Din păcate, aurul proștilor există, nu este doar o sintagmă metaforică - iar majoritatea începătorilor care caută aur, disperați să își schimbe viața dintr-o lovitură, sunt păcăliți de strălucirea-i falsă. I se mai spune și aurul nebunilor…
Motto:
”Puștiule, patriotismul e când îți iubești câinele,
naționalismul e când îi iubești și puricii”
(Corneliu Vadim Tudor, către Dan Negru)
Despre surpriza succesului grupării ”Alianța pentru Unirea Românilor” am mai scris, așa că voi repeta esențialul: aștept să văd o atitudine patriotică serioasă, nu doar ieșiri forțate și împrăștiate - care pot veni dintr-o intenție serioasă, dar pot fi și o diversiune, care să ducă la căderea în penibil și desuet a ideii de naționalism românesc.
Deocamdată mărturisesc că îmi plac majoritatea demersurilor charismaticei avocate – acum senator – Diana Șoșoacă; sper să văd și alte figuri care să inspire naționalism (cult), nu scandal de peluză și arțag multidirecționat, lipsă de gândire politică și, mai ales, declarații provocatoare, fără altă logică decât a știrilor de senzație.
E cazul să vedem în ce constă ”unirea” românilor, că până acum am asistat mai mult la declarații de tip ”singur contra tuturor”, mitralierea tuturor partidelor, implicit și a susținătorilor acestora – deci încă un element de radicalizare (implicit și dezbinare !), suplementar talibanilor de la USR.
Povești cu Călin Georgescu nu țin, pentru că nu poți veni cu figuri din afara cercului tău și să spui că este soluția ta - pe care, de fapt, nu o cunoști, la care nu ai contribuit cu nimic - și nici nu ai oamenii care să o aplice.
Iar Călin Georgescu e o ”poveste” bună pentru visători – de fapt, pentru amețit visătorii; un inginer agronom, susținut de Isărescu, care nu a pus în practică nimic – și al cărui „program”, un cumul de idei frumoase, a circulat și în alte zone, printre care și… PER. Plus prin zona Băsescu – de unde a fost plasat la PER, mult timp apropiat de PDL.
Remarc că, în momentul de față, AUR primește un ajutor extraordinar din partea celor care îi atacă, pentru că le ridică nivelul notorietății.
Dar, atenție, este o notorietate ca un balon… ce poate exploda la prima înțepătură în acul realității concrete.
Popularitatea din mediul cu nivel intelectual scăzut și pretenții mari, gen lumpenproletariatul marilor orașe, poate fi o capcană. Aceeași în care au căzut și legionarii – un fenomen mult mai amplu și cu un nucleu intelectual de o valoare mult, mult mai mare!
De asemenea, amestecul stupid și semidoct între naționalism și anticomunism naște o monstruozitate: preluarea, sub forma „naționalismului” a spălării pe creier făcută de ocupantul euro-atlantic – ștergerea din conștiința românilor a mărețelor realizări ale României sub Nicolae Ceaușescu și sub o parte a epocii Dej!
De aceea, în finalul editorialului voi reproduce câteva dintre rândurile rămase de la Petre Țuțea despre Nicolae Ceaușescu. O lectură obligatorie pentru cei de la AUR - și pentru oricine pretinde că este patriot!
Acum, o întrebare fundamentală: cum să te pretinzi ”naționalist” – sau măcar ”patriot” – dacă nu îți aperi trecutul?! Cum să nu respecți și să elogiezi realizările fără excepție ale națiunii tale – o națiune unită întru împliniri mărețe, pe toate planurile?!
Ce-i aia… ”sunt de dreapta”?! ”Suntem români – și punctum!”, spunea Eminescu – și cu această idee forță s-a ridicat România lui Ceaușescu, poate singura dată când nu s-a mai promovat dezbinarea românilor, indiferent de politică sau etnie! Epoca în care NU străinii și alogenii impuși au condus România, când legionarii sau țărăniștii NU au mai fost paria, ci li s-a recunoscut calitatea majoră – aceea de bun român!
Da, șeful grupului de presă al lui Ceaușescu a scris în presa legionară; da, Radu Gyr a fost menționat în Istoria literaturii scrisă de Manolescu în acea perioadă (iar după 1990, același autor nu l-a mai menționat); da Aron Cotruș a fost publicat în perioada Ceaușescu, alături de impresionante studii despre el, scrise de Ion Dodu Bălan.
Da, Ceaușescu a dat o importanță extraordinară studiilor de daco-tracologie și istorie veche, dar și istoriei, în general. Este cel care îl readuce pe Mircea cel Mare pe piedestalul de figură marcantă a epocii sale – și de prim conducător român de importanță internațională. Și câte și câte figuri mari, despre care azi nu se mai vorbește decât în penibile broșurele cu povești „de alcov”!
Se reproșează acum marelui președinte că a „politizat” istoria – introducând în ea… naționalismul! Că a șters din cărți și studii aspecte mai puțin curate ale istoriei României – cum ar fi cele din perioada Antonescu - dar și că a exagerat dimensiunea unor figuri istorice. Că a redat numele dacice (sau daco-romane) unor orașe precum Cluj Napoca sau Drobeta Turnu Severin!
Perioada Ceaușescu a redat marii literaturi române importanța – prin ediții excepționale, prin studii critice de mare amploare, prin alocarea unor bugete impresionante (azi!) pentru Educație. Opera cinematografică din acea perioadă, muzica de calitate, investiții majore în instituții de cultură și educație.
Da, pentru toate astea, marele președinte și măreața sa operă merită să fie negate de naționaliștii de azi, nu-i așa?! Cât de absurd!...
Și, da, i se reproșează lui Ceaușescu că a transformat istoria și cultura română într-un mod de ridicare a nivelului conștiinței naționale! Da, rău a făcut Ceaușescu că ne-a transformat într-un neam de patrioți, da, rău a făcut că a construit țara și a așezat-o pe același rang cu puterile lumii!
Rău a făcut că ne-a învățat să fim patrioți pentru măreția figurilor istoriei, pentru cultura românească, pentru frumusețile patriei – și nu pentru ”raftul cu produse românești” de la supermarketul străin sau pentru ”participarea românească în teatrele de operațiuni” ale NATO. Rău a făcut că a preamărit România, nu ”spațiul NATO”, rău a făcut ridicând România și nu ”integrând-o în UE și NATO”!
Da, pentru toate astea, noii ”naționaliști” sau ”patrioți” ai zilelor noastre – inclusiv unii lideri AUR - trebuie să fie anticomuniști, pro UE și pro-NATO!
Vai de noi, dacă acesta este noul ”naționalism” – sau măcar noul „patriotism”! Dar, așa cum am scris săptămâna trecută, sper să fie doar o primă ieșire în public, stângace și repezită – o prostie de tinerețe. Altfel, dacă prostia persistă, vorbim fie de retard – fie de minciună și diversiune.
De aceea, pentru a ajuta la ridicare nivelului de cultură și conștiință al ”dreptei”, voi încheia cu pasaje rămase de la un apostol al gândirii naționaliste, Petre Țuțea – despre marele conducător al ”Epocii de aur”, sintagmă corectă a lui Octavian Paler.
Petre Țuțea dixit:
„Când voi muri eu, după mine rămâne un singur mare naţionalist în care să credeţi, Ceauşescu. Nu ştiu eu cât de comunist e el, dar ţine cu naţia asta, să ştiţi de la mine. Ăsta e român adevărat. Ţine cu noi!”
”Aţi văzut, domnule, era mai mare naţionalist ca mine, că l-au omorât înaintea mea.”
”Ceaușescu a condus România timp de 24 de ani. Nu se poate spune că era „bine” pe vremea lui Ceaușescu, dar puțini știu cum era România înainte de Ceaușescu!”
”Acest conducător a fost pentru țara asta ceea ce au fost Kemal Ataturk pentru Turcia și Abdul Nasser pentru Egipt :Tatăl Națiunii!”
”Ceaușescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina lumânării, la lumina electrică, de la carul cu boi, la întreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive și avioane…”
”Nu știu dacă, păstrând proporțiile, există performanțe asemănătoare în istorie – poate Ramses cel Mare. Ceaușescu a dictat să se ridice școli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, căi ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrări hidrotehnice portuare, flote de avioane și vapoare, irigații pe mii de hectare, poduri impresionante, ba chiar si... autostrăzi. În 24 de ani amărâți a plătit datoriile și a dublat populația urbană”.
”De fapt este incredibil. Dacă știți despre ce vorbesc veți vedea că performanțele lui Ceaușescu frizează imposibilul. Și, peste asta, a păstrat demnitatea acestui popor de.....tâmpiți”.
Da, despre asta e vorba – deci cei care vor să fie naționaliști și patrioți, să lase prostiile în seama slugilor ocupanților! Naționalismul trebuie să fie aur – dar nu aurul proștilor!
Din păcate, aurul proștilor există, nu e doar o sintagmă metaforică: este pirita – și majoritatea începătorilor care căutau aur, disperați să își schimbe viața dintr-o lovitură, erau păcăliți de strălucirea-i falsă. I se mai spunea și aurul nebunilor…
Pe când Epoca de Aur nu a fost a nebunilor, ci a celor care au ridicat cu adevărat România – prin muncă și sacrificii, inteligență și respect pentru valori, patriotism și demnitate. Nu prin vorbe goale și atacuri, tupeu și improvizații, nu prin obediență față de străini – și în nici un caz prin discordia și șarlatania politică de care avem parte de 30 de ani.
Dar, din păcate, se pare că nu ne ajunge! Căutăm, în continuare, aurul proștilor.
