Un vultur tânăr stătea pe creanga unui brad înalt ce străjuia malul unui râu. Era un vultur mare, împodobit cu pene bogate și frumos colorate, privirea lui ageră observa până departe orice mișcare.
Într-o zi, vulturul a zărit într-un alt copac o femelă-vultur. S-a apropiat de ea și i-a cerut să trăiască alături de el, toată viața.
Femela-vultur l-a privit țintă apoi l-a întrebat: ”Tu ai prieteni ?”
”Nu, nu am prieteni”, a răspuns vulturul.
Femela-vultur i-a promis că se va însoți cu el numai atunci când va avea cel puțin trei prieteni.
”Cu siguranță vei vrea să fii împreună cu mine dacă voi avea trei prieteni ?”, o întrebă vulturul.
”Da, cu siguranță”, răspunse frumoasa femelă-vultur, privindu-l fără să clipească.
Femela-vultur l-a privit țintă apoi l-a întrebat: ”Tu ai prieteni ?”
”Nu, nu am prieteni”, a răspuns vulturul.
Femela-vultur i-a promis că se va însoți cu el numai atunci când va avea cel puțin trei prieteni.
”Cu siguranță vei vrea să fii împreună cu mine dacă voi avea trei prieteni ?”, o întrebă vulturul.
”Da, cu siguranță”, răspunse frumoasa femelă-vultur, privindu-l fără să clipească.
În timp ce zbura, a zărit pe malul unui lac o țestoasă uriașă. După ce a aterizat lângă țestoasă, vulturul a întrebat-o :
”Țestoaso, vrei să fim prieteni și să ne ajutăm atunci când avem nevoie ?”
”Da, cheamă-mă atunci când vei avea nevoie și eu te voi ajuta”, răspunse țestoasa.
”Da, cheamă-mă atunci când vei avea nevoie și eu te voi ajuta”, răspunse țestoasa.
O egretă i-a apărut în cale, așa că a întrebat-o dacă vrea să-i fie prietenă și să se ajute atunci când va fi nevoie. Egreta a acceptat bucuroasă și i-a promis că o va găsi mereu acolo când va avea nevoie de ea.
Vulturul cel tânăr era fericit pentru că mai avea un prieten alături de el.
Speranța lui că își va mai găsi un prieten l-a făcut să zboare mai departe.
Undeva, într-un loc mai retras a zărit un tigru. S-a apropiat de tigru, încet și fără teamă rugându-l să-i fie prieten. Tigrul care stătea tolănit la umbră, s-a ridicat în picioare, a căscat liniștit arătându-și colții lungi și ascuțiți ca niște săbii, apoi s-a adresat vulturului:
”De acum încolo nimeni nu-ți va putea face vreun rău. Accept să fim prieteni și eu te voi apăra atunci când vei avea nevoie”.
”Uite, mi-am făcut trei prieteni, o țestoasă, o egretă și un tigru. Acum vrei să trăiești alături de mine ?” îi spuse el femelei-vultur care îl asculta cu atenție.
”Da, voi fi alături de tine, toată viața” îi răspunse femela-vultur.
După câteva luni, în cuibul familiei de vulturi, au apărut doi pui. Familia de vulturi era fericită și se ocupa zilnic cu îngrijirea, hrănirea și protecția celor doi pui.
Într-o zi, doi oameni care vânau prin apropiere s-au așezat chiar sub copacul unde își avea cuibul familia de vulturi.
Obosiți și înfometați, cei doi oameni s-au gândit că ar fi bine să înopteze sub acel copac. Nu vânaseră nimic și nici la pescuit nu au avut noroc. Pentru a se încălzi, cei doi, au făcut un foc mare care ajungea până aproape de cuibul vulturilor.
Puii de vultur au simțit dogoarea și fumul de la foc și au început să țipe disperați.
Vânătorii au auzit strigătele puilor și s-au gândit că ar fi bine să prindă puii și să-i perpelească pe jar.
Părinții puilor și-au dat seama de pericol și s-au gândit să ceară ajutor prietenilor.
Vulturul cel tânăr s-a dus la egretă și i-a povestit despre pericolul care îi pândea cuibul și puii.
Egreta i-a spus: ”Du-te la cuib, voi rezolva eu cu cei doi vânători”. Egreta s-a scufundat în râu și a zburat apoi deasupra focului. A făcut o mulțime de drumuri cărând apă, până a stins focul.
Vânătorii au aprins, din nou, focul iar egreta, din nou, l-a stins.
Disperat, vulturul cel tânăr a zburat la țestoasă pentru a-i cere ajutorul. ”Nu-ți fie teamă, am eu grijă de cei doi vânători, în felul meu. Du-te la cuib și așteaptă”.
Vulturul a zburat la cuib iar țestoasa s-a dus direct la vânători.
Vânătorii când au văzut cât de mare este țestoasa, au renunțat la puii de vultur. Au făcut o sfoară, din hainele de pe ei, cu gândul să lege un capăt de țestoasă și celălat capăt să-l lege de ei, apoi să tragă până vor reuși să scoată țestoasa din carapace. Și-au pus în aplicare planul, dar țestoasa era mult mai puternică decât cei doi vânători. Țestoasa a reușit să-i tragă în apele adânci ale râului.
Cu greu vânătorii au reușit să taie sfoara care îi lega de țestoasă. Trebuia neapărat să scape din apa rece a râului și să iasă la mal, altfel riscau să se înece. Ajunși la mal, cei doi vânători au aprins, din nou, focul.
Vulturul cel tânăr văzând că oamenii iar au aprins focul, a zburat către tigru și i-a cerut ajutorul.
Tigrul i-a ascultat cu atenție povestea apoi a alergat către copacul sub care ardea focul.
Vânătorii aprinseseră focul și se pregăteau să urce în copac pentru a lua cei doi pui. Dar nu au mai apucat să se cațere în copac, pentru că tigrul a ajuns la timp și s-a repezit la ei. Cei doi vânători au lăsat totul baltă și au fugit fără să mai privească în urma lor.
Cu ajutorul celor trei prieteni, focul a fost stins iar familia de vulturi a scăpat cu viață.
Vulturul cel tânăr și-a dat seama cât de înțeleaptă este femela- vultur și cât de important și de folositor este să ai prieteni buni, pe care să te poți baza la necaz.
Vulturul cel tânăr și-a dat seama cât de înțeleaptă este femela- vultur și cât de important și de folositor este să ai prieteni buni, pe care să te poți baza la necaz.
CE BINE AR FI DACĂ TOȚI OAMENII AR FI LA FEL DE ÎNȚELEPȚI CA FEMELA-VULTUR ȘI LA FEL DE LOIALI CA PRIETENII FAMILIEI DE VULTURI !
Adaptare: D.Roman
Poveste culeasă din înțelepciunea popoarelor lumii
Poveste culeasă din înțelepciunea popoarelor lumii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu