Pandemia a picat, zic eu către un vecin de cartier. Mda, zice vecinul mestecând o gumă. Păi și nu te bucuri, îl întreb eu privindu-l puțin mirat. Ba da, mă bucur, zise, iuțind pasul. Mi-am continuat drumul în ritmul meu. După câțiva pași îl zăresc pe vecin cum pune o pungă mare din plastic burdușită cu ceva într-un coș pentru gunoi. M-am gândit că sunt câteva haine uzate pe care nu le mai folosește. Un om al străzii a ieșit dintr-un boschet și a tras cu nerăbdare de sacoșa din plastic. A scotocit puțin, apoi a dat cu sacoșa de pământ. Punga din plastic s-a spart și a lăsat să se reverse pe trotuar un maldăr de măști albăstrui, subțirele, fragile. Mda, zic eu în gând trecând pe lângă sacoșă mai departe. Înțelesesem acum de ce nu s-a bucurat vecinul când îi spusesem că pandemia a picat. ”Bișnițăreala” lui cu măști luase sfârșit. Și mai înțelesesem și de ce în unele țări, inclusiv în România, pandemia așteaptă să fie gonită în brânci.
D.ROMAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu