa cum au făcut marile personalități europene ale vremii, dedicate națiunilor pe care le reprezentau: „…nu ezita nicio clipă să vorbească despre visele sale mărețe privind soarta la aceea dată a Principatelor Române”. – Theodor Ștefanelli (coleg la Cernăuți)
Concludentă este și afirmația lui Ioan Slavici în „Eminescu-omul” (volumul "Amintiri”).
„N-am cunoscut om stăpânit deopotrivă cu dânsul de gândul unității naționale și de pornirea de a se da întreg pentru ridicarea neamului românesc. Tânărul poet era un naționalist și foarte pornit spre intoleranță când venea vorba de nația română și România.” – Ioan Slavici
Întotdeauna, adolescentul Eminescu era animat de un singur gând: unirea românilor și eliberarea de sub stăpânirea austro-ungară. După înființarea (împreună cu alți tineri) a cercului „Orientul” (1 apr. 1869), care avea ca scop strângerea textelor referitoare la cultura și istoria națională, publică în „Federatiunea” din Pesta, articolele incendiare: Să facem un congres! În Unire e tăria și „Echilibrul”care pun în valoare maturitatea gândirii sale, faptul că era foarte bine informat, dovedind o bună cunoaștere a situației politice din Europa („Federațiunea”, nr. 34-366, din 10/22 apr. 1870; nr.38-370, din 22 apr./4 mai 1970; nr. 39-371 din 29 apr./11 mai 187).
„Eminescu, om avântat, de o fire impulsivă, cu mintea luminoasă, cu sufletul plin de duioșie și cu o extraordinară cultură generală, era nesecat în gândiri ademenitoare.” – Ioan Slavici
Evenimentele vremii arată că Mihai Eminescu a avut aceste convingeri unioniste, încă din din copilărie, fiind familiarizat cu dragostea față de românism, insuflată de către dascălii săi de la Cernăuți: Aron Pumnul și Nicolae Pătrașcu. În anul Unirii Principatelor – 24 Ianuarie 1859 – deși avea doar 9 ani, copilul Mihai Eminescu, în viziunea lui de mărire a țării începea să i se trezească patriotismul.
„ În ajunul Unirei, tatăl său plecă la Iași, iar el, auzind de la țăranii strânși în fața casei Popii Vasile că se va înfăptui a doua zi actul Unirei, se întoarse repede acasă strigând de bucurie: «-Ura! Trăiască Unirea! » Și, fără să mai aștepte, începu de cu noapte să împodobească gardul și pridvorul casei cu ramuri de brad verde și ferestrele cu hârtie colorată. A doua zi, cântece și veselie pe toți țăranii din sat, care cu micul Eminescu printre ei jucau de cutremurau dealurile și răsunau pădurile” – Nicolae Petrașcu.
Domnia lui Cuza și reformele sale l-au găsit pe Mihai Eminescu în etapa formării școlare, manifestând o prețuire aparte față de domnitor. Personal, l-a vizitat pe făuritorul Unirii Principatelor – Alexandru Ioan Cuza – la Döbling în 1870 (când studia la Viena), vizită care îl va marca definitiv: „Vor trece veacuri și nu va exista român căruia să nu-i crape obrazul de rușine de câte ori va răsfoi istoria neamului său la pagina lui 11 februarie și stigmatizarea acelei negre felonii va răsări pururea în memoria generațiilor, precum în orice an răsare iarba lângă mormântul vândutului Domn.” – „Timpul”, 27 februarie 1882.
Pe 24 ianuarie 1882, Eminescu a înființat societatea secretă „Carpații”, pentru unirea tuturor românilor, care a fost desființată brutal la 28 iunie 1883, pregătindu-i-se scoaterea din viața publică, sub acuzația că ar avea probleme psihice. De atunci a început calvarul vieții lui, cu spitalizări repetate în țară și străinătate. S-a stins din viață în ziua de 15 iunie 1889 (în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9), moartea lui fiind anunțată în Ziarul „Românul” în ziua următoare: „Eminescu nu mai este.” A fost înmormântat la Cimitirul „Belu” din București, devenit loc de pelerinaj pentru poeții din toate generațiile, dar și pentru cei care l-au iubit ca poet și jurnalist de marcă.
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viață, cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivit vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. – George Călinescu
Mihai Eminescu a devenit Simbolul Culturii Naționale, fără de care am fi mai săraci și neînsemnați.
„Fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci.” – Tudor Vianu
Eminescu este identitatea culturală a poporului român.
Cinstiți memoria poetului, citindu-i opera!
VINO, EMINE, LA UNIRE!
(sonet Unirii)
Mai vino, Emine, din nemurire
Pe-o rază de astru în al tău popor,
Înveșmântat în straie de Tricolor
Să cinstim a patriei întregire!
Vino cu voievodul ce i-a fost ctitor,
Să-l elogiem la Mica Unire!
Că-n vizionara ta prorocire
Și Cuza-Vodă este nemuritor.
Coboară-te din sferele înalte
Cu spirit genial în neam întrupat,
Din soarta țării s-alungi nedreptate!
Te-așteaptă teiul de ani împovărat
Și „Hora Unirii”, ca să-ți vezi frate
Lăcrimând pentru pământ înstrăinat.
Maria FILIPOIU
Revista Floare Albastră a Centrului Cultural Spiritual Văratic de pe lângă Mănăstirea Varatic
România este împinsă să se amestece într-un conflict care nu este al ei. Cel dintre Ucraina și Rusia.
Ucraina nu este o țară membră a NATO, pentru a putea invoca faimosul Articol 5, de apărare colectivă. Însă, pe 22 decembrie 2021, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, nu excludea o implicare „în plan bilateral”, în virtutea „parteneriatului” cu Alianța Nord-Atlantică.
Iată ce declara el la emisiunea Observator:
„NATO nu are Ucraina ca și (sic!) țară aliată. Articolul 5, articolul mușchetarilor, nu se aplică în cazul Ucrainei. Este un partener pentru noi, este o țară candidată, dar nu se aplică articolul 5 pentru Ucraina. Asta nu înseamnă că țări din NATO, în plan bilateral, și ați văzut Statele Unite, Canada, Turcia, Lituania, ajută o armată ucraineană militar, care să poată să își apere țara și să aibă evident o capacitate de a se apăra și a cauza daune părții agresoare. Dar nu la nivel de alianță. Specialiști NATO care să ajute armata ucraineană să devină un organism occidental, facem asta și vom continua.”
Pe 8 ianuarie, Joe Biden dădea asigurări că nu are nici o intenție de a trimite trupe AMERICANE în Ucraina.
Pe 14 ianuarie, New York Times dezvăluia că România, alături de Polonia și Slovacia, va pregăti trupe de gherilă ucrainene și va oferi adăpost forțelor ucrainene în cazul unei eventuale ofensive rusești.
Coroborate, cele trei informații arată cu claritate că România este pe cale să fie transformată într-o țintă pentru Rusia, în condițiile în care Washingtonul încearcă să scoată castanele din foc cu mâna altora.
Iar atunci când Biden încearcă să scoată castane din foc, ar trebui să ne păzim cu toții: am văzut dezastrul retragerii din Afganistan și câte parale a dat pe foștii aliați abandonați la Kabul.
La urma urmei, de ce s-ar implica România în conflictul dintre Ucraina și Rusia? Nici una nu îi este prietenă. Dimpotrivă.
Regimul de la Kiev duce o politică agresivă împotriva românilor din Bucovina de Nord, Basarabia de Nord și din Bugeac, în condițiile în care Bucureștiul nu a formulat nici o revendicare oficială după 1989. Deși, poate ar fi trebuit...
Cu un premier fost militar care stă în poziție de drepți și când doarme, să nu-l prindă nepregătit un telefon „din afară”, cu un președinte născut slugă și pe lângă care realitatea trece ca peisajul pe lângă schior, cu o clasă politică având trădarea în ADN, niciodată, din 1968 încoace, pericolul pentru România nu a fost mai mare.
Colac peste pupăză, în acest context fierbinte, există destule voci de războinici de mucava care se bat cu cărămida în piept și îndeamnă la luptă în timp ce ei s-au cocoțat deja în copaci.
De aceea, e nevoie de niște căldări de apă cu gheață pentru a răci mințile înfierbântate de la București.
Un astfel de duș rece îl reprezintă analiza expertului NATO Jonathan Holslag în EU-Observer pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews. Titlul original: „Chiar și fără război, Putin a învins deja Europa”. Holslag este, între multe altele, profesor la NATO Defense College.
Fie că Vladimir Putin își deplasează sau nu trupele în Ucraina, el a pus o dată în plus Europa în fața unei realități dureroase: este prea slabă pentru a se apăra singură, dar nu mai poate conta nici pe Statele Unite ca să-i sară în ajutor.
Realitatea este că Rusia, în ciuda faptului că are o economie de mărimea celei a Italiei, poate intimida și agresa un întreg continent grație resurselor sale energetice și capacității sale de a pune în mișcare o mare forță militară.
Evident, o invazie rusă în Ucraina ar avea costuri enorme pentru Rusia și ar degenera probabil într-un război de uzură acerb.
Este puțin probabil ca invazia să fie opțiunea preferată a președintelui Putin. Totuși, acest joc de picioare pe buza prăpastiei are și o altă componentă. Dacă Rusia invadează Ucraina, costurile vor fi devastatoare și pentru Europa.
Ea ar obliga țările europene, dependente de gazele naturale, să caute alternative scumpe și să investească miliarde în infrastructură, de la conducte la stații de pompare, trecând prin capacități de stocare.
Rusia este și o destinație cheie pentru exporturi precum și un furnizor de alte resurse decât petrol și gaze. Gândiți-vă la titaniu.
În timp ce Rusia își pregătește de multă vreme decuplarea progresivă de Europa, reciproca rămâne de negândit pentru majoritatea europenilor.
În vreme ce o parte importantă a populației ruse ar susține o intervenție în partea răsăriteană a Ucrainei, cetățenii din numeroase țări europene vor accepta cu greutate ca soldații lor să moară pentru ceea ce consideră o țară ciudată și periferică: Ucraina.
De nenumărate ori am auzit șefi importanți de companii europene manifestând simpatie pentru regimul lui Vladimir Putin, în asemenea măsură încât ai impresia că sunt mai atrași de autoritarismul rusesc decât de liberalismul occidental.
Să fim cinstiți. Dacă, în acest stadiu, țările europene ar fi nevoite să facă față unei invazii terestre de amploare, mulți soldați europeni ar sfârși pe post de carne de tun.
Forțele terestre occidentale s-au degradat ajungând o gloată voluminoasă de menținere a păcii; vehiculele lor blindate cu roți sunt improprii confruntării pe câmpurile de luptă noroioase din Europa de Est, puterea lor de foc nu se poate compara cu cea a Rusiei, iar infrastructura de comandă și comunicații este extrem de vulnerabilă în fața capacităților de război electronic rusești.
Să-i vânezi pe niște teroriști prost echipați este una; să faci față unei formidabile armate convenționale, gata de sacrificiu, este alta.
Multe forțe terestre europene sunt încleștate în lupta cu un prădător complex, ca urmare a „războiului mondial împotriva terorismului”. Sunt obișnuite să dețină o situație de superioritate, cel puțin din punct de vedere al tehnologiei și al puterii de foc, și au dificultăți enorme să își imagineze că Vânătorul din ultimul deceniu s-ar putea transforma în Vânat, într-un conflict la scară largă.
Asta se numește o situație de „stand-off”.
Forțe terestre precum Rusia s-au antrenat și pentru lovituri de precizie și cu rază lungă, însă întotdeauna combinate cu o putere contondentă: salve de rachete și artilerie cu divizii care înaintează.
Dacă totul în Europa este despre eficiență, puteri militare precum Rusia încă se mai bazează pe sacrificiu, surplus de efective și uzură. Termenul de „război curat” nu există în vocabularul strategic rus.
Europa duce lipsă de orice. Chiar dacă ar încerca să evite implicarea în prima linie, nici sprijinul din spate nu ar fi prea eficient.
Multe țări europene nu au deloc „rachete stand-off” (care permit lansarea de la distanță, cu scopul de a evita confruntarea directă – n.m.), sau stocurile lor de muniție sunt periculos de mici.
Avioanele moderne de luptă, capabile să pătrundă în spațiul aerian al Rusiei sunt încă puține.
Forțele speciale, care ar reprezenta un atu crucial, sunt blocate în Africa sau fac eforturi de a înrola suficienți recruți de calitate.
Statele Unite își refac încet arsenalele, cu noi muniții cu rază lungă de acțiune și mare precizie, însă ar prefera să le trimită în Pacific.
Washingtonul păstrează încă un contingent considerabil de forțe de descurajare în Europa, inclusiv 70.000 de soldați, sute de vehicule blindate pre-poziționate și zeci de avioane de luptă.
Totuși, acestea nu sunt suficiente pentru a contracara o invazie rusească într-o țară ca Ucraina – iar Washingtonul pur și simplu nu își permite un război cu Rusia, acum, când China a devenit atât de puternică.
Putem reflecta la nesfârșit la ce determină Rusia să maseze o forță militară vastă la granița cu Ucraina, la cauza pentru care am ajuns aici, la suspiciunile și frustrările de ambele părți.
Totuși, este clar că intrăm într-o nouă rundă de încleștare a marilor puteri și că Europa ia startul, nu ca o echipă puternică și unită, ci ca o gloată de prichindei dolofani și puerili.
Administraţia Vladimir Putin argumentează, în solicitările privind garanţiile de securitate, că este necesară revenirea la arhitectura de securitate anterioară anului 1997, astfel că NATO trebuie să retragă trupele şi echipamentele militare inclusiv din România şi Bulgaria.
"Este vorba despre retragerea trupelor străine, a echipamentelor şi a armamentului, precum şi de alte măsuri în sensul restabilirii configuraţiei din 1997 în cazul ţărilor care nu erau membre NATO în acel moment, iar aici sunt incluse Bulgaria şi România", anunţă Ministerul de Externe de la Moscova, conform agenţiei Tass.
Rusia aminteşte că a semnat în mai 1997 cu NATO Tratatul fondator privind Relaţiile, Cooperarea şi Securitatea, un act care stabilea că cele două părţi "nu se consideră adversare" şi prin care erau definite "mecanisme de consultare, cooperare, proceduri decizionale comune şi acţiuni comune". Ungaria, Polonia şi Cehia au aderat la NATO în 1999, urmate de Romania, Bulgaria, Letonia, Lituania, Estonia, Slovacia şi Slovenia în 2004. Albania şi Croaţia au devenit membre NATO în 2009, Muntenegru în 2017 şi Macedonia de Nord în 2020.
Administraţia Vladimir Putin a criticat de nenumărate ori iniţiativa SUA de a instala elemente antirachetă, în cadrul NATO, în România şi Polonia, acuzând că aceste sisteme pot fi utilizate inclusiv în scop ofensiv. Washingtonul şi NATO susţin că instalaţiile antirachetă din Europa nu sunt îndreptate contra Rusiei, vizând contracararea ameninţărilor balistice din ţări precum Iranul. Administraţia Vladimir Putin cere Statelor Unite şi Alianţei Nord-Atlantice garanţii că nu vor instala echipamente militare ofensive în apropierea frontierelor ruse. De asemenea, Rusia se opune extinderii NATO spre est.
Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti a respins ca fiind inoportună şi lipsită de fundament poziţia Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse privind prezenţa militară aliată pe flancul estic al NATO. MAE reaminteşte că prezenţa NATO în statele aliate, care este rezultatul deciziilor adoptate la cel mai înalt nivel de către liderii aliaţi şi implementate de structurile aliate politice şi militare responsabile în acest sens, este o reacţie strict defensivă la comportamentul tot mai agresiv al Federaţiei Ruse în Vecinătatea Estică, "mai ales începând cu anul 2014, când teritoriul ucrainean Crimeea a fost ilegal ocupat de către Rusia", potrivit unui comunicat transmis, vineri, de Ministerul Afacerilor Externe. "Acest comportament continuă să se intensifice în prezent, în ciuda încercărilor NATO de a se angaja în dialog constructiv", arată MAE.
"Solicitarea ca postura forţelor NATO în toate statele Alianţei care au aderat după 1997, inclusiv trupe, să fie redusă conform cerinţelor Moscovei figurează deja în propunerile Rusiei cu privire la securitatea europeană, făcute publice în luna decembrie 2021. Această solicitare a fost deja respinsă fără echivoc ca inacceptabilă de către Alianţa Nord-Atlantică atât public, cât şi în cadrul dialogului NATO cu Rusia şi, respectiv, SUA-Rusia. O astfel de solicitare este inadmisibilă şi nu poate face obiectul unei negocieri, având în vedere că postura de descurajare şi apărare este nemijlocit conectată cu, şi este parte intrinsecă a mecanismului de apărare colectivă al NATO, asupra căruia niciun stat terţ nu poate avea drept de veto. Aliaţii au menţionat ferm că vor continua politica de consolidare a securităţii şi apărării colective, inclusiv prin prezenţa trupelor aliate pe teritoriul aliaţilor estici", subliniază MAE.
Ministerul Afacerilor Externe menţionează că, alături de aliaţii săi, România va continua să susţină ferm, cu argumente bazate pe evoluţiile de securitate din Vecinătatea Estică, importanţa consolidării flancului estic al NATO. "În acest sens, autorităţile române au salutat anunţurile recente ale SUA şi Franţei privind intenţia de amplasare de trupe în România, ca parte a posturii de descurajare şi apărare aliate. Totodată, România îşi exprimă speranţa că procesul de dialog deschis cu Federaţia Rusă în această perioadă va continua şi va conduce la dezescaladarea situaţiei de securitate, spre beneficiul întregului spaţiu euroatlantic", potrivit MAE.
Preşedintele României, Klaus Iohannis, a convocat şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), pentru miercuri, 26 ianuarie 2022, începând cu ora 13:00, la Palatul Cotroceni, în contextul situaţiei de securitate în zona extinsă a Mării Negre. Pe ordinea de zi a şedinţei CSAT de miercuri, de la ora 13.00, sunt incluse subiecte referitoare la situaţia de securitate în zona extinsă a Mării Negre şi pe flancul estic al NATO.
Ministrul Sănătăţii a făcut o schimbare radicală a mesajului transmis până nu demult de oficialii responsabili de campania naţională de vaccinare.
Medicul Alexandru Rafila a explicat că, din datele analizate până în prezent, vaccinarea împotriva COVID nu opreşte transmiterea virusului.
„E clar că vaccinarea nu opreşte transmiterea. Am avut o proporţie clară vaccinaţi vs. nevaccinaţi. La nivel naţional, avem 41% din populaţie vaccinaţi, 59% nevaccinaţi. Proporţia de cazuri noi în ultimele săptămâni a fost 43% la persoanele vaccinate şi 57% la cele nevaccinate. Se apropie aceste proporţii. Chiar dacă se apropie, la categoriile vulnerabile, mai ales e importantă vaccinarea pentru că previne cazurile grave”, a explicat dr. Alexandru Rafila, la Prima TV.
„Dacă ne uităm pe structura pe grupe de vârstă a persoanelor infectate, vedem că cei mai afectaţi sunt cei cu vârsta între 20 şi 59 de ani, adică populaţia activă, mobilă care se îmbolnăveşte mai uşor, în măsura în care reuşim să protejăm vârstnicii inclusiv prin vaccinare”, a precizat ministrul Sănătăţii.
De asemenea, Alexandru Rafila a subliniat că în următoarele două săptămâni România este posibil să atingă vârful valului cinci al pandemiei.
„În 10-15 februarie vom atinge vârful valului 5, în circa două săptămâni. Rata de producere a acestei infecţii a scăzut. Am avut o rată de reproducere de 1,87. Acum e 1,25. Este o scădere progresivă. E şi aceasta îngrijorător. Viteza de creştere a scăzut”, a mai spus Rafila.
Referitor la un posibil val şase al pandemiei, Alexandru Rafila a dat de înţeles că în biologie nimic nu este imposibil.
„Eu niciodată nu mă hazardez să spun că din punctul de vedere al biologiei lucrurile sunt imposibile. Biologia este foarte surprinzătoare, câteodată”, a afirmat medicul, arătând că virusul poate suferi alte mutaţii.
„În aceste trei săptămâni am observat că procentul persoanelor care se internează a variat între 0,5 şi 3 la sută – deci mai mic decât analiza făcută de colegii de la Institutul Naţional de Sănătate Publică – iar numărul de decese şi de persoane internate în secţiile de terapie intensivă a rămas scăzut”, a afirmat Alexandru Rafila duminică, în emisiunea Insider Politic difuzată de Prima TV.
Medicul precizează că această creştere rapidă a numărului de cazuri coroborată cu creşterea „discretă” a numărului deceselor şi cazurilor grave „ar putea să însemne, într-un fel, sfârşitul acestei pandemii, chiar dacă ne aflăm într-un val”.
Potrivit ministrului, România a ajuns la o rată de testare de aproape 100.000 de persoane zilnic, iar de săptămâna viitoare va exista o creştere a gradului de testare „substanţială”, care ar putea duce la realizarea a 150.000 de teste zilnic.
