DOMNUL ”ADEVERINȚĂ” mai CATOLIC DECÂT PAPA !

 

Uneori, chiar cînd cineva pare să te laude, printre rînduri poţi să vezi săgeţi otrăvite

 

Amatorism periculos

Uneori, chiar cînd cineva pare să te laude, printre rînduri poţi să vezi săgeţi otrăvite pe care lăudătorul ţi le aruncă din motive ştiute numai de el. Aşa face şi colegul Ioan Buduca, în articolul „Eminescologi detectivi”, publicat zilele trecute în „Cotidianul”. În finalul articolului, Buduca scrie: „Un excelent detectiv al acelei zile, Ion Spânu, a rămas dator, deocamdată, cu detectivistica felului în care doctorii au dereglat mintea de care Regele Carol I se temea cu justificate temeiuri, mai puţin acela de a ordona compromiterea ei pe căi ocult-medicale”.

Aparent măgulitoarea caracterizare pe care ne-o face autorul („Un excelent detectiv al acelei zile”) nu este una care să ne bucure. Din contră, Buduca minimalizează astfel o cercetare ştiinţifică minuţioasă pe care am întreprins-o în volumul „Asasinarea lui Eminescu” (ed. Apostrof, 2010), unde am analizat şi publicat toate documentele-cheie referitoare la ziua de 28 iunie 1883, cînd Mihai Eminescu a fost internat cu forţa la ospiciul dr. Şuţu. Este, aşadar, vorba despre o cercetare de istorie literară, nicidecum despre o abordare detectivistică!

În aceste condiţii, îmi este greu să evit legătura dintre acest articol al domnului Ioan Buduca şi recenta punere la punct a Magdei Petreu, pe care am publicat-o recent tot în „Cotidianul”.

EXISTĂ DOUĂ ÎNSEMNĂRI ALE LUI MAIORESCU, ANTERIOARE ZILEI DE 28 IUNIE 1883

Dar, nu asta este problema de fond. Vorbind pe deasupra, aproape superficial, despre tema zilei de 28 iunie 1883, şi Ioan Buduca, la fel ca Marta Petreu, face afirmaţii care nu sînt acoperite de realitate. Una dintre ele este chiar în prima propoziţie a articolului său, unde scrie: „Între însemnările zilnice ale lui Maiorescu imediat anterioare zilei de 28 iunie 1883, nici cel mai vag indiciu că mintea lui Eminescu s-ar fi dereglat”. Nu este chiar aşa.

Tocmai în „Însemnările zilnice” ale lui Titu Maiorescu avem două pasaje anterioare zilei de 28 iunie 1883, în care criticul oferă astfel de „indicii” care să anunţe „nebunia” lui Eminescu.

Prima este din 30 mai 1883, cînd Eminescu fusese invitat la cină alături alte persoane, între care şi Eugene Schuyler, cel care avea să devină primul ambasador al SUA în România. Maiorescu notează: „Eminescu, început de alienaţie mentală, după impresia mea”.

Cel de-al doilea „indiciu” este din 23 iunie 1883, cînd, iarăşi, Eminescu este invitat la masă, iar Maiorescu notează: „Şi Eminescu, care devine, din ce în ce mai evident, alienat”:

La ambele pasaje din „Însemnările zilnice”, editorul I. Rădulescu-Pogoneanu adaugă în subsol aceste precizări importante:

– la cea din 30 mai 1883: „Notă adaosă cu creion roşu, mai tîrziu: „Vezi mai jos 23 iunie”

– la cea din 23 iunie 1883: „Notă mai tîrziu, cu creion roşu: „Vezi mai sus 30 Maiu” (pentru impresia despre începutul de alienaţie a lui Eminescu). Întreg pasajul acestei zile subliniat pe de margine, la lectura de mai tîrziu a caietului”.

Aşadar, articolul lui Ioan Buduca începe cu o afirmaţie falsă, aceea că „Între însemnările zilnice ale lui Maiorescu imediat anterioare zilei de 28 iunie 1883, nici cel mai vag indiciu că mintea lui Eminescu s-ar fi dereglat”! Deşi, cum se vede mai sus, anterior zilei de 28 iunie 1883, există nu una, ci DOUĂ ÎNSEMNĂRI ale lui Maiorescu despre aşa-zisa alienare mentală a lui Eminescu. Semnificative sînt şi precizările pe marginea caietului, în care se face trimitere de la una la cealaltă dintre însemnări! Chiar şi I. Rădulescu-Pogoneanu interpretează cele două însemnări ale lui Maiorescu ca fiind „pentru impresia despre începutul de alienaţie a lui Eminescu”!

MAIORESCU NICI MĂCAR NU I-A SPUS LUI EMINESCU CĂ-L INTERNASE LA OSPICIU

În acelaşi articol, Ioan Buduca se hazardează cu o altă „invenţie” nefondată şi scrie că Titu Maiorescu „a notat în jurnalul său că l-ar fi sfătuit pe Eminescu să accepte internarea, aranjamentele fiind făcute, iar costurile – deja plătite”. Pe ce se bazează, nu ştim. Cert este că în ziua e 28 iunie 1883, la ora 10, cînd Eminescu vine acasă la Maiorescu, acesta deja îl internase la ospiciul dr. Şuţu, plătind în avans 300 de lei, dar NU-I SPUNE NIMIC LUI EMINESCU, aşa cum crede Ioan Buduca! Din contră, aşa cum notează în „Însemnări…”, Maiorescu scrie: „Potrivit înţelegerii [ce avusesem cu Simţion], i-am spus că trebue să se ducă la Simţion, pentru societatea „Carpaţii”. De acolo e vorba să fie dus la Dr. Şuţu, Numai de s-ar face asta fără greutate”! Deci, nu e vorba despre înţelegerea cu Eminescu, ci cu Simţion, aşa cum scrie în paranteză Pogoneanu, editorul „Însemnărilor zilnice”! Pentru ştiinţa lui Ioan Buduca, la ora 12 în acea zi, au avut loc percheziţii la „Societatea Carpaţii” şi s-au făcut arestări, unele urmate de expulzări. Iată întreaga însemnare a lui Maiorescu:

Din motive necunoscute, Eminescu n-a mai ajuns la Societatea „Carpaţii”, unde îl trimisese Maiorescu pentru a se întîlni cu Simţion (o fi aflat el ce puseseră la cale „amicii” săi) şi a ajuns la Băile Mitraşevski, de unde la ora 19 a fost luat în cămaşă de forţă şi dus la ospiciul dr. Şuţu! Culmea este că Procesul verbal întocmit de comisarul C.N. Nicolescu este semnat, între alţii, de C. Simţion şi G. Ocăşeanu de la Societatea „Carpaţii”. Dar, asta este cu totul altă problemă, mult prea complicată pentru domnul Ioan Buduca.

EMINESCU: „aş voi să ştiu dacă pot scăpa de aci, unde în adevăr îmi pare că stau fără nici un folos”

La finalul articolului său, Ioan Buduca ne ceartă, reproşîndu-i „excelentului detectiv” care aş fi eu, că „a rămas dator, deocamdată, cu detectivistica felului în care doctorii au dereglat mintea” lui Eminescu. Aşa e, însă îl poate lămuri chiar Mihai Eminescu!

În celebra scrisoare pe care, de la Viena, din sanatoriul doctorului Leidesdorf, Eminescu i-o trimite lui Chibici, poetul scria: „aş voi să ştiu dacă pot scăpa de aci, unde în adevăr îmi pare că stau fără nici un folos. Tratamentul pare a consista în mâncare puţină şi proastă şi în reclusiune”!

Deci, în lipsa informaţiilor despre tratamentul de care a avut parte la ospiciul dr. Şuţu, aflăm că la Viena, ca un adevărat miracol, Eminescu S-A ÎNSĂNĂTOŞIT pentru că nu i s-a dat nici un tratament specific nebuniei şi a fost trimis acasă! Cu alte cuvinte, tot ce i s-a întîmplat rău lui Eminescu i s-a întîmplat la ospiciul dr. Şuţu, acolo unde în 28 iunie 1883 a fost internat cu forţa chiar de către Titu Maiorescu, la sugestia nevestei lui Slavici, Ecaterina Szöke Magyarosy!

EPILOGUL UNUI „EXCELENT DETECTIV”

Poate că n-aş fi luat în seamă această tentativă eminescologică a colegului Ioan Buduca dacă n-ar fi existat cîteva precedente periculoase, menite să compromită cercetarea serioasă a acestui subiect extrem de sensibil care este viaţa lui Mihai Eminescu.

Astfel, în afara „Cazului Marta Petreu”, care-l „externase” pe Eminescu în toiul nopţii, „pe la 10 seara” şi-l trimisese pe străzi să salute oamenii întîlniţi în cale, mai există şi „Cazul Cătălin Cioabă”. Acesta scrie într-o carte apărută la Humanitas, lăudată deşănţat de unii care i-au văzut doar coperta, că Eminescu a fost internat la „Caritatea” lui Şuţu între 28 iunie 1883 şi – atenţie! – 15 august 1883, deşi se ştie cu exactitate că Eminescu a fost internat la „Caritatea” între 28 iunie şi 20 octombrie 1883, cînd a plecat spre Viena! După apariţia articolului nostru, în al doilea volum al său, Cătălin Cioabă a corectat informaţia, desigur, fără să ne mulţumească pentru ajutor.

Pînă şi eminescologul Nicolae Georgescu, care, spre deosebire de cei doi, ştie carte, a luat în serios trei posibile arestări ale lui Eminescu în iunie 1883, deşi, în mod evident, avem de-a face doar cu cea din 28 iunie 1883 (v. art. „Cele trei arestari ale lui Eminescu).

Eminescologia este, aşadar, grea şi necesită cercetări îndelungate, dificile, cu documente contradictorii şi cu un risc major: acela de a urma, chiar cu bună credinţă, calea greşită a unora sau informaţiile eronate ale altora.

Pe cale de consecinţă, apariţia unor amatori ca Marta Petreu, Cătălin Cioabă sau Ioan Buduca pe tărîmul eminescologiei ar putea să facă rău cercetărilor serioase, mai ales acum, cînd deja se şubrezeşte vechea teorie că Eminescu a înnebunit brusc pe 28 iunie 1883 şi a fost internat la „Caritatea” pentru a-l vindeca.

Cine are ceva de spus pe această temă să pună mîna pe carte şi să studieze atent documentele – şi aşa destul de puţine – care vorbesc despre acea zi fatidică de 28 iunie 1883 din viaţa lui Mihai Eminescu.

De ce să compromitem efortul uriaş al celor cîţiva care au trudit ani de zile pentru a da la o parte umbra pusă de Maiorescu şi prietenii săi mai vechi sau actuali peste biografia celui care ne-a lăsat o aşa de mare şi valoroasă moştenire ?

sursa:https://www.cotidianul.ro/sport-cultural-datul-cu-parerea-despre-28-iunie-1883/

După uneltiri care, în ochii oricărei justiții mature, sunt ilegalități, s-a ajuns la “guvernul meu”, care nu este capabil să asigure nici măcar indemnizații de copii, salarii și pensii conform legilor în vigoare

 

Analiza grupului „The Economist” confirmă ceea ce, de ani buni, oameni cu capul pe umăr – ziariști, parlamentari, cetățeni – au semnalat , anume, că în țară se petrece un derapaj fără precedent în raport cu democrația greu instituită în 1989 și în anii ce au urmat. La rândul meu, am prezentat în „Cotidianul” analiza proprie, accesibilă oricând online.

Am arătat la timp că, în România actuală, „funcțiile publice sunt tratate ca proprietăți”, că s-a trecut la „un nou feudalism”, că „justiția este exercitată în beneficiu privat”, că s-a revenit la „falsuri organizate”. Calitatea decidenților a ajuns atât de jos, încât avem de a face cu o „președinție africană”, cu un „amatorism agresiv” și cu „trecerea la prostocrație”. Democrația a fost împinsă, ca în nici o altă țară, în subordinea „desemnărilor unipersonale”. A prins „boala protocoalelor secrete” dintre servicii secrete-procurori-judecători, s-au reluat „tehnici ale anilor treizeci” de subminare a democrației și s-a intrat în “cercul vicios al degradării”: „voi mă alegeți cu orice chip, eu vă dau funcții în care nu ajungeați vreodată, iar restul îl controlăm cu instituțiile de forță”. Statul român actual a reactivat „statul paralel” inițiat de Carol al II-lea și l-a amplificat. Mulți aleși au dovedit că nu sunt „reprezentanți ai poporului” care i-a ales, cum cere democrația. S-a văzut că, la comandă, se trece dintr-un partid în altul și se desfac majorități. Între timp, securismul s-a extins – destul să vezi „guvernele mele”!

Las în seama publicațiilor amintite detaliile. Din păcate, democrația din România, atâta câtă s-a acumulat, a fost desfigurată, iar „statul de drept democratic” prevăzut de Constituție a fost avariat.

Că România de astăzi este plasată în analiza din „The Economist” după Ghana, Surinam, Botswana, Filipine depinde, desigur, și de criterii. Grav este faptul că țara este văzută astfel. Și mai grave sunt, însă, dificultățile și falsurile impuse azi românilor. De aceea, nu ar fi înțeleaptă o infuzie de realism, care să ducă la depășirea situației?

Odată și odată, tot va trebui mers la cauze și tăiat nodul. În orice caz, la o analiză cu mijloacele istoriei, sociologiei și dreptului, ies în relief fapte ce marchează adânc România actuală, subminându-i democrația și statul. Le rezum sub sintagmele „abuzul de putere”, „lipsa legitimării democratice”, „instrumentarea politică a instituțiilor de forță”, reluarea „tehnicilor de acaparare de putere” ale anilor treizeci, „trecerea la prostocrație”. De la acestea, din cauze așadar lăuntrice, instituționale și culturale, pornește derapajul.

Știm prea bine, România are Constituție în mare aidoma țărilor din regiune. Rezultatele sunt însă mult diferite. Ea are președinție construită parte după Franța, parte după Germania. Numai că, în practică, din 2005 încoace (vezi Romeo Couți, România în lumea în schimbare…, 2013), „președinții” abuzează. De exemplu, ei au luat din Constituție cuvântul „desemnare” – de prim-ministru, de șefi la justiție, la serviciile secrete, la armată – dar nu cum a stabilit legiuitorul și cum este în alte țări cu regim semiprezidențial, ca simplă nominalizare, selecția fiind în competența organismelor democratice. Ultimii „președinți” au luat „desemnarea”, în mod samavolnic, ca „selectare în interes personal și numire”. S-a ajuns astfel, ca la nimeni în Europa, la repetate desemnări arbitrare, de nulități și ageamii instrumentabili, în roluri cheie în stat.

Regula practică în desemnările din acești ani, cum se observă ușor, a rămas „cât mai convenabil să fie, nu contează valoarea insului, dar să fie docil, al nostru”. Astfel de desemnări se petrec într-o Românie care are, totuși, personalități reale pentru asemenea răspunderi.

Atunci când cel care ajunge să „desemneze” este rudimentar, malformarea ia amploare. Desemnații au ajuns astfel, în România de azi, să surclaseze aleșii, iar democrației i-a rămas să servească desemnații. Așa stând lucrurile, cum să nu emigreze dintre cei mai conștienți?

Din păcate, în România, încă nu a avut loc o dezbatere despre legitimare, nici măcar printre juriști și politologi. Legitimarea este ignorată sau confundată cu legalitatea (A. Marga, După globalizare, Meteor, București, 2020), ce se relativizează ușor, cu o justiție aservită. Orice democrație demnă de nume stă însă, cum spunea James Madison, sub imperativul legitimării prin voința cetățenilor (“poporul este singurul izvor legitim al puterii”, se scrie în The Federalist, nr.49, 1788), voință stabilită în scrutinuri curate.

Alegeri se fac și în România, dar nu voturile contează în primă linie, ci organizarea. În multe situații, insalubritatea alegerilor – ce se întinde de la înscenări luate fals drept „politică”, până la numărătoarea ocultă a voturilor – a decis rezultatele. De exemplu, în 2014, era de ales, în finala prezidențială, între un aventurier și un nepriceput și, după o eficace manipulare a diasporei, a ieșit ultimul.

Numai că acesta nu a realizat nimic. Pe acest fundal, s-a și dovedit că, dacă se fac alegeri doar un pic mai corecte, opoziția la „președinte” câștigă copleșitor. Parlamentarele din 2016 au fost proba. Iar în 2019-2020, în fapt, contrar impresiilor, nu s-a câștigat curat și, deci, la propriu, nici un scrutin. „Europarlamentarele” au fost cu diabolizări (ne amintim că tocmai președintele SUA incrimina deunăzi, absolut normal, între altele, diabolizările folosite ca mijloc al democrației!?!) și fără dezbateri. „Referendumul” a fost pe o întrebare pe care cel care a formulat-o nu a fost în stare să o explice. „Alegerile prezidențiale” au fost după eliminarea de contracandidați cu justiția aservită și serviciile secrete și fuga de orice dezbatere. Pe bună dreptate, un distins senator se întreba public cum de a fost ales un ins care nu a făcut nimic și nici nu a promis ceva acătării.

După toate matrapazlâcurile, s-au stors puțin peste 30% din voturile electoratului – ceea ce echivalează, în fapt, cu lipsa legitimării! Parlamentarele din 2020 l-au respins din nou pe „președinte”, dar acesta a încălcat iarăși legitimarea democratică numind nu guvernul țării, cum era legitim, ci noul „guvern al meu”. Reacții de la Berlin și Bruxelles au urmat. În pandemie, a și proclamat „stare de ugență” ca să menajeze incapabilul „guvern al său”, iar acum acesta stă pe vreo 20 % din electorat!

Că la vot se prezintă câți cetățeni vor, este un fapt. Dar să pretinzi legitimare când abia treci de o treime din electorat și să impui „guvernul meu” cu și mai puțin, sunt vicieri fără seamăn ale democrației.

În condițiile carențelor de legitimare din 2004 și din anii următori, s-a recurs, cum era de așteptat, la folosirea de către „președinte” a altor instrumente. Pregătirea fiind precară, s-a apelat la ceea ce este elementar: instituțiile de forță. Acestea sunt folosite acum să disciplineze o societate ce-și pierde tot mai mult din funcționarea democratică.

Prima instituție de forță pusă să compenseze lipsa de legitimare, fie și cu prețul altor abuzuri, a fost justiția. Dacă se listează desemnările în fruntea ei, devine clar că s-a recurs mai ales la persoane care au făcut servicii vârfului și nu deranjau. În penibilitatea ei, situația nu s-a schimbat. Justiția este prinsă între rigorile dreptății și servirea unui regim anacronic, încât, și acum, oameni care gândesc democratic se plâng de operațiunile justiției injuste. Nu este surpriză că alte țări nu recunosc hotărârile justiției din România și că orice țară caută, la nevoie, să-și sustragă cetățenii de la deciziile instanțelor de aici.

Probabil că justiția nu putea fi aservită pe scară mare fără serviciile secrete. După 2009, inclusiv în 2016, s-au semnat protocoale ascunse de „cooperare” noua securitate-procurori-judecători. Iar penultimul ministru al justiției căuta asiduu să restabilească prezența securității în justiție, după ce antecesorul său a căutat să o elimine. Și mai străin de dreptate, actualul ministru desființează orice instituție care ar cere socoteală magistraților ce comit abuzuri.

Spre deosebire de alte țări, în care instituțiile de forță sunt sub control democratic, în România de azi ele au ajuns să controleze democrația. Nicio valoare, de nicio natură, nu are cum trece în societate de furcile lor caudine. Mai nou, aleșii poporului se plâng că noile servicii secrete se ocupă de ei. În nicio democrație nu se îngăduie așa ceva!

Șocantă peste măsură este împrejurarea că în România s-a revenit, cu aceeași lipsă a culturii, la „tehnicile politice” de acaparare a puterii ale anilor ‘30. Fixația scoaterii din spectrul politic a social-democrației (Hitler), „mișcarea străzii ca sursă de drept” (Carl Schmitt), „politica înțeleasă ca delimitare amic-inamic” (Carl Schmitt), „contestarea oricărui merit rivalului politic” (Schacht), diabolizarea opoziției ca „ciumă” (Goebbels) au fost reluate chiar de „președinte” și servanții săi. Această reluare este unică în Europa actuală.

Orice democrație propriu-zisă este meritocratică. În România, mecanismul funest al „desemnărilor unipersonale” a scos de fapt de sub control democratic reprezentanții publici. Țara s-a umplut cu diletanți și neisprăviți la deciziile de care depinde viața fiecărui om. Doar ca exemplu, posturi importante nu se mai scot la competiție sau, dacă se scot, concursul se măsluiește. Deunăzi, și prefecții au fost extrași din rândul funcționarilor publici, după ce se bucuraseră de neutralizare politică. În aproape orice sector, „aranjamentul bate regulamentul”, cum formula sugestiv un prestigios ierarh. România nu suferă azi de ochlocrație (puterea celor săraci), cum transmit unii corespondenți, ci de punerea deciziilor în mâinile celor slabi profesional, civic și moral. Nici o personalitate de valoare certă a țării nu este astăzi în siajul regimului.

Politica internă de învrăjbire a populației este prelungită în România de azi cu politica externă de excursii. De mulți ani, nu s-a dat vreun raport public despre reprezentarea internațională a țării. În schimb, sunt rumori despre plăți pentru primiri sau autoinvitări. În România actuală, politica externă nu este de reprezentare, ci mai curând de traficare în interese mărunte. Înăuntrul ei, contează vorbe de circumstanță, în loc de inițiative benefice și chibzuite.

Într-un stat avariat, nu dezbaterea cetățenească și reprezentanța democratică hotărăsc, ci voința unor inși. Cum s-a văzut, de pildă, la adoptarea bugetului pe 2021, aspirația decidenților nu sunt rezolvările, ci trecerea iute prin parlament. Simplul formalism procedural este mai important la nepricepuți decât formarea democratică a voinței politice.

Drept consecință, nu există astăzi capacitatea de a se adopta legi profunde, durabile. Și nici aceea de a da reglementări necesare – de pildă, în aceste zile, stabilirea unei politici energetice, anularea pensiilor speciale, care nu există în nicio democrație, reducerea discrepanțelor sociale, care sunt deja absurde. Neputința lovește capacitatea de a proiecta și împiedică dezvoltarea.

Într-o democrație desfigurată, nu doar politica este avariată. Se petrece distorsionarea pe scară mare a vieții. Totdeauna, unei asemenea desfigurări îi urmează declinul cultural dintr-o societate. Prea mulți ajung să piardă din verticalitate și din rezonabilitate. Brutalizarea relațiilor dintre oameni este consecința. Mai nou, aceasta se vede bine în extinderea pe care au căpătat-o incapacitatea de a cântări cu obiectivitate, lipsa de onoare, disprețul pentru civism, minciuna organizată, bucuria de a-l vedea lovit pe altul.

Ce-i de făcut? Degeaba acuzi ce fac alții, când nu a fost decizie oneroasă fără semnătura „reprezentanților” țării. Nu este consolare în ceea ce ne spun tot mai des istoricii contemporaniști, anume, că anii treizeci au început în țară cu același derapaj. Nu ar fi cazul repetării lor.

Viitorul nu este roz. Cu economia ei acum masiv de subantrepriză, cu resurse pe care nu le controlează, cu mari restanțe în infrastructură, cu șomajul în creștere, cu desfigurarea instituțiilor și cu decidenți mediocri, România actuală își pune cetățenii în fața unui câmp pietros.

Dar până și un câmp pietros poate deveni un șantier. Pentru aceasta, însă, este de chestionat legitimarea și de revenit la Constituție – cu implicația imediată: guvern al țării capabil să reformeze și alegeri anticipate. Altfel, din chinurile mediocrității, cu care România s-a procopsit prin „democrația viciată”, nu iese ceva bun. Nu are cum.

http://www.andreimarga.eu

sursa:https://www.cotidianul.ro/stat-al-democratiei-viciate/

„Raed Arafat ne-a vândut castraveți” !

 

Managerul Spitalului Găeşti Laurenţiu Beluşică răspunde afirmaţiilor pe tema utilizării camerelor hiberbare pentru tratarea pacienţilor cu COVID făcute de şeful DSU Raed Arafat într-un interviu, acuzându-l pe acesta că a prezentat eronat situaţia.  ”Ne-a vândut castraveţi uitând că şi noi cultivăm”, zice Belușică.

Acesta îl acuză pe Arafat, într-o postare pe Facebook, de o încercare ”sinistră şi stupidă” de inducere a opiniei publice în eroare şi comentează punctual răspunsurile date de secretarul de stat, contrazicându-l.

Iată mesajul lui Belușică, integral

,,Tu esti Mircea?

Da imparate…,,

Situatia camerelor hiperbare din gestiunea DSU si cea a terapiei hiperbare a fost prezentata eronat opiniei publice de catre Domnul DR. Raed Arafat, sau altfel spus ne a vandut castraveti uitand ca si noi cultivam.

In incercarea sinistra si stupida de a induce opinia publica in eroare , din motive pe care nu le pot intelege, afirmatiile facute de domnul ministru necesita urmatoarele precizari.

Sa reluam cu argumente:

1. Dr Raed Arafat ,,camerele folosesc doar aer sub presiune si nu oxigen,, si ,, în anumite situaţii, atmosfera din barocameră poate deveni periculoasă pentru pacient,,

Domunule ministru si atmosfera din saloanele de ATI Bals si Piatra Neamt a devenit periculoasa si nu v a pasat si montarea unor artificii a devenit periculoasa si nu v a pasat.

Doresc sa mentionez faptul ca cele 4 camere hiperbare mobile cumparate din bani publici de catre DSU in urma cu 4 ani si care au fost vazute numai la defilarea de 1 decembrie,

– detin un sistem performant de detectare a concentratiei de oxigen, la atingerea procentului de 22% concentratie in oxigen pornesc automat sistemele de spalare a aerului si astfel valoarea se mentine sub 21% concentratie.

– camerele hiperbare sunt echipate cu targa, ventilator, infuzomat si clopot de oxigenare copii si bolnavi comatosi dovada clara ca domnul ministru a mintit afirmand ca nu pot folosi oxigen. Teoretic, camerele cu presiune inalta sunt de doua feluri: barocamere care folosesc numai aer comprimat si camere hiperbare care folosesc aer comprimat si oxigen sub prersiune. Barocamerele nu cred ca se mai folosesc undeva in lume, cele 4 camere mobile ale DSU fiind de inalta performanta si evident camere hiperbare, deci folosesc oxigen, inclusiv la pacienti in coma.

2. DR Raed Arafat AFIRMA CA : ,,folosirea barocamerei la pacienţii cu COVID a fost discutată în mai multe zone, inclusiv cu colegi din afară, în faza acută cel puţin nu ştiu să fie folosită undeva. Am avut o discuţie inclusiv cu colegi din Italia, care ştiţi prin ce au trecut şi au foarte multe barocamere, era o videoconferinţă cu expertul din Italia şi care a zis că nu îl folosesc în situaţii de pacienţi acuţi,,

Comentariul nostru.

Mentionati colegii din Romania cu care ati discutat.

Asadar, Cele mai multe camere hiperbare sunt in Germania, studii medicale in ceea ce priveste tratamentul pacientilor infectati cu Covid 19 sunt deja multe publicate ca dovada ca terapia hiperbara este utilizata cu success in tratarea si recuperarea acestor pacienti vezi site EUBS (studii pe care vi le am si transmis in scris si le aveti si on line) . Nu stim cine este expertul dvs care nu foloseste camerele hiperbare pentru tratarea hipoxiei pacientilor cu Covid dar ar fi bine sa cititi si recomandarile si indicatiile Comitetului european pentru medicină hiperbară (ECHM) care a emis câteva orientări și recomandări pentru centrele hiperbarice și activitățile de scufundări. Mediul hiperbar creează provocări și riscuri unice, care trebuie luate în considerare și evaluate, pe lângă recomandările generale emise de autoritățile locale, naționale și internaționale de îngrijire a sănătății.( http://www.eubs.org/)

3. ,,Medicul de la Găeşti ştiu că a insistat să i se trimită, dar pentru pacienţii critici, gândiţi-vă că intrarea în camera hiperbară cu echipamente de ventilaţie, cu echipament de ventilaţie pe oxigen la o cantitate mare, toate astea sunt riscuri,,

Comentariu nostru: Stiti la cate riscuri ne supunem noi, medicii curanti intrand in sectiile de covid si ATI? Si mersul pe strada are niste riscuri!

Ca o paranteza, limba romana, pe care ar fi trebuit sa o vorbiti la perfectie dupa atatia ani in Romania, are o semantica aparte. Exprimarea normala este ,,managerul de la Spitalul Orasenesc Gaesti,, dar incercarea dvs de a bagateliza alti profesionisti este cunoscuta deja.

4. DR Raed Arafat,,Camerele noastre funcţionează pe principiul creării prin aer comprimat, nu prin oxigen, oxigenul se dă doar pe mască, în secunda în care dai oxigen în cantităţi foarte mari, 10, 15, 20 de litri pe minut, atmosfera din camera hiperbară devine periculoasă” explică medicul Raed Arafat.

Declaratia este mincinoasa deoarece

– camerele ISU pot administra oxigen pacientilor din interiorul camerei hiperbare in 3 moduri: in atmosfera camerei, la masca sau intermediul mastii de tip “cupola” – pentru copii sau pacienti de ATI, in functie de protocolul ales de medicul specialist raportat la diagnosticul si antecedentele pacientului.

Camerele hiperbare ale IGSU, AU IN DOTARE VENTILATOARE MULTIPARAMETRU CE POT FI FOLOSITE SI IN TRATAREA PACIENTILOR COVID.

Toate echipamentele medicale din interiorul camerei hiperbare sunt certificate special pentru aceste conditii permitind utilizarea in deplina siguranta in interiorul camerei indiferent de modalitatea administrarii oxigenului.

Daca mai sustineti altceva va rog sa prezentati fisele tehnice.

5. Intrebare reporter : De ce nu sunt folosite acum barocamerele cumpărate după incendiul de la Colectiv ?

Dr. Arafat: Firma ne-a cerut o sumă imensă pentru a pregăti 18 medici . „Când s-a făcut caietul de sarcini, în el s-a trecut instruirea celor care le vor opera pe linie tehnică, pentru partea medicală firma ne-a cerut o sumă imensă pentru a pregăti 18 medici, o sumă de aproape un sfert de milion de euro, la un curs de 2-3 săptămâni, motiv pentru care noi de acum doi ani am apelat la marina italiană ca să ne sprijine şi au promis că ne sprijină şi am avut o vizită de la ei pentru instruirea medicilor care vor lucra cu pacienţi critici în interior, intubaţi, ventilaţi, în situaţia în care au nevoie de această cameră ca şi o soluţie salvatoare de viaţă, dar venind pandemia având Italia problemele pe care le-a avut , nu s-a putut realiza cursul anul trecut, s-a reluat legătura şi în acest an se va realiza cursul.,,

Raspuns: IGSU a solicitat pentru instruirea medicilor “conditii speciale” in sensul ca certificarea sa fie efectuata de trainer specializati si diploma sa fie certificata la nivel european. De asemenea a solicitat ca cursul de 2-3 luni raportat la notiunile predate sa se desfasoare in maxim 3 saptamani, in Romania. Cursul urma sa fie realizat de traineri ECHM- Comitetul European pentru Medicina Hiperbara si EUBS – European Underwater and Baromedical Society, acestea find organismele de instruire si certificare a medicilor recunoscute la nivel European.

In Romania medicina hiperbara este reglementata in Ordinul nr. 923/2001 privind aprobarea Nomenclatorului de specialități medicale și farmaceutice, supraspecializări și competențe pentru rețeaua de asistență medicală și a Normelor metodologice de aplicare a acestuia.

In prezent cursurile se organizeaza prin Universitatea de Medicina si Farmacie Craiova, catedra de medicina a conditiilor extreme ( intre care si hiperbara) , prima si cred ca singura facultate din Romania care sustinut o astfel de catedra, si insumeaza o durata de aproximativ 120 de ore de curs, ingloband si cursuri practice la Centrul de Scafandrii Constanta (unitate ce apartine de Ministerul Apararaii Nationale infiintata in 1967, ce are formati si angajati specialisti de inalta performanta profesionala, recordul acestora fiind de scufundare la o adancime de 500 m), cursul are un cost estimativ de 1500euro/persoana.

Cursantii trebuie sa fie medici specialisti in specialitati clinice. Cursul se finalizeaza cu examen care are componenta teoretica si practica

In Europa cursurile de medicina hiperbara se realizeaza in conformitate cu specificul si curricula Comitetului European pentru Medicina Hiperbara (http://www.echm.org/) in diverse locatii cu un numar de maxim 2-6 traineri certificati si autorizati ECHM.

Cursurile au o durata de minim 30 de ore, dar in functie de complexitate si nivelul de competenta pot dura si cateva luni, costurile/ curs /participant estimative incep de la 3000 de euro

Cursul se va incheia cu sustinerea unui examen si obtinerea unei diplome recunoscute la nivel european pentru cei care vor promova examenul.

Conditiile minime pentru cursanti; acestia trebuie detina o diploma de absolvire a unei facultati de medicina recunoscuta european si sa fie medici specialisti in specialitati clinice. In plus sunt o serie de examene si verificari medicale pentru cursant din care sa rezulte ca este apt medical pentru curs.

Limba desfasurarii cursurilor este engleza, de aceea cursantii trebuie sa fie apti sa cunoasca si sa sustina o conversatie de specialitate medicala. (cursul nu va avea suportul unui traducator)

Valoarea cursului /pacient ar fi fost de aproximativ de 11.000 euro/persoana in conditiile in care cursul ar fi fost sustinut in Romania de catre un numar de 4-6 traineri autorizati ECHM – Comitetul European pentru Medicina Hiperbara . Diplomele care urmau sa fie obtinute de catre absolventi cursului in urma examenului urmau sa fie echivalate oricum in conformitate cu legislatia romaneasca .

Deci orice fel de cursuri in ceea ce priveste medicina hiperbara si nu numai trebuie echivalate in Romania.

De ce nu s-a facut instruirea medicilor prin Facultatea de Medicina si Farmacie Craiova singura universitate romaneasca cu prerogative in domeniu? Cine suporta valoarea cursurilor care vor urma sa fie facute de Marina Italiana? Cum vor fi ele echivalate? ARE MARINA ITALIANA (si de ce nu cea americana sau engleza sau australiana) PREROGATIVE SI COMPETENTE DE INSTRUIRE A MEDICILOR ROMANI CARE NU AU URMAT UN CURS UNIVESITAR DE COMPETENTA ORGANIZAT DE O UNIVERSITATE ROMANEASCA?

Dar desigur este mai interesant sa cheltuim sute de mii de euro pe cursuri care tot la diploma si certificarea romaneasca ajung. MApN are mai multi specialisti deja formati in domeniu, are cel putin o camera monoplace care functioneaza. De ce nu ati apelat la specilistii din Romania? In cate misiuni au fost angajate cele 4 barocamere cumparate de statul roman sub indrumarea dvs si cati oameni ati salvat? Sunt doar doua intrebari la care opinia publica ar trebui sa va solicite raspunsuri, eu nu am nevoie de raspuns deoarece deja il stiu.

6. Dr raed Arafat ,,Aceste camere nu pot fi trimise la oricine care spune ”Eu ştiu să o folosesc”, este o industrie întreagă, este o chestie foarte complexă, trebuie pregătire specifică,avem pregătiţi pompierii care le operează tehnic, trebuie să pregătim şi personalul medical , anul ăsta sper că se va face pregătirea”, a adăugat şeful DSU.

Raspuns, daca nu le trimiteti cui va spune ca stie sa le foloseasca si isi asuma riscurile, cui le trimiteti?

Ce ati facut 4 ani?????

Absolventii cursului de medicina hiperbara de la Universitatea de medicina si Farmacie Craiova (iar eu sunt un astfel de absolvent asa cum ati vazut si din diploma pe care mi ati cerut sa v o arat), au dreptul de “a prescrie” tratamentul hiperbar pentru pacient prin prisma prerogativelor pentru care au fost instruiti. Furnizorul echipamentului hiperbar instruieste in functie de echipamentele medicale din camera hiperbara medicii care au acesta competenta. In plus, stiati foarte bine ca am o buna colaborare cu cei mai mari specialisti in meidicina hiperbara din Romania intre care l as mentiona numai pe dr Bogdan Cristian Ion, evident cel mai bun specilist in hiperbara din Roamania. De ce nu ia ti dat dansului camerele sa salveze pacienti? Evident este acelasi motiv pentru care la Colectiv nu ati permis interventia salvarilor private, plimbandu va nepasator (cadru medical) printre raniti si vorbind la telefon (cu cine , nu stiu ca sunteti in ,, Varful piramidei trofice,,)

7. Reporter : Pentru ce sunt folosite acum camerele mobile pentru tratamente hiperbarice aflate în posesia statului?

Constat ca arta raspunsului difuz, ambiguu ati dobandit o bine.

„Camerele mobile sunt luate pentru situaţii de urgenţă, pentru deplasarea lor în cazul în care un pacient este într-o stare critică şi are nevoie imediat de susţinere prin camera hiperbară, pe o durată limitată, sau, în situaţia scafandrilor, încă un motiv de ce le-am luat, la pompieri, pentru că avem scafandri peste tot şi se sufundă la adâncimi care necesită să fie şi camera hiperbară în zonă”, a precizat Raed Arafat.

Independent de instruirea medicilor pentru utilizarea camerelor hiperbare, camerele pot fi folosite si pentru recuperarea capacitatii pulmonare a scafandrilor sub instruirea Maistrului Scafandru sau a sefului echipei de scafandrii ; au fost folosite in acest sens? Cati scafandrii au beneficiat de recuperare si cate ore de exploatare au fost dedicate pentru aceasta procedura? Opinica publica sa ceara raspuns, eu nu am nevoie.

8. Intrebare reporter : Ar putea fi folosite pe viitor barocamerele pentru tratamentul pacienţílor cu COVID-19?

Acelasi raspuns ambiguu.

„Depinde de indicaţiile medicale clare şi pentru categorii de pacienţi cu COVID, aici nu mai pot să vin eu cu o expertiză, aici trebuie să vedem ce spune ştiinţa pe plan internaţional, ce spun colegii din Statele Unite, din alte ţări, şi o să cerem mai multe date colegilor noştri care se ocupă de pacienţii critici, să vedem ce spun şi dacă există într-adevăr un beneficiu de lungă durată, e clar că un beneficiu de scurtă durată poate să existe””, spune dr. Arafat.

Dar de colegii din Romania de ce nu vorbiti? Stiti cati medici specialisti in HBO are Romania? Stiti cati tehnicieni specilisti de exceptie in HBO sunt in Romania?

Terapia hiperbara este folosita in prezent si pentru tratament si recuperare a pacientilor infectati cu COVID 19, exista numeroase studii in acest sens. In Romania acest lucru se face numai in mediul privat.

9. Intrebare reporter : Dacă avem, de exemplu, mâine un nou Colectiv, aceste patru barocamere pot fi folosite?

raspunsul era simplu NU. DUPA 4 ANI DE LA CUMPARAREA CELOR 4 CAMERE HIPERBARE MOBILE EU NU AM PUTUT SA ORGANIZEZ ACEST LUCRU DESI TERAPIA HIPERBARA ESTE SALVATOARE DE VIATA.

Dar raspunsul ministrului a fost mult mai complex :„Am nevoie să instruiesc medicii, sunt discuţii cu marina italiană pentru instruirea lor, pentru că au o experienţă foarte mare cu pacienţii critici şi acordă sprijin pentru îngrijirea pacienţilor critici şi vor fi instruiţi medicii, va dura câteva săptămâni instruirea lor din momentul în care îi primesc, şi după aceea o să începem să le folosim pe indicaţiile pe care le vom stabili cu colegii care vor fi instruiţi”, spune dr. Arafat.

Deci orice fel de cursuri in ceea ce priveste medicina hiperbara si nu numai trebuie echivalate in Romania. De ce nu s-a facut instruirea medicilor prin Facultatea de Medicina si Farmacie Craiova singura universitate romaneasca cu prerogative in domeniu? Cine suporta valoarea cursurilor care vor urma sa fie facute de Marina Italiana? Cum vor fi ele echivalate? ARE MARINA ITALIANA PREROGATIVE SI COMPETENTE DE INSTRUIRE A MEDICILOR ROMANI CARE NU AU URMAT UN CURS UNIVESITAR DE COMPETENTA ORGANIZAT DE O UNIVERSITATE ROMANEASCA?

De la inceperea pandemiei in 2020 toate cursurile care privesc medicina hiperbara au fost suspendate, dar de ce din 2017 de cand primele camera hiperbare mobile au fost livrate IGSU, pana in 2020 cand a inceput pandemia nu s-a facut nimic in ceea ce priveste instruirea medicilor care urmau sa utilizeze camerele hiperbare?

Repet cate vieti au salvat camerele hiperbare utilizate de IGSU din 2017 pana in prezent? Dati ne o cifra domnule ministru.

Dar a calculat cineva care este valoarea cheltuielilor generate de transferul pacientilor arsi si transferati cu avionul in afara tarii cand ei puteau beneficia de terapia hiperbara in tara , inainte de a fi internati si tratati intr-un spital sau sectie de spital de specialitate.

10. Pe undeva domnul ministru afirma ca asteapta sa vada raspunsul pe termen lung al plamanului la terapia HBO. Domnule ministru, sunteti medic nu aveti voie sa faceti o asemena afirmatie macar in fata noastra a celor care cultivam castraveti.

Si ca o incheiere reproduc cu copy paste un text scris de un medic anestezist roman care lucreaza in Franta (nu am acceptul domniei sale pentru a i da numele)

……. din punct de vedere sociologic si ca business management, Dr ul Arafat cred ca este un excelent caz de studiu. cum a ajuns sa cladeasca din nimic un sistem mamut al medicinei de urgenta, calcand pe toti cei din jur, pentru ca odata ajuns intr o pozitie cheie sa inece tot in jurul sau, inclusiv sistemul pe care l a cladit. este greu de spus daca fara Araft am fi avut un sistem de urgenta, personal cred ca interesele si lipsa unor adevarati manageri nu ar fi lasat sistemul de ambulanta sa se dezvolte si sa ajunga ceea ce este smurd ul astazi. indraznesc a spune ca fara el cred ca urgenta a fi fost si astazi in haos…..insa problema principala este caracterul sau….a avut o idee fantastica cu smurd ul dar acum refuza sa accepte ca este depasit poate ca nivel de munca nu neaparat ca si capacitate de management sau leadership, si cred ca de frica de a nu fi mazilit refuza sa si faca un cerc de oameni capabili carora sa le incredinteze responsabilitati pentru ca sistemul sa fie cu adevarat functional. plus, omul acresta cred ca refuza sa coopereze cu celelate structuri cu capacitate de raspuns in caz de dezastre etc…….nu inteleg de ce igsu are nevoie de o infrastructura atat de avansata cand de exemplu armata ar putea sa contribuie cu de exemplu spitale modulare multirol (sper ca avem asa ceva) etc. un exemplu, irlanda de nord, credeti ca sistemul de ambulanta are asemenea dotari cu salupe, spitale modulare, si alte fantezisme de acest gen…nu, armata are unul dintre cele mai performante spitale modulare multirol care poate fi folosit in caz de orice calamitate – ei avand si avantajul ca au experienta de a l fi folosit in diverse campanii militare ale armatei brintanice. domnul Arafat sapa singur groapa smurd ului de ceva ani buni…….

Si totusi opinia publica in baza legii 544 sa ceara raspunsurile la urmatoarele intrebari :

Cat a costat o camera hiperbara?

La cate misiuni de salvare au participat?

Cate vieti au salvat?

De ce nu au fost folosite la fetita de 12 care a murit intoxicata cu monoxid de carbon la Buzau?

De ce timp de 4 ani nu ati folosit sistemul romanesc de invatamant pentru a va scolii personalul medical?

Cat costa intretinerea periodica anuala si daca a fost facuta, a celor patru camere hiperbare mobile, inclusiv autotrenurile ?

ACUM NE DATI CAMERELE HIPERBARE SA ,,CRESTEM SI NOI CASTRAVETII CA LUMEA,,? DUREAZA PANA LE PUNEM IN FUNCTIUNE. SUNTEM LA FIX UN AN DE PANDEMIE, BOALA ESTE GRAVA, TOATA LUMEA CIVILIZATA FACE EFORTURI

DOMNULE MINISTRU, VINE VALUL 3 , NE ASTEPTAM LA MULTI PACIENTI, NOI AVEM LA SPITALUL ORASENESC GAESTI SECTIE PEDIATRIE COVID CU 25 DE PATURI (IN BUCURESTI SUNT NUMAI 7 PATURI DEDICATE COPIILOR COVID) SI INCA O SUTA DE PATURI PENTRU ADULTI COVID. ANUL TRECUT PANDEMIA NE A OBOSIT FINANCIAR INCA NU NE AM REVENIT, EFORTUL DE ASIGURA OXIGEN ESTE DIN NOU MARE SI CU RISCURILE PE MASURA PE CARE LE ATI VAZUT.

sursa:https://www.cotidianul.ro/belusica-poarta-pica-raed-arafat-ne-a-vandut-castraveti/

Florin Cîţu le-a pus gând rău liderilor de sindicat

 

Premierul Florin Cîţu a declarat, vineri, întrebat despre protestul unor reprezentanţi ai poliţiştilor de săptămâna aceasta, că nu înţelege rostul acestor manifestaţii și le-a pus gând rău liderilor de sindicat.

„În 2017 au fost foarte mulţi oameni în stradă pentru că Guvernul PSD a dat OUG 13. În 2020, România a trecut prin cea mai mare criză din ultima sută de ani. Salariile din sectorul public au crescut în medie cu 8% faţă de creşterea din UE, de 3%. În sectorul privat am 1,4 milioane de oameni în şomaj tehnic, niciun protest. Am reuşit, prin măsurile pe care le-am luat, să păstrăm locurile de muncă ale celor 1,4 milioane de oameni, care au reuşit să se întoarcă şi împreună am reuşit cea mai mare creştere economică în trimestrul 4 din UE. În 2021, veniturile din sectorul bugetar rămân la nivelul anului 2020, cu acea creştere din 2020, cu o inflaţie în scădere. Nu înţeleg rostul acestor proteste. Deci veniturile rămân la nivelul anului 2020. Asta a fost decizia. Mai mult de atât nu am ce să vă spun”, a afirmat Florin Cîţu, întrebat la Parlament în legătură cu protestul unor reprezentanţi ai poliţiştilor de la Palatul Cotroceni.

El a adăugat că în 2021 nici în sectorul privat nu vor exista creşteri salariale, pentru că este în continuare o criză economică.

„Deci mi se pare necinstit faţă de ceea ce se întâmplă în sectorul privat ceea ce se întâmplă cu aceste proteste. În sectorul privat avem oameni care plătesc taxele, ne plătesc salariile şi totuşi au trecut printr-o perioadă dificilă şi merg mai departe”, a mai spus Cîţu.

Premierul a menţionat că este nevoie de o discuţie în societate despre faptul că liderii de sindicat sunt singurii care au rămas în funcţie de 30 de ani.

„Aş vrea să revin asupra acestor proteste. Aici cred că putem să avem o discuţie onestă noi în societate. Singurii oameni care au rămas în funcţie 30 de ani sunt liderii de sindicat. Este în regulă, în timp ce în restul societăţii se mai fac schimbări? Haideţi să mai discutăm şi despre această lege, să vedem cum ajung şi acele cotizaţii, sunt automat făcute din conturile oamenilor. Este ok să se ia automat din conturile oamenilor?”, a adăugat Cîţu.

El a mai spus că se va modifica şi numărul membrilor consiliilor de administraţie ale companiilor de stat, menţionând că va veni săptămâna viitoare cu ordonanţa în acest sens.

„Aşa cum vom discuta în societate şi vom modifica numărul membrilor din consiliile de administraţie ale companiilor de stat. V-am spus că vom face acest lucru şi cred că săptămâna viitoare venim cu ordonanţă. Cinci este limita pe care o propun eu. (…) Companiile de stat au 63 de miliarde lei pierderi. Pierderile în 2014, nu aveam noi nicio treabă cu acest lucru, erau de 53 de miliarde. Atunci au fost băgate aceste companii în insolvenţă. De atunci s-au acumulat dobânzi, penalităţi şi am ajuns la 63 de miliarde. Bugetul pentru investiţii este de 62 miliarde lei. Nu putem să facem investiţii pentru că avem pierderi la aceste companii. Trebuie să facem restructurare şi această restructurare începe cu conducerea acestor companii”, a adăugat premierul.

Cîţu a mai spus că vor fi adoptate mai multe ordonanţe pe această temă.

„Este anul reformelor şi al investiţiilor. Sunt propuneri pe care le voi face eu şi vom vedea în coaliţie. Vor fi şi modificări în ceea ce priveşte mandatele directorilor generali, secretari generali. S-ar putea să fie mai multe ordonanţe, începem cu ordonanţa 109. În acest moment, membrii consiliilor de administraţie sunt numiţi pe două luni, pe patru luni. Aşa ceva nu se poate, nu poţi să ai performanţă când numeşti oameni pe două luni, patru luni şi apoi să pui pe altcineva. Va fi un mandat poate mai mare ca să poţi să faci performanţă, dar în acelaşi timp maxim cinci membri”, a menţionat Florin Cîţu.

Miercuri, reprezentanţii Federaţiei Publisind și Europol au protestat la sediul Administraţiei Prezidenţiale faţă de îngheţarea salariilor şi sporurilor şi a neindexării pensiilor cu valoarea inflaţiei, cerând şi o majorare a salariului minim corelată cu creşterea preţurilor. Unii participanți la protest au aruncat cu fumigene.

sursa:https://www.cotidianul.ro/citu-pus-pe-decapitat-liderii-de-sindicat/

De unde atîta tupeu de a înfrunta evidența și de a nega adevărul ? Despre marele pericol progresist în România.

 

Prima dată cînd am auzit de duduia care trîmbița pe net o renunțare la proprietate și o promovare a vieții în comun, am crezut că este vorba despre o dumă scăpată de o persoană pusă pe șotii sau pe dat în dodii. Ține și o bagă lumea în seamă, este ok. Nu ține, scoate alta dumă pînă se alege cu  puțină vizibilitate. 

Pe urmă, am citit despre Cioloș și MISA lui Bivolaru. Nici atunci nu m-am grăbit să cred. În față român, în spate, francez sau filofrancez ! Fantezii pe ale tinereții valuri. Am făcut ochii mari cînd Cosette Chichirău a depășit limitele comportamentului din mahala în Parlamentul României. Asocierea celor din USR cu circul întreținut în Piața Victoriei mi-a luat orice speranță.

Ca niște mercenari ai unor idei stranii, useriștii și pluseriștii se rățoiau la lună și la putere într-un fel neobișnuit, străin, neromânesc, de animale politice rapace și cu un discurs al urii pe care nu l-am mai auzit de la activiștii fanatici din filmele cu khmerii roșii. Am mai dat peste tot felul de declarații ale celor din USR și peste decizii luate de miniștrii acestora prin tot felul de locuri și instituții. Tupeul lui Vlad Voiculescu de a se prezenta în fața presei și a cetățenilor români cu un fel de adeverință din Austria cu care să-și echivaleze un master, care adeverință includea și studiile de diplomă, m-a pironit pe gînduri.

De unde atîta tupeu de a înfrunta evidența și de a nega adevărul ? De unde atîta curaj și de unde suportul moral, financiar și politic pentru o beizadea de profitor comunist ? Același aer îl respiră și Ilie Dan Barna. Iliuță, reformatorul USR-ist, este expert în tocat bani europeni și vrea felia lui din guvernare. Adică banii lui din buget, pe care să decidă singur sau cu ai săi. Dacă le-ar face cineva o observație sau dacă un ministru al său este pe cale de a fi remaniat, el, în calitate de proprietar al tarlalei, trebuie să fie de acord. Altfel, crapă Coaliția!

Ce este mai important ? Guvernul sau Coaliția ? Unii spun că pretenția USR de a decide pe remanierea unui ministru este un drept incontestabil. Constituția României zice altfel. Premierul propune și președintele decide schimbarea ministrului. Este la mintea copiilor că postul unui ministru PNL, USRPLUS sau UDMR este mai puțin important decît un domeniu, un județ sau un obiectiv economic. Mai bine, pierdem un guvern de coaliție decît să nenorocim o pădure, un oraș, un domeniu. Aș zice că judecata este valabilă și pentru nenorocirea unui singur om. Fie se trezește partidul care l-a desemnat, fie țara își caută altă formulă de guvernare. Din acest punct de vedere, măcar, teoretic, Vasilică Florin Cîțu și Ludovic Orban au dreptate. Teoretic zic, pentru că, practic, oricît de sonoră este vocea guriștilor liberali, ei n-au zis nici mîc atunci cînd Vlad Voiculescu și-a prezentat țidula pe post de diplomă de universitate și de master.

În mod normal, ar fi trebuit să îi solicite actul în original, prezentarea publică a diplomei și, după două zile acordate cotrobăielii prin dosare, Vasilică Cîțu ar fi trebuit să-l demită. Ce atîtea angoase! Mîine, băieții din USR vînd șinele, locomotivele, vagoanele și închiriază șoselele! La cîtă foame au, sunt în stare de orice. Pot da și Dobrogea sau Maramureșul, dacă se găsesc clienți.

Sentimentul pericolului în fața agresivității acestei grupări vine și de la refuzul cetei progresiste de a vota ajutorul acordat schitului românesc de la Muntele Athos.

Probabil că progresiștii lui Ilie Dan Barna și Dacian Cioloș nu știu nici istoria Muntelui Athos, nici rolul domnitorilor și al boierilor români la propășirea credinței ortodoxe. Și, nici n-au fost la Sfîntul Munte pentru a afla că, în acest mare stat al ortodoxiei, România este aproape peste tot și se bucură de o considerație pe care n-o pot știrbi nici tupeul și nici prostia unora din noua ceată politică.

Începe să se contureze un soi de politică neghioabă, adusă cu bursierii și cu acoperiții de la import. Useriștii și pluseriștii sunt făcături morale și intelectuale după model american, dar, cu asimilări parțiale, pe măsura sferto-culturii sau chiar a inculturii lor. Ei vor proprietate de grup, viață la grămadă, control total, logică puțină, drepturi importate fără a ține cont de istoria locului, de tradițiile și obiceiurile părinților lor.

Așa cum mulți ne-am înșelat în 1990, luînd democrația americană drept model suprem, cu detalii și nuanțe, fără să ne dăm seama ce patinaje și aberații poate produce, ne-am trezit la această societate, cu o corcitură ridicolă de democrație. Așa și acum, imitînd prostește, fără discernămînt și cu traduceri neghioabe, există riscul să le îngăduim acestor juni isterici să impună reguli trăznite și comportamente importate sau prost înțelese, de la sex la îngenunchiat în Piața Universității, de la minimalizarea Bisericii Ortodoxe la importul masiv de credințe străine poporului nostru și pînă la ignorarea valorilor românești din toate timpurile și domeniile.

Mă tem că puțina luciditate, cîtă mai există în societatea noastră, ar trebui îndreptată spre această grupare politică. Momentan, este mai mult o adunătură contradictorie și obraznică. Dar, pericolul cel mare vine de la inconștiența ei care ar putea duce la o năruire a temeliilor pe care mai stă civilizația și societatea românească!

sursa:https://www.cotidianul.ro/despre-marele-pericol-progresit-in-romania/