Joi, spre miezul nopții, mecanismul care condiționează accesul la fondurile UE de respectarea unui slab definit ”stat de drept” a fost suspendat. Asta până ce Comisia Europeană va stabili în mod clar cum va fi folosit și ce încălcări anume din partea statelor membre ar putea declanșa acest mecanism. În plus, Curtea Europeană de Justiție va avea ultimul cuvânt – se aplică această condiționalitate sau nu –, la solicitarea unui stat membru. Odată stabilite aceste aspecte, Polonia și Ungaria au dat undă verde bugetului european pentru următorii șapte ani și planului de refacere economică a UE, în valoare totală de 1.800 de miliarde de euro.
Acesta este compromisul la care s-a ajuns după disputa dintre UE și Polonia și Ungaria, statele care s-au opus acestei condiționări, pe care au numit-o șantaj politic și clauză ideologică. Compromisul a fost mediat de Germania, stat care ar fi făcut acest lucru și în cazul în care nu ar fi deținut președinția rotativă a Consiliului UE, câtă vreme are interese economice în Europa Centrală și de Est care nu de puține ori depășesc sfera ideologică.
George Soros este mânios din cauza acestui compromis. Premierii de la Varșovia si Budapesta îl consideră o victorie.
”Avem un buget și un fond de reconstrucție, ceea ce înseamnă fonduri mari pentru investiții, fonduri mari pentru susținerea dezvoltării economice a Poloniei, pentru noi tehnologii, pentru multe obiective care trebuie să fie implementate în special acum, când trebuie să ne revenim repede după pandemie. Este important pentru noi”, a spus premierul polonez Mateusz Morawiecki.
”Putem spune, cu modestie bineînțeles, că am salvat unitatea Uniunii. Să nu uitați că această dispută nu a fost doar despre statul de drept, despre regulamente și aspecte financiare, ci a fost despre viitorul UE și despre întrebarea care este centrul de putere în UE – instituțiile europene, precum Parlamentul și Comisia, sau statele membre?”, a spus premierul Ungariei, Viktor Orban. ”Astăzi am dovedit că UE nu este nimic altceva decât comunitatea și alianța popoarelor și statelor. Și nimeni nu poate trece peste intențiile și voința guvernelor alese ale țărilor, nici măcar Parlamentul European sau Comisia Europeană, nimeni, pentru că UE este uniunea acestor națiuni”.
Susținătorii condiționalității statului de drept sunt extrem de nemulțumiți. Pentru ei, compromisul la care s-a ajuns face ca orice evoluție viitoare să nu sublinieze decât impotența acestui mecanism. Compromisul negociat de Germania ”a distrus un mecanism care trebuie să garanteze statul de drept” și ”l-a transformat într-un instrument de ultimă instanță”, spune Alberto Alemano, profesor de drept la HEC Business Scholl din Paris, citat de Euronews.
Însă cel mai supărat este George Soros, care își varsă furia chiar și asupra cancelarei Angela Merkel, într-un articol publicat de Project Syndicate, o publicație care a refuzat recent un editorial scris de Viktor Orban în replică la acuzațiile pe care i le-a adus miliardarul american.
Soros scrie că acest compromis negociat de Merkel este cea mai rea dintre toate variantele posibile și că oferă legitimitate politică amenințărilor de până acum ale Poloniei și Ungariei. Soros încearcă să incite statele care au susținut condiția statului de drept să nu renunțe la luptă și să se opună înțelegerii. Iar Soros, șeful rețelei de ONG-uri finanțate de Fundația pentru o Societate Deschisă (pentru care editorialele sale, inclusiv cel de față pot să însemne ordin de zi pe unitate), este foc și pară pentru că premierul Viktor Orban înființează și el fundații. Din cele scris de Soros reiese și ceea ce ar trebui să fie condiționalitatea statului de drept – un nou MCV instituit nu prin unanimitate, ci prin vot majoritar de membrii UE, împotriva unui stat membru.
Soros își începe articolul cu ideea sa fixă din ultimii ani – ”UE se află în fața unei amenințări existențiale”.
”Regimul cleptocratic al premierului Viktor Orban și, într-o măsură mai mică, guvernul iliberal al partidului Lege și Justiție din Polonia, au contrazis cu tupeu valorile pe care s-a construit UE. A trata provocarea aceasta ca pe o poziție politică legitimă, care merită recunoaștere și o soluție de compromis nu face decât să creeze foarte multe riscuri, pe lângă cele cu care se confruntă acum UE.
Recunosc și înțeleg uriașa presiune sub care lucrează cancelara Angela Merkel. Este cancelara Germaniei de 15 ani și acum se apropie de retragerea din septembrie 2021. Cum președintele francez Emmanuel Macron este distras acum de chestiunea laicității statului și de alte preocupări grave privind securitatea din Franța, Merkel a devenit singurul factor de decizie din UE.
Înțeleg și de ce cancelara nu vrea ca altă țară, Ungaria, să-și anunțe intenția de a părăsi UE în timp ce ea este încă la putere. Pentru că asta a pregătit Orban în ultimele zile, pentru că el nu poate lăsa ca întreaga corupție a regimului său să fie expusă, căci asta ar fi făcut condiționarea accesului la banii europeni de respectarea statului de drept.
Orban a furat sume mari de bani în deceniul petrecut la putere, inclusiv fonduri UE care ar fi trebuit folosite în beneficiul poporului ungar. El nu-și permite să i se impună limite ale corupției personale și politice, pentru că aceste practici ilicite sunt lubrifiantul care unge rotițele regimului său.
Amenințarea de a arunca în aer finanțele UE prin opoziția față de bugetul european a fost un pariu disperat al lui Orban. A fost o cacealma care ar fi trebuit dejucată. Din păcate, se pare că Merkel a cedat în fața șantajului Poloniei și Ungariei.
Se pare că Merkel a ajuns la un compromis cu Orban și cu liderul de facto al Poloniei, Jaroslaw Kaczynski. Înțelegerea făcută de Germania cu cele două state rele ale UE este cea mai proastă variantă dintre toate. Textul compromisului publicat de presă, cel care va fi inclus în concluziile Consiliului European de la finalul săptămânii, are trei hibe fundamentale.
Prima, declarația alterează substanța și intenția textului regulamentului care a fost stabilit de instituțiile europene pe 5 noiembrie, slăbind considerabil condiționalitatea statului de drept. Nici PE, nici Comisia Europeană, pentru a nu mai vorbi despre guvernele naționale care au luptat pentru acest regulament, nu ar trebui să permită să fie date la o parte în acest fel.
A doua, unele prevederi din această înțelegere pot amâna implementarea condiționalității statului de drept cu până la doi ani. Asta ar fi victorie mare pentru Orban, pentru că ar amâna orice acțiune posibilă până după alegerile parlamentare din Ungaria, programate în 2022. Această amânare îi poate da partidului Fidesz al lui Orban ocazia de a schimba legile și prevederile constituționale, pentru a-i permite lui Orban să redefinească conceptul de „fonduri publice”, astfel încât să le poată canaliza de la instituțiile publice către ”fundațiile” private controlate de aliații lui. Principalele victime ale înțelegerii mediate de Merkel vor fi cetățenii Ungariei.
În cele din urmă, prin declarația propusă la summit, Consiliul European și-a depășit autoritatea, reducând abilitatea Comisiei Europene de a interpreta și de acționa în baza unei legi europene. Acesta este un precedent periculos, pentru că reduce independența legală a Comisiei și poate contraveni Tratatului Uniunii Europene, cel puțin spiritului său.
Înțelegerea negociată de Germania este urâtă și își bate joc de dorința exprimată de Parlamentul European. Însă, din cauza nevoii urgente a fondului de 750 de miliarde de euro pentru refacerea după pandemie, Parlamentul European ar putea să aprobe această înțelegere.
Nu pot decât să exprim furia morală pe care o simt oamenii care au crezut că UE este un protector al valorilor universale. Vreau să avertizez că acest compromis ar putea să reducă mult din încrederea pe care au câștigat-o instituțiile europene prin crearea fondului de recuperare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu