”COPACUL MINUNAT” - poveste pentru minte si suflet

COPACII SUNT FRAȚII NOȘTRI !

EI NE OCROTESC DE FRIG, DE PLOAIE, NE RĂCORESC FRUNTEA CÂND ESTE ARȘIȚĂ, NE HRĂNESC CÂND NE ESTE FOAME.

SĂ-I RESPECTĂM ȘI SĂ-I IUBIM !
(n.m.)

”Copacul minunat”



Un ciobănaș sărman mergea toată ziua la păscut cu turma sa. Într-o bună zi, pe când oile sale pășteau pe o pajiște întinsă, păstorul zări în depărtare un copac atât de mare și frumos, încât nu-și mai putu lua ochii de la coroana sa. Tot privindu-l uimit, păstorului îi veni ideea să meargă până la copacul acela minunat și să se cațere în el. I-ar fi ușor, pentru că ramurile coroanei sale stufoase se ramificau spre cer ca scândurile unei scări. 

Ajuns lângă copac, își dădu păpucii jos și începu să se cațere. Și urcă, și urcă din creangă în creangă fără încetare, nouă zile la rând.

La un moment dat, iată că se pomeni într-o poiană întinsă, în care se zăreau nenumărate palate arămii. Și în spatele palatelor, era o pădure mare, numai cu copaci roșiatici din aramă, iar în vârful celui mai înalt copac era un cocoș de aramă, iar la baza arborelui era un izvor din care curgea aramă lichidă. Numai izvorul fremăta în tot ținutul acela încremenit, altfel nu se zărea nicio suflare de om.

Văzând acestea, băiatul își rupse o creangă arămie dintr-un copac și se apropie să-și răcorească picioarele obosite la izvor. Își muie picioarele în apa izvorului și, când le scoase, mare îi fu mirarea văzând că picioarele sale erau acoperite de aramă. Fugi speriat înapoi la copacul minunat și se uită încotro s-o apuce. Copacul se înălța până departe, la cer, unde vârfurile i se pierdeau în nori.

Acolo sus trebuie să fie și mai frumos, își spuse flăcăul, și începu să urce din nou. Și urcă, și urcă fără oprire, încă nouă zile la rând, până dădu de o altă poiană întinsă, iar aici se întindeau numai palate de argint strălucitor, iar în spatele palatelor era o pădure mare, numai cu pomi de argint, iar în vârful celui mai înalt copac era un cocoș de argint. La poalele copacului era un izvor din care curgea argint lichid. Numai izvorul fremăta în tot ținutul acela încremenit, altfel nu se zărea nicio suflare.

Când feciorul zări izvorul, alergă îndată într-acolo, să-și spele mâinile obosite. Dar pe când își scoase mâinile din apa izvorului, palmele sale erau acoperite complet cu argint strălucitor. Speriat, fugi înapoi la copacul fermecat și se uită iar încotro să apuce. Copacul minunat se înălța până departe, la cer, unde vârfurile i se pierdeau în nori.

Acolo sus trebuie să fie și mai frumos, își spuse flăcăul, și începu să urce din nou. Și urcă, și urcă iar nouă zile la rând, până băgă de seamă că ajunse în vârful copacului. Iar acolo se deschise o altă poiană întinsă, unde se înălțau nenumărate palate, numai și numai din aur. Iar în spatele palatelor era o pădure întinsă, cu copaci de aur, iar în vârful celui mai înalt copac era un cocoș de aur. Chiar la picioarele cocoșului susura un izvor din care curgea aur curat. Numai izvorul fremăta în tot ținutul acela încremenit, altfel nu se zărea nicio suflare.

Fiind obosit, feciorul își rupse o creangă aurie dintr-un copac și se apropie de izvor. Își scoase căciula și își muie părul în apa izvorului. Când se ridică, observă că pletele sale erau poleite numai și numai cu aur strălucitor. Își îndesă căciula pe creștet și alergă înapoi la copacul fermecat, începând să coboare degrabă înapoi, spre pământ.

Și coborî înapoi toată calea ce-o urcase, și parcă nu mai simțea nicio urmă de oboseală. Dar când în sfârșit ajunse în poiana unde își lăsase turma, oile sale nu mai erau nicăieri. Privi în jur și văzu deodată o localitate. Atunci băgă el de seamă că ajunse de fapt într-un alt ținut. 

Ei, oare ce-i de făcut acum ? Se gândi el ce se gândi, apoi se hotărî să meargă într-acolo și să intre slugă la cineva înstărit. Își ascunse cele trei ramuri în haină și își făcu dintr-un petec o pereche de mănuși, ca să-și ascundă mâinile argintii.

Tocmai pe când feciorul ajunse în oraș, bucătarul regelui căuta o slugă credincioasă și nu găsea pe nimeni potrivit. Dar iată că îi ieși feciorul nostru în cale și îl întrebă dacă nu vrea cumva să câștige bani frumoși lucrând pentru el. Băiatul fu fericit din cale afară, dar îl rugă pe bucătar să îl primească numai dacă îl va lăsa să nu-și scoată niciodată pălăria, haina, mănușile și cizmele. Bucătarului nu-i prea conveni condiția asta stranie, dar cum nu găsea pe nimeni mai bun, trebui să accepte. 

”Îl voi pune să lucreze numai în bucătărie, acolo oricum nu-l vede nimeni”, își spuse bucătarul. 

Și așa lucrară împreună o bucată bună de vreme. Băiatul era harnic, punctual și nu ieșea din vorba bucătarului, încât acesta îl luă la suflet.

Toate astea se întâmplau în vremea când în regat se perindau cavaleri și grofi nenumărați, care încercau să urce Muntele de Cristal în vârful căruia locuia fiica cea frumoasă a regelui, pentru a-i cere mâna. 

Mulți cavaleri neînfricați și-au încercat norocul urcând muntele alunecos, dar toți sfârșeau rupându-și gâtlejurile pe stâncile abrupte și alunecoase. 

Auzind toate astea, băiatul nostru îl rugă într-o bună zi pe bucătar să-l lase să urmărească și el ce se întâmplă la Muntele de Cristal. Bucătarul fu surprins, dar îi dădu voie, avertizându-l numai să stea ascuns, ca nu cumva să-l zărească cineva. Băiatul făgădui și merse la poalele Muntelui de cristal în vârful căruia locuia fata împăratului.
Acolo făceau deja coadă cavaleri și prinți, pregătiți cu încălțări speciale și armuri, pentru a urca pe Muntele de Cristal. Nici nu ajunseră bine pe la mijlocul muntelui, când unul dintre ei alunecă și se prăvăli de-a dura, încât îi doborî pe toți ceilalți la rând, astfel că mulți pieriră pe loc. 

Văzând toate astea, feciorul nostru își spuse în gând: ”oare ce-ar fi dacă ai încerca și tu ?” Nici nu-și termină gândul, că își și dădu haina, cizmele și căciula jos, își luă nuielușa de aramă cu el și începu să urce pe muntele de cristal. Până să îl zărească cineva, flăcăul era deja departe, sus pe munte. 

Cavalerii se mirau la așa o vedere și nu le venea să-și creadă ochilor. Băiatul urca pe munte curajos, iar cristalul alunecos se prefăcea parcă în ceară moale sub picioarele sale de aramă, astfel că nici vorbă să alunece. 

Ajuns în vârful muntelui, îi dărui fetei de împărat nuielușa de aramă, apoi coborî de-ndată și se făcu nevăzut, încât niciunul dintre cei prezenți nu avea habar cine a fost curajosul tânăr.

Feciorul nostru își luă iar căciula, își puse cizmele și își acoperi mâinile de aur cu mânuși, apoi fugi în bucătărie. 

Nu trecu mult și bucătarul veni să îi povestească băiatului minunea de care vorbea tot ținutul: cum un fecior neasemuit de frumos, cu picioare de aramă, mâini de argint și păr de aur urcă până sus pe muntele de cristal, îi dărui fetei de împărat o nuia de aramă, apoi coborî muntele cât ai clipi și se făcu nevăzut.

Bucătarul îl întrebă pe fecior dacă văzuse și el toate astea din ascunzătoarea lui. Băiatul spuse sincer: ”nu, n-am văzut toată întâmplarea, ci chiar eu am fost acela”. Dar bucătarul neîncrezător pufni în râs și spuse-ntr-o doară: ”ei, asta-i bună,, atunci eu aș fi un boier tare bogat”.

A doua zi, se adunară și mai mulți cavaleri veniți din toată lumea ca să încerce să ajungă la fata împăratului de pe Muntele de cristal. Băiatul nostru îl rugă încă o dată pe bucătar să îl lase să meargă să privească totul din ascunzătoare. 

Nici de data asta bucătarul nu îl putu refuza, dar îl avertiză din nou să stea ascuns, ca nu cumva să îl zărească cineva. Băiatul făgădui încă o dată și alergă în ascunzătoarea sa. 

Cavalerii se pregătiră din nou de urcuș, dar nici nu începură să se cațere pe Muntele de cristal, că și alunecară toți la rând, încât unii rămaseră pe loc fără suflare. 

Văzând astea, băiatul nu ezită și își dădu iar haina, încălțările și căciula jos, își luă nuiaua de argint și începu să urce a doua oară pe muntele de cristal. Flăcăul urca liniștit și fără teamă, de parcă muntele de cristal s-ar fi prefăcut în ceară moale sub pașii săi. Ajuns la fata împăratului, îi dărui acesteia nuielușa de argint și, înainte ca fata să îl apuce de mână, coborî ca fulgerul și se pierdu în mulțime. Își apucă hainele și se grăbi spre casa bucătarului.

Nu trecu mult și iată că bucătarul veni într-un suflet să-i povestească iar grozăvia ce se întâmplă, când feciorul neasemuit de frumos, cu picioare de aramă, mâini de argint și părul de aur urcă a doua oară pe muntele de cristal și îi dărui fetei de împărat o nuia numai și numai de argint, iar apoi coborî cât ai zice pește și se făcu nevăzut. Îl întrebă pe băiat dacă văzuse și el toate acestea, iar băiatul îi răspunse și de data aceasta foarte sincer: ”nu, n-am văzut totul, ci chiar eu am fost acela”. Bucătarul pufni din nou în râs și zise-n glumă: ”ei, atunci eu aș fi un om tare bogat”.

În a treia zi, cavaleri din tot ținutul se adunară iar la poalele Muntelui de cristal, hotărâți să-și încerce încă o dată norocul. 

Feciorul nostru merse iar la stăpânul său și îl rugă să îl lase și pe el să vadă toată tărășenia, iar bucătarul se învoi, dar îl avertiză să stea ascuns, nu care cumva să îl zărească cineva. Zis și făcut, și feciorul merse degrabă în ascunzătoarea sa. Ca și până atunci, cavalerii încercară să urce stâncile alunecoase, dar de îndată se prăvăliră unii peste alții la baza muntelui, iar unii își găsiră pe loc sfârșitul. 

Văzând toate acestea, băiatul își lepădă pe îndată mantaua, încălțările și căciula, își luă nuiaua de aur și începu să urce ușor ca un fulg pe Muntele de cristal. Pe măsură ce pășea, cristalul parcă se prefăcea în ceară moale, urmele pașilor săi rămânând în urmă, iar el urca sigur și iute, până ajunse iar la fata de împărat. Îi întinse fetei nuielușa de aur, iar pe când aceasta îl apucă de mână, băiatul se și făcu nevăzut, coborând ca fulgerul pe munte în jos. Își luă din nou veșmintele cele vechi și fugi înapoi la bucătărie, înainte ca cineva să îi dea de urmă.

Nici nu ajunse bine, că veni și bucătarul acasă și se apucă să îi povestească într-un suflet despre feciorul chipeș cu picioare de aramă, mâini de argint și păr de aur care urcă din nou la fata împăratului și îi dărui de data aceasta o nuia de aur. Îl întrebă pe feciorul nostru dacă văzu și el minunăția, iar băiatul răspunse sincer, ca de fiecare dată: ”nu, n-am văzut nimic, chiar eu am fost acela”. Bucătarul nostru pufni din nou în râs și spuse neîncrezător: ”ei, daca asta ar fi adevărat, eu aș fi un boier putred de bogat”.

Împăratul și fiica lui erau însă tare triști că feciorul cel chipeș dispăru de fiecare dată de parcă l-ar fi mâncat pământul. Așa că împăratul dădu sfoară-n țară: toți feciorii din împărăția sa să se arate negreșit la palat desculți, fără mănuși și cu capetele descoperite. 

Așa că toți feciorii din împărăție se perindară în șir prin fața împăratului, dar numai de cel căutat nu era nici urmă. Când șirul se sfârși, împăratul întrebă dacă într-adevăr fură toți tinerii și nu mai rămase în împărăția sa vreun fecior care să nu se fi arătat la palat. 

Auzind acestea, bucătarul merse la împărat și îi spuse umil: ”mărite împărate, mai este un fecior credincios și harnic care îmi este slugă în bucătărie. Dar el sigur nu este cel pe care îl căutați, pentru că sărmanul are un chip atât de pocit, încât a intrat la mine în ucenicie numai cu condiția să nu își dea niciodată jos haina, cizmele, mănușile și căciula”.

Auzind acestea, împăratul vru să-l vadă cu ochii lui, iar fiica sa își spuse bucuroasă în gând : ”ba, s-ar putea să fie chiar el”. 

Bucătarul trebui să rămână la palat, în timp ce împăratul trimise un servitor să îl aducă pe ajutorul său. 

Feciorul sărman era murdar ca vai de el. Văzându-l, împăratul în întrebă: ”ești tu oare acela care a urcat de trei ori muntele de cristal, până la fiica mea ?”.  ”Da, mărite împărate, chiar eu sunt acela”, răspunse sincer feciorul, ”și i-am mărturisit asta de fiecare dată stăpânului meu”. 

Auzind răspunsul băiatului, bucătarului i se muiară genunchii: ”dar cum îndrăznești să vorbești astfel ?” zise el indignat. 

Împăratul îi porunci pe îndată feciorului: ”dă-ți pe-ndată căciula, mănușile și cizmele jos !” 

De îndată ce băiatul își lepădă hainele ponosite, se arătă în toată frumusețea lui: cu picioarele de aramă, mâinile de argint și păru de aur strălucitor. Îi ceru mâna fetei de împărat și tot ținutul sărbători minunea.

Se făcu numaidecât o nuntă mare, ca în povești, iar nu mult după aceea, împăratul bătrân își lăsă împărăția în mâinile ginerelui.

”Ei, acum crezi că eu am fost cel care a urcat de trei ori Muntele de cristal ?”, îl întrebă feciorul pe bucătar. 

”Dacă nici acum n-aș crede, oare ce aș mai putea crede oare ?” spuse bucătarul și își ceru iertare pentru necredința lui. 

”Acum vei fi în sfârșit un boier bogat, așa cum ți-ai dorit întotdeauna, și vei conduce peste toți bucătarii din împărăție”.

Într-o bună zi, soția sa, fiica împăratului, vru însă să știe de unde a avut feciorul cele trei nuiele și cum s-a pomenit el cu picioarele de aramă, mâinile de argint și părul de aur. 

”Asta îți voi arăta”, spuse tânărul împărat, ”și vei vedea cu ochii tăi cum s-a petrecut totul”. 

Băiatul vru să-și ducă soția la copacul minunat și să urce împreună în cele trei coline fermecate ca să-i înfățișeze toate acele minunății. Dar când ajunseră în câmpul unde păștea odinioară turma sa, nu mai era nici urmă de copac. Ba mai mult, întrebând în jur, nimeni nu văzuse și nu auzise vreodată de așa un copac minunat.




Poveste culeasă de Josef Haltrich




Josef Haltrich (Reghin/22 iulie 1822 - Șaeș, 17 mai 1886), cărturarul cu inimă de copil, este cel mai renumit povestitor al sașilor, cel care a cules un adevărat tezaur ce cuprinde basme, legende și povestiri populare ale sașilor din Transilvania. Haltrich a fost pedagog, filolog, preot și etnograf sas, culegător de poezii și povești populare săsești.




sursa: https://povestisasesti.com/2015/12/03/copacul-minunat/

Cum putem transforma apa de la robinet într-o apă vie, sănătoasă pentru consumul zilnic

APA, pentru cei mai mulți, reprezintă ceva banal, obișnuit, curge la robinet, cade din cer, se găseşte de cumpărat peste tot.

Nici din punct de vedere chimic nu pare sa fie vorba despre ceva prea complicat: o molecula alcatuita din doi atomi de hidrogen si unul de oxigen, o formula chimica scurta si simpla: H2O.

Dar savanţii care studiază acest lichid, aparent banal, care ne alcatuieşte şi ne inconjoară, sunt în continuare entuziasmaţi, uluiţi  pentru că apa dezvaluie noi si noi ciudaţenii.

Cu siguranţă apa se numără printre cele mai fascinante dintre creaţiile chimice ale naturii.

Deseori suntem martori, prin intermediul televiziunilor, al unor transmisiuni din casele oamenilor, care au găsit în paharul cu apă: pietre, bucăţi de metal ruginit, râme, viermi şi “alte vietăţi”.

Dar gândiţi-vă, câţi dintre noi anunţă televiziunile când găsesc aşa ceva în pahar şi totodată cât noroi s-a dizolvat, dacă prin spălarea lui,” corpurile grele ” au ajuns să curgă în pahar.

Industrializarea forţată a dus la contaminarea surselor de apă prin deversarea necontrolată a deşeurilor chimice de-a lungul a zeci de ani.

De pe străzi apele se încarcă cu reziduuri petroliere, uleiuri, plumb de la combustibili, particule din abrazarea cauciucurilor şi discurilor de frână ale automobilelor etc.

Tehnologia avansează şi noi trebuie să beneficiem de noile descoperiri (mai ales în privinţa calităţii apei, elementară vieţii), daca nu cu bani publici, atunci cu un efort individual.

Plecăm de la premisa că apa din staţiile de epurare iese, în majoritatea cazurilor, în “parametrii admişi”, dar reţeaua de distribuţie este una foarte veche, bazată în special pe ţevi ruginite sau ţevi de plumb. Întrebarea firească este: mai poate ajunge apa în casa noastră, sigură pentru consum ?

S-a dovedit cu analize că în foarte multe cazuri NU !

Un fapt mai puţin cunoscut este acela că marele savant român Henri Coandă a studiat timp de peste 60 de ani structura şi calitatea apei potabile, în urma unor călătorii pe toate continentele.
El a descoperit şi cercetat calităţile apei din unele locuri izolate, în care oamenii trăiesc plini de vitalitate, fără a se îmbolnăvi, cu o dantură impecabilă, până la vârste înaintate.În urma studiilor, Coandă putea prezice care este speranţa de viaţă a locuitorilor dintr-o anumită regiune geografică, doar testând calitatea apei potabile.

Cercetările lui Coandă aveau să fie continuate în deceniile care au urmat, acestea aflându-se la baza descoperirii „apei pure” din valea Hunza din Pakistan – un loc în care savantul român realizase câteva cercetări – , zonă denumită şi „Tărâmul nemuriritorilor”, unde speranța de viață se situează la 110-120 de ani, se spune, tocmai datorită purităţii apei consumate.

În anul 1939, în ajunul marelui război, Parisul a fost părăsit de mulţi dintre locuitorii săi. Printre aceştia se număra şi inginerul Marcel Violet, care s-a stabilit în apropierea localităţii Etampes.
Aici el a observat că după ploile cu tunete şi fulgere, plantele din grădina lui creşteau mai repede decât atunci când ploile lipseau, cu toate că le uda din belşug.
Mai mult, el a observat că animalele preferau apa de ploaie în locul celei de la robinet. Fire analitică, s-a întrebat de ce şi a început să caute răspunsuri.
A ajuns la concluzia că singura explicaţie o reprezintă componenta fizică a apei, deci încărcătura sa electrică. El face diverse experienţe şi îşi administrează apă de ploaie ca remediu pentru un infarct miocardic.
În 1942 avea 53 de ani şi timp de 4 luni a băut câte 1 litru/zi. Controlul ce a urmat a demonstrat vindecarea deplină.
Ba mai mult, modificările pe care le avea la aortă au dispărut, procesul de îmbătrânire a fost stopat, nu a mai cunoscut oboseala fizică şi psihică, iar pe un test la 75 de ani, privind reflexele vizuale şi auditive, a obtinut rezultate ce-l clasau în procentul de 20% specific tinerilor sub 20 de ani.
Din experienţa acumulată în perioada când făcea cercetări împreună cu specialiştii Secţiei Tehnice a Armatei în legatura cu reacţiile culturilor microbiene expuse diferitelor culori ale spectrului i-a venit ideea realizării unui dispozitiv de producere a apei de ploaie artificiale pe care a numit-o ”APA Marcel Violet”, cu care a tratat, cu mult succes, numeroase boli.
Pentru fabricare a folosit un condensator cu ceară de albine (12,5cm/12,5cm/9cm) branşat la reţeaua de curent alternativ (reţeaua servindu-i ca antenă de recepţie) pentru a capta undele biologice.
Între APA care va absorbi radiaţiile şi antenă este plasat condensatorul, el insuşi legat la unul sau mai multi electrozi care plonjează în APA de tratat.
La conectarea electrică, APA se încărca cu energie. Controale repetate îi demonstreză că APA supusă acţiunii acestei radiaţii capătă proprietăţi noi. Aceste radiaţii constituie o componentă a energiei vitale.
Lucrând în continuare, a demonstrat că acţiunea apei pe animale şi plante nu produce mutaţii genetice, acestea au atins uneori dublul vârstei normale.
Animalele folosite în experiment au avut posibilitatea de a alege între APA tratată şi cea de la robinet şi au ales-o pe prima.
S-a trecut la testări în spitale, şcoli, ferme, peste tot rezultatele au fost entuziasmante. Aceste rezultate ar fi trebuit să revoluţioneze terapeutica, biologia în ansamblul ei.

Gheorghe Lucaci, principalul realizator al apei vii româneşti, destăinuie că a lucrat la această invenţie 20 de ani, în ultimii ani de cercetare colaborând şi cu prof. dr. I. Mânzatu, cu care a şi obţinut brevetul de inventator.
Conform brevetului, ’’APA vie’’ (sau APA biologică) şi “APA moartă” (sau APA antagonică) se deosebesc de apele obişnuite prin suprapunerea acestora unui lanţ de separări sub acţiunea a două câmpuri electromagnetice şi a unui câmp ultrasonor. 

În urma acestui poces se obţin 3 tipuri de ape cu caractere extreme:

– o apă cu activitate biologică atât de intensă încât se poate contamina din aer şi poate dezvolta o masă vie bacteriano-vegetală care duce la autosufocare; o picătură din această apă pusă în apă obişnuită pulsează ca o inimă, frecvenţa pulsaţiei fiind dependentă de temperatură. Fierbe la 1050 C şi îngheaţă mult sub 00 C, are pH-ul de 7,7 şi se roteşte spre stânga (levogir). Specificul structurii moleculelor de apă vie este asimetria dată de infăşurarea lor în spirală, având atomii de oxigen în linie şi cei de hidrogen în spirală.
Este considerată generator-rezonator în legatură cu câmpul fundamental energetic-informaţional.
Determină o încolţire a seminţelor incredibil de rapidă, dar planta este sufocată de marea masă vegetală ce se formează.
De asemenea ajută la vindecarea rapidă a plăgilor. În cadrul experienţelor efectuate, un peştişor a trăit 62 de zile fără hrană şi fără oxigenarea apei.

– o apă antagonică ce poate fi utilizată ca bactericid şi citostatic antitumoral. Are pH-ul 5,5 şi este dextrogiră.

– o apă neutră care constituie cea mai mare parte din volum.

Pentru uz medical se fac amestecuri în diverse proporţii din fiecare apă.

Un mijloc simplu de obţinere a apei vii/moarte este electroliza în urma căreia rezultă apă alcalină şi apă acidă. Datorită proprietăţilor sale, apa alcalină a primit numele de apă vie iar apa acidă a primit numele de apă moartă.

În anul 1992, rusul Dimitri Osipovici Kratov din Sevastopol, tehnician, presat de starea sănătăţii sale (internat într-o clinică de urologie cu insuficienţă renală şi adenom de prostată) a realizat un aparat de electroliză a apei.
Tratamentul pe care şi l-a aplicat a fost de câte ½ pahar cu apă/zi timp de trei zile înaintea meselor principale. Examenele medicale au concluzionat că intervenţia chirurgicală programată nu mai era necesară !

Funcţie de timpul de electroliză, pH-ul apei alcaline ajunge la 10-11 şi se menţine câteva ore, după care scade la 7, iar al celei acide ajunge la 2-2,5 menţinându-se neschimbat timp îndelungat.



CORPUL NOSTRU CONŢINE PESTE 70% APĂ, CONTEAZĂ CALITATEA EI ?

Calitatea apei este o problemă de maximă importanţă, ce ar trebui să ne preocupe pe toţi, indiferent de pregătirea pe care o avem sau de situaţia materială. Trebuie tras un semnal de alarmă în primul rând pentru copii.

Sănătatea noastră depinde de sursa de apă ! Sentimental şi declarativ, familia este cel mai important lucru pentru noi toti, dar concret facem ceva pentru sănătatea familiei noastre ? 

Haideţi să ne ocupăm împreună de cel mai important element component al organismului nostru.

Peste 2/3 din corpul nostru este apa ! 

Cu apa din casă încep şi se termină multe probleme de sănătate.


DACĂ NU MONTEZI UN FILTRU, TU ÎNSUŢI VEI DEVENI FILTRU PENTRU TOATE IMPURITĂŢILE ŞI BACTERIILE EXISTENTE ÎN APĂ !


Din cauza nenumăratelor informaţii cu care suntem bombardaţi zilnic, am ajuns să nu mai putem discerne care ne sunt cu adevărat priorităţile în viaţă.

Ce este mai important pentru noi şi familia noastră: marca telefonului mobil cumpărat copilului sau calitatea sursei de apă din casă, elementul primordial al existenţei noastre ?

O apă de calitate vă hidratează organismul, stimulează digestia, elimină toxinele, reglează apetitul, protejează aparatul excretor, ne fereşte de tulburările endocrine, dând corpului curăţenie si sănătate.  

CALITATEA APEI = CALITATEA VIEŢII ! pentru că APA este COMBUSTIBILUL UMAN !
MARE PARTE DINTRE ORGANELE NOASTRE INTERNE SE COMPORTĂ CA UN “BIO-FILTRU” !

Exemplul cel mai concludent este celula, biofiltrul elementar al organismului uman. Însa, la un alt nivel, majoritatea organelor interne precum rinichii, plămânii, ficatul, toate se comportă ca un bio-filtru, întrebarea de bază fiind: merită sa ne protejăm ?

Ignorăm zilnic sursa primordială de sănătate, CALITATEA APEI TREBUIE SA DEVINĂ PRINCIPALA NOASTRĂ GRIJĂ, pentru că apa reprezintă peste 70% din greutatea corpului noastru, peste 93% din greutatea creierului nostru, peste 90% din volumul ochilori noştri, peste 92% din sânge, iar o dată la 17-19 zile, întreaga cantitate de apă din corp se înlocuieşte, deşi toxinele şi impurităţile din apă se acumulează continuu în organism.

O apă de cea mai bună calitate va da şi rezultate pe măsura. 

Oamenii de ştiinţă au demonstrat urmatorul lucru: Cu cât sursa de apă este mai curată, cu atât creşte imunitatea organismului, capacitatea acestuia de a rezista la solicitări fizice şi efort intelectual.

NICIUN ALT LICHID NU POATE SUBSTITUI APA CURATĂ ! 

Fosfaţii, nitriţii, nitraţii, deosebit de periculoşi, şi alte peste 76.000 de substanţe chimice produse sintetic, se transformă în reziduuri după utilizare, iar mare parte dintre acestea sunt “spălate” de apele de suprafaţa.

Toate bolile de care suferim, sunt cauzate de două surse principale: PARAZIŢII şi POLUANŢII.

Ar trebui să se spună oficial adevărul pe care toţi il cunoaştem deja. 

Apa primită în acest moment la chiuvetă, în bucătărie sau în baie, este apa menajeră sau de uz casnic, nicidecum apă potabilă 100 %.
Peste 42% din totalul gospodăriilor româneşti, folosesc apă netratată ! Contaminarea maxim admisă pentru apa potabilă conform standardelor EPA U.S. este de 500 mg / litru.

Din robinetele multor case din România, curge apă cu valori cuprinse între 500 si 2.700 mg / litru ! Pe înţelesul tuturor, cantitatea de impurităţi la litrul de apă, fie ele microorganisme, streptococi, corpuri grele sau metale, este per total foarte mare.

Specialiştii O.M.S. afirmă că infestarea cu paraziţi este problema numărul 1 a populaţiei globului, iar între 35% şi 60 % din totalul formele de cancer, sunt legate direct de ceea ce bem şi ce mâncăm ( sursa: raportul Dieta O.M.S.).

Un exemplu ar fi clorul, care în contact cu substanţele organice din apă, produce TRIHALOMETANI, un grup cunoscut ca fiind cancerigen.

Mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri vor spune în sinea lor: “bine, ştiam acest lucru, dar pe mine nu mă interesează”, eu beau numai apă plată.

Însă, ceea ce nu ştiaţi este că circa 60% din apa care intră zilnic în organism provine din mâncare.
Din cei trei litri de lichide consumaţi zilnic, numai aproximativ un litru reprezintă apa pe care o bem. Sursa cu care prepari mâncarea este sigura ? Nu.

Apa de la robinetul din bucătărie are de multe ori, încărcătură microbiologică, clor, rugină, calcar, plumb şi nitriţi.

Din mizeria existentă în apă contactăm multe boli fără a şti care a fost sursa. Transmiterea prin lichide este asemănătoare cu cea pe calea aerului, în majoritatea cazurilor nu ştim de unde am contactat o răceala, la serviciu, în mijlocul de transport in comun, la ghişeu, sau la coada pentru plata unor impozite.

Mass media abundă de informaţii legate de necesitatea de a se investi până în 2030, peste 30 miliarde euro, în condiţiile respectării angajamentelor asumate prin procesul de negociere conform cerinţelor U.E., în reţeaua de distribuţie a apei, în calitatea apei potabile şi în sistemele de supraveghere şi control al calităţii.

Din aceeaşi sursă aflăm că 14 miliarde din totalul de 30 miliarde euro, se doresc a fi investiţi în modernizarea staţiilor de epurare existente în întreaga ţară. Este cea mai mare sumă ce trebuie investită pe un segment de infrastructură naţională.

CALITATEA APEI ÎN ROMÂNIA, ŢARA EUROPEANĂ, RĂMÂNE ÎNDOIELNICĂ. SUNTEM OARE CONŞTIENŢI CĂ TOT CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR DEPINDE NUMAI DE NOI ?

Distrugând pădurile, am distrus şi sursele de apă, dar şi clima acestei ţări.

România se află pe primul loc în Europa la poluarea cu nitraţi şi peste 2.000 de localităţi din toată ţara au sursele de apă otrăvite, au descoperit reporterii emisiunii „Din interior”, de la Digi 24.

Mai mult, suntem ţara cu cele mai mici rezerve de apă din Europa şi cu cele mai murdare râuri şi ape subterane.


Doar jumătate dintre români au canalizare, iar la ţară copiii mor din cauza apei otrăvite de gunoiul de grajd şi de latrine.

În următorii 30 de ani, ne-am putea confrunta cu o criză a apei potabile. Avertismentul vine din partea specialiştilor Universităţii Naţionale de Apărare care spun că irosim cu inconştienţă cea mai valoroasă resursă a naturii.

În prezent 1,8 miliarde de oameni suferă din cauza lipsei apei potabile, pe tot mapamodul, iar în următorii 30 de ani, două treimi din planetă va resimţi o criză a apei.

Copiii sunt lumea de mâine, iar aceştia trebuie să înveţe cât mai multe despre legătura noastră cu mediul înconjurător şi despre cât de importantă este apa pentru însăşi existenţa vieţii pe planeta noastră.

METODE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A APEI POTABILE DE LA ROBINET


Apa agitata in sens invers acelor de ceas, o metoda simpla de purificare si reenergizare



Prezenta apei in organism este vitala. Se stie ca fara hrana omul poate rezista cateva saptamani, dar fara apa doar cateva zile. Medicina, atat cea traditionala, cat si cea moderna, recomanda consumul a cel putin doi litri de apa pe zi. Marea majoritate a remediilor contin apa. Mai mult decat atat, apa este un remediu in sine, mai ales daca stii cum sa ii amplifici proprietatile.


Purificarea apei prin congelarea partiala

Pentru cei care sunt nevoiti sa consume in mod curent apa de la robinet, fara posibilitatea de o filtra si structura prin metodele sofisticate ale tehnologiei actuale, va propunem o metoda de purificare a apei foarte usor de pus in practica.

Cea mai simpla metoda de energizare a apei este pur si simplu amestecarea ei. 

Conteaza foarte mult sensul de rotatie in care o amesteci. Acesta are legatura cu cele doua tipuri fundamentale de energie din univers: yin si yang. 

Apa amestecata in sensul acelor de ceas este yin, in sens invers, este yang. 

Marea majoritate a bolilor sunt produse de dezechilibrele energetice de tip yin, de aceea apa energizata yang este cea mai bine primita de organism.

Apa energizata astfel se obtine prin rotirea in sens invers acelor de ceas, a 250 ml de apa plata cu ajutorul unui recipient de tip shaker timp de 3-5 minute. Aceste rotatii genereaza in apa curenti spiralati, in sens yang.

Apa astfel energizata aduce vigoare si energie, elimina starile de oboseala si lene, creste acuitatea vizuala si da, in general, o stare de bine. Este de real folos in caz de depresie, anemie, astenie, inapetenta si alte boli caracterizate de o preponderenta a energiilor yin.




Apa purificata cu 3 radacinoase

Cea mai mare importanta in vindecarea cancerului este alimentatia. 

Clorul este o otrava foarte puternica pe care o gasim in toate apele potabile, pentru ca omoara anumiti microbi; insa clorul contribuie si la degradarea organismului. Bolnavii diagnosticati cu cancer trebuie sa evite consumul apei cu clor.


De asemenea, nici o apa care are termenul de garantie mai mare de 30 de zile nu este indicat sa se foloseasca. 

In mod normal, o apa se altereaza dupa 30 de zile (romanul spune ca se impute), in afara de agheasma. 

Daca are termenul mai mare de 45 de zile, inseamna ca acea apa contine conservanti si se va evita folosirea ei. 

Iata cum poti obtine acasa o apa pura, buna de baut:

In 2 litri de apa de orice fel (chiar de la robinet) se pun doi morcovi, o radacina de patrunjel si o felie de țelina, toate rase. Se tine vasul 24 de ore acoperit cu un tifon. In acest timp, radacinoasele rase vor extrage din apa toate substantele nocive si vor elimina in schimb vitamine, obtinand o apa vitaminizanta si sanatoasa. Se consuma la temperatura camerei, fara reziduurile depuse la fundul sticlei. Se prepara in fiecare zi.



O alta metoda de a purifica apa: se pune la 1 litru de apa 1 lingura de argila. Se lasa pentru 24 ore si apoi se consuma la temperatura corpului.




Ce sa pui in apa pe care o bei astfel incat sa nu te imbolnavesti



Consumul de apa cu lamaie si ghimbir este unul dintre cele mai sanatoase obiceiuri, fiind considerat cea mai buna metoda de a scapa de toxinele din organism, de a tine senzatia de foame in frau si de a avea mereu un organism hidratat.
Incearcati sa consumati in fiecare dimineata un pahar mare cu apa cu lamaie si ghimbir. Puneti intr-o sticla de apa cateva bucatele de ghimbir si putin suc de lamaie, dupa care lasati-o la rece.


Ghimbirul ajuta la reglarea si accelerarea tranzitului intestinal, iar uleiurile volatile pe care le contine favorizeaza arderea rapida a grasimilor. 

Apa cu lamaie si ghimbir controleaza senzatia de foame, relaxeaza tractul intestinal si stimuleaza metabolismul. Ca sa te feresti de constipatie, fa-ti un obicei din a bea cat mai des apa cu lamaie si ghimbir.
Lamaile sunt bogate in potasiu si vitamina C, esentiale pentru tratarea racelii, iar ghimbirul contine compusi care elibereaza sinusurile, calmeaza durerile in gat, revigoreaza organismul si au proprietati anti-inflamatorii.

Una dintre cele mai importante calitati pe care le are apa cu lamaie si ghimbir este aceea ca ne protejeaza de aparitia unor boli grave. 

Ghimbirul este foarte eficient in intarirea imunitatii, el luptand impotriva celulelor care produc cancerul colorectal, dar si alte tipuri de cancere, stopand inmultirea celulelor cancerigene. 

Lămâile sunt bogate in antioxidanti care protejeaza celulele de actiunea radicalilor liberi. Apa cu lamaie si ghimbir nu face decat sa tina batranetea si bolile la distanta.

De asemenea, apa cu lamaie si ghimbir improspateaza respiratia, curătă ficatul si intestinele, face tenul mai frumos, scade colesterolul, echilibreaza nivelul pH-ului din organism, imbunatateste circulatia sangelui si energizeaza organismul.




surse: https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2018/06/08/apa-vie/; https://sanatate.bzi.ro/apa-agitata-in-sens-invers-acelor-de-ceas-o-metoda-simpla-de-purificare-si-reenergizare-vezi-in-ce-afectiuni-este-benefica-59657

Când rădăcinile sunt adânci, nu contează cât de tare bate vântul ...

FLORI DE CIREȘ

"Abia atunci cand omul are compasiune fata de toate fiintele vii se poate numi nobil." - Buddha

SEMNIFICATIA SIMBOLURILOR - CRUCEA -

SIMBOLUL CRUCII


Crucea este unul din simbolurile atestate inca din antichitatea cea mai indepartata: in Egipt, in China sau in Creta, la Cnosos, unde s-a descoperit o cruce de marmura datand din veacul al XV-lea i.Hr. 

Crucea este al treilea din cele patru simboluri fundamentale alaturi de cerc, centru si patrat. Ea stabileste o relatie intre celelalte trei. Aceasta este cea mai complexa simbolistica. Ele au dat nastere unui adevarat limbaj universal. 

Crucea simbolizeaza in esentă pamantul, cele patru puncte cardinale, fiind baza simbolurilor de orientare in diferitele etape de existenta ale omului. Etapele coincid omului-animal (orientare interioara), pamantului (orientare temporala) si a sferelor ceresti (orientare spatiala).

Sinteza acestui simbol se verifica in toate ariile culturale si se dezvolta, in fiecare din ele, in numeroase variatiuni si semnificatii.

In China, cifra crucii este cinci (desi in arealul european ea corespunde patratului si cifrei patru). 

Multumita simbolisticii chineze am invatat din nou să luam in considerare centrul acestui simbol. Acest punct este marea rascruce a imaginarului. 

Crucea are in consecinta o functie de sinteza si de a masura. In ea se intalnesc cerul si pamantul, in ea se amesteca timpul si spatiul. Ea este cordonul ombilical al cosmosului legat de centrul originar. Dintre toate simbolurile ea este cel mai universal, cel mai totalizator. 

Crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului comunicarii intre cer si pamant. Ea este marea cale de comunicatie. 

Crucea ordoneaza spatiile sacre, ca de pilda templele; ea deseneaza pietele oraselor; strabate campurile si cimitirele; bratele ei marcheaza raspantiile. In acest punct central se inalta un altar, o piatra, un catarg. Ea explica misterul centrului. 

Crucea mai are o valoare de simbol ascensional. Intr-o ghicitoare germanica medievala se vorbeste despre un copac ale carui radacini sunt in iad si al carui varf ajunge la tronul lui Dumnezeu, si care tine lumea intreaga in crengile lui; acest copac este tocmai Crucea.

In legendele orientale, crucea este puntea sau scara pe care urca la Dumnezeu sufletele oamenilor. In unele variante, lemnul crucii are sapte trepte, dupa cum arborii cosmici reprezinta cele sapte ceruri.







Traditia crestina a imbogatit in mod prodigios simbolismul crucii, condensand in aceasta imagine mantuirea si patimile Mantuitorului. 

Crucea il simbolizeaza pe Cel Rastignit, pe Hristos, Mantuitorul, Logosul, a doua persoana a Treimii. Ea este mai mult decat o figura a lui Hristos, identificandu-se cu persoana lui. 

Crestinii tin sarbatori ale Crucii: aratarea Sfintei Cruci, scoaterea ei, i se canta imnuri. Ea isi are propria istorie – lemnul din care este facuta provine dintr-un copac sadit de Set pe mormantul lui Adam, si, dupa moartea lui Hristos, farame din ea se imprastie in toata lumea. Crucea va aparea din nou in bratele lui Hristos la Judecata de Apoi. 

Iata de ce ea a fost preluata de iconografia crestina pentru a sublinia supliciul lui Mesia ca si prezenta lui. Se pot deosebi patru tipuri principale de cruce: crucea fara varf (in forma de T); crucea cu varf si cu o singura bara orizontala; crucea cu varf si cu doua bare orizontale; crucea cu varf si cu trei bare orizontale.

Diferitele sensuri atribuite lor de simbolistică nu sunt deloc absolute. Ele nu se exclud reciproc. 

Crucea in forma de Tar reprezenta sarpele tintuit de un par, moartea invinsa prin jertfa. Ea avea un sens misterios inca din Vechiul Testament. 

Crucea cu o singura bara orizontala este crucea evangheliei. Cele patru brate ale ei simbolizeaza cele patru elemente intinate de firea omului si virtutile sufletului omenesc. 

Crucea greceasca are patru brate egale. 

Crucea latina este potrivita dimensiunilor umane. Una este idealizata, cealalta realista. 

Dintr-o spanzuratoare, ortodocsii au facut un obiect de podoaba. 

De asemenea, bisericile ortodoxe si catolice au fost intocmite dupa planul crucii. 

Crucea cu doua bare ar reprezenta si inscriptia lui Pilat – Isus Nazarineanul, regele iudeilor. 

Crucea cu trei bare devine un simbol al ierarhiei ecleziastice, corespunzand tiarei papale, pălăriei de cardinal si mitrei episcopale. 

Incepand din secolul al XV-lea numai papa are dreptul de a purta aceasta cruce; crucea dubla revenea cardinalilor si arhiepiscopilor; crucea simpla revenea episcopilor.

Mai putem distinge crucea patimilor si crucea invierii.

In lucrarea Istoria lui Dumnezeu, M. Didron ne ofera astfel de exemple. 

In alte cruci caracteristice, putem remarca primele doua litere ale numelui grecesc al lui Hristos – X si P. 

Sa mai retinem si Alfa si Omega, care arata ca Hristos este inceputul si sfarsitul evolutiei creatoare.





Puterea simbolismului in primele veacuri crestine apare cu mai multa pregnanta pe crucea mistica, sapata in piatra: pecetea poarta gravata o cruce in T cu literele X si P. 

Crucea l-a zdrobit si l-a imblanzit pe Satana-stravechiul sarpe, inlantuit la piciorul crucii. Acest dusman al neamului omenesc vrea să subjuge spiritul (simbolizat sub forma unui porumbel).

Urmandu-si evolutia in lumea simbolurilor, crucea devine raiul celor alesi descrisa intr-o editie a Divinei Comedii din 1941. Crucea este aici simbolul slavei vesnice, a slavei dobandite prin jertfa si care culmineaza intr-o fericire extatică.

In traditiile iudaice si crestine, semnul purtator de cruce apartine riturilor initiatice primitive. 

Crucea crestina este vestita prin anumite figuri din Vechiul Testament cum sunt, pragul de sus al usii de la casele evreilor, unse cu sange de miel printr-un semn al crucii. 

Crucea recapituleaza creatia, ea are un sens cosmic. 

Irineu scrie: “S-a facut trup si a fost rastignit pe cruce, adunand in sine lumea toata” – crucea devine astfel polul lumii, pecete cosmica. crucea lumii.

Prezenta crucii se regaseste in natură, omul cu bratele intinse al lui Leonardo simbolizeaza crucea asa cum o face si zborul pasarilor, catargul corabiei, ancora, tridentul sau uneltele de arat pamantul. 

Crucea reia temele fudamentale ale Bibliei – ea este pom al vietii, intelepciune, lemn (al arcei, al toiagului).

In teologia izbavirii, crucea mai este si simbolul răscumpărării datorate in numele justitiei si al cârligului cu care a fost incatusat demonul. 

O intreaga traditie considera că este necesara o rascumparare catre demon. Potrivit unei credinte stravechi, adevaratul lemn al crucii lui Hristos invie mortii pentru că se presupune că este facuta din lemnul Pomului Vietii sadit in rai.

In Asia, simbolul crucii, desi nu este tot atat de bogat din punct de vedere simbolic ca in lumea crestina, nu este totusi mai putin important. 

Ne este greu sa studiem in cateva randuri un simbolism atat de vast ca acela al crucii caruia Guenon i-a consacrat un volum intreg – emblema a centrului, a focului, a intelectului, a Principiului. 

Crucea mai este si Axa Lumii.





In Egipt, crucea cu toarta (ankh) confundata adesea cu nodul lui Isis, este simbolul milioanelor de ani de viata viitoare. Ea este unul din atributele lui Isis, dar poate fi vazuta in mana multor divinitati, ca emblema a vietii divine si a vesniciei. 

In mâna muritorilor, ea exprima o urare de fericire vesnica in tovarasia lui Isis si Osiris. Cercul ei este imaginea perfecta a ceea ce nu are nici inceput si nici sfarsit, evocand starea de transa in care se zbătea initiatul, mai exact ea reprezinta starea de moarte, rastignirea alesului si, in unele temple, initiatul era culcat de preoti pe un pat in forma de cruce. Ea este aplicata pe fruntea faraonilor si a initiatilor, ca pentru a le da puterea să vada vesnicia dincolo de obstacolele ce raman de trecut. Pentru Paul Pierret, ea este si un simbol de protejare a tainelor sfinte – numeroase amulete se atarnau la gatul mumiilor.

In arta africana crucea are in primul rand un sens cosmic, simbolizeaza soarele si drumul deschis de el pe bolta cerului. Ea reprezinta la triburile bamum pe rege. Ca raspantie mai exprima si drumurile vietii si mortii, fiind o imagine a soartei omului. 

Asocierea dintre cruce si spirală rezuma organizarea lumii potrivit conceptiei triburilor bantu din Kasai (Congo, Lulua si Baluba). La aceleasi populatii crucea tatuată, gravata si forjata simbolizeaza punctele cardinale si in acelasi timp cele patru drumuri ale universului ce conduc la genii, la oameni, la sufletele bune si la sufletele rele.

Crucea, scrie Guenon, este in primul rand simbolul totalizarii spatiale, simbolul ei fiind o unire a contrariilor pe care trebuie să il apropiem de acel kua (unirea dintre yang si yin), ca si de acea tetraktys. 

Acest simbolism este extrem de bine simtit in traditia mitică a vechilor mexicani. Crucea este simbolul totalitatii lumii, a legaturii dintre ani. Cand vechii scribi incercau sa-si reprezinte lumea ei dispuneau in formă de cruce cele patru spatii in jurul centrului. Mitologia mexicana ne oferă intreaga paleta simbolica ce vine să se ordoneze sub semnul crucii – in vatra universului stă zeul focului sau un copac multicolor.


sursa: http://mythologica.ro/simbolul-crucii/

SPUNEȚI, VĂ ROG, ”BRÂNZĂ”, CA SĂ IASĂ POZA FRUMOASĂ !

THOTH - ATLANTUL NEMURITOR SI SECRETELE ÎNȚELEPCIUNII ANTICE

”...Alege ce vrei să faci intre copiii omului.
Am vorbit și eu apoi:
O, mare maestru, permite-mi să fiu învățător de oameni,
să le arăt calea până vor deveni și ei lumini intre oameni;
eliberați de vălul nopții care ii înconjoară, arzând și luminând intre oameni.
Îmi vorbi apoi vocea:
Mergi și așa să fie după cum ți-e voia.
Stăpân al propriului destin iți ești acum,
liber să accepți sau să refuzi.
Preia-ți puterea, preia-ți înțelepciunea.
Ca o lumină străluce intre copiii omului...”
”...Să știi, omule, că tot ce ai, este una cu stelele.
Corpul tău nu e decât o planetă
Învârtindu-se în jurul stelei din centrul sistemului planetar.
După ce vei obține lumina înțelepciunii totale,
Liber vei fi să strălucești în eter
Vei fi unul din Sorii ce luminează întunericul exterior
Unul din copii spațiului ce crește în Lumină...”

...”Nu ești ceva pământean ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice.
Nu mai știi de unde vii, omule ?
Nu știi că ești cu adevărat Lumina ?
Soare al Mărețului Soare, dobândind înțelepciune
Vei conștientiza legătura ta cu Lumina.
Tie îți ofer acum cunoaștere,
Libertatea de a păși pe aceeași cale pe care am mers și eu,..”

(fragmente din scrierile înțeleptului atlant THOTH)

TABLITELE DE SMARALD ALE LUI THOTH ATLANTUL



Istoria tăblițelor tradusă în următoarele pagini pare ciudată și trece dincolo de credințele oamenilor de știință moderni. Vechimea lor este 36 000 ani i.H. Cel care a scris-o este THOTH, un preot-rege atlant care a fondat o colonie în Egiptul antic după scufundarea țării-mamă, Atlantida.

El este cel care a construit Marea Piramida din Giza, în mod eronat atribuită lui Keops. In aceasta el a incorporat cunoștințele înțelepciunii antice și tot acolo a pus la păstrare în siguranță înscrisuri și instrumente din vechea Atlantida.

Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus străvechea rasă a Egiptului, intre 52000 i.H. pana în 36 000 i.H. La acea vreme, străvechea rasă barbară din care făceau parte el și adepții lui, se ridicase la un înalt grad de civilizație.

Thoth era nemuritor deoarece învinsese moartea, trecând în celelalte planuri de existență, la dorință, prin dematerializare. 

Înțelepciunea lui imensă l-a făcut conducător peste diferite colonii atlante, inclusiv peste cele din America de Sud și Centrală.

Când a sosit timpul să părăsească Egiptul, a ridicat Marea Piramidă deasupra Marii Săli din Amenti. Acolo a depozitat documentele și a desemnat pe cei mai de încredere oameni ai săi să le păzească.
Mai târziu, descendenții acelor paznici au devenit preoții Piramidei, cei care l-au zeificat pe Thoth declarându-l Zeul Înțelepciunii. 

Conform legendei, Sala din Amenti a devenit “lumea de dincolo”, sala zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de după moarte.

In ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut în corpurile oamenilor în maniera descrisă de tăblițe. Ca atare el s-a incarnat de trei ori, ultima oară fiind cunoscut ca HERMES - de trei ori născutul.
In timpul acestei încarnări a lăsat documentele cunoscute de către ocultiștii moderni sub numele de “Tăblițele de Smarald”, o prezentare mai târzie și cu mult mai săracă a enigmelor lumii antice.

Tăblițele traduse în această lucrare sunt zece la număr și au fost lăsate în Marea Piramidă în grija preoților. Cele zece tăblițe sunt împărțite în 13 părți, de dragul convenției.
Ultimele două sunt atât de importante, încât este interzisă prezentarea lor publicului larg în prezent. 
Totuși conținutul celorlalte, dezvăluie secrete care se vor dovedi de o inestimabilă valoare pentru cei care le vor cerceta cu seriozitate.
Ele ar trebui citite nu o dată ci de o sută de ori pentru că doar asa ar putea fi dezvăluit adevăratul înțeles. O citire superficială ar oferi câteva sclipiri de frumusețe dar un studiu atent va deschide căile înțelepciunii celui ce caută.

In continuare, câteva cuvinte despre modul în care aceste secrete au fost dezvăluite omului modern, după ce au stat îndelung timp ascunse.

Cu aproximativ 1 300 de ani i.H. Egiptul, vechiul KHEM, era în mare fierbere iar multe delegații de preoți au fost trimise în diferite părți ale lumii. Printre acestea s-au numărat și preoții Piramidei care au purtat cu ei tăblițele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul tăblițelor ei puteau exercita o anumită autoritate asupra preoților din celelalte colonii atlante.

Legenda spune că aceste tăblițe împuterniceau pe purtător cu autoritatea lui Thoth.

Grupul de preoți care dețineau tăblițele au emigrat în America de Sud. Aici i-au găsit pe Mayași, un popor înfloritor, care își aminteau mult din înțelepciunea străveche.
Preoții s-au statornicit în acele locuri. 
In secolul X mayașii colonizaseră peninsula Yucatan iar tăblițele au fost așezate sub altarul unuia din templele închinate zeului Soare. 

După cucerirea mayașilor de către spanioli, orașele au fost abandonate iar comorile au rămas ascunse și uitate în temple.

Trebuie să se înțeleagă ca Marea Piramidă a fost și este încă un Templu de inițiere. Solomon, Apolonius și mulți alții s-au numărat printre cei inițiați aici. Scriitorul (care este în continuă legătură cu Marea Camera Albă din Piramidă) a primit instrucțiuni să recupereze și să aducă înapoi în Marea Piramidă tăblițele străvechi.
Acest lucru s-a realizat. Înainte de a le înapoia i s-a acordat permisiunea să le traducă și să păstreze o copie a înțelepciunii înscrisă pe tăblițe. Evenimentul a fost posibil în 1925 și abia acum s-a acordat permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii să zâmbească ironic. Totuși cercetătorul atent va citi printre rânduri și va descoperi înțelepciunea ascunsă în ele.

Dacă Lumina se află în interiorul tău, informația cuprinsă în tăblițe va găsi în tine un ecou.

In continuare este descrisă înfățișarea tăblițelor:

Sunt 12 tăblițe din smarald verde, făcute dintr-o substanță transmutată alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element și substanță. Mai exact structura atomică și celulară fiind fixă ea nu permite nici o schimbare. Din această cauză tăblițele contrazic legea ionizării referitoare la corpurile fizice. 
Pe ele sunt gravate caractere din vechea limbă atlantă. Acestea reacționează la undele cerebrale emise de creierul celui ce citește, eliberând vibrația mentală asociată în mintea cititorului. 

Tăblițele sunt prinse între ele cu inele făcute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tijă din același material.

Pe înțelepciunea conținută în aceste tăblițe se bazează misterele străvechi. Pentru cel ce citește cu mintea și ochii deschiși, înțelepciunea personală se va multiplica de 100 de ori.

Citește ! Crezi sau nu, citește iar vibrația tăblițelor va trezi “ceva” în tine.

In paginile următoare voi dezvălui câteva enigme puțin cunoscute chiar de către slujitorii adevărului.

Căutarea omului în dorința de a înțelege legile care-i guvernează viața este nesfârșită. Cu toate acestea el nu a reușit să treacă de valul care apără planurile superioare de viziunea lui materială asupra vieții și a adevărului. Adevărul este gata sa fie asimilat de către cei care-și lărgesc propria viziune întorcându-se către ei înșiși și nu cautând în afara lor adevărul.

In liniștea simțurilor materiale se găsește cheia înțelepciunii. Cel ce vorbește nu știe; cel ce știe nu vorbește !

Legile supreme nu pot fi rostite. Ele există ca o entitate pe căile care transcend toate simbolurile sau cuvintele din lumea materială. 

Simbolurile nu sunt decât niște Chei cu care se deschid uși ce conduc spre adevăruri. De multe ori ușa nu poate fi deschisă deoarece cheia pare atât de măreață încât lucrurile care se află în spatele ei nu pot fi văzute.
Dacă reușim să înțelegem că toate cheile, toate simbolurile materiale sunt manifestări, prelungiri ale unei Legi Supreme și a Adevărului, ne vom dezvolta o viziune ce ne va permite să trecem dincolo de văl.

Toate lucrurile din toate Universurile se mișcă conform unei Legi. 

Legea care guvernează mișcarea Planetelor nu este mai imuabilă decât Legea care guvernează manifestarea omului în aceasta lume. 

Una dintre cele mai importante Legi este Legea responsabilă de formarea omului ca ființă materială.

Mărețul scop al școlilor inițiatice din toate timpurile a fost să dezvăluie funcționalitățile Legii care leagă omul material de omul spiritual. Legătura dintre omul material și omul spiritual este omul intelectual deoarece mintea are atât calități materiale cât și spirituale. Cel care aspiră la cunoștințe elevate trebuie să-și dezvolte latura intelectuală a firii lui pentru a-și întări credința că poate să-și concentreze toate fortele ființei lui către și în planul pe care-l dorește.

Marea căutare a Luminii, a Vieții și a Iubirii începe în primul rând din planul material. Condusă către planul ultim, scopul ei final este fuziunea completă cu Conștiința Universală. Așezarea fundației în planul material este primul pas. Abia apoi vine și scopul suprem al realizării spirituale.

In paginile următoare se oferă o interpretare a tăblițelor de smarald și a înțelesurilor lor secrete. In mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri care nu transpar la suprafață cu ușurință. Lumina învățăturii va deschide noi perspective de înțelegere.

“Citește și Fii înțelept” doar dacă Lumina conștiinței tale trezește în tine înțelegerea care este o calitate înnăscută a sufletului !



(așezarea textului tradus (fraze, propozitii, cuvinte) este identică cu cea de pe tăblițele lui Thoth)






TABLITA 1 - THOTH ATLANTUL

Istoria lui Thoth, Atlantul

Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor
paznicul documentelor, atotputernic rege, magician
trăind din generație în generație,
pregătindu-mă să cobor în sălile din Amenti,
am scris spre a-i îndruma
pe cei care vor veni după mine,
aceste documente ale atotputernicei ințelepciuni a Marii Atlantide.
In marele oraș din KEOR, pe insula UNDAL,
într-un timp foarte îndepărtat, am început această incarnare.
Preaputernicii atlanți au trăit și au murit altfel
decât o fac oamenii din epoca de acum,
din eon în eon și-au reînnoit viața
în Sălile din Amenti unde râul vieții curge etern.
De o sută de ori câte zece
am coborât pe întunecatul drum ce duce spre lumină,
și de tot atâtea ori am urcat din
întuneric spre lumină cu forțe și puteri reînnoite.
Acum încă o dată voi cobori
iar cei din KHEM (Egiptul antic, n.tr.)
nu vor mai ști de mine.
Dar într-un timp ce nu s-a născut încă mă voi ridica din nou,
preaputernic, cerând socoteală
celor rămași în urmă.
Atunci să vă feriți, voi cei din KHEM,
învățătura de mi-ați fi trădat,
căci arunca-vă-voi
în întunericul cavernelor de unde ați venit.
Să nu-mi trădați secretele
oamenilor nordului
oamenilor sudului
ori blestemul meu se va abate asupra voastră.
Nu uitați să luați aminte la cuvintele mele
pentru că sigur mă voi reîntoarce
și voi cere de la voi ceea ce păziți.
Da, chiar și de dincolo de timp
și de moarte mă voi întoarce,
răsplătind sau pedepsind
după loialitatea fiecăruia.
Măreț fost-a poporul meu în timpuri apuse,
măreț dincolo de înțelegerea
oamenilor ce-s acum în jurul meu;
având știința ințelepciunii celor de demult,
cautând departe în inima infinității
cunoștințe ce aparțineau tinereții Pământului.
Înțelepți eram datorită înțelepciunii
Copiilor Luminii care trăiau printre noi.
Puternici eram datorită puterii ce venea
din focul etern.
Iar mai presus de toate, cel mai important intre
copii omului era tatăl meu, THOTME,
paznicul marelui templu,
punte intre Copii Luminii
care locuiau în templu și
rasele de oameni care populau cele zece insule.
Sol, după Trei,
al Locuitorului din UNAL,
vorbind Regilor
cu o voce căreia trebuia să i te supui.
Crescut-am acolo până la maturitate,
fiind învățat de tatăl meu misterele străvechi,
până când, în timp, crescu în mine focul înțelepciunii,
iar acesta se transformă într-o flacără ce mă consuma.
N-am dorit altceva decât atingerea înțelepciunii.
Până când într-o măreață zi porunca veni de la
Locuitorul Templului, să fiu adus în fața lui.
Puțini erau aceia intre copiii omului
ce priviseră acea față și trăiseră apoi,
căci Copii Luminii nu sunt precum fii omului
când nu sunt încarnați într-un corp fizic.
Ales fost-am dintre fii omului,
educat de către Locuitor astfel ca
țelurile lui sa fie îndeplinite,
țeluri nenăscute încă în pântecul timpului.
Epoci întregi am locuit în Templu,
acumulând din ce în ce mai multă înțelepciune,
până când și eu m-am apropiat de lumina trimisă de marele foc.
Mi-a arătat calea spre Amenti,
lumea de dincolo unde stă marele rege pe tronul său.
Adânc m-am plecat în semn de respect în fata Maeștrilor Vieții
și a Maeștrilor Morții, primind în dar Cheia Vieții.
Eliberat eram de Sălile din Amenti, alungând moartea din cercul vieții.
Departe spre stele călătorit-am până când spațiul și timpul au dispărut.
Dupa ce sorbit-am cu nesaț din cupa înțelepciunii,
am privit în sufletele oamenilor unde-am descoperit
mistere și mai mari și m-am bucurat.
Căci doar în Căutarea Adevărului putea Sufletul meu
să se liniștească și flacăra din mine să se stingă.
De-a lungul epocilor am trăit,
urmărindu-i pe cei din jurul meu gustând din cupa morții
și întorcându-se apoi în lumina vieții.
Treptat, din Regatele Atlantidei se răspândiră valuri
de conștiință contopite cu mine,
pentru ca apoi ele să fie înlocuite de semințele unei stele inferioare.
Supunându-se legii, cuvântul Maestrului crescu ca o floare.
Înspre întunericul din străfunduri se îndreptară gândurile Atlanților,
Până când, în sfârșit în această mânie sosi din AGWANTI, (cuvântul Agwanti nu are un echivalent in limba engleză; înseamnă o stare de detașare. n.tr.)
Locuitorul, rostind Cuvântul, chemând puterea.
Adânc în inima Pământului, fii din Amenti auziră,
și auzind produseră preschimbarea florii focului
care arde etern, îl transformară folosind LOGOS-ul,
până când marele foc își schimbă direcția.
Peste lume se năpustiră atunci marile ape,
înecând și scufundând,
schimbând echilibrul Pământului
până când doar Templul Luminii mai ramase
întreg pe marele munte de pe insula UNDAL
care se ridica dintre ape,
doar câțiva mai trăiau
salvați de furia apelor.
Mă chemă apoi Maestrul, zicând:
Adună-mi poporul.
Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am învățat,
până vei ajunge pe pământul barbarilor păroși,
ce locuiesc în peșteri, în deșert.
Acolo urmează planul pe care îl știi deja.
Adunatu-mi-am atunci poporul și
am intrat în marea navă a Maestrului.
In sus ne-am ridicat dimineața.
Întunecat sub noi se vedea Templul.
Brusc peste el năpustitu-s-au apele.
Dispărut de pe suprafața Pământului,
până când vremea va sosi, era mărețul Templu.
Foarte repede ne-am îndreptat spre soarele dimineții,
până când sub noi se întinse tărâmul copiilor din KHEM.
Mânioși, ne-au întâmpinat cu măciuci și sulițe,
pe care le agitau în aer, dorind să înjunghie și chiar să-i distrugă
pe fiii Atlantidei.
Atunci ridicatu-mi-am toiagul îndreptând spre ei o rază vibratorie
care ii făcu să rămână nemișcați ca niște bucăți de piatră de pe munte.
Apoi vorbitu-le-am cu o voce calmă și pașnică, povestindu-le despre
puterea Atlantidei,
afirmând că suntem copiii Soarelui și mesagerii lui.
Intimidatu-i-am apoi arătându-le puterile mele magice
până când au ajuns să se târască la picioarele mele când s-au putut mișca
din nou.
Mult timp am locuit pe tărâmul numit KHEM, mult, mult timp.
Ascultând poruncile Maestrului, care deși doarme trăiește de-a pururi,
am trimis de la mine pe Fiii Atlantidei, i-am trimis în toate zările,
sperând că din pântecul timpului înțelepciunea poate reapărea în copiii ei.
Mult timp petrecut-am în KHEM,
făcând lucruri mărețe cu ajutorul înțelepciunii din mine.
In sus crescură spre lumina cunoașterii copii din KHEM,
udați de ploile înțelepciunii mele.
Deschis-am atunci drum spre Amenti ca să-mi pot păstra puterile,
trăind din epocă în epocă ca Soare al Atlantidei,
păzind înțelepciunea, păstrând documentele.
Câțiva dintre fiii KHEM-ului,
atrăgându-i pe ceilalți în jurul lor,
crescură încet în forța Sufletului.
Acum, încă o dată, cobor dintre ei în întunecatele săli din Amenti,
adânc în sălile subterane, înaintea Maeștrilor puterilor,
față în față încă o dată cu Locuitorul.
Ridicatu-m-am sus deasupra intrării, o trecătoare, o poartă ce duce spre
Amenti.
Puțini ar avea curajul sa îndrăznească, puțini trec poarta spre
întunericul din Amenti.
Ridicat-am deasupra intrării, o puternică piramidă,
folosind puterea ce întrece forța Pământului (gravitația, n.tr.).
Adânc, foarte adânc am așezat casa-de-forță sau camera,
din care am sculptat o trecătoare circulară ce ajunge aproape de măreața
adunare.
Acolo în vârf, am așezat cristalul, ce trimite raze spre "Timp-Spațiu",
atrăgând forța din eter, și concentrând-o către trecătoarea spre Amenti.
Construit-am și alte camere care par a fi goale,
totuși ascunse în ele se află cheile spre Amenti.
Cel ce cu curaj va porni spre tărâmurile întunecate
să se purifice mai întâi prin post îndelungat.
Să se întindă în sarcofagul de piatră din camera mea.
Apoi ii voi dezvălui marile mistere.
Curând se va îndrepta spre locul unde îl voi întâmpina,
chiar și în întunericul Pământului îl voi întâmpina, eu,
Thoth, Maestrul Înțelepciunii, îl voi întâmpina
și voi trăi alături de el de-a pururi.
Construit-am Marea Piramidă,
după modelul piramidei forței Pământului,
arzând etern astfel că, și ea,
să rămână de-a lungul secolelor.
In interiorul ei, am așezat cunoașterea despre "Știința-Magiei"
astfel ca să pot fi aici când mă reîntorc din Amenti,
da, în timp ce dorm în Sălile din Amenti,
Sufletul meu ce hoinărește liber se va reincarna,
va locui intre oameni în această formă sau în alta. (Hermes-de trei ori
născutul)
Trimis pe Pământ al Locuitorului sunt,
îndeplinindu-i poruncile astfel ca mulți sa fie ridicați.
Acum mă întorc în Sălile din Amenti,
lăsând în urmă ceva din înțelepciunea mea.
Păstrați-o și urmați porunca Locuitorului:
Ridicați întotdeauna ochii spre lumină.
Cu siguranță, în timp, veți deveni una cu Maestrul,
Cu siguranță și pe bună dreptate sunteți una cu Maestrul,
Cu siguranță și pe bună dreptate sunteți una cu TOTUL.
Acum, plec de la voi.
Nu uitați poruncile mele,
păstrați-le și respectați-le,
iar eu voi fi cu voi,
ajutându-vă și îndrumându-vă spre Lumină.
In fața mea se deschide poarta.
Cobor în întunericul nopții.





TABLITA 2 - SALILE DIN AMENTI

Adânc în inima pământului se găsesc Sălile din Amenti,
cu mult sub insulele scufundatei Atlantida,
Sălile Morților și ale celor vii,
scăldate în focul infinitului TOT.
Într-un timp foarte îndepărtat, pierdut în spațiu-timp,
Copiii Luminii au privit în jos către lume.
Văzând copiii omului în sclavie legați de forța care venea de dedesubt
Au știut că doar eliberându-se din această sclavie
va putea omul să se ridice de pe Pământ spre Soare.
Pe Pământ coborât-au și și-au creat corpuri,
asemănătoare cu cele ale oamenilor.
Maeștrii au spus după această transformare:
“Suntem cei formați din praf din spațiu, luând parte la viata din infinitul TOT;
trăim în lume ca și copiii omului, la fel ca și copiii omului și totuși diferit.”
Apoi pentru a locui, adânc sub scoarța Pământului,
au săpat spații mari cu ajutorul puterii lor,
spații diferite de cele ale copiilor omului.
Le-au înconjurat apoi cu forțe și puteri, pentru a apăra Sălile Morților.
Unul lângă altul au așezat apoi alte spații, le-au umplut cu Viața și cu lumina de deasupra.
Construit-au apoi Sălile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi
să traiască plini de viață până la sfârșitul eternității.
Treizeci și doi de copii erau,
Fii ai Luminilor care coborâseră intre oameni,
Căutând să elibereze din sclavia întunericului
Pe cei țintuiți de forța ce venea de dedesubt.
Adânc în Sălile din Amenti crescu o floare, arzătoare, ce se mărea, alungând noaptea.
Așezată în centru, o rază puternică, dătătoare
de Viață, de Lumină, umplându-i de putere pe cei ce se apropiau de ea.
Așezat-au tronuri în jurul ei, treizeci și două,
locuri pentru fiecare Copil al Luminii,
așezate astfel ca să fie scăldați de ceea ce radia din floare, Viața din eterna Lumină.
Acolo își așezau de fiecare data primele corpuri create
pentru ca acestea sa fie umplute cu Spiritul Vieții.
O sută de ani din fiecare o mie trebuia
ca Lumina dătătoare de Viață sa le lumineze corpurile.
Grăbind, trezind Spiritul Vieții.
Acolo în acel cerc, din eon în eon, stau Marii Maeștri,
ducând o viață necunoscută oamenilor.
Acolo în Sălile Vieții dorm ei,
liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor.
La diferite intervale, în timp ce corpurile lor rămân adormite,
ei se încarnează în corpurile oamenilor.
Ii învață cum să iasă din întuneric și ii îndrumă spre lumină.
Acolo în Sala Vieții, plină de înțelepciunea lor,
necunoscuți raselor de oameni, trăind dintotdeauna sub recele
foc al vieții, stau Copiii Luminii.
Există momente când se trezesc,
și se ridică din adâncuri pentru a fi lumini călăuzitoare intre oameni,
infiniți printre oamenii limitați.
Cel ce progresând a ieșit din întuneric, s-a ridicat din noapte spre lumină,
este eliberat de Sălile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii și a Vieții.
Îndrumat atunci de înțelepciune și cunoștințele acumulate,
va trece dintre oameni intre Maeștrii Vieții.
Acolo poate locui la fel ca și ceilalți Maeștri, eliberat din sclavia întunericului nopții.
Așezați în interiorul florii ce radiază stau șapte
Maeștrii din Spațiu-Timpurile de deasupra noastră,
ajutând și călăuzind prin infinita Înțelepciune, calea prin timp a copiilor omului.
Preaputernici și stranii sunt, învăluiți în puterea lor,
tăcuți, atoateștiutori, atrăgând spre ei forța Vieții,
diferiți și totuși una cu copiii omului.
Da, diferiți, și totuși Una cu Copiii Luminii.
Păstrători și păzitori ai forței ce înrobește omul,
pregătiți să o slăbească dacă lumina a fost atinsă.
Primul și cel mai puternic, este Entitatea Ascunsă, Maestrul Maeștrilor,
infinitul Nouă, deasupra celorlalți de la fiecare Maestru al Ciclurilor;

Trei, Patru, Cinci și Sase, Sapte, Opt,
fiecare având o misiune, fiecare cu forțele proprii,
călăuzind, îndrumând destinul omului.
Acolo stau, preaputernici, eliberați de orice timp și spațiu.
Nu aparțin acestei lumi și totuși înrudiți cu ea,
Frați Mai Mari, ai copiilor omului.
Judecând și cântărind, cu ajutorul înțelepciunii lor,
urmăresc înaintarea Luminii printre oameni.
Acolo, înaintea lor, am fost condus de către Locuitor,
și l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.
Apoi din EL se auzi o voce spunând:
“Măreț ești tu, Thoth, intre copiii omului.
liber ești de-acum de Sălile din Amenti,
Maestru al Vieții intre copiii omului.
Nu vei mai gusta moartea decât dacă vei voi,
vei sorbi doar Viața până la capătul eternității,
De-acum ți-e Viața
de-a pururi la îndemână.
De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta.
Poți locui sau pleca de aici după cum ți-e vrerea,
Liber este Amenti pentru Soarele omului.
Bucură-te de Viață în orice forma voiești,
Copil al Luminii crescut intre oameni.
Alege ce vrei să faci, căci toți trebuie să trudească,
Să nu te eliberezi niciodată de calea Luminii.
Un pas doar ai făcut pe lungul drum spre înălțimi,
infinit este acum muntele Luminii.
Cu fiecare pas pe care-l faci muntele se-nalță;
înaintarea ta nu face decât sa-ndepărteze scopul.
Apropie-te întotdeauna de infinita Înțelepciune,
și ca-nainte scopul se va îndepărta.
Eliberat ești acum de Sălile din Amenti
spre a merge alături de Maeștrii lumii,
către același scop, lucrând împreună,
pentru a aduce Lumina copiilor omului.”
Apoi dinspre tronul său veni unul dintre Maeștri,
m-a luat de mână și mă conduse înainte,
prin toate Sălile adânc ascunsului tărâm.
Mă conduse prin Sălile din Amenti,
dezvăluindu-mi secretele necunoscute omului.
Prin coridoru-ntunecat, mă conduse în jos,
spre Sala unde stă întunecata Moarte.
Uriașă se-ntindea în fața mea măreața Sală,
înconjurată de-ntuneric dar totuși plină de Lumină.
In fața mea se ridica un tron întunecat,
Învăluită ședea pe el o siluetă a nopții.
Mai neagră decât noaptea stătea acolo,
De-un negru ce-al nopții nu era.
In fața ei s-oprit Maestrul, rostind
Cuvântul ce produce Viața:
“o, maestre al intunericului,
călăuză pe drumul ce duce dinspre Viață spre Viață,
în fata ta aduc un Soare al dimineții.
Să nu-l atingi vreodată cu puterea nopții.
Să nu-i chemi flacăra spre întunericul nopții.
Cunoaște-l și privește-l, e fratele nostru
ce s-a ridicat din întuneric spre Lumină.
Eliberează-i flacăra din robie,
Ca liberă să ardă în întunericul nopții.”
O mână ridică atunci silueta,
și o flacără aparu, devenind din ce în ce mai strălucitoare.
cu repeziciune dând cortina de-ntuneric la o parte,
scoțând Sala din bezna nopții.
In spațiul mare din fața mea apărură,
luminițe după luminițe, de după valul nopții.
Nenumărate milioane țopăiau în fața mea
unele arzând ca niște flori de foc.
Altele aruncau o lumină slabă ce abia se zărea din noapte.
Lumina unora scădea cu repeziciune;
a altora creștea doar dintr-o scânteie de lumină.
Fiecare era înconjurată de un palid val de întuneric,
dar totuși ardea cu o flacără ce nu putea fi niciodată stinsă.
Zburând de colo-colo precum licuricii primăvara,
umpleau spațiul cu Lumină și cu Viață.
Atunci se auzi o voce, puternică și solemnă, zicând:
“Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni,
crescând sau slăbind în intensitate, existând de-a pururi,
schimbându-se dar fiind vii, în moarte spre viață.
Dupa ce îmbobocesc ca niște flori,
și ating punctul final al creșterii în viață,
repede trimit atunci valul intunericului
învăluindu-le și schimbându-le în noi forme de viață.
Constant de-a lungul epocilor, crescând, devenind o alta flacără,
luminând întunericul cu și mai mare forță,
stinsă și totuși nestinsă de către valul nopții.
Astfel creste sufletul omului de-a pururi
distrus dar totuși nedistrus de întunericul nopții.
Eu, Moartea, vin dar nu rămân,
Căci viața există dintotdeauna în TOTUL;
Doar un obstacol, sunt eu, pe drum,
Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite.
Trezește-te, O flacără ce arzi de-a pururi în interior,
Străluce și înfrânge valul nopții.”
Apoi în mijlocul văpăilor în întuneric, crescu una ce
alungă noaptea, crescând, mărindu-se
devenind și mai strălucitoare până când nu mai fu decât lumină.
Atunci vorbi călăuza mea, vocea maestrului:
Privește-ți propriul suflet cum crește în lumină,
eliberat acum de-a pururi de Maestrul nopții.
Prin multe spații mă duse-apoi, spatii unde se aflau secretele Copiilor Luminii;
secrete pe care omul nu le va afla poate niciodată până când
nu va deveni și el un Soare al Luminii.
Mă conduse înapoi spre Lumină
Din Sala Luminii.
Îngenuncheat-am acolo în fața marilor Maeștri,
Maeștrii a TOATE.
Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante:
Ai fost eliberat de Sălile din Amenti.
Alege ce vrei să faci intre copii omului.
Am vorbit și eu apoi:
O, mare maestru, permite-mi să fiu învățător de oameni,
să le arăt calea până vor deveni și ei lumini intre oameni;
eliberați de valul nopții care ii înconjoară, arzând și luminând intre oameni.
Îmi vorbi apoi vocea:
Mergi și așa să fie după cum ți-e voia.
Stăpân al propriului destin iți ești acum,
liber să accepți sau să refuzi.
Preia-ți puterea, preia-ți înțelepciunea.
Ca o lumină străluce intre copiii omului.
In sus mă conduse apoi Locuitorul.
Si am trăit din nou intre copiii omului,
învățându-i și arătându-le câte ceva din înțelepciunea mea;
Soare al Luminii, un foc intre oameni.
Acum pășesc din nou pe calea ce duce în jos, căutând lumina în întunericul nopții.
Păstrați-mi documentele căci călăuză vor fi pentru copiii omului.





TABLITA 3 - CHEIA INTELEPCIUNII

Eu, THOTH, atlantul,
ofer înțelepciunea mea,
ofer cunoștințele mele,
ofer puterea mea.
De bună voie le ofer copiilor omului.
Ofer în speranța că și ei ar putea avea înțelepciune
care să strălucească în lume din spatele valului nopții.
Înțelepciunea este putere iar puterea este înțelepciune,
împreună completând întregul.
Omule, să nu fii mândru de înțelepciunea ta.
Discută atât cu neștiutorul cât și cu înțeleptul.
Daca vine la tine cineva plin de învățătură,
ascultă-l cu mare atenție căci înțelepciunea e totul.
Să nu taci când se vorbește despre rău căci Adevărul ca și razele de soare luminează totul.
Cel ce nu respectă legea va fi pedepsit, căci doar prin Lege se eliberează oamenii.
Nu trebuie să te temi pentru că frica este ceea ce leagă omul de întuneric.
Urmează-ți indemnul inimii în timpul vieții.
Fă mai mult decât ți se cere.
Când ai acumulat bogății,
Urmează-ți indemnul inimii
Căci toate acestea nu sunt de nici un folos dacă inima ți-e istovită.
Ascultă-ți inima cât mai mult.
Si sufletul se va bucura.
Cei ce sunt călăuziți nu se rătăcesc,
Dar cei ce s-au rătăcit nu mai pot găsi calea cea dreaptă.
Dacă trăiești intre oameni, fă ca Iubirea să fie totul pentru inima ta.
Dacă va veni cineva să-ți ceară sfatul, lasă-l să vorbească liber,
căci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi înfăptuit.
Dacă se codește să-și deschidă inima către tine,
e pentru ca tu, cel ce judecă situația, ești de vină.
Nu rosti vorbe nechibzuite și nici nu le asculta,
pentru că acestea sunt spuse de cel ce nu este în armonie.
Nu le rosti nici tu, astfel că cel din fața ta să poată afla înțelepciunea.
Tăcerea e un mare câștig.
Nu câștigi nimic vorbind foarte mult.
Nu-ți ridica inima mai presus de cea a copiilor omului,
pentru ca să nu ajungă mai jos decât praful chiar.
Dacă vei ajunge mare intre oameni,
să fii respectat pentru ceea ce știi și pentru blândețe.
Dacă vrei să cunoști firea unui prieten, nu-i întreba tovarășii,
ci petrece câtva timp doar cu el.
Discută cu el, pune-i la încercare inima prin cuvintele lui și prin purtarea lui.
Căci ce intră în magazie trebuie să și iasă,
iar lucrurile ce-ți aparțin trebuie împărtășite și prietenului tău.
Învățătura e considerată de prost drept ignoranță,
iar lucrurile profitabile ii sunt dăunătoare.
El trăiește în moarte.
Si-aceasta-i este hrana.
Secrete există în Cosmos ce odată dezvăluite umplu lumea cu lumina lor.
Cel ce-ar vrea sa se elibereze din sclavia intunericului
să despartă mai întâi materialul de imaterial, focul de pământ;
pentru că se știe că așa cum pământul coboară spre pământ,
la fel și focul urcă spre foc și devine una cu focul.
Cel ce cunoaște focul din sine va urca spre focul etern și va trăi în el de-a pururi.
Focul, focul interior, este cea mai puternică forță dintre toate,
pentru ca biruie totul și trece prin toate lucrurile de pe Pământ.
Omul se sprijină doar pe ceea ce rezistă.
Pământul trebuie sa-i reziste omului altfel acesta nu ar exista.
Nu toți ochii văd la fel, unul vede un obiect de o anume formă și culoare
iar altul, de o altă formă și culoare.
La fel și infinitul foc, ce-și schimbă culorile, nu e la fel de la o zi la alta.
Asa vorbesc eu, THOTH, despre înțelepciunea mea,
căci un om e un foc ce arde strălucind în noapte;
nu e stins niciodată de valul intunericului, nu e niciodată stins de valul nopții.
In inimile oamenilor am privit cu ajutorul înțelepciunii mele,
și am aflat ca nu s-au eliberat încă de luptă.
Eliberează-ți focul, O frate al meu sau el va fi îngropat în umbra nopții !
Asculta omule aceasta înțelepciune: unde încetează numele și forma ?
Doar în conștiința, invizibilă, o forță infinită ce radiază strălucitor.
Formele pe care le creezi luminându-ți
felul de a privi lumea sunt cu adevărat efecte ce urmează cauza ta.
Omul este o stea încătușată într-un corp, până când, la sfârșit
se eliberează prin propria luptă.
Doar prin efort și trudă steaua din tine
va inflori într-o noua viață.
Cel ce știe începutul tuturor lucrurilor,
își eliberează steaua din tărâmul nopții.
Amintește-ți, omule, că tot ce există e doar o altă formă a ceea ce nu există.
Orice formă de viață trece în altă formă de viață
iar tu nu faci excepție de la această lege.
Respecta Legea, căci totul e Lege.
Nu căuta ce nu tine de Lege, căci așa ceva există doar în iluzia simțurilor.
Înțelepciunea vine în întâmpinarea tuturor copiilor ei
așa cum ei vin în întâmpinarea sa.
De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsă.
Trezește-te, omule, și fii înțelept.
Adânc în misterele vieții am călătorit, căutând cele ascunse.
Ascultă, omule, și fii înțelept.
Departe, sub scoarța pământului, în Sălile din Amenti,
Secrete ascunse oamenilor am văzut.
Adesea am trecut prin coridorul bine ascuns,
și am privit Lumina care este Viața pentru oameni.
Acolo, sub florile Vieții nesfârșite, căutat-am în inimile și secretele oamenilor.
Aflat-am că omul nu face decât să trăiască în întuneric,
lumina marelui foc fiindu-i ascunsă în sine.
Înaintea Maeștrilor din ascunsul Amenti
am acumulat înțelepciunea pe care o dau oamenilor.
Maeștri sunt ei, ai Înțelepciunii Secrete,
adusă din viitorul sfârșitului infinității.
Sapte sunt, Maeștrii din Amenti,
mai presus de Copiii Dimineții,
Sori ai ciclurilor, Maeștri ai Înțelepciunii.
Nu sunt la fel ca și copii omului ?
TREI, PATRU, CINCI ȘI ȘASE, ȘAPTE
OPT, NOUA sunt titlurile Maeștrilor oamenilor.
Departe de viitor, fără forma și totuși în formare
au venit ei ca învățători ai copiilor omului.
Trăiesc de-a pururi, fără să facă parte totuși dintre cei vii,
nelegați de viață și liberi de moarte.
Conduc dintotdeauna cu infinită înțelepciune,
legați și totuși nelegați de întunecatele Săli ale Morții.
Au viața-n ei dar care nu este viață,
eliberați de toate sunt Maeștrii TOTULUI.
De la ei a venit Logos-ul, instrumente ale puterii nemăsurate.
Măreață este înfățișarea lor, și totuși ascunsă în micime,
formată de ceea ce se formează, cunoscută și totuși neștiută.
TREI păstrează cheile tuturor magiilor ascunse,
creator este el al Sălilor Morților;
trimițând putere, învăluit în întuneric,
legând sufletele copiilor omului;
trimițând întunericul, legând forța sufletului;
conducător al negativului pentru copiii omului.
PATRU e cel ce sloboade puterea.
Maestru al Vieții este pentru copiii omului.
Lumină îi e corpul, flacără ii este înfățișarea,
eliberator de suflete pentru copiii omului.
CINCI este stăpânul, Maestrul tuturor magiilor -
Cheia Cuvântului ce răsună printre oameni.
ȘASE este Maestrul Luminii, drumul ascuns,
Cărarea sufletelor copiilor oamenilor.
ȘAPTE este Maestrul vastității,
Stăpânul Spațiului și cheia Timpurilor.
OPT este cel ce comandă progresul;
Cântărește și echilibrează călătoria omului.
NOUA este tatăl, măreț la rându-i în înfățișare,
Formându-se și schimbându-se din ceea ce nu are formă.
Gândește-te cu mare atenție la simbolurile pe care ți le-am dat.
Chei sunt ele, deși sunt ascunse oamenilor.
Năzuiește oricând spre înalt, Suflet al dimineții,
Întoarce-ți gândurile spre Lumină și Viață.
Descoperă în simbolurile pe care ți le-am dat,
lumina pe drumul ce pornește din viață și se termina în viață.
Caută cu înțelepciune.
Întoarce-ți gândurile spre interiorul tău.
Nu-ți închide mintea florii Luminii.
Așază-ți în corp o imagine făurită din gânduri.
Gândește-te la numerele care te conduc spre Viață.
Curată este cărarea pentru cel ce are înțelepciune.
Deschide ușa Împărăției Luminii.
Revarsă-ți flacăra ca un Soare al dimineții ce ești,
Îndepărtează întunericul și trăiește în lumina zilei.
Privește-te, omule ! Ca parte a ființei tale
Cei Șapte care sunt dar nu sunt ce par a fi.
Deschisu-mi-am, omule, înțelepciunea,.
Urmează drumul pe care primul am pășit.
Maeștri ai Înțelepciunii,
SOARE al LUMINII MATINALE și al VIEȚII pentru copiii omului.





TABLITA 4 - CEL NASCUT IN SPATIU

Ascultă, omule, vocea înțelepciunii,
Ascultă vocea lui THOTH, atlantul.
De bună voie îți ofer înțelepciunea mea,
Adunată din spațiul și timpul acestui ciclu;
Stăpân al misterelor, SOARE al dimineții,
Trăind de-a pururi, un copil al LUMINII,
Strălucind ca o stea a dimineții.
THOTH învățătorul de oameni, învățător al TOTULUI.
Cu mult timp în urmă, în copilăria mea,
Priveam stelele din de mult îngropata Atlantida,
Si visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra oamenilor.
Atunci crescu în inima mea o mare dorință de a cuceri drumul ce ducea către stele.
An după an, am cautat înțelepciunea, cunoștințe noi, urmând calea,
Până când SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din strânsoare și a plecat departe.
Eliberat eram de legătura pământ-om.
Eliberat de corp, am țâșnit în noapte.
Deschis era, în sfârșit, și pentru mine spațiul stelar.
Eliberat din strânsoarea nopții eram.
Acum puteam cauta înțelepciune la marginile spațiului,
Departe de cunoașterea omului limitat.
Departe, în spațiu, a călătorit liber SUFLETUL meu
In infinitatea cercului luminii.
Ciudate, dincolo de înțelegere, erau unele planete,
Gigantice, cum omul nici nu poate visa.
Totuși găsit-am Legea, în toata frumusețea ei, ce se făcea simțită
Pe și printre acele planete asa cum se face simțită printre oameni.
Prin frumusețea infinității a călătorit sufletul meu,
Departe în spațiu am zburat cu gândul.
M-am odihnit pe o planetă frumoasă
Al cărei aer era plin de sunete armonioase.
Forme erau acolo, mișcându-se în Ordine,
Mărețe și maiestuoase precum stelele nopții;
Urcând în armonie, echilibru ordonat,
Simboluri ale Cosmicului, și ale Legii.
Pe lângă multe stele trecut-am în călătoria mea,
Si pe lângă multe rase de oameni
Unii urcând ca stele ale dimineții
Alții căzând spre întunericul nopții.
Fiecare din ei se luptau să se ridice,
Urcând spre înălțimi și sondând abisurile,
Ajungând uneori pe tărâmuri luminoase,
Trecând prin întuneric ca să iasă la Lumină.
Să știi, omule, că Lumina este moștenirea ta.
Întunericul e doar un văl.
Închisă în inima ta se află lumina eternă ,
Așteptând să fie eliberată pentru a cuceri,
Așteptând să rupă valul nopții.
Am descoperit câțiva din cei ce cuceriseră eterul.
Eliberați de spațiu dar totuși oameni erau.
Folosind forța care stă la baza TUTUROR lucrurilor,
Departe în spațiu construit-au o planetă,
Condusă de forța ce curge prin TOT;
Concentrând, transformând eterul în forme
Care creșteau după vrerea lor.
Depășiseră în știință toate rasele,
Aveau o înțelepciune nemăsurată, erau fii ai stelelor.
Îndelung am stat și le-am admirat înțelepciunea.
Au creat din eter orașe
Mărețe din trandafiri și aur.
Cu mult timp în urmă, ei cuceriseră eterul,
Se eliberaseră din strânsoare
Se gândeau doar la o imagine iar aceasta era rapid creată.
Mai departe pleca sufletul meu prin Cosmos,
Văzând lucruri și noi dar și vechi;
Învățând ca omul este cu adevărat un fiu al spațiului,
Un Soare intre Sori, un copil al stelelor.
Să știi, omule, că tot ce ai, este una cu stelele.
Corpul tău nu e decât o planetă
Învârtindu-se în jurul stelei din centrul sistemului planetar.
După ce vei obține lumina înțelepciunii totale,
Liber vei fi să strălucești în eter
Vei fi unul din Sorii ce luminează întunericul exterior
Unul din copii spațiului ce crește în Lumină.
Așa precum stelele își pierd cu timpul strălucirea,
Lumina lor revenind la măreața sursă,
La fel, omule, trece sufletul
Lăsând în urmă întunericul nopții.
Format din eterul primordial, plin de strălucirea ce curge dinspre sursă,
Legat de eterul ce îl înconjoară
Străluce de-a pururi până când se eliberează în sfârșit.
Ridică-ți flacăra din întuneric, lasă-n urma noaptea și liber vei fi.
Călătorit-am prin spațiu-timp,
Știind că în sfârșit sufletul meu era liber,
Știind că în sfârșit pot urma înțelepciunea.
Până când, în cele din urmă am trecut într-un plan,
Ascuns cunoașterii, necunoscut înțelepciunii,
O prelungire dincolo de tot ceea ce știm noi.
Având această cunoaștere, omule,
Sufletul meu a fost și mai fericit,
Pentru că acum eram liber.
Ascultă, fiu al spațiului,
Ascultă-mi înțelepciunea:
Află că și tu vei fi liber.
Ascultă-mi încă o dată înțelepciunea, omule,
Căci ascultând și tu poți trăi și fi liber.
Nu ești ceva pământean ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice.
Nu mai știi de unde vii, omule?
Nu știi că ești cu adevărat Lumina?
Soare al Mărețului Soare, dobândind înțelepciune
Vei conștientiza legătura ta cu Lumina.
Tie îți ofer acum cunoaștere,
Libertatea de a păși pe aceeași cale pe care am mers și eu,
Arătându-ți cum prin zbuciumul meu
Am pășit pe calea ce duce spre stele.
Ascultă, omule, și conștientizează-ți legăturile,
Află cum să te eliberezi.
Din mijlocul întunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina și cu stelele.
Urmează întotdeauna calea înțelepciunii.
Doar așa te poți ridica.
Destinul omului îl conduce dintotdeauna înainte
Spre Curbele Infinitului TOT.
Află, omule, că tot spațiul este supus ordinii.
Doar prin Ordine poți fi Una cu TOTUL.
Ordinea și echilibrul sunt Legile Cosmosului.
Respectă-le și vei fi Una cu TOTUL.
Cel ce va urma cărarea înțelepciunii,
Trebuie să fie deschis florii vieții,
Să-și extindă conștiința dincolo de întuneric,
Să curgă prin timp și spațiu spre TOT.
Profund, în liniște trebuie să rămâi până când, în sfârșit
Te vei elibera de dorințe,
De dorința de a vorbi în tăcerea în care te afli.
Eliberează-te prin tăcere de legătura cuvintelor.
Abstinența de la mâncare până când ai învins
Dorința de a mânca, aceasta subjugă sufletul.
Atunci așază-te în întuneric.
Închide ochii ca să nu mai vezi razele Luminii.
Centrează-ți forța sufletului în locul conștiinței,
Si eliberează-l de robia nopții.
Așază-ți în minte imaginea pe care o dorești.
Imaginează-ți locul pe care ai vrea să-l vezi.
Vibrează înainte și înapoi cu forța ta.
Desfă-ți sufletul din legăturile nopții.
Cu toată puterea trebuie să scuturi
Până când sufletul tău va fi eliberat în sfârșit.
Atotputernică mai presus de cuvinte este flacăra Cosmică,
Ce șade în planuri necunoscute omului;
Atotputernică și echilibrată, mișcându-se în Ordine,
Muzica plină de armonie, dincolo de om.
Vorbind prin muzică, cântând prin intermediul culorilor,
Flacăra ce arde de la începutul TOTULUI Etern.
Scânteie din aceasta flacără sunteți, copiii mei,
Arzând în culori vii și trăind prin muzică.
Ascultă vocea și vei fi liber.
Conștiința eliberată fuzionează cu cea Cosmică,
Cu Ordinea și Legea TOTULUI.
Să nu te îndoiești, omule, că din întuneric,
Lumina va străluci în continuare ca un simbol al TOTULUI.
Spune această rugăciune dacă vrei să obții înțelepciunea.
Roagă-te ca Lumina să inunde TOTUL.
Atotputernice Spirit al Luminii ce strălucești în
Cosmos, atrage-mi flacăra, în armonie, spre tine.
Ridică-mi focul din întuneric,
Atracție a focului care este Una cu TOTUL.
Ridică-mi sufletul, tu preaputernice.
Copil al Luminii, nu-ți întoarce fața de la mine.
Fă-mă să mă topesc în cuptorul tău;
Cel ce ești una cu toate lucrurile și toate lucrurile
Una cu tine, foc al vieții și Una cu Mintea.
Când ți-ai eliberat sufletul din robie, să știi că pentru tine nu mai există întuneric.
Prin spațiu vei putea căuta înțelepciune descătușat de trup.
Liber zboară în lumina dimineții,
Sufletule, spre tărâmurile Luminii. Mișcă-te în Ordine,
In Armonie, eliberat vei fi împreună cu Copii Luminii.
Caută și cunoaște, Cheia mea spre Înțelepciune.
Astfel, omule, vei fi liber cu siguranță.





TABLITA 5 - LOCUITORUL DIN UNAL








Adesea visez la îngropata Atlantida, pierdută în epoci ce-au dispărut în noapte.
Eon după eon ai ființat în frumusețe, lumina strălucind în întunericul nopții.
Atotputernic, domnind peste cei născuți pe pământ,
Stăpân al Pământului în vremea Atlantidei.
Rege al națiilor, stăpân al înțelepciunii,
LUMINA deasupra orașului SUNTAL,
Păstrător al căii,
Trăia în TEMPLUL său,
MAESTRUL din UNAL,
LUMINĂ a Pământului în zilele Atlantidei.
Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo de noi,
Trăind în corpuri ca și printre oameni.
Nenăscut pe Pământ,
EL, venit de dincolo de noi,
SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni.
Să știi, omule, ca Maestrul HORLET,
Nu a fost niciodată una cu copiii oamenilor.
In vremuri de demult când Atlantida s-a arătat ca o putere
A apărut cineva cu Cheia Înțelepciunii,
Arătând tuturor calea spre LUMINA.
Arătându-le tuturor oamenilor calea spre desăvârșire,
Calea Luminii ce curge printre oameni.
Stăpânind întunericul, conducând Sufletul-Omului,
Spre înălțimi ce erau Una cu Lumina.
Împărți el Regatele în părți.
Zece erau la număr, conduse de copiii oamenilor.
Într-unul a construit un TEMPLU,
Dar nu pentru copiii oamenilor.
Din ETER a chemat substanța, modelată și cu forma dată de puterea lui YTOLAN
în formele pe care EL le-a construit cu mintea Lui.
Kilometru după kilometru substanța a acoperit insula,
spațiu după spațiu a crescut în putere.
Neagră, și totuși nu, dar întunecată ca și spațiul-timp,
adânc în interiorul ei ESENȚA LUMINII.
Cu repeziciune aparu Templul
modelat și cu forma dată de CUVÂNTUL LOCUITORULUI,
chemat să se formeze din ceea ce n-are formă.
Apoi EL a construit în interior, camere mărețe,
le umplu cu forme chemate din ETER,
și cu înțelepciune făcută sa apară din mintea Lui.
Fără formă era EL în TEMPLUL său,
și în același timp era format în imaginea oamenilor.
Trăind printre ei și totuși nefiind de-al lor, ciudat și foarte diferit
era EL de copiii oamenilor.
Alese apoi dintre oameni TREI care să fie poarta spre el.
Ii alese pe cei TREI dintre cei MAI MARI ca să devină legătura lui cu Atlantida.
Mesageri care să-i ducă sfatul regilor copiilor oamenilor.
A ales și pe alții și i-a învățat despre înțelepciune;
ca învățători să fie ei pentru copiii oamenilor.
Apoi i-a așezat pe insula UNDAL pentru a fi
învățători ai Luminii pentru oameni.
Fiecare din cei astfel aleși, a trebuit să fie învățat intre cinci și zece ani.
Doar astfel putea să înțeleagă cum să aducă LUMINA copiilor oamenilor.
Astfel apăru Templul, locul unde stătea Învățătorul oamenilor.
Eu, THOTH, am căutat dintotdeauna înțelepciunea,
In întuneric și în Lumină.
Încă din tinerețe am mers pe cale, căutând să capăt și mai multă învățătură.
După multe străduințe, unul din cei TREI, mi-a adus LUMINA.
Mi-a făcut cunoscute poruncile LOCUITORULUI, m-a adus din întuneric la LUMINA.
m-a dus în fața LOCUITORULUI, în Templu, în fața marelui FOC.
Acolo, pe mărețul tron, L-am văzut,
pe LOCUITOR, înveșmântat în LUMINA
și strălucind ca focul.
Am îngenuncheat în fața măreței înțelepciuni,
simțind LUMINA curgând în valuri prin corpul meu.
Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI:
“Întuneric, vino spre Lumină.
De mult tot cauți calea spre LUMINA.
Fiecare suflet de pe pământ care își slăbește lanțurile,
va fi curând eliberat din robia nopții.
Adânc din întuneric te-ai ridicat, și te-ai apropiat mai mult de Lumina țelului tău.
Aici vei locui ca și copil al meu, păstrător al înțelepciunii,
unealtă a LUMINII de departe.
Apărător al înțelepciunii în epocile intunericului,
ce curând se vor abate asupra copiilor oamenilor.
Locuiește aici și soarbe din toată înțelepciunea.
Secrete și mistere ți se vor dezvălui.”
Răspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicând:
“Lumină ce te cobori asupra oamenilor,
dă-mi din înțelepciunea ta
ca să pot fi învățător de oameni.
Dă-mi din LUMINA ta ca să mă pot elibera.”
Îmi vorbi apoi, din nou, MAESTRUL:
“Epocă după epocă vei trăi prin
înțelepciunea ta, da, când peste Atlantida
se vor rostogoli valurile oceanului,
vei avea Lumină, deși ascunsă în întuneric,
pregătită să apară oricând o vei chema.
Mergi acum și învață și mai mult din înțelepciune.
Dezvoltă-te în LUMINA către TOTUL infinitului.”
Mult timp locuit-am în templul
LOCUITORULUI până când în sfârșit m-am contopit cu LUMINA.
Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea LUMINII.
Am urmat calea ce ducea adânc în inima Pământului,
învățând deopotrivă secretele de deasupra și de dedesubt;
învățând calea spre SĂLILE DIN AMENTI;
învățând despre LEGEA ce ține lumea în echilibru.
Înțelepciunea mea m-a purtat spre camerele ascunse ale Pământului,
adânc sub scoarța Pământului, pe calea ascunsă de epoci copiilor oamenilor.
Mi s-a revelat chiar și mai multă înțelepciune înainte de a căpăta o nouă învățătură:
aflat-am că orice e parte a unui TOT, măreț și totuși mai măreț
decât tot ceea ce cunoaștem.
Căutat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor.
Pe măsură ce înaintam, din ce în ce mai multe secrete aflam.
Acum, privind în urmă prin epocile trecute, știu că înțelepciunea nu cunoaște limite,
că ea crește odată cu epocile, că e Una cu cea a Infinitului.
Lumina era în vechea Atlantida.
Si totuși și întunericul se ascundea acolo.
Din Lumină în întuneric au căzut, cei care se ridicaseră dintre oameni.
Orgolioși deveniseră din cauza a ceea ce știau,
Mândri erau de locul lor intre oameni.
Adânc au cercetat în ce le era interzis,
Si au deschis poarta ce ducea dedesubt.
Căutat-au să obțină și mai multă cunoaștere dar
Si să o aducă la suprafață.
Cel ce coboară dedesubt trebuie sa fie echilibrat,
Altfel va fi limitat de lipsa luminii.
Deschis-au ei apoi,
Prin cunoașterea lor,
Căi interzise omului.
Dar, în Templul Său, cel ce vede tot, LOCUITORUL,
șade în AGWANTI, în timp ce prin Atlantida, sufletul lui hoinărește liber.
I-a văzut pe atlanți, cu magia lor,
Deschizând poarta ce urma să aducă pe Pământ mare necaz.
Cu repeziciune s-a întors sufletul său atunci în corpul său.
Din al său AGWANTI se ridică
Si își chemă cei TREI preaputernici mesageri.
Dădu porunci ce zguduiră lumea.
Adânc sub scoarța Pământului, spre Sălile din Amenti,
Repede a coborât LOCUITORUL.
Chemă apoi fortele stăpânite de cei Sapte Maeștri;
Schimbă echilibrul Pământului.
Adânc scufundă Atlantida sub valurile întunecate.
Sfărâmă poarta ce fusese deschisă;
Distruse intrarea ce ducea dedesubt.
Toate insulele au fost distruse cu excepția insulei UNAL,
Si o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI.
Pe aceștia ii păstră ca să fie învățători,
Lumini pe calea celor ce vor veni
Lumini pentru copiii mai mici ai oamenilor.
Mă chemă apoi pe mine, THOTH, în fața lui,
Si-mi dădu porunci pentru ce trebuia să fac, zicându-mi:
“Tu THOTH, ia-ți toată înțelepciunea.
Toate cunoștințele, toata magia ta.
Mergi și fii învățător de oameni.
Mergi și păstrează cunoștințele
Până când, cu timpul, LUMINA va spori în oameni.
LUMINA fi-vei de-a lungul epocilor,
Ascunsă dar de găsit pentru cei luminați.
Peste tot Pământul, iți dăm putere,
Te eliberăm s-o oferi sau s-o iei.
Adună-i acum pe fiii Atlantidei.
Ia-i și fugiți la oamenii din peșteri.
Zburați spre tărâmul Copiilor lui KHEM.”
Adunatu-i-am apoi pe fiii Atlantidei.
In navă am adus toate documentele mele,
Cele ale scufundatei Atlantide.
Adunatu-mi-am toate forțele,
Unelte multe ale magiei atotputernice.
Ridicatu-ne-am apoi pe aripile dimineții.
Deasupra Templului ne-am ridicat
Lăsând în urmă pe cei Trei și pe LOCUITOR,
Ce ședeau în SĂLILE de sub Templu,
Închizând calea spre Maeștrii Ciclurilor.
Cu toate acestea, celui care are cunoaștere,
Deschisa ii va fi calea spre AMENTI.
Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile dimineții,
Spre tărâmul copiilor lui KHEM.
Acolo, prin puterea mea,
I-am cucerit și i-am condus.
Ridicat-am spre LUMINA, pe copiii lui KHEM.
Adânc sub stânci mi-am îngropat nava, așteptând vremea când omul va fi liber.
Deasupra navei, am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om.
Acolo sub acel chip se odihnește nava mea,
Spre a fi scoasă când nevoia o va cere.
Află, omule, că departe, în viitor, invadatori vor veni din adâncul spațiului.
Atunci să vă treziți voi, cei ce aveți înțelepciune.
Scoateți nava mea și învingeți-i cu ușurință.
Adânc îngropat sub acel chip se află secretul meu.
Căutați și descoperiți în piramida pe care am construit-o.
Fiecare e pentru ceilalți cheia de boltă;
Fiecare e poarta ce duce spre VIATA.
Urmează CHEIA pe care am lăsat-o în urma mea.
Caută iar poarta spre VIATA îți va aparține.
Caută în piramida mea, adânc în coridorul ce se termină într-un perete.
Folosește CHEIA celor ȘAPTE, și deschide calea.
Acum ție ți-am încredințat înțelepciunea mea.
Acum ție ți-am încredințat calea mea.
Urmează calea.
Află tu secretele mele.
Căci ție ți-am arătat drumul.





TABLITA 6 - CHEIA MAGIEI

Ascultă, omule, la înțelepciunea magiei,
Ia aminte la uitata învățătură a puterilor.
Acum mult timp, pe vremea primului om,
O lupta a început intre întuneric și lumină.
Atunci, oamenii, ca și acum,
Aveau în ei deopotrivă lumină și întuneric;
In timp ce în unii, întunericul iadului domnea,
Altora lumina le umplea sufletul.
Da, o luptă dusă în vremuri de demult,
Eterna bătălie dintre întuneric și lumină.
Cu violență purtată de-a lungul epocilor,
Folosind forțe ciudate, necunoscute omului.
Inițiații au fost învăluiți în întuneric,
Luptând întotdeauna împotriva luminii;
Dar sunt și alții care, plini de lumină,
Au înfrânt întotdeauna întunericul nopții.
Oriunde te-ai afla în epoci și planuri,
Cu siguranță vei afla de lupta cu noaptea.
Cu multe epoci în urmă, SORII Dimineții
Au coborât și au descoperit lumea acoperită de noapte.
Acolo, în trecut, a început lupta, eterna luptă dintre Întuneric și Lumină.
Mulți erau atunci cuprinși atât de mult de întuneric
Încât abia mai licărea în ei lumina prin noapte.
Unii dintre ei erau maeștri ai intunericului, ce căutau
Să umple tot cu întunericul lor:
Căutau să ii atragă și pe alții în noaptea lor
Cu violență se împotriveau maeștrilor luminii:
Luptau cu îndârjire din întunericul nopții
Căutând să strângă și mai mult cătușele,
Lanțurile ce-i legau pe oameni de întunericul nopții.
Se foloseau întotdeauna de magia intunericului,
Adusă de forța intunericului.
Magie ce învăluia sufletul omului în întuneric.
Uniți și ascultând porunca, FRAȚII ÎNTUNERICULUI,
De-a lungul epocilor, opuși copiilor oamenilor.
Umblând întotdeauna în secret, pe ascuns,
Cunoscuți și totuși nedescoperiți de copii omului.
Dintotdeauna, au mers și au lucrat în întuneric,
Ascunzându-se de lumină în bezna nopții.
In tăcere și în secret își foloseau puterea,
Înrobind și legând sufletele oamenilor.
Nevăzuți veneau și tot asa plecau.
Omul, în ignoranța lui, Îi cheamă de dedesubt.
Întunecată e calea pe care merg FRAȚII ÎNTUNERICULUI,
Neagră precum întunericul nu precum noaptea,
Călătorind pe Pământ vin în visele oamenilor.
Au căpătat putere din întunericul ce-i înconjoară
Sa cheme alți locuitori din afara planului lor,
Prin modalități ce sunt ascunse omului.
FRAȚII ÎNTUNERICULUI ajung până în mintea omului.
In jur ei își țes valul nopții lor.
Astfel, atât cât viețuiește,
Acel suflet trăiește înlănțuit,
Legat de cătușele VALULUI nopții.
Puternici sunt în cunoașterea interzisă
Interzisă deoarece e una cu noaptea.
Ascultă, bătrâne, și ia aminte la avertismentul meu:
Eliberează-te de robia nopții.
Nu-ți ceda sufletul FRAȚILOR ÎNTUNERICULUI.
Îndreaptă-ți fața întotdeauna spre Lumină.
Nu știi, omule, că durerea ta,
Se datorează doar Vălului nopții.
Da, omule, ia aminte la avertismentul meu:
Privește întotdeauna înspre sus,
Întoarceți sufletul spre LUMINĂ.
FRAȚII ÎNTUNERICULUI își caută frații
Cei care au mers pe calea LUMINII.
Căci știu prea bine că cei ce-au călătorit
Departe spre Soare pășind pe calea LUMINII
Au și mai mare putere
Să aducă întunericul asupra copiilor LUMINII.
Ascultă, omule, pe cel ce vine la tine.
Dar cântărește cu grijă dacă vorbele lui sunt din LUMINĂ.
Căci mulți sunt cei ce merg în LUMINA ÎNTUNECATĂ
Si care nu sunt totuși copiii LUMINII.
E ușor să le urmezi calea,
Ușor să urmezi calea pe care te conduc ei.
Dar ascultă, omule, avertismentul meu:
Lumina vine doar la cel ce caută.
Dificilă e calea ce duce la ÎNȚELEPCIUNE,
Dificilă e calea ce duce spre LUMINĂ.
Piedici multe vei găsi în calea ta
Si mulți munți de cățărat spre LUMINĂ.
Să știi, omule, că cel ce va răzbi, se va elibera de calea Luminii.
Căci trebuie să știi, omule, că în cele din urmă lumina trebuie să răzbată
Iar întunericul și noaptea să fie izgonite de Lumină.
Ascultă, omule, și ia aminte la această înțelepciune;
Ca și întunericul, la fel e și LUMINA.
Când întunericul va fi izgonit iar toate Vălurile vor fi rupte,
Din întuneric va străluci LUMINA.
Așa cum printre oameni există FRAȚII ÎNTUNERICULUI
Tot așa există și FRAȚII LUMINII.
Opuși FRAȚILOR ÎNTUNERICULUI,
Căutând să elibereze oamenii din noapte.
Puteri au ei, preaputernici.
Cunosc LEGEA iar planetele li se supun.
Întotdeauna lucrează în armonie și ordine,
Eliberând sufletul omului din robia nopții.
Secreți și ascunși, umblă și ei.
Necunoscuți sunt copiilor oamenilor.
Au luptat dintotdeauna cu FRAȚII ÎNTUNECAȚI,
Au învins și înving și timpul fără sfârșit.
LUMINA va fi întotdeauna stăpână,
Gonind întunericul nopții.
Omule, ascultă ce-ți spun:
Copii Luminii vor fi întotdeauna alături de tine.
Stăpâni ai puterii SOARELUI,
Nevăzuți dar paznici ai oamenilor.
Deschisă tuturor e calea lor,
Deschisă ție, cel ce vei păși în LUMINĂ.
Eliberați sunt EI din ÎNTUNECATUL AMENTI,
Eliberați din toate SĂLILE, unde VIAȚA domnește suprem.
SORI sunt ei și MAEȘTRI ai dimineții,
Copii ai Luminii care strălucesc printre oameni.
Seamănă cu oamenii dar nu sunt ca ei,
Pentru că în trecut nu au fost niciodată despărțiți.
Au fost UNUL în eterna UNITATE,
In tot spațiul de la începutul timpului.
Au dăruit omului secrete
Care să-l păzească și să-l protejeze de orice rău.
Cel ce va dori să meargă pe calea maestrului,
Trebuie să se elibereze din robia intunericului.
Trebuie să cucerească ceea ce nu are formă,
Si să cucerească iluzia fricii.
Cunoscând trebuie să afle toate secretele
Călătorind pe calea ce duce spre întuneric,
Si cu toate acestea trebuie să aibe înaintea lui lumina țelului său.
Mari piedici va întâmpina în drumul lui,
Dar el să se îndrepte cu hotărâre spre LUMINA SOARELUI.
Ascultă, Omule, SOARELE este simbolul
LUMINII ce strălucește la capătul drumului tău.
Acum ție iți dăruiesc secretele:
Acum pentru a înfrunta forța intunericului,
Pentru a o înfrunta și a înfrânge teama de noapte.
Doar știind poți înfrânge,
Doar știind poți avea LUMINĂ.
Acum îți transmit aceasta învățătură,
Știută de MAEȘTRI,
Știința ce înfrânge toate temerile de întuneric.
Folosește înțelepciunea pe care ți-am dăruit-o.
Si STĂPÂN al FRAȚILOR NOPȚII vei fi.
Când vei simți ceva,
Ce te atrage mai aproape de poarta mai întunecată,
Privește-ți sufletul și află dacă ceea ce simți vine din interiorul tău.
Daca vei descoperi întunericul în propriile-ți gânduri,
Izgonește-le cât mai departe de mintea ta.
Trimite-ți prin corp un val de vibrație,
Neregulată la început și regulată apoi,
Până când te vei elibera.
Pornește VALUL DE FORȚĂ în CENTRUL CREIERULUI tău.
Direcționează-l sub forma de unde din cap spre picioare.
Dar dacă vei descoperi că sufletul tău nu e întunecat,
Asigură-te că o forță e îndreptată spre tine.
Doar prin cunoaștere poți răzbate.
Doar prin înțelepciune poți spera să te eliberezi.
Cunoașterea aduce înțelepciune iar înțelepciunea, putere.
Desăvârșește-te și vei avea putere asupra tuturor lucrurilor.
Caută mai întâi un loc legat de întuneric.
Desenează un cerc în jurul tău.
Stai în picioare, drept, în mijlocul cercului.
Folosește această formula și vei fi liber.
Ridică-ți mâinile spre spațiul întunecat de deasupra ta.
Închide ochii și adună LUMINĂ.
Cheamă SPIRITUL LUMINII prin Spațiu-Timp
Folosind aceste cuvinte și vei fi liber:
“Umple-mi corpul, SPIRIT AL VIEȚII,
umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII.
Vino din FLOAREA
Ce străluce în întuneric.
Vino din SĂLILE unde domnesc cei ȘAPTE MAEȘTRI.
Pe nume le spun, eu, CELOR ȘAPTE:
TREI, PATRU, CINCI,
Și ȘASE, ȘAPTE, OPT - NOUĂ.
Pe nume ii chem să mă ajute,
Să mă elibereze și să mă salveze din întunericul nopții:
UNTANAS, QUERTAS, CHIETAL,
Si GOYANA, HUERTAL, SEMVETA - ARDAL.
Pe nume ii implor,
Să mă elibereze din întuneric
Si să mă umple cu LUMINĂ.”
Să știi, omule, că după ce vei face asta,
Vei fi eliberat din cătușele ce te leagă,
De frații nopții.
Nu înțelegi că numele lor au puterea să elibereze prin vibrație lanțurile ce te leagă ?
Folosește-le la nevoie să te eliberezi pe tine și pe fratele tău
Astfel ca și el să iasă din întuneric.
Tu, omule, ești ajutorul fratelui tău.
Nu-l lăsa în robia intunericului.
Ție îți dăruiesc acum magia mea.
Ia-o și mergi pe calea LUMINII.
LUMINA ție, VIAȚA ție,
Fie ca SOARE să fii în ciclurile ce urmează.






TABLITA 7 - CEI SAPTE MAESTRI

Ia aminte omule și ascultă-mi Vocea.
Deschide-ți mintea-spațiu și soarbe din înțelepciunea mea.
Întunecată e calea VIEȚII pe care pășești.
Multe sunt capcanele care îți apar în cale.
Caută întotdeauna să capeți și mai multă înțelepciune.
Găsește-o iar ea iți va lumina drumul.
Omule, deschide-ți SUFLETUL COSMOSULUI,
Si lasă-l să curgă prin tine, una cu SUFLETUL tău.
LUMINA este veșnică iar întunericul este efemer.
Caută de-a pururi, omule, LUMINA.
De fiecare dată când Lumina îți va umple ființa
Întunericul va dispărea curând din tine.
Deschide-ți-vă sufletele FRAȚILOR LUMINII.
Dați-le voie să intre și să vă umple cu LUMINA.
Ridicați-vă ochii spre LUMINA cosmosului.
Îndreptați-vă întotdeauna fața spre țel.
Doar căpătând lumina întregii înțelepciuni,
Veți deveni una cu țelul Infinitului.
Căutați întotdeauna Unicitatea eternă.
Căutați întotdeauna Lumina din Unu.
Ascultă-mi Vocea, omule
Cântând cântecul Luminii și al Vieții
In orice spațiu, Lumina este predominantă,
Înconjurându-i pe toți cu flamuri de foc.
Căutând întotdeauna în vălul intunericului
Undeva vei găsi cu siguranță Lumina.
Ascunsă și îngropată, rătăcită de cunoașterea omului,
Adânc în finit există Infinitul.
Pierdută, dar prezentă, curgând prin orice,
Viețuind în TOT este CREIERUL INFINIT.
In toate spațiile, există doar o SINGURA înțelepciune.
Fără îndoială este UNA din UNUL.
Tot ceea ce există apare din LUMINA, iar LUMINA apare din TOT.
Toată creația se sprijină pe ORDINE:
LEGEA guvernează spațiul unde există INFINITUL.
Din echilibru provin marile cicluri,
Deplasându-se în armonie spre sfârșitul Infinitului.
Să știi, omule, că departe în spațiu-timp,
Însuși INFINITUL se va transforma.
Ia aminte și ascultă Vocea Înțelepciunii:
Află că TOTUL se crează din TOT în permanență.
Afla ca prin timp poți urma înțelepciunea
Si să descoperi și mai multă lumină în calea ta.
Da, vei descoperi că dacă nu cauți, țelul tău te va ocoli din zi în zi.
Cu mult timp în urmă, în SĂLILE DIN AMENTI
Eu, Thoth, am stat în fața Maeștrilor ciclurilor.
Preaputernici, atât ca forță cât și ca înțelepciune nedezvăluită.
Condus de Locuitor, I-am văzut pentru prima dată.
Mai apoi însă eliberat fiind, puteam să intru în conclavul lor când doream.
Adesea am mers pe calea întunecoasă spre SALA unde LUMINA strălucește de-a pururi.
Am aflat despre Maeștrii Ciclurilor, ce aduceau înțelepciune din ciclurile trecute.
In acel ciclu EI se manifestau ca ghizi ai oamenilor către cunoașterea TOTULUI.
Sapte sunt la număr, atotputernici, transmițând prin mine aceste cuvinte oamenilor.
Epoci la rând, am stat în fata lor ascultându-le cuvintele ce nu răsunau.
Odată mi-au spus:
Omule, vrei să capeți înțelepciune?
Caută în inima flăcării.
Vrei să capeți cunoștințe despre putere?
Caută în inima flăcării.
Vrei să fii una cu inima flăcării?
Caută atunci în propria-ți flacără ascunsă în interiorul tău.
De multe ori mi-au vorbit,
Împărtășindu-mi înțelepciunea nelumească;
Arătându-mi noi căi spre lumină;
Împărtășindu-mi înțelepciunea adusă de deasupra.
Oferindu-mi cunoaștere,
Învățându-ma despre LEGE, despre ordinea la TOATE.
Vorbitu-mi-au din nou, cei ȘAPTE, SPUNÂND:
“De dincolo de timp venim, omule,
Călătorit-am de dincolo de SPAȚIU-TIMP,
Da, din locul unde se termină Infinitul.
Când tu și frații tăi erați fără de formă,
Noi aveam deja forma din ordinea TOTULUI.
Nu suntem precum oamenii,
Deși odată fost-am oameni și noi.
Din Marele Vid ne-am născut
In conformitate cu LEGEA.
Căci trebuie să știi că ceea ce e format
Cu adevărat nu are formă decât în ochii tăi.
Iar apoi îmi vorbiră din nou cei ȘAPTE, zicând:
Copil al LUMINII, THOTH, ești liber, să călătorești pe calea luminoasă
Până când TOATE vor deveni UNA.”
Ne-am născut în ordinea noastră:
TREI, PATRU, CINCI, SASE, ȘAPTE, OPT - NOUA.
Află că acestea sunt numerele ciclurilor din care am coborât către oameni.
Fiecare avem aici o datorie de împlinit;
Fiecare avem aici o forță de controlat.
Cu toate acestea suntem UNA cu SUFLETUL ciclului nostru.
Totuși și NOI căutăm un țel.
Dincolo de înțelegerea omului, Infinitul se extinde în ceva mai măreț decât TOTUL.
Acolo, într-un timp care nu e totuși timp, cu TOȚI vom deveni UNUL
Cu ceva mai măreț decât TOTUL.
Timpul și spațiul se mișcă în cercuri.
Cunoaște-le legea și vei fi și tu liber.
Da, liber fi-vei să treci prin cicluri-
Să treci de cei care păzesc ușa.
Apoi îmi vorbi al NOUĂLEA spunând:
Eon după eon am existat, necunoscând VIATA și negustând din moarte.
Căci află omule că departe în viitor, Viața și moartea sunt una cu TOTUL.
Echilibrându-se atât de perfect una pe cealaltă
Cum nici nu mai există în Unitatea TOTULUI.
In oamenii acestui ciclu, forța vieții este răspândită,
Dar viața în dezvoltarea ei devine una cu TOTUL.
Aici eu mă manifest în acest ciclu al vostru,
Dar în același timp sunt și în viitorul timpului vostru.
Pentru mine timpul nu există, căci în lumea mea timpul nu există,
Căci fără formă suntem NOI.
NOI viață nu avem dar totuși avem existența, mai deplină, mai măreață și mai liberi decât tine.
Omul e ca o flacără legată de un munte,
Dar NOI vom fi întotdeauna liberi în ciclul nostru.
Află, omule, că pe măsură ce vei înainta în ciclul ce ți se întinde înainte-ți
Viața însăți va trece în întuneric și doar esența Sufletului va rămâne.
Apoi îmi vorbi Maestrul OPT, zicând:
Tot ce cunoști nu e decât o parte din puțin.
Încă nu ai ajuns la Măreție.
Departe în spațiu unde LUMINA domnește
Eu am intrat în LUMINA.
Forma am primit dar nu sunt ca tine.
Un corp de Lumină a fost formată forma mea fără de formă.
Nu cunosc VIATA și nici MOARTEA, dar sunt totuși Maestru a tot ce există.
Caută să găsești calea printre piedici.
Călătorește pe drumul care duce spre LUMINA.
Îmi vorbi din nou NOUA, zicând:
Caută să găsești calea spre infinit.
Nu e imposibil să-ți dezvolți o conștiință superioară.
Căci atunci când DOI va deveni UNUL Iar UNUL se va transforma în TOT,
Atunci vei ști că bariera s-a ridicat, și că te-ai eliberat de cale.
Dezvoltă-te de la formă la fără de formă.
Si liber vei putea fi de cale.
Astfel, de-a lungul secolelor ascultat-am, învățând calea spre TOT.
Acum îmi îndrept gândurile spre TOT CE EXISTA.
Ascultă și auzi când te cheamă.
LUMINA, atotbiruitoare, Una cu TOTUL și TOTUL cu UNUL,
Curgi spre mine prin canal.
Intră în mine ca să mă pot elibera.
Contopește-mă cu TOTUL, strălucind din întunecimea nopții.
Eliberează-mă de tot spațiu-timp, eliberează-mă de Vălul nopții.
Eu, copilul LUMINII, poruncesc: eliberat din întuneric sa fiu.
Fără de formă sunt pentru Sufletul-Lumină, fără formă dar strălucind totuși luminos.
Știu că lanțurile intunericului trebuie să fie sfărâmate și să cadăîn fața luminii.
Acum înțelepciune îți ofer.
Liber poți fi, omule, trăind în lumină și în strălucire.
Nu-ți întoarce fața de la Lumină.
Sufletul tău locuiește pe tărâmuri luminoase.
Ești copilul Luminii.
Îndreaptă-ți gândurile spre interior nu spre exterior.
Găsește-ți Sufletul-Lumină din interiorul tău.
Află ca tu ești MAESTRUL.
Totul vine din interior.
Îndreaptă-te spre tărâmurile luminii.
Îndreaptă-ți gândul spre Lumină.
Află că ești una cu Cosmosul, o flacără și un Copil al Luminii.
Acum însă te previn:
Nu-ți lăsa gândul să se îndepărteze.
Să știi că lumina curge de-a pururi prin corpul tău.
Nu te îndrepta spre FRAȚII ÎNTUNECAȚI ce vin de la FRAȚII ÎNTUNERICULUI.
Tine mereu ochii larg deschiși, și sufletul în acord cu Lumina.
Preia această înțelepciune și apleacă-te asupra ei cu atenție.
Ascultă-mi Vocea și conformează-te.
Urmează calea spre lumină, și vei deveni UNA cu calea.






TABLITA 8 - CHEIA MISTERELOR

Ție, omule, ți-am oferit învățătura mea.
Ție ți-am oferit Lumina.
Ascultă și primește-mi înțelepciunea
Adusă din spațiu, din planuri de dincoace și de dincolo.
Om nu sunt căci m-am eliberat de dimensiuni și planuri.
În fiecare din acestea am alt corp.
În fiecare, îmi schimb forma.
Acum știu că ce e fără formă e tot ce e din formă.
Măreață e înțelepciunea celor Șapte.
Atotputernici sunt EI,
Se manifestă prin puterea lor,
Plini de forță de dincolo de timp și spațiu.
Ascultă aceste cuvinte înțelepte.
Ascultă-le și transformă-le în ale tale.
Descoperă în ele ce e fără formă.
Misterul nu e decât învățătura ascunsă.
Cunoaște-o și te vei desăvârși.
Găsește înțelepciunea adânc îngropată
Și devino stăpânul intunericului și al Luminii.
Profunde sunt tainele ce te înconjoară,
Ascunse sunt secretele Celor Bătrâni.
Caută printre CHEILE ÎNȚELEPCIUNII mele.
Vei găsi cu siguranță calea.
Poarta spre putere e tainică, dar cel care se desăvârșește o va primi.
Privește spre LUMINĂ! Frate al meu.
Fii deschis și vei primi.
Grăbește pasul prin valea intunericului.
Triumfă asupra locuitorului nopții.
Îndreaptă-ți mereu ochii spre PLANUL LUMINII, și vei deveni UNA cu LUMINA.
Omul e în proces de transformare spre forme care nu sunt din această lume.
Se dezvoltă către timpul fără de formă, un plan din ciclul superior.
Află că trebuie să devii fără de formă înainte de a deveni LUMINĂ.
Ascultă, omule, vocea mea, care iți povestește despre căile Luminii,
Arătându-ți calea spre desăvârșire când te vei contopi cu Lumina.
Caută tainele din centrul Pământului.
Învață LEGEA care există, care ține stelele în echilibru
Prin forța ceții primordiale.
Caută flacăra VIEȚII PĂMÂNTULUI.
Scaldă-te în flacăra ei.
Urmează calea până când și tu vei deveni o flacără.
Spune cuvinte fără să le rostești celor care locuiesc dedesubt.
Intră în templul luminat în albastru și scaldă-te în focul vieții.
Află, omule, că ești o ființă complexă de pământ și foc.
Permite-i flăcării tale să strălucească cu putere.
Fii doar foc.
Înțelepciune e ascunsă în întuneric.
Când vei fi luminat de flacăra Sufletului,
Descoperă înțelepciunea și fi NĂSCUT DIN LUMINĂ,
Un Soare al Luminii fără formă.
Caută și mai multă înțelepciune.
Găsește-o în inima flăcării.
Descoperă asta doar prin truda iar Lumina se va revărsa în creierul tău.
Ascultă-mi vocea și conformează-te.
Rupe Valurile intunericului.
Străluce ca o LUMINĂ pe CALE.
Povestesc despre Străvechea Atlantida,
Povestesc despre zilele Regatului Umbrelor,
Povestesc despre venirea Copiilor umbrelor.
De foarte departe au fost ei chemați de către înțelepciunea pământenilor,
Chemați cu scopul de a câștiga mare putere.
Înainte ca Atlantida sa existe,
Erau oameni care explorau întunericul,
Folosind magia neagră pentru a chema ființe din lumea de sub noi.
Au sosit astfel ele în acest ciclu.
Fără nici o altă vibrație, existând nevăzute de către copiii pământenilor.
Puteau exista în formă doar prin sânge.
Si puteau trăi în lume doar prin om.
In epocile trecute au fost cucerite de către Maeștri,
Si conduse dedesubt în locul de unde veniseră.
Dar câteva au reușit să rămână, ascunse în spații și planuri necunoscute omului.
Au locuit în Atlantida ca umbre, apărând din când în când printre oameni.
Când sânge se oferea veneau să locuiască printre oameni.
Sub formă de oameni au apărut printre noi, dar doar la înfățișare erau oameni.
Cap de șarpe aveau de fapt dar oamenii ii vedeau la fel ca pe oameni.
S-au insinuat în Consilii, luând forme asemănătoare oamenilor.
Omorând prin puterea lor Stăpânii regatelor,
Preluându-le înfățișarea și domnind peste oameni.
Doar prin magie puteau fi descoperiți.
Doar prin sunet li se putea vedea fața.
Căutat-au ei din Regatul umbrelor
Să distrugă omul și să domnească în locul lui.
Dar, află omule, că Maeștrii erau atotputernici în magie,
In stare să ridice Vălul de pe chipul șarpelui, în stare să-l trimită la locul lui.
Venit-au la om și învățatu-l-au secretul, CUVÂNTUL pe care doar un om îl poate pronunța.
Repede apoi au ridicat Vălul de pe fața șarpelui și l-au alungat dintre oameni.
Totuși, ai grijă, șarpele trăiește încă într-un loc care se deschide uneori spre lume.
Nevăzuți merg printre noi în locuri unde ritualurile au fost rostite.
Pe măsură ce timpul se scurge, din nou vor lua înfățișarea omului.
Chemați pot fi ei de maestrul care știe albul și negrul,
Doar maestrul alb însă ii poate controla
Si lega cât sunt sub formă de om.
Nu căuta regatul umbrelor, căci răul va apărea cu siguranță.
Căci doar maestrul luminii va triumfa asupra umbrei fricii.
Află, fratele meu, că teama e un mare obstacol.
Fii maestru al luminii intru toate, și umbra va dispărea.
Ascultă și ia aminte la înțelepciunea mea, glasul LUMINII e limpede.
Nu căuta valea umbrei, iar LUMINA va apărea de la sine.
Ascultă, omule, înțelepciunea mea profundă.
Îți vorbesc de învățături ascunse omului.
Departe fost-am în călătoria mea prin spațiu-timp,
Până la capătul spațiului acestui ciclu.
Da, am aruncat o privire la PĂZITORII Barierei,
Care îl așteptau pe cel ce urma să treacă de ei
In acel spațiu unde timpul nu există,
Abia I-am simțit pe păzitorii ciclurilor.
Ei se mișcă doar în unghiuri.
Nu sunt eliberați de dimensiunile curbe.
Ciudați și înspăimântători sunt PĂZITORII Barierei.
Urmăresc conștiința până la marginile spațiului.
Să nu crezi ca vei scăpa intrând în corp,
Căci ei urmăresc cu repeziciune Sufletul în unghiuri.
Doar cercul îți va oferi protecție, te va salva din ghearele
LOCUITORILOR ÎN UNGHIURI.
Odată, într-un timp apus, m-am apropiat de măreața Barieră,
Si am văzut pe țărmurile unde timpul nu există,
Formele fără de formă ale PĂZITORILOR barierei.
Ascunși dincolo de timp i-am descoperit;
Iar EI, simțindu-mă de la distantă, s-au ridicat, au scos un sunet ca de clopot
care a putut fi auzit din ciclu în ciclu și s-au deplasat prin spațiu către sufletul meu.
Fugit-am atunci repede din calea lor, înapoi de la capătul de neimaginat al timpului.
Dar ei m-au urmărit continuu, mișcându-se în unghiuri ciudate necunoscute omului.
Pe țărmurile gri al capătului TIMPULUI-SPAȚIU am găsit PĂZITORII Barierei,
Atacând Sufletul care încearcă să treacă dincolo de timp.
Am fugit în cercuri înapoi în corp.
Am fugit dar cu repeziciune m-au urmărit și ei.
Devoratorii m-au urmărit, căutând prin unghiuri să-mi mistuie Sufletul.
Află, omule, că Sufletul care provoacă Bariera poate fi înrobit
De către PĂZITORII de dincolo de timp, ținut în robie până când acest ciclu se încheie
Si lăsat în urmă când conștiința pleacă.
Intrat-am în corp.
Am creat cercuri ce nu au unghiuri,
Am creat forma care din forma mea a fost creata.
mi-am transformat corpul într-un cerc
iar urmăritorii s-au pierdut în cercurile timpului.
Cu toate acestea, când ies din corp, trebuie să fiu prudent oricând
Să nu mă mișc în unghiuri căci altfel sufletul meu poate să nu mai fie niciodată liber.
Să știi că PĂZITORII Barierei se mișcă doar în unghiuri
Si niciodată pe curbele spațiului.
Doar mișcându-te și tu în curbe poți scăpa de ei,
Căci în unghiuri te vor putea urmări.
Omule, ia aminte la ce-ți spun:
Nu căuta să deschizi poarta ce dă dincolo de timp.
Puțini sunt cei care au reușit să treacă de Barieră
Către LUMINA mai mare ce strălucește dincolo.
Căci trebuie să știi că de-a pururi locuitorii
Caută astfel de Suflete pentru a le înrobi.
Ascultă și ia aminte, omule:
Caută să te miști nu în unghiuri ci în curbe,
Iar dacă, în timp ce ești în afara corpului,
Auzi un sunet ca un lătrat de câine de vânătoare
Răsunând clar, ca un clopot în ființa ta, fugi înapoi în corp în cercuri.
Dupa ce ai intrat în forma în care locuiești, folosește crucea și cercul combinându-le.
Deschide gura și folosește-ți Vocea.
Rostește CUVÂNTUL și vei fi eliberat.
Doar cel care are LUMINĂ pe deplin poate spera să treacă de păzitorii căii.
Iar apoi trebuie să se miște în curbe și unghiuri ciudate
Care sunt formate în direcții necunoscute omului.
Ascultă și ia aminte, omule:
Nu încerca să treci de păzitorii căii.
Mai degrabă caută să-ți sporești Lumina și pregătește-te să-ți continui drumul.
LUMINA este țelul tău suprem, fratele meu.
Caută și găsește de-a pururi Lumina pe calea ta.






TABLITA 9 - CHEIA LIBERTATII SPATIULUI

Ascultă-mi vocea, omule,
Ce te învață despre Înțelepciunea și Lumina acestui ciclu;
Ce te învață cum să alungi întunericul,
Ce te învață cum să aduci Lumina în viața ta.
Caută, omule, să descoperi calea ce te duce spre Viața eternă ca un SOARE.
Ieși de sub vălul întunericului.
Caută să devii o Lumină în lume.
Fă din tine un vas pentru Lumină, o țintă pentru Soarele acestui spațiu.
Ridică-ți ochii către Cosmos.
Ridică-ți ochii spre Lumină.
Rostește cuvintele Locuitorului, cântecul ce cheamă Lumina.
Cântă cântecul libertății.
Cântă cântecul Sufletului.
Crează înalta vibrație care te va face UNA cu Întregul.
Fii una cu cosmosul.
Contopește-te cu Lumina.
Fii un instrument al ordinii, o cale a LEGII pentru lume.
Omule, LUMINA ta este marea LUMINA, care străluce prin umbra cărnii.
Trebuie să te eliberezi de întuneric înainte de a te contopi cu LUMINA.
Umbrele intunericului te înconjoară.
Viața curge ca un șuvoi prin tine.
Omule, trebuie să te ridici iar corpul tău va pleca departe
Spre planurile care te înconjoară și care sunt totuși Una cu tine.
Privește în jurul tău, omule.
Vezi-ți propria lumină reflectată.
Chiar și în întunericul din jurul tău
Lumina ta continuă să curgă prin văl.
Caută de-a pururi înțelepciunea.
Nu-i permite corpului tău să te trădeze.
Stai în calea Luminii.
Alungă întunericul cu strălucirea ta.
Să știi că înțelepciunea e veșnică.
Ea există de când a început TOTUL, făurind armonie din
Legea ce există pe CALE.
Ascultă, omule, la învățătura înțelepciunii.
Ascultă vocea ce vorbește despre timpul trecut.
Îți voi dezvălui învățături uitate, iți voi povesti despre înțelepciunea ascunsă în trecut,
Pierdută în mijlocul intunericului din jurul meu.
Să știi, omule, că tu ești întruchiparea tuturor lucrurilor.
Doar că acest lucru a fost uitat, pierdut când omul a fost înrobit,
Legat și ferecat în lanțurile intunericului.
Cu foarte mult timp în urmă, am renunțat la trup.
Am cutreierat liber prin imensitatea eterului,
Înconjurând unghiurile ce-l țineau pe om în robie.
Află, omule, că tu ești doar spirit.
Corpul nu înseamnă nimic.
Sufletul e TOTUL.
Nu-i permite corpului tău să fie o închisoare.
Alungă întunericul și călătorește în Lumină.
Renunță la trup, omule, și eliberează-te, fii cu adevărat o Lumină ce e UNA cu Lumina.
Când te vei fi eliberat din robia intunericului
Si vei călători în spațiu ca SOARE al LUMINII,
Atunci vei afla ca spațiul nu e nelimitat
Ci că are granițe sub formă de unghiuri și linii curbe.
Află, omule, că tot ceea ce există
E doar o reprezentare a lucrurilor și mai mărețe care vor veni.
Materia este fluidă și curge ca un fluviu,
Transformându-se constant dintr-un lucru în altul.
Învățătura a existat de-a lungul epocilor;
Nu a fost niciodată schimbată, deși a fost îngropată în întuneric;
Nu s-a pierdut niciodată, deși a fost uitată de om.
Să știi că în spațiul în care locuiești
Se află alte spații la fel de mărețe ca cel al tău,
Împletite prin centrul materiei tale
Dar totuși despărțite în spațiile lor proprii.
Într-un timp demult uitat, eu THOTH, am deschis poarta,
Am intrat în alte spații și am aflat secretele ascunse.
Adânc în esența materiei se află ascunse multe secrete.
Nouă sunt la număr dimensiunile ce se întrepătrund,
Si Nouă sunt ciclurile spațiului.
Nouă sunt difuziunile conștiinței
Si Nouă sunt lumile dintre lumi.
Da, Nouă la număr sunt Maeștrii ciclurilor
Care vin și de deasupra și de dedesubt.
Spațiul e plin de lucruri ascunse, căci spațiul e împărțit de timp.
Caută cheia către timp-spațiu, și vei deschide poarta.
Să știi că prin spațiu-timp Conștiința există cu siguranță.
Deși e ascunsă învățăturii noastre ea există totuși de-a pururi.
Cheia către lumile din interiorul tău se găsește doar în interiorul tău.
Căci omul e poarta misterelor și cheia care este Una cu Unul.
Caută în interiorul cercului.
Folosește CUVÂNTUL pe care ți l-am dezvăluit.
Deschide poarta din interiorul tău, iar atunci cu siguranță vei trăi și tu.
Omule, tu crezi că trăiești, dar să știi ca e doar viață în moarte.
Căci atâta vreme cât ești legat de corpul tău, pentru tine nu exista nici un fel de viață.
Doar Sufletul e liber să călătorească prin spațiu, și are o viatăcare e cu adevărat viață.
Restul nu e decât robie, o încătușare din care trebuie să te eliberezi.
Nu gândi ca omul e născut pe pământ, deși s-ar putea să vinăde pe pământ.
Omul e un spirit născut în lumină.
Dar, dacă nu știe acest lucru, nu poate fi liber niciodată.
Întunericul în înconjoară pe cel născut în lumină.
Întunericul înrobește Sufletul.
Doar cel ce caută poate spera să se elibereze.
Umbre te înconjoară, întunericul umple tot spațiul
Străluce, LUMINA a omului-suflet.
Umple întunericul spațiului.
Ești copilul MARII LUMINI amintește-ți asta și vei fi liber.
Nu adăsta în umbră.
Ieși din intunericul nopții Lumina, lasă-ți sufletul, tu SOARE NĂSCUT,
Să se umple cu măreția Luminii, eliberat din lanțurile intunericului,
Un Suflet care e UNU cu Lumina.
Tu ești cheia întregii înțelepciunii.
In tine se află tot timpul și spațiul.
Nu trăi încătușat în întuneric.
Eliberează-ți forma de Lumina din noapte.
Măreață Lumină ce umpli tot Cosmosul, curgi deplin către om.
Fă din corpul lui o torță de lumină care să nu se stingă niciodată printre oameni.
Departe în trecut, căutat-am înțelepciune, învățături necunoscute omului.
Departe în trecut, am călătorit în spațiu acolo unde s-a născut timpul.
Căutat-am întotdeauna și mai multă înțelepciune
Pentru a o adăuga la cea pe care o aveam deja.
Descoperit-am ca doar viitorul Deținea înțelepciunea pe care o căutam.
In jos, spre SĂLILE DIN AMENTI am călătorit, înțelepciune și mai multă căutând.
Întrebat-am MAEȘTRII CICLURILOR despre calea spre înțelepciunea pe care o căutam.
Le-am adresat aceasta întrebare:
Unde se află sursa TOTULUI?
Mi-a răspuns în tonuri preaputernice Vocea MAESTRULUI NOUA:
Eliberează-ți sufletul de corp și vino cu mine în LUMINA.
Ieșit-am din corpul meu, O flacără pâlpâind în noapte.
Stat-am în fata MAESTRULUI, scăldat în focul VIEȚII.
Cuprins fost-am apoi de o forță, mai puternică de înțelegerea omului.
Am fost aruncat în Abis prin spatii necunoscute omului.
Am văzut matrițele Ordinii din haos și unghiurile nopții.
Am văzut LUMINA, răsărind din Ordine si auzit-am vocea Luminii.
Am văzut flacăra Abisului, producând Ordine și Lumină.
Am văzut Ordinea născându-se din haos.
Am văzut Lumina răspândind Viata.
Apoi auzit-am vocea.
Ascultă și înțelege.
Flacăra este sursa tuturor lucrurilor, cea care conține toate lucrurile în stare latentă.
Ordinea care a emis Lumina este CUVÂNTUL iar din CUVÂNT,
SE NAȘTE VIAȚA și existenta tuturor lucrurilor.
Vocea vorbi din nou, spunând:
VIAȚA din tine este CUVÂNTUL.
Găsește VIAȚA din tine și vei avea puterea să folosești CUVÂNTUL.
Îndelung privit-am flacăra-Lumină, revărsându-se din Esența Focului,
Realizând că VIAȚA e ORDINE și că omul e una cu focul.
M-am întors în trup și am stat din nou în fata celor Nouă,
Ascultând vocea Ciclurilor, vibrând de putere au vorbit ei:
Afla, tu THOTH, ca VIAȚA nu e decât CUVÂNTUL FOCULUI.
VIAȚA pe care o tot cauți nu e decât CUVÂNTUL din Lume ca un foc.
Caută calea spre CUVÂNT iar Puterile vor fi cu siguranță ale tale.
L-am întrebat apoi pe Nouă:
Maestre, arata-mi calea.
Calea spre înțelepciune.
Arată-mi calea spre CUVÂNT.
Îmi răspunse el, MAESTRUL NOUA:
Prin ORDINE vei găsi calea.
Nu ai văzut ca CUVÂNTUL se naște din Haos?
Nu ai văzut ca LUMINA se naște din FOC?
Caută și în viata ta această ordine.
Echilibrează-ți și ordonează-ți viata.
Potolește-ți Haosul emoțiilor și vei avea ordine în VIAȚA.
ORDINEA născută din haos
Îți va aduce CUVÂNTUL SURSEI,
Îți va aduce puterea CICLURILOR,
Si va face din Sufletul tău o forță ce va traversa epocile,
Un SOARE perfect din Sursă.
Ascultat-am vocea iar cuvintele mi-au intrat adânc în suflet.
Dintotdeauna am cautat ordinea care să mă poată apropia de CUVÂNT.
Află că cel ce ajunge la el trebuie să fie mereu în ORDINE pentru a putea
Folosi CUVÂNTUL deși această ordine nu a fost și nici nu poate fi vreodată.
Ascultă aceste cuvinte, omule.
Fă-le parte din viata ta.
Caută să cucerești această ordine
Si Unul cu CUVÂNTUL vei deveni.
Străduiește-te să obții LUMINA pe calea Vieții.
Caută să fii Unul cu SOARELE/starea.
Caută să nu fii decât LUMINA.
Gândește-te doar la Unicitatea Luminii cu corpul omului.
Află ca totul e Ordine născută din Haosul născut în lumină.






TABLITA 10 - CHEIA TIMPULUI

Ascultă, omule. Învață din înțelepciunea mea.
Află despre misterele adânc ascunse ale spațiului.
Află despre GÂNDUL ce crește în abis,
Aducând Ordinea și Armonia în spațiu.
Află, omule, că tot ce există ființează doar datorită LEGII.
Cunoaște LEGEA și vei fi liber, nu vei mai fi niciodată înrobit de noapte.
Departe, în spații ciudate, călătorit-am în adâncul abisului timpului,
Până când mi s-a revelat totul.
Să știi că misterul e mister doar când el e învățătură necunoscută omului.
După ce vei explora toate misterele sufletului,
Învățătura și înțelepciunea îţi vor aparține cu siguranță.
Caută să înveți că TIMPUL este secretul prin care te poți elibera din acest spațiu.
Îndelung căutat-am eu, ÎNȚELEPCIUNE, înțelepciunea;
Si voi continua să caut până la sfârșitul eternității
Căci știu că de-a pururi, se va îndepărta de mine țelul pe care doresc să-l ating.
Chiar și MAEȘTRII CICLURILOR știu că nu și-au atins scopul încă,
Căci în înțelepciunea lor ei știu că ADEVĂRUL se dezvoltă neîncetat.
Odată, într-un timp trecut, m-am adresat Locuitorului.
L-am întrebat despre misterele timpului și spațiului.
I-am adresat întrebarea care clocotea în mine:
Maestre, ce e timpul?
Îmi răspunse apoi, Maestrul:
Află, Thoth, că la început Exista VID și neființă, o neființă fără spațiu și timp.
În aceea neființă a apărut un gând, semnificativ, atotbiruitor,
Care a umplut VIDUL.
Nu exista materie ci doar forța, o mișcare, un vârtej sau vibrație
A gândului semnificativ care a umplut VIDUL.
L-am întrebat pe Maestru:
Acest gând era etern?
Îmi răspunse LOCUITORUL, zicând:
La început, gândul era etern
Iar pentru ca gândul să poată fi etern, trebuia să existe și timp.
Astfel că în gândul atotbiruitor apăru LEGEA TIMPULUI.
Da, timpul care există în toate spațiile, care plutește lin și ritmic
Care se află de-a pururi într-o stare fixă.
Timpul nu se schimbă dar toate lucrurile se schimbă în timp.
Pentru că timpul e forța ce separă evenimentele.
Timpul nu se află în mișcare dar tu te miști în timp
Așa cum conștiința ta se mișcă între evenimente.
Da, prin timp există o existentă UNICA eternă.
Să știi că deși în timp ești despărțit, ești totuși UNUL în toate timpurile existente.
Încetă atunci vocea LOCUITORULUI,
Iar eu plecat-am să meditez asupra timpului.
Căci știam că acele cuvinte erau pline de înțelepciune
Si că ele erau o cale de a explora misterele timpului.
Adesea am reflectat la cuvintele LOCUITORULUI.
Apoi căutat-am să aflu secretul timpului.
Descoperit-am că timpul se mișcă în unghiuri ciudate.
Totuși doar prin linii curbe puteam să sper că voi afla cheia
Ce-mi va permite să am acces la timp-spațiu.
Descoperit-am că doar mișcându-mă în sus iar apoi spre dreapta
Puteam să mă eliberez din timpul mișcării.
Ieșit-am din corp, și m-am deplasat cu mișcări ce m-au schimbat în timp.
Ciudate priveliști am mai văzut în timpul călătoriilor mele,
Multe secrete mi s-au înfățișat.
Da, văzut-am începutul omului, am aflat din trecut că nimic nu e nou.
Caută, omule, să afli calea ce duce prin spații
Care sunt formate în timpul ce va veni.
Nu uita, omule, în timp ce cauți, că Lumina este țelul pe care dorești să-l atingi.
Caută Lumina pe calea ta, iar țelul tău va dura de-a pururi.
Nu-ți lăsa sufletul să se întoarcă spre întuneric.
Sufletul să-ți strălucească, să fii un Soare pe cale.
Află strălucirea nemuritoare, îţi vei găsi întotdeauna Sufletul ascuns în Lumină,
Niciodată înrobit de întuneric, strălucind de-a pururi ca un Soare al Luminii.
Da, chiar dacă e ascuns în întuneric sufletul tău, o scânteie a flăcării adevărate există.
Fii Unu cu cea mai măreață Lumină.
Descoperă în SURSĂ, SFÂRȘITUL țelului tău.
Lumina e viața, căci fără măreața Lumină nimic nu poate exista vreodată.
Află că în toată materia formată, sufletul Luminii existăîntotdeauna.
Da, chiar dacă e ascunsă în întuneric lumina primordială existăîntotdeauna.
O dată am stat în SĂLILE DIN AMENTI
Și am ascultat vocea MAEȘTRILOR DIN AMENTI,
Rostind în tonuri ce răsunau în liniștea de acolo, cuvinte atotputernice.
Au cântat cântecul ciclurilor, cuvintele ce deschid calea către dincolo.
Da, am văzut marea cale deschisă și am privit un moment către dincolo.
Văzut-am mișcarea ciclurilor, la fel de imense pe cât putea transmite și gândul SURSEI.
Știut-am atunci că până și Infinitul se mișcă către același final de negândit.
Văzut-am că într-adevăr Cosmosul e Ordine și o parte a unei mișcări care se întinde în tot spațiul,
O parte a unei Ordini a Ordinilor, mișcându-se constant într-o armonie a spațiului.
Văzut-am rotirea ciclurilor ca niște cercuri uriașe pe cer.
Știut-am atunci că tot ceea ce are ființă crește pentru a întâlni o alta ființă
Într-o îndepărtată grupare a spațiului și timpului.
Știut-am atunci că în Cuvinte se află puteri ce deschid planuri ascunse omului.
Că exact în cuvinte stă ascunsă cheia ce va deschide calea spre ce e sus și jos.
Ascultă, omule, acest cuvânt pe care ți-l încredințez.
Folosește-l și vei descoperi puterea din el când îl vei rosti.
Spune cuvântul: “ZIN-URU” și putere vei descoperi în el.
Totuși trebuie să înțelegi că omul este din Lumină și că Lumina este a omului.
Ascultă, omule, despre un mister mai ciudat decât toate câte se află sub Soare.
Află, omule, că tot spațiul e plin de lumi incluse în alte lumi;
Da, una într-alta dar totuși despărțite de Lege.
Pe când mă aflam în căutarea înțelepciunii, am deschis poarta ce LE desparte de om.
Chemat-am din alte planuri ale existenței,
Una care era mai frumoasă decât fiicele oamenilor.
Da, am chemat-o din spațiu, să strălucească la fel ca Lumina în lumea oamenilor.
Folosit-am toba Șarpelui.
Purtat-am roba roșie-aurie.
Pusu-mi-am pe cap coroana de Argint.
În jurul meu un cerc de cinabru strălucea.
Ridicatu-mi-am brațele și am rostit invocația
Ce deschide calea spre planurile de dincolo,
Strigat-am la MAEȘTRII SEMNELOR ce se aflau în căminele lor:
Maeștri ai celor doua orizonturi, cei ce păziți cele trei porți,
Ce stați Unul la dreapta și Unul la stânga în timp ce STEAUA urcă pe tronul său
Și domnește peste semnul lui.
Da, prinț întunecat din ARULU, deschide porțile tărâmului întunecat, ascuns
Și elibereaz-o pe aceea care o ții captivă.
Ascultați la mine, Maeștri întunecați și Maeștri Luminați,
Pe numele voastre secrete vă numesc, nume pe care le știu și le pot pronunța,
Ascultați-mă și supuneți-vă dorinței mele.
Aprins-am apoi cu flacăra cercul din jurul meu și am strigat-o
In planurile-spațiu de dincolo.
Fiică a Luminii întoarce-te din ARULU.
De șapte ori câte șapte ori trecut-am prin foc.
Mâncare nu am mâncat.
Apă nu am băut.
Te chem din ARULU, din tărâmurile din EKERSHEGAL,
Te chem, doamnă a Luminii.
Eliberată era acum de MAEȘTRII nopții,
Liberă să traiască în Lumina Soarelui pământean,
Liberă să traiască ca și copil al Luminii.
Ascultați, copiii mei.
Magia este învățătură și nu e decât Lege.
Nu vă temeți de puterea din voi căci ea se supune Legii ca și stelele de pe cer.
Să știți că fără învățătură înțelepciunea este magică și nu vine din Lege.
Dar să știți că prin învățătură vă puteți apropia și mai mult de un loc în Soare.
Ascultați, copiii mei și urmați-mi învățătura.
Căutați continuu Lumina.
Străluciți în lumea oamenilor, fiți o Lumină ce va străluci printre oameni.
Urmați-mi și însușiți-va magia mea.
Să știți că toata forța e a voastră dacă doriți asta.
Nu vă temeți de calea ce va duce spre învățătură,
Ci, dimpotrivă, luminați calea întunecată.
Lumina îţi aparține, omule, e la îndemâna ta.
Descătușează-te și vei fi liber.
Află că Sufletul tău trăiește în sclavie
Încătușat de temeri care te fac rob.
Deschide ochii și privește măreața LUMINĂ-SOLARĂ.
Nu te teme căci totul iți aparține.
Teama este precum MAESTRUL întunecatului ARULU
Pentru cel ce nu a înfruntat niciodată teama întunericului.
Da, să știi că teama are o existență
Creată de cei care sunt sclavii propriilor temeri.
Eliberați-vă din sclavie, copiii mei, și pășiți în Lumina glorioasei zile.
Nu vă îndreptați niciodată gândurile spre întuneric
Și veți deveni cu siguranță UNA cu Lumina.
Omul nu e decât ce crede el că e, un frate al întunericului sau un copil al Luminii.
Pășiți în Lumină, Copiii mei.
Pășiți pe calea ce duce spre Soare.
Ascultă înțelepciunea mea.
Folosește cuvântul pe care ți l-am încredințat.
Folosește-l și vei găsi cu siguranță putere și înțelepciune și Lumină pentru a păși pe cale.
Caută și descoperă cheia pe care ți-am încredințat-o
Și vei fi de-a pururi un Copil al Luminii.






TABLITA 11 - CHEIA CATRE CE E SUS SI JOS

Ascultați și luați aminte, copii ai lui Khem,
La cuvintele pe care vi le încredințez și care vă vor aduce Lumină.
Să știți, oamenilor, că I-am cunoscut pe părintii voștri,
Da, părinții voștri de acum mult timp.
Fără să cunosc moartea am trecut prin toate epocile,
Trăind printre voi încă de la începuturi.
M-am străduit întotdeauna să vă conduc spre Lumina Marelui Suflet,
Să vă scot din intunericul nopții.
Aflați voi, oameni în mijlocul cărora pășesc,
Că eu, Thoth, dețin toată învățătura
Si toată înțelepciunea cunoscute de oameni din cele mai vechi timpuri.
Păstrător fost-am al secretelor marelui popor, posesorul cheii ce duce spre viată.
V-am crescut, copii mei, de când vă aflați în intunericul Zilelor de Demult.
Ascultați acum cuvintele mele pline de înțelepciune.
Ascultați mesajul pe care vi-l aduc.
Ascultați cuvintele pe care vi le încredințez, și vă veți ridica din intuneric spre Lumină.
Departe, în trecut, când am venit prima dată la voi, v-am găsit ascunși în peșteri.
Ridicatu-v-am prin puterea și înțelepciunea mea
Până când ați început să străluciți ca oameni intre oameni.
Da, v-am găsit fără de știință.
Doar câțiva erați mai presus de animale.
V-am cultivat continuu scânteia conștiinței voastre
Până când într-un târziu ați luminat ca oameni.
Vă voi împărtăși acum învățătura străveche ce depășește gândirea rasei voastre.
Aflați că noi, cei din Marea Rasă
Am deținut și deținem încă cunoștințe mai presus de cele ale omului.
Înțelepciune pe care am primit-o de la popoarele născute printre stele,
Înțelepciune și învățătură dincolo de puterea de înțelegere a omului.
Către noi coborât-au maeștrii înțelepciunii
La fel de îndepărtați de noi precum sunt eu de voi.
Ascultați acum înțelepciunea pe care vreau să v-o împărtășesc.
Folosiți-o și liberi veți fi.
Să știți că în piramida pe care am construit-o sunt Cheile ce văvor arăta Calea spre viață.
Da, trageți o linie de la marele chip pe care l-am construit,
Către vârful piramidei, construită ca o poartă.
Trageți încă o linie, opusă la același unghi și direcție.
Săpați și veți găsi ce am ascuns.
Acolo veți găsi intrarea subpământeană
Către secretele ascunse înainte ca voi să deveniți oameni.
Vă voi spune acum despre misterul ciclurilor
care se deplasează cu mișcări ciudate pentru ce e finit,
căci infinite sunt ele dincolo de înțelegerea omului.
Aflați că sunt nouă cicluri;
Da, nouă deasupra și paisprezece dedesubt,
Deplasându-se în armonie către locul de contopire care va exista într-un timp viitor.
Să știți că Maeștrii Ciclurilor sunt unități de conștiință trimise săunească Asta cu Totul.
Au cel mai înalt nivel de conștiință dintre toate Ciclurile, lucrând în armonie cu Legea.
EI știu că în timp totul va atinge perfecțiunea,
Nemaiexistând nimic deasupra și dedesubt, ci totul va fi Unu
Într-un Infinit perfect, o armonie a tuturor în Unicitatea Totului.
Departe sub scoarța Pământului în Sălile din Amenti stau ceiȘapte, Maeștrii ai Ciclurilor,
Da, și încă unul, Maestrul de dedesubt.
Să știți totuși că în Infinit nu există nici sus nici jos.
Dar întotdeauna există și va exista Unicitatea Tuturor când totul va fi încheiat.
Adesea am stat înaintea Maeștrilor Totului.
Adesea din fântâna înțelepciunii lor am băut și
Mi-am umplut atât corpul cât și Sufletul cu Lumina lor.
Povestitu-mi-au despre cicluri și despre Legea care le oferă ce trebuie pentru a exista.
Da, mi-a vorbit Maestrul Nouă, zicând:
Thoth, măreț ești printre copii Pământului, dar există secrete pe care nici tu nu le cunoști.
Știi că ai venit dintr-un spațiu-timp inferior acestuia
Si știi că vei călători către un spațiu-timp superior.
Dar puține știi despre secretele ce se ascund în ele,
Puține știi despre înțelepciunea de dincolo.
Să știi că tu, ca întreg, în această conștiință nu ești decât o celulă în proces de dezvoltare.
Conștiința de sub tine se dezvoltă continuu în sensuri diferite de cele pe care le cunoști.
Da, deși într-un spațiu-timp inferior ție,
Ea se extinde în direcții ce sunt diferite
De cele ale tale.
Căci trebuie să știi că ea evoluează ca rezultat al dezvoltării tale
Dar nu în același fel în care te-ai dezvoltat tu.
Evoluția ta trecută și prezentă au produs o cauză și un efect.
Nici o conștiință nu urmează calea celor dinaintea ei,
Căci astfel totul ar fi doar o repetiție, de prisos.
Fiecare conștiință, în ciclul în care există își urmează propria cale spre țelul suprem.
Fiecare joacă un rol în Planul Cosmosului.
Fiecare joacă un rol către țelul suprem.
Cu cât e mai îndepărtat ciclul, cu atât e mai mare
învățătura lui și capacitatea de a îngloba Legea în tot.
Află că în ciclurile inferioare nouă tu te ocupi de părțile mai mici ale Legii
In timp ce noi, cei din ciclul care se întinde la Infinit
Ne străduim să construim o Lege mai măreață.
Fiecare are un rol de jucat în cicluri.
Fiecare trebuie să-și desăvârșească opera.
Ciclul inferior ție nu ți-e inferior totuși ci e format doar pentru o nevoie ce există.
Căci trebuie să știi că fântâna înțelepciunii ce produce ciclurile caută continuu
Să afle noi puteri.
Să știi că învățătura se câștigă doar prin practică,
Iar înțelepciunea provine doar din învățătură
Si astfel sunt create ciclurile de către Lege.
Sunt unelte cu ajutorul cărora se obține învățătura
Pentru Planul Legii care este Sursa Totului.
Ciclul inferior nu e cu adevărat inferior ci doar diferit în spațiu și timp.
Conștiința de acolo lucrează și testează lucruri mai mici decât cele ce ești tu.
Si așa cum tu cultivi lucruri mai mărețe, la fel deasupra ta sunt cei ce cultivă și ei
Ca și tine, alte legi.
Diferența ce există intre cicluri rezidă doar în capacitatea de a lucra cu Legea.
Noi, cei care existăm în cicluri superioare celui al tău, suntem cei ce au apărut primii
Din Sursă și care au câștigat, în trecerea prin Timp-spațiu, capacitatea de a folosi
Legile Mai Marelui ce sunt mai presus de înțelegerea omului.
Nimic nu e cu adevărat inferior ție ci doar se află într-o operație diferită a Legii.
Privește în sus sau în jos, vei găsi același lucru.
Căci totul nu e decât o parte a Unicității care stă la baza Sursei Legii.
Conștiința care se află sub tine este o parte a ta așa cum și noi suntem o parte din tine.
Tu, ca și copil nu ai avut învățătura pe care ai acumulat-o crescând.
Compară ciclurile cu omul în călătoria lui de la naștere la moarte
Si vei vedea în ciclul inferior ție copilul cu învățătura pe care o are;
Apoi privește-te adult, avansând în învățătură pe măsură ce timpul trece.
Privește-ne și pe noi, copii ajunși la maturitate
Cu învățătura și ințelepciunea acumulate odată cu trecerea anilor.
La fel, Thoth, sunt și ciclurile conștiinței, copii în diferite momente ale dezvoltării,
Totuși toate provenind de la aceeași Sursă, Înțelepciunea,
Si toate la Înțelepciune reîntorcându-se.
Încetă apoi să-mi vorbească El și se așeză în liniștea obișnuită Maeștrilor.
Apoi îmi vorbi din nou, zicând:
“Thoth, mult timp am petrecut Noi în Amenti, păzind flacăra vieții din Săli.
Află totuși că suntem parte a Ciclurilor noastre cu Vederea noastră
ajungând la ele și mai departe.
Da, știm că din toate, nimic nu contează cu excepția evoluției
Datorate Sufletului nostru.
Știm că carnea e efemeră.
Lucrurile pe care oamenii le respectă nu înseamnă nimic pentru noi.
Nu căutam nimic ce are legătură cu corpul ci doar cu starea de perfecțiune a Sufletului.
Când voi, oamenii, veți învăța că nimic în afara evoluției Sufletului nu contează,
Abia atunci veți fi liberi cu adevărat din robie, liberi să lucrați în armonie cu Legea.
Află, omule, că trebuie să țintești spre perfecțiune, căci doar așa iți vei atinge scopul.
Deși ar trebui să știi că nimic nu e perfect, totuși ar trebui să fie ținta și scopul tău.
Inceta din nou vocea lui Nouă, iar cuvintele se scufundară în conștiința mea.
Acum, caut și mai multă înțelepciune ca să pot fi perfect în Lege cu Totul.
Curând cobor în Sălile din Amenti pentru a trăi sub recea floare a vieții.
Tu, cel ai primit învățătura, nu mă vei mai vedea.
Totuși trăi-voi de-a pururi în înțelepciunea pe care ți-am oferit-o.
Tot ceea ce e omul, există datorită înțelepciunii lui.
Tot ceea ce va fi omul, e rezultatul cauzei lui.
Ascultă-mi acum vocea și devino mai măreț decât omul obișnuit.
Ridică-ți ochii, lasă Lumina să-ți inunde ființa,
Fii de-a pururi un Copil al Luminii.
Doar prin strădanii vei evolua către Planul unde Lumina e Totul.
Fii maestrul tuturor celor ce te înconjoară.
Nu te lăsa niciodată condus de efectele vieții tale.
Creează apoi cauze și mai perfecte iar în timp vei deveni un Soare al Luminii.
Liber, lasă-ți sufletul să se înalțe de-a pururi, eliberat din robia și lanțurile nopții.
Ridică-ți ochii spre Soarele de pe cerul-spațiu.
Permite-i să fie un simbol al vieții.
Amintește-ți că ești Lumina Măreață, perfect în sfera ta proprie,
Unde ești liber.
Nu cauta niciodată înspre intuneric.
Ridică-ți ochii spre spațiul de deasupra.
Liberă lasă-ți flacăra să ardă și vei fi un Copil al Luminii.






TABLITA 12 - LEGEA CAUZEI SI A EFECTULUI SI CHEIA PROFETIEI

Ascultă, omule, cuvintele înțelepciunii mele,
Ascultă vocea lui Thoth, atlantul.
Stăpânit-am Legea spațiului și timpului.
Cunoștințe am acumulat despre timpul viitor.
Astfel știu că omul în mișcarea lui prin spațiu-timp va fi de-a pururi Una cu Totul.
Să știi, omule, că viitorul e ca o carte deschisă pentru cel ce știe săcitească.
Fiecare efect va aduce cu sine și cauza lui
Căci fiecare efect provine din cauza primordială.
Află că viitorul nu e fix sau stabil ci variază pe măsură ce cauza produce efectul.
Cercetează cauza pe care o creezi, și vei descoperi cu siguranță că totul e efect.
Așa că omule, fii sigur că efectele pe care le produci
Sunt întotdeauna cauzele unor efecte și mai perfecte.
Află că viitorul nu e fix ci că el urmează voința omului pe măsură ce acesta se mișcă
Prin mișcările spațiului-timp către țelul unde începe un timp nou.
Omul poate citi viitorul doar prin intermediul cauzelor care produc efecte.
Caută în interiorul a ceea ce a produs cauza și vei descoperi cu siguranță efectele.
Ascultă, omule, când îți vorbesc despre viitor, despre efectul ce urmează cauza.
Să știi că omul în călătoria lui spre lumină
Caută de-a pururi să se elibereze din noaptea ce-l înconjoară,
Precum umbrele ce înconjoară stelele pe cer și, la fel ca și stelele de pe cerul-spațiu, și el
Va străluci din umbra nopții.
Destinul său îl va conduce mereu spre înainte până va deveni Una cu Lumina.
Da, deși calea pe care o are de străbătut se află în mijlocul umbrelor,
Înaintea lui străluce de-a pururi Marea Lumină.
Chiar dacă întunecat ii va fi drumul va înfrânge
Umbrele ce zboară în jurul lui precum noaptea.
Departe în viitor, văd omul ca născut din Lumină,
Eliberat de intunericul ce înrobește Sufletul,
Trăind în Lumină fără lanțurile intunericului
Care să acopere Lumina care e de fapt Lumina Sufletului său.
Află, omule, că înainte de a realiza acest lucru
Multe umbre ale intunericului vor cădea asupra Luminii tale
Încercând să stingă Lumina Sufletului care se zbate să fie liberă.
Măreață e lupta dintre Lumină și intuneric, veche de epoci și totuși nouă întotdeauna.
Totuși, într-un timp departe în viitor Lumina va fi Totul iar intunericul va fi învins.
Ascultă, omule, cuvintele mele pline de înțelepciune.
Pregătește-te iar Lumina ta nu va fi umbrită.
Omul s-a ridicat și a decăzut la fel cum noile valuri de conștiință curg dinspre marele
Abis de sub noi spre Soarele țelului său.
Voi, copii mei, v-ați ridicat de unde vă aflați, adică cu puțin deasupra animalelor,
Iar acum sunteți cei mai măreți dintre oameni.
Totuși înaintea voastră au fost alții mai măreți decât voi.
Si, la fel cum alții, înaintea voastră au decăzut, și voi veți ajunge la un sfârșit.
Iar peste tărâmul unde locuiți acum, barbarii vor veni iar Lumina se va ridica.
Uitată va fi înțelepciunea-străveche, dar va trăi totuși ascunsăoamenilor.
Da, pe pământul pe care îl numiți Khem, rase vor apărea și vor dispărea.
Uitați veți fi de copii omului.
Voi vă veți fi mutat într-un spațiu-stelar dincolo de voi
Lăsând în urmă acest loc în care ați locuit.
Sufletul omului se mișcă mereu spre înainte, nefiind legat de nici o stea.
Ci îndreptându-se de-a pururi spre mărețul țel unde se va contopi cu Lumina Totului.
Să știți că veți merge mereu înainte, împinși de Legea cauzei și a efectului
Până când, în cele din urmă, ambele vor deveni Unu.
Da, omule, după ce vei fi dispărut, vor veni alții în locul unde ai trăit tu.
Învățătura și înțelepciunea vor fi uitate cu totul și doar amintirea Zeilor va supraviețui.
Așa cum eu sunt pentru voi un Zeu datorită învățăturii mele,
La fel și voi veți fi Zeii viitorului
Datorită învățăturii voastre care va fi cu mult deasupra celei pe care o vor avea ei.
Aflați totuși că în toate epocile omul va avea acces la Lege oricând dorește.
Epocile viitoare vor fi martorele reînvierii înțelepciunii
Pentru cei care vor moșteni locul tău pe aceasta stea.
Ei, la rândul lor, vor căpăta înțelepciune
Si vor învăța să alunge intunericul cu ajutorul Luminii.
Mult vor trebui să se zbată totuși de-a lungul epocilor
Pentru a se bucura de libertatea Luminii.
Apoi asupra omului se va abate marele război
Ce va cutremura Pământul și îl va îndepărta de la drumul său.
Da, iar apoi Frații Întunecați vor începe războiul dintre Lumina și intuneric.
Când omul va cuceri din nou oceanul și va zbura în aer cu aripi asemeni pasărilor;
Când va fi învățat să strunească fulgerul, atunci va începe timpul războiului.
Mare va fi bătălia, mare războiul dintre intuneric și Lumină.
Nații se vor ridica împotriva națiilor
Folosind fortele intunericului ca să distrugă Pământul.
Arme puternice vor nimici pământenii pana când jumătate din popoare vor dispărea.
Atunci vor veni fii Dimineții și vor decreta pentru copii oamenilor:
Oameni, încetați lupta împotriva fraților voștri.
Doar așa veți putea ajunge la Lumină.
Încetați cu neîncrederea, frații noștri, și urmați calea știind că e cea dreaptă.
Atunci oamenii vor înceta lupta, frate contra frate și tată contra fiu.
Atunci se va ridica străvechea casă a poporului meu
Din locul ei, de sub undele întunecate ale oceanului.
Din acel moment va începe Epoca Luminii iar toți oamenii vor căuta Lumina țelului.
Atunci Frații Luminii vor conduce oamenii.
Alungat fi-va intunericul nopții.
Da, copiii omului vor înainta spre marele țel.
Copii ai Luminii vor deveni.
Flacăra flăcării vor fi de-a pururi Sufletele lor.
Învățătura și ințelepciunea vor fi ale omului
In marea epocă căci el se va apropia de flacăra nemuritoare,
Sursa întregii ințelepciuni, locul începutului care e Una cu sfârșitul tuturor lucrurilor.
Da, într-un timp nenăscut încă, toate vor deveni Una și Una va fi Totul.
Omul, o flacără perfectă a acestui Cosmos, va ajunge într-un loc printre stele.
Da, va pleca chiar din acest spațiu-timp în altul aflat dincolo de stele.
Îndelung m-ați ascultat, Copiii mei,
Îndelung ați ascultat înțelepciunea lui Thoth.
Acum plec dintre voi spre intuneric.
Acum mă îndrept spre Sălile din Amenti, ca să locuiesc acolo în viitor când Lumina
Va veni din nou la oameni.
Să știți totuși că spiritul meu va fi de-a pururi cu voi,
Călăuzindu-va pașii pe calea Luminii.
Păstrați cu grijă secretele pe care vi le încredințez
Iar spiritul meu vă va păzi cu siguranță de-a lungul vieții voastre.
Priviți tot timpul calea ce duce spre înțelepciune.
Păstrați Lumina drept țel de-a pururi.
Nu vă înlănțuiți Sufletul în robia intunericului;
Lăsați-l să zboare liber spre stele.
Acum vă las pentru a merge să locuiesc în Amenti.
Fiți copiii mei în această viață și în următoarea.
Va veni timpul când și voi nu veți mai cunoaște moartea,
Trăind de-a pururi ca o Lumină intre oameni.
Păziți intrarea în Sălile din Amenti.
Păziți secretele pe care le-am ascuns printre voi.
Nu lăsați înțelepciunea să ajungă la barbari.
Secretă să o păstrați pentru cei ce caută Lumina.
Acum plec.
Primiți binecuvântarea mea.
Urmați-mi calea și veți urma Lumina.
Armonizați-vă Sufletul cu Marea Esență.
Conștiința voastră să fie Una cu Marea Lumină.
Chemați-mă atunci când aveți cu adevărat nevoie de mine.
Rostiți-mi numele de trei ori la rând:
Chequetet, Arelich, Volmalites.






TABLITA 13 - CHEILE VIETII SI MORTII

Ascultă, omule, înțelepciunea.
Ascultă Cuvântul care te va umple de Viață.
Ascultă Cuvântul care va alunga intunericul.
Ascultă vocea care va alunga noaptea.
Secrete și înțelepciune am oferit copiilor mei;
Învățătură și putere venite din vechime.
Nu știi că totul se va deschide
Când vei descoperi unicitatea tuturor lucrurilor?
Una vei deveni cu Maeștrii Secretelor,
Cuceritori ai Morții și Maeștrii ai Vieții.
Da, vei afla despre floarea din Amenti
Despre floarea vieții ce strălucește în Săli.
In Spirit vei ajunge în Sălile din Amenti
Si vei aduce înapoi înțelepciunea ce trăiește în Lumină.
Să știi că poarta spre putere e secretă.
Să știi că poarta spre viață trece prin moarte.
Da, prin moarte dar nu așa cum știi tu moartea
Ci o moarte care e viață și care e foc și Lumină.
Dorești să cunoști secretul adânc ascuns?
Privește în sufletul tău unde se află învățătura.
Află că în tine e ascuns secretul, Sursa vieții și a morții.
Ascultă omule, în timp ce-ți împărtășesc secretul,
In timp ce îți revelez secretul celor vechi.
Adânc în inima Pământului se află floarea, Sursa Spiritului
Care ține totul în forma proprie.
Află că Pământul e viu așa cum tu ești viu în propria-ți formăformată.
Floarea Vieții este precum propriul tău loc al Spiritului și curge prin Pământ
Așa precum al tău curge prin forma ta;
Dăruind viață Pământului și copiilor lui, reînnoind Spiritul din formă în formă.
Acesta este Spiritul care este forma corpului tău, modelându-se în propria lui formă.
Află, omule, că forma ta e duală, echilibrată în polaritate deși formată în propria formă.
Află că atunci când Moartea se apropie cu repeziciune de tine,
Acest lucru se întâmplă doar pentru că echilibrul tău este zdruncinat.
Se întâmplă doar pentru că un pol s-a pierdut.
Să știi că secretul vieții din Amenti este secretul refacerii echilibrului polilor.
Tot ceea ce există are formă și trăiește datorita Spiritului vieții din poli.
Nu înțelegi că în sufletul Pământului se află echilibrul tuturor lucrurilor care există
Si au ființă pe suprafața lui?
Sursa Spiritului tău este atrasă din centrul pământului
Căci în forma pe care o ai tu ești una cu Pământul.
Când vei fi învățat să-ți păstrezi echilibrul propriu
Atunci vei atrage echilibrul Pământului.
Vei exista atunci în același timp cu Pământul,
Schimbându-ți forma doar când se va schimba și Pământul.
Nu vei mai cunoaște moartea ci vei fi una cu aceasta planetă,
Păstrându-ți forma până totul va dispărea.
Ascultă, omule, secretul pe care ți-l încredințez
Astfel încât nici tu să nu mai cunoști schimbarea.
Așază-te o oră în fiecare zi cu capul orientat spre locul unde se află polul pozitiv (nord).
In fiecare zi timp de o oră capul tău trebuie să fie îndreptat spre polul negativ (sud).
In timp ce capul e îndreptat spre nord păstrează-ti mintea intre piept și cap.
Iar când capul este îndreptat spre sud, păstrează-ți gândurile intre piept și picioare.
Păstrează-te în echilibru odată la șapte zile iar echilibrul tău va fi mai puternic ca oricând.
Da, dacă ești bătrân, corpul tău se va simți revigorat
Iar puterea ta va deveni ca cea a unui tânăr.
Acesta este secretul știut de Maeștrii prin care țin la distanțăMoartea.
Nu uita să urmezi calea pe care ți-am arătat-o, căci atunci când vei fi trecut de 100 de ani
Neglijând-o, vei atrage Moartea.
Ascultă-mi cuvintele și urmează calea.
Păstrează-ți echilibrul și trăiește în viață.
Ascultă-mi vocea, omule.
Ascultă înțelepciunea care te ferește de Moarte.
Când la sfârșitul sarcinii încredințate vei dori să pleci din această viață,
Treci în planul unde Sorii Dimineții trăiesc și ființează ca și Copii ai Luminii.
Treci fără durere și fără regrete în planul unde există Lumina eternă.
Mai întâi întinde-te cu capul spre est.
Așază-ți mâinile suprapuse peste Sursa vieții tale (plexul solar).
Așază-ți conștiința în centrul vieții.
Răsucește-o și desparte-o spre nord și spre sud.
Trimite jumătate spre nord.
Iar cealaltă jumătate spre sud.
Desfă-te din strânsoarea ființei tale
Iar din forma ta scânteia argintie își va lua zborul în sus spre Soarele dimineții,
Pentru a se uni cu Lumina de unde a izvorât.
Acolo va străluci până când dorința se va crea.
Apoi se va întoarce într-un loc și într-o formă.
Află omule că astfel trec marile Suflete după voia lor, dintr-o viață în alta.
La fel se întâmplă și cu Avatarul
Care moare atunci când dorește și trăiește atunci când dorește.
Ascultă omule și soarbe din înțelepciunea mea.
Învață secretul care e Stăpânul Timpului.
Învață cum toți Maeștrii sunt capabili să-ți amintească viețile trecute.
Măreț e secretul dar totuși usor de stăpânit,
Dându-ți astfel posibilitatea de a stăpâni timpul.
Când moartea se va apropia de tine nu te teme, amintește-ți căești stăpânul Morții.
Relaxează-ți corpul, elimină orice tensiune.
Așază-ți în inimă flacăra Sufletului tău.
Repede apoi îndreaptă-l spre reședința triunghiului.
Așteaptă un moment apoi îndreaptă-te spre tel.
Acesta, țelul tău, este locul dintre sprâncene,
Locul unde memoria vieții trebuie să fie păstrată.
Păstrează aici flacăra, în lăcașul creierului
Până când degetele morții iți vor cuprinde Sufletul.
Astfel când te vei petrece din viață,
Amintirile din acea viață vor trece și ele.
Atunci trecutul va fi unul cu prezentul.
Astfel toate amintirile vor putea fi păstrate.
Vei fi liber de orice regres.
Lucrurile din trecut vor trăi și în prezent.




TABLITA 14 - SUPLIMENTAR

Ia aminte omule la profunda înțelepciune ascunsă,
Pierdută pentru oameni încă în timpul Locuitorilor,
Pierdută și uitată de oamenii acestei epoci.
Află că acest Pământ nu e decât un portal, păzit de puteri necunoscute omului.
Maeștrii Întunericului ascund intrarea ce duce spre tărâmul Paradisului.
Află că drumul spre sfera din Arulu
E presărat cu bariere ce se deschid doar celor născuți din Lumină.
Pe Pământ, eu sunt păstrătorul cheilor ce deschid porțile către Tărâmul Sacru.
Prin puterile ce sunt mai presus de mine, hotărăsc să las aceste chei lumii omului.
Înainte să plec, vă ofer Secretele prin care vă puteți elibera din sclavia intunericului,
Prin care puteți scăpa din încătușarea cărnii ce v-a legat,
Si prin care puteți să vă ridicați din intuneric spre Lumină.
Află că sufletul trebuie să fie curățat de tot ce e întunecat
Înainte de a putea intra pe porțile ce duc spre Lumină.
Astfel, vă las toate Secretele pentru ca ele să poată fi oricând descoperite.
Da, deși omul poate cădea în intuneric, Lumina va străluci de-a pururi ca o călăuză.
Ascunsă în intuneric, învăluită în simboluri,
Calea spre portal va fi întotdeauna descoperită.
In viitor, omul va refuza să accepte aceste secrete
Dar cel ce va căuta va găsi întotdeauna calea.
Ascultați cum vă dezvălui Secretul,
Ascultați simbolurile Secretului pe care vi le-am încredințat.
Faceți din el o religie căci doar astfel esența lui va dăinui.
Există două zone intre această viață și Suprema Viață,
Prin care călătoresc Sufletele care pleacă de pe acest Pământ;
Duat, căminul puterilor iluziei;
Sekhet Hetspet, Căminul Zeilor.
Osiris, simbolul păzitorului portalului,
Cel care întoarce din drum sufletele celor nedemni.
Dincolo se întinde sfera puterilor născute din paradis,
Arulu, tărâmul unde au ajuns Înțelepții.
Acolo, când îmi voi încheia menirea printre oameni,
Voi merge să mă alătur Înțelepților din străvechiul meu cămin.
Sapte sunt la număr casele celor Atotputernici;
Trei păzesc porțile fiecărei case din intuneric;
Cincisprezece sunt căile ce duc spre Duat.
Doisprezece sunt căminele Maeștrilor Iluziei,
Îndreptate în patru direcții, fiecare diferită.
Patruzeci și două sunt marile puteri, care judecă Moartea ce caută poarta.
Patru sunt Fii lui Horus,
Doi sunt paznicii Estului și Vestului lui Isis, mama care își apără copii,
Regina lunii, reflectând Soarele.
Ba este esența care trăiește de-a pururi.
Ka este Umbra pe care omul o cunoaște drept viață.
Ba nu apare până când Ka nu se încarnează.
Acestea sunt secretele ce trebuie păstrate de-a lungul epocilor.
Sunt chei către viața și Moarte.
Ascultați acum secretul secretelor:
Aflați de cercul fără de început și fără de sfârșit,
Forma Celui ce e Una și în același timp se află în toate.
Ascultați-l, faceți ce vă spune și astfel veți merge pe aceeași cale pe care merg și eu.
Secret în Secret, și totuși fără de secret pentru cel născut din Lumină,
Secretul tuturor lucrurilor vi-l voi dezvălui acum.
Voi înfățișa un secret pentru inițiat
Dar ușa înțelegerii lui va fi complet închisă pentru profan.
Trei este secretul și vine din marele unu.
Ascultați iar Lumina vă va scălda.
In preistorie, existau trei unități.
In afara lor, nimic nu exista.
Acestea reprezintă echilibrul, sursa creației:
Un Dumnezeu, un Adevăr, un punct al libertății.
Cele trei provin din ceea ce formează echilibrul:
Toată viața, toată bunătatea, toată puterea.
Trei sunt calitățile lui Dumnezeu în căminul lui de Lumină:
Putere infinită, Înțelepciune Infinită, Iubire Infinită.
Trei sunt puterile date Maeștrilor:
De a transforma răul, de a susține bunătatea, de a folosi discernământul.
Trei lucruri trebuie să facă oricând Dumnezeu:
Să-și manifeste puterea, înțelepciunea și iubirea.
Trei sunt puterile ce crează toate lucrurile:
Iubire Divină ce conține învățătura perfectă,
Înțelepciune Divină ce cunoaște toate mijloacele posibile,
Putere Divină deținută prin voința unită a Iubirii și Înțelepciunii Divine.
Trei sunt stările existenței:
Starea Luminii unde nu se află decât Dumnezeu,
Si doar Dumnezeu poate să o traverseze;
Starea de Haos în care toate lucrurile apar prin excelență din moarte;
Starea de Conștiință în care toate lucrurile izvorăsc din viață.
Toate lucrurile ce au viată se află în trei stadii de existență:
Haos sau moarte, libertate în omenie și fericire Paradisiacă.
Trei nevoi controlează toate lucrurile:
Începutul în Marea Profunzime, starea de haos, desăvârșire cerească.
Trei sunt căile sufletului:
Om, Libertate, Lumină.
Trei sunt obstacolele:
Lipsa strădaniei pentru a obține învățătură;
Non atașamentul față de Dumnezeu;
Atașamentul față de rău.
Si în om se manifestă trei.
Trei sunt Regii puterilor din interior.
Trei sunt camerele secretelor,
Găsite și totuși nedescoperite în corpul omului.
Ascultă acum despre cel ce s-a eliberat,
Liber e din strânsoarea vieții să meargă spre Lumină.
Cunoscând izvorul primordial, lumi i se vor deschide.
Da, nici măcar Porțile din Arulu nu-i vor fi închise.
Ai grija însă, omule ce vrei să intri în Paradis.
Daca vei fi nedemn de acest lucru ar fi mai bine sa cazi în foc.
Află că cei curați trec prin flacără pură.
La fiecare rotație a cerurilor ei se îmbăiază în fântânile Luminii.
Ascultă omule acest secret:
Cu mult timp în urmă, am locuit în Vechea Atlantida.
Acolo în Templu, am sorbit din Înțelepciune,
Ce curgea ca dintr-o fântână de Lumină.
Locuitorul mi-a oferit cheia pentru a accede la Lumina din Marea lume.
Am stat în fata Celui Sfânt ce ședea în mijlocul florii de foc.
Ascuns era de fulgere întunecate, căci altfel Sufletul meu ar fi fost spulberat de Glorie.
De la picioarele Tronului său precum diamantul
Se rostogoleau patru râuri de foc din scăunașul pentru picioare,
Se rostogoleau prin canalele norilor spre lumea Omului.
Plin era locul cu Spirite Cerești.
Minune a minunilor era palatul Înstelat.
Deasupra cerului, precum un curcubeu de Foc și Raze de Lumină,
Erau formate spiritele.
Cântau gloriile Celui sfânt.
Apoi din mijlocul Focului se auzi o voce:
Privește Gloria Cauzei primordiale.
Am privit acea Lumină, ce era mai presus de orice intuneric,
Reflectată în propria-mi ființă.
Am ajuns, așa cum se cuvenea, la Dumnezeul Dumnezeilor,
Spiritul-Soare, Suveranul sferelor Soarelui.
Există unul, chiar Primul,
Ce nu are început,
Ce nu are sfârșit;
Care a creat toate lucrurile,
Care guvernează totul,
Care e bun,
Care e drept,
Care iluminează,
Care sprijină.
Atunci dinspre tron, apăru o mare strălucire,
Înconjurându-mi și ridicându-mi sufletul prin puterea ei.
Cu repeziciune m-am mișcat apoi prin spatiile Cerești,
Mi s-a arătat secretul secretelor,
Mi s-a arătat inima Secretă a cosmosului.
Fost-am purtat spre tărâmul din Arulu,
Ajungând în fața Maeștrilor din Căminele lor.
Deschis-au ei Ușa pentru ca eu să pot arunca o privire la haosul primordial.
S-a înfiorat sufletul meu la vederea ororii, și s-a întors din oceanul de intuneric.
Apoi am înțeles menirea barierelor, am înțeles existența Maeștrilor din Arulu.
Doar ei cu echilibrul lor Infinit puteau sta în calea haosului.
Doar ei puteau păzi creația lui Dumnezeu.
Apoi trecut-am de cercul celor opt.
Văzut-am toate sufletele care au învins intunericul.
Am văzut splendoarea Luminii în care locuiau.
Tânjit-am să am și eu un loc în acel cerc dar tânjit-am și după calea pe care am ales-o,
Atunci când am ajuns în Sălile din Amenti și mi-am ales menirea.
Trecut-am apoi din Sălile din Arulu spre spațiul pamântesc unde se afla corpul meu.
M-am ridicat din pământul în care mă odihneam.
Am stat în fața Locuitorului.
Am confirmat că voi renunța la Dreptul meu
Până când îmi voi încheia sarcina pe Pământ,
Până când Epoca intunericului va fi de domeniul trecutului.
Ascultă omule, cuvintele pe care ți le încredințez.
In ele vei descoperi Esența Vieții.
Înainte de a mă întoarce în Sălile din Amenti, trebuie să te învăț Secretul secretelor
Cum și tu te poți ridica spre Lumină.
Păstrează-le și păzește-le,
Ascunde-le în simboluri,
Astfel încât profanul să râdă și să renunțe.
In orice zonă, dă formă secretelor.
Fă calea să fie dificil de parcurs.
Astfel cei slabi și nehotărâți vor fi respinși.
Astfel secretele vor fi ascunse și păzite,
Păstrate până când roata se va întoarce.
Prin epoci întunecate, așteptând și veghind, spiritul meu va rămâne în tărâmul ascuns.
Când cineva va trece toate încercările din exterior,
Cheamă-mă cu ajutorul cheii pe care o deții.
Atunci eu, Inițiatorul, voi răspunde, și voi veni din Sălile Zeilor din Amenti.
Atunci îl voi primi pe cel inițiat și ii voi dezvălui cuvinte pline de putere.
Ascultă și ia aminte la ce-ți spun:
Să nu-mi aduci pe nimeni lipsit de înțelepciune,
Cu inima impură sau care nu are un scop bine definit.
Altfel iți voi lua înapoi puterea de a mă chema din locul unde măodihnesc.
Acum mergi și cheamă-ți frații
Ca să pot astfel împărtăși înțelepciunea care să-ți lumineze Calea
când eu nu voi mai fi aici.
Vino în camera de sub templul meu.
Nu mânca timp de trei zile.
Acolo îți voi oferi esența înțelepciunii astfel încât cu putere săstrălucești intre oameni.
Acolo îți voi împărtăși secretele astfel încât și tu să te ridici către Ceruri
Om-Zeu în Adevăr ca și în esență să fii.
Pleacă acum și lasă-mă să-i chem pe cei pe care ii știi dar totuși nu ii cunoști.





TABLITA 15 - SECRETUL SECRETELOR

Adunați-vă acum, copiii mei,
Si ascultați Secretul Secretelor
Care vă va da puterea de a descoperi omul-Zeu din voi
Care vă va oferi calea spre viata Veșnică.
Deschis vorbi-voi despre Secretele Dezvăluite.
Nu vă voi oferi vorbe cu mai multe înțelesuri.
Ascultați cu atenție acum, copiii mei.
Ascultați și urmați cuvintele pe care vi le ofer.
Mai întâi voi vorbi despre lanțurile intunericului
Care vă leagă de sfera Pământului.
Întunericul și lumina sunt de același fel, diferă doar în aparență.
Căci amândouă provin din sursa primordială.
Întunericul înseamnă dezordine.
Lumina înseamnă Ordine.
Întunericul transformat e lumina Luminii.
Acesta este, copiii mei, scopul vostru ca ființe:
Transformarea intunericului în lumină.
Ascultați acum secretele naturii,
Relațiile pe care le stabilește viața cu Pământul unde locuiește.
Aflați că în stare normală sunteți tripartiți, Fizic, astral și mental la un loc.
Trei sunt calitățile fiecărei stări;
Nouă cu totul, precum sus așa și jos.
In partea fizică sunt aceste canale, sângele care se mișcă sub formă de vârtej,
Obligând inima să bată continuu.
Magnetismul care se deplasează prin nervi
Poartă energiile către toate celulele și țesuturile.
Akasa ce curge prin canale, subtilă dar totuși fizică, completează canalele.
Fiecare din cele trei stări este în acord cu celelalte
Fiecare în parte influențând viața corpului.
Ele formează cadrul scheletal prin care curge eterul subtil.
A le stăpâni înseamnă să deții Secretul Vieții din corp.
Corp care poate fi părăsit doar prin voința deținătorului
Atunci când scopul său în viață a fost atins.
Trei sunt stările Astralului,
Mijlocitor intre sus și jos;
Nu tine de fizic, nu tine de Spiritual,
Dar capabil să se deplaseze în sus și în jos.
Trei sunt stările Minții,
Purtătoare a Voinței Celui Măreț.
Judecător al Cauzei și Efectului în viața ta.
Astfel este alcătuită ființa tripartită
Condusă de sus de către puterea lui patru.
Deasupra și dincolo de starea tripartită a omului
Se află tărâmul Sinelui Spiritual.
Patru sunt stările lui
Strălucind în fiecare plan de existență,
Dar treisprezece cu totul,
Numărul mistic.
Pe baza calităților omului sunt Frații:
Fiecare dirijeaza dezvoltarea ființei,
Fiecare e un canal al Celui Măreț.
Pe Pământ omul este sclav, legat de spațiul și timpul planului pământesc.
Înconjurând fiecare planetă, o undă vibratorie, îl leagă de planul său de existență.
Cu toate acestea în interiorul său se află cheia eliberării,
In el poate fi descoperită libertatea.
După ce ți-ai eliberat sinele din corp,
Ridică-te spre cele mai îndepărtate margini ale planului tău pământesc.
Rostește cuvântul Dor-E-Lil-La.
Apoi, pentru o vreme, Lumina ta va fi ridicată,
liber vei fi ca să treci de barierele spațiului.
Timp de jumătate de soare (6 ore), liber vei putea trece de barierele planului pământesc,
Vei putea vedea și afla pe cei ce se află dincolo de tine.
Într-adevăr spre lumi superioare vei putea trece.
Descoperă-ți propriile posibilități de dezvoltare,
Află toate viețile viitoare ale Sufletului pe Pământ.
Încătușat ești în corpul tău dar prin putere poți fi liber.
Acesta este Secretul prin care sclavia va fi înlocuită de libertatea ta.
Liniștește-ți mintea.
Relaxează-ți corpul:
Conștientizează doar eliberarea din carne.
Centrează-ți ființa către scopul spre care tânjești.
Gândește tot timpul că vei fi liber.
Gândește acest cuvânt La-Um-I-L-Ganoover
Si permite-i să-ți răsune în minte.
Lasă-te purtat de sunet spre locul unde tânjești să ajungi.
Eliberează-te din încătușarea cărnii după propria voință.
Ascultați cel mai mare dintre secrete:
Cum puteți intra în Sălile din Amenti,
In locul unde sunt cei nemuritori, așa cum am făcut și eu, și săstați în fata Maeștrilor.
Întindeți-vă corpul la orizontală.
Calmați-vă mintea astfel încât nici un gând să nu vă deranjeze.
Puri trebuie să fiți în minte cât și în scop căci altfel veți da greș.
Aduceți în minte imaginea Sălilor din Amenti asa cum am descris-o în Tăblițele mele.
Doriți-vă din tot sufletul sa fiți acolo.
Vizualizați-vă stând în fata Maeștrilor.
Pronunțați, mental, următoarele cuvinte pline de putere:
Mekut-El-Shab-El Hale-Sur-Ben-El-Zabrut Zin-Efrim-Quar-El.
Relaxați-vă mintea si corpul.
Apoi fiți siguri că sufletul vostru va fi chemat.
Acum vă voi da Cheia spre Shamballa, locul unde Frații mei locuiesc în intuneric:
Dar un intuneric plin cu Lumina Soarelui,
Întunericul Pământului dar Lumina a Spiritului, călăuze pentru voi după ce eu voi pleca.
Așezați-vă corpul așa cum v-am învățat.
Îndreptați-vă spre barierele locului ascuns și îndepărtat.
Stați în fața porților și a paznicilor lor.
Ridicați barierele pronunțând aceste cuvinte:
Eu sunt Lumina. Întuneric nu e deloc în mine.
Eliberat sunt din sclavia nopții.
Deschideți-mi calea celor Doisprezece și Unu, ca să pot trece către tărâmul înțelepciunii.
Iar când vă vor refuza, căci cu siguranță vă vor refuza,
Porunciți-le să vă deschidă calea rostind cuvintele:
Eu sunt Lumină. Pentru mine nu exista bariere.
Deschideți, vă poruncesc, prin Secretul Secretelor
Edom-El-Ahim-Sabbert-Zur Adom.
Atunci, dacă ale voastre cuvinte au fost numai și numai Adevărul,
Barierele vor cădea în fața voastră.
Acum vă las, copiii mei.
In jos, și totuși în sus, spre Sălile din Amenti voi merge.
Străduiți-vă să găsiți calea către mine, copiii mei
Si cu adevărat frații mei veți deveni.
Astfel îmi închei scrierile. Chei fie ele pentru cei ce vor veni după mine.
Dar doar pentru cei ce caută înțelepciunea mea,
Căci doar pentru aceștia mi-s Cheia și Calea.

sursa: http://templulsecretelor.blogspot.com/2011/03/tablitele-de-smarald-ale-lui-thoth.html