Dacă președintele Joe Biden ar fi anulat planul retragerii din Afganistan și ar fi recurs la o nouă ofensivă a SUA, așa cum a făcut-o alături de Barack Obama, în 2009 (când a pompat miliarde de dolari în contractorii privați ai Pentagonului și în rețeaua de ONG-uri din Afganistan), presa, citând o mulțime de experți, ar fi susținut această mișcare, ar fi vorbit despre perspectivele construirii unui stat afgan democratic, ar fi apărut noi reportaje despre prezența militarilor români în Afganistan și despre ”luminița de la capătul tunelului”. Așa s-a întâmplat la fiecare forcing american în Afganistan, în timpul administrațiilor George W. Bush și Barack Obama.
Acum, aceiași experți ne spun că singura cale era retragerea americană și pasarea strategica a cartofului fierbinte al terorismului, instabilității și a heroinei către Rusia și China. Ne spun că SUA nu au urmărit niciodată așa-zisul ”nation building” în Afganistan, că nu au dorit să impună modelul democrației occidentale acolo. Ne spun că vina pentru retragerea dezordonată a SUA aparține administrației Trump, care a negociat un acord cu talibanii peste capul guvernului afgan. Sau ne spun că prăbușirea administrației și armatei afgane s-a datorat unor negocieri secrete cu talibanii, în ultimele luni. Concluzia este că experții și portavocile politicii americane în Afganistan încearcă să-și salveze bruma de credibilitate pe care o mai au. Afganistanul este nu numai un ”cimitir al imperiilor”, ci și ”un cimitir al experților”.
Cine sunt guvernanții afgani care ar fi negociat cu talibanii predarea puterii fără luptă? Fostul președinte ”Hamid Karzai a primit vreme de un deceniu plase pline cu dolari de a CIA”, scria The Atlantic, in 2013. ”Vreme de un deceniu, spionii americani l-au uns pe Karzai, cam în fiecare luna, cu serviete, rucsacuri și chiar pungi de plastic pline cu bani. Și nu era au bani afgani lipsiți de valoare”, scria The Atlantic. Și toate astea pentru ce? Faptul că președintele Afganistanului era o marionetă plătită de CIA nu a ajutat cu nimic misiunea SUA. În 2015, generalul Douglas Lute, fost consilier de Securitate al Casei Albe pentru Afganistan și Irak, spunea: ”Nu am putut înțelege niciodată în mod fundamental Afganistanul. Nu am știut ce făceam acolo. Nu am avut nici cea mai vagă idee despre ceea ce noi făceam acolo”.
Războiul a fost rodul orgoliului unor elite, cel mai bine exprimat în cuvintele atribuite unui consilier al președintelui George W. Bush: ”Suntem un imperiu acum, iar când acționăm ne creăm propria realitate”.
Acum, ”imperiul” despre care vorbea consilierul președintelui Bush a suferit o mare pierdere în Afganistan. ”Una dintre victimele importante este marea viziune a statului profund despre politica externă americana în secolul 21, unde liberalismul și capitalismul democratic trebuiau să câștige bătălia pentru viitor, iar SUA, victorioase în Războiul Rece, ar fi trebuit să conducă lumea spre o nouă ordine mondială, în care regulile urmau să fie scrise de americani și tot americanii urmau să fie jandarmii planetei”, scrie Pat Buchanan.
Buchanan atrage atenția că urmările retragerii dezordonate a SUA din Afganistan nu se vor limita nicidecum la miile de miliarde de dolari pierduți până acum, la intrarea în mâinile talibanilor, Chinei și Rusiei a tehnicii militare americane din Afganistan și la potențiala extindere a unor mișcări radicale islamiste.
”Să nu uităm de efectul de domino de după înfrângerea strategică din Vietnam. Cambodgia a intrat sub regimul criminal al kmerilor roșii ai lui Pol Pot. Laosul a intrat pe mâna comuniștilor. Etiopia a intrat pe mâna marxist-leniniștilor mișcării Derg vreme de mai bine de aproape două decenii. Fostele colonii portugheze Mozambic si Angola au intrat în lagărul comunist. În Caraibe, Grenada a fost preluată de marxiști. Sandiniștii au ajuns la putere în Nicaragua. La finalul anilor 1970, șahul Iranului, aliatul nostru din Orientul Mijlociu, a fost dat jos și a fost creată o republică islamică antiamericană. În 1979, URSS a invadat Afganistanul. Iar în Europa a început să prindă rădăcini eurocomunismul”, scrie Buchanan despre evoluțiile grăbite sau chiar determinate de eșecul strategic al SUA într-un război de durată.
O altă victimă a retragerii din Afganistan este credibilitatea președintelui Joe Biden. Sondajele arată că trei sferturi dintre americani consideră că retragerea a decurs „prost”, iar cota de popularitate a președintelui Biden a scăzut, pentru prima dată de la începutul mandatului, la sub 50%. ”În ultimele zile, s-a întâmplat exact ceea ce Biden a spus că nu se va întâmpla. Președintele a făcut declarații care păreau rupte de realitatea din Kabul. Biden a părut un om amețit, care nu înțelege ce se întâmpla sau nu știe ce se întâmplă. Nici republicanii nu par să priceapă. Iar democrații și aliații din NATO spun aceleași lucruri”, scrie Buchanan.
Președintele Biden a spus că lumea este scena unei lupte între democrație și autoritarism, iar America va conduce această lume spre triumful democrației. Biden urmează să organizeze, în decembrie, ”summitul democrației”. Însă această inițiativă, la fel ca și doctrina oficială a lui Biden, a luptei democrație versus autoritarism, au primit o lovitură serioasa la Kabul. Cât privește administrația Biden, lecția Vietnamului nu anunță nimic bun pentru președintele SUA. ”Președintele Lyndon Johnson și experții lui au fost trași pe roată în Vietnam, iar președintele Biden poate păți la fel după triumful talibanilor în Afganistan”, mai scrie Buchanan.
https://www.cotidianul.ro/cand-imperiul-isi-creeaza-propria-realitate/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu