- Pleacă !, a spus fermierul calului său. Esti prea bătrân pentru a mai munci si nu mai am nevoie de tine. Dispari !
Calul nu a plecat, el doar si-a aplecat capul.
Frustrat, fermierul a spus:
- Uite Dobrin, ai stat lângă mine multi ani si m-ai servit bine, dar nu-mi permit să hrănesc un cal care nu mai muncește. Intelegi ?
Calul nu s-a mișcat, doar si-a aplecat capul.
- Bine, vom face o întelegere. Demonstrează-mi că încă mai poti munci si adu-mi un leu și asa te voi ține la mine, te voi hrăni pentru restul zilelor tale. Acum grabeste-te, ai de prins un leu !
Fermierul a bătut calul pe spate, convins că nu-l va mai vedea niciodată.
Dobrin a plecat încet spre padure. El a ratacit prin padure pâna la înserat, cautand un loc unde să se odihneasca peste noapte.
In dimineata urmatoare, Dobrin stătea lângă un stejar imens. El nu se misca, doar îsi apleca capul.
O vulpe trecu pe acolo.
- Bună, de ce arăti așa încruntat ? Arăti de parca ti-ai pierdut cel mai bun prieten, a spus vulpea calului.
- Așa este, stăpânul a spus că sunt prea bătrân ca să mai muncesc, asa că nu mai am o casă, i-a răspuns Dobrin.
- Este ingrozitor ! , a spus vulpea, pur si simplu groaznic. Dar nu poti face nimic pentru a schimba situatia ?
- Ba da, fermierul mi-a spus că m-aș putea întoarce ca să răman daca i-as aduce un leu.
- Un leu ? A spus el asta ? Ei bine, aș putea aranja asta, i-a raspuns vulpea.
- Poti ? Cum este posibil ?, a intrebat calul. Vulpea i-a povestit planul si a fugit să găseasca un leu.
- Bună ! i-a spus vulpea primului leu întâlnit. Tocmai ce ti-am gasit o cină bună. Vrei să te duc la calul ce tocmai a murit ?
Leul urlă de bucurie si imediat o urmă pe vulpe. Au avut de mers putin până au ajuns la Dobrin, care stătea întins pe pămant si se prefăcea a fi mort.
- Sa-ti dau un sfat, leule ! Ar fi mult mai bine dacă ai putea duce această cină intr-un loc liniștit unde te-ai putea bucura de ea in liniște. Eu am să-ti leg coada calului ca tu să-l poti duce in bârlogul tău, i-a spus vulpea leului.
Leul s-a întins pe pămant si a asteptat ca vulpea să fixeze calul. Până sa-si dea el seama, picioarele sale i-au fost si ele legate.
- Hei ! Ce se intâmplă aici ? Leul încerca din răsputeri să se dezlege.
Dobrin s-a ridicat in picioare.
- Acum, grabeste-te !, i-a spus vulpea si i-a urat bunului său prieten noroc.
Calul a pornit intr-un trap direct spre casă, trăgand leul după dânsul.
- Ei bine, uită-te la asta !, a spus fermierul in timp ce se uita la Dobrin care alerga spre casă. A fost momentul in care si-a amintit ce credincios i-a fost calul toată viata sa. Atunci si-a aplecat capul de rușine.
- O promisiune este o promisiune ! Lasă-mă să tai sfoara de care e legat leul si tu vei putea trăi liber pe pășune unde vei putea mânca cât doresti, câte zile vei trăi !, i-a spus fermierul.
Si așa, fermierul a mai avut o gură de hrănit si Dobrin a avut o casă pentru totdeauna.
Leul a disparut in pădure si nu a mai fost vazut de atunci.
Si vulpea ? Ea a devenit o celebritate deoarece toți care au auzit de ea în poveste ar dori să știe: Ce ar mai spune vulpea ?
Eu cred că vulpea cea isteață ar spune :
”Prietenul la nevoie se cunoaște !” sau
”Nu-l izgoni pe cel care te-a ajutat toată viața, pe motiv că a îmbătrânit. Mâine, cu siguranță, vei fi tu ”cel bătrân” !
sursa: https://taramulzmeilor.com
