”Eilean Donan”, cel mai romantic castel din Scoția

Eilean Donan este o mică insulă din Scoția. 

Un castel pitoresc care apare frecvent în fotografii, film și televiziune domină insula, care se află la aproximativ 1 kilometru de satul Dornie. 

De la refacerea castelului la începutul secolului al XX-lea, o pasarelă leagă insula de continent.
Eilean Donan face parte din Zona Națională Kintail, din Scoția.  
În 2001, insula avea o populație înregistrată de doar o singură persoană,  dar în momentul recensământului din 2011 nu mai existau locuitori. 

Eilean Donan, care înseamnă pur și simplu ”insula Donnán”, este numită așa după Donnán de Eigg , un sfânt celtic martirizat în 617. Se spune că Donnán a înființat o biserică pe insulă, deși nu mai există nici o urmă a acestui fapt.
Castelul a fost fondat în secolul al treisprezecelea și a devenit o fortăreață a Clanului Mackenzie și a aliaților acestora Clan Macrae. 

La începutul secolului al XVIII-lea, implicarea lui Mackenzies în rebeliunile Jacobite a dus în 1719 la distrugerea castelului. 

Reluarea reconstrucției de către locotenent-colonelul John Macrae-Gilstrap, în secolul al XX-lea, a generat clădirile actuale. 

În secolul al XIII-lea, în timpul domniei lui Alexandru al II-lea (în perioada 1214 -1249), a fost construit - Eilean Donan - un castel mare care ocupa o mare parte a insulei.  

Eilean Donan a oferit o poziție puternică defensivă împotriva expedițiilor norvegiene. 

O legendă vorbește despre faptul că fiul unui șef al lui Mathesons a dobândit puterea de a comunica cu păsările. Ca rezultat, și după multe aventuri în străinătate, el a câștigat bogăția, puterea și respectul lui Alexandru al II-lea, care l-a rugat să construiască castelul pentru a-și apăra tărâmul.

La o dată ulterioară, insula a devenit o fortăreață a clanului Mackenzies din Kintail. 

De-a lungul anilor, castelul a fost deținut de mai multe familii. 

Insula mică din Loch Duich, pe care se află Castelul ”Eilean Donan”, este legată de continent printr-un pod de piatră cu trei arcuri și este amplasat într-un peisaj pitoresc ca în basmele cele mai frumoase. 

Când razele slabe ale luminii solare creează o oglindă de argint pe apă, iar briza ușoară se plimbă prin păr, cu adevărat te gândești dacă este ficțiune sau este realitate. 

Sala de încartiruiri are un tavan boltit, iar mirosul acru de șemineu arzând pătrunde în încăpere. 

Cea mai mare cameră, Sala Mare, este scufundată în istorie. Steaguri, relicve, portrete și arme scoțiene sunt peste tot.

O bucătărie frumoasă cu tot personalul de lucru a fost reconstruită. 

Coridoare foarte înguste și locuri ascunse întâlnești la tot pasul.

 
”Eilean Donan” este cel mai romantic castel din Scoția !

”Eilean Donan” - Scotia, este un loc care merită să-l vizitați !

În continuare aveți un videoclip cu ”Eilean Donan”

 surse: https://www.travellector.com; https://en.wikipedia.org

VARĂ CU PARFUM DE TOAMNĂ

„E încă verde iarba pe coline

Și zilele nu s-au scurtat de tot

Și cineva cu-n sac în spate vine

De sus din munți ca de la un complot.

Porumbul are încă dinți de lapte

Albinele se-ngreunează-n zbor

Văratec plouă în fiecare noapte

Și greierii mai cântă până mor.

Cojoacele n-au coborât din poduri

Iubirile n-au coborât din vis

Se coc gutui în foarte multe moduri

A le mușca e încă interzis.

În clai de fân miroase a foc de floare

Cerboaicele nu caută mascul

În aburii de vifor cerul moare

Mai este până la nuntă timp destul.

Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna

Și tu o știi și o îngâni

Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna

Și vai: suntem bătrâni.”

versuri, ADRIAN PĂUNESCU


sursa: https://www.ganduriledintrepagini.com

Ansamblul folcloric "Cununa de pe Somes" Bistrita - Romania

Ansamblul folcloric "Cununa de pe Somes" din Bistrita a aniversat 45 de ani de activitate.

Sute de bistriteni s-au reunit la Teatrul de Vara de pe pietonalul bistritean pentru a sarbatorii impreuna 45 de ani de la infiintarea celui mai prestigios ansamblu folcloric din judet. 

Evenimentul a fost deschis de catre directorul Centrului Cultural Municipal - Dorel Cosma si de catre instructorul coregraf Ioan Simionca. 

Dupa cuvantul de salut a urmat o binecuvantare pentru toti cei prezenti rostita de catre preotul si protopopul ortodox de Bistrita - Alexandru Vid.

Manifestarea a continuat cu salutul adresat invitatilor de catre profesorul si membrul fondator al ansamblului - Ioan Lazar si vicepresedintele Consiliului Judetean BN - Alexandru Pugna care a si activat aproape 20 de ani ca si solist in acest ansamblu. 

De asemenea, a rostit un cuvant de salut si primarul Bistritei care a fost dansator cu ani in urma la "Cununa de pe Somes". Manifestarile au continuat cu prezentarea unui film cu momentele cele mai importante din viata ansambului, film presărat cu declaratii ale directorului Dorel Cosma si momente din turneele ansamblului in țară si peste hotare.

Cei prezenti i-au adus un omagiu maestrului coregraf Corneliu Botos, fondatorul trupei de dansuri de la "Cununa de pe Somes" si au aplaudat-o la scena deschisa pe doamna Elvira Botos cea care a format zeci de interpreti de muzica populara dar si instrumentisti in Bistrita.
Au fost primiti cu entuziasm dansatorii din prima generatie de acum 45 de ani.

Au fost remarcati cu drag de catre cei prezenti toti dansatorii mai maturi sau mai tineri ce au trecut prin ansamblu, instrumentistii dar mai ales solistii vocali care intre timp au ajuns vedete de necontestat in Romania cum sunt Cornelia Ardelean Archiudean, Petre Petruse si Alexandru Pugna. 

Seara s-a incheiat cu un bufet suedez in onoarea invitatilor si recitaluri de muzica populara si usoara sustinute de tineri interpreti la care evident au dansat aproape toti cei prezenti indiferent de generatie deoarece la un moment dat majoritatea au fost si dansatori profesionisti la "Cununa de pe Somes".

Frumoasă povestea lui Marius Chiuzan, la care eu mai adaug :

TRĂIASCĂ ”CUNUNA DE PE SOMEȘ” !

TRĂIASCĂ ROMÂNIA ȘI TOȚI CEI CU INIMĂ ROMÂNĂ  !

sursa: http://bistritanews.ro

Povestea mărului fără gard ...

Sunt măr de lângă drum şi fără gard.
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.

E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne pe tine şi pe mine.
Când se-ncălzeşte-n primăveri sub soare,

În mine sunt puzderie de floare,
Iar vara, adăpat din sucu-i sfânt,
Cu crengile mă-ndoi până-n pământ,
În semn de prea adâncă plecăciune,
De tot ce-aş vrea să spun şi nu ştiu spune.
În toamnă, când pe creangă măr de măru-i,
La pământeni cu dragoste mă dărui.
Când au pornit podoabele-mi să cadă
Şi vine blana groasă de zăpadă,
Eu strâng vârtos în rădăcini pamântul
Să nu mă smulgă din temeiuri vântul.
Şi an de an mi-i rodul mai bogat
Şi an de an mai gata sunt de dat.
Mi-s dragi copiii legănaţi în ramuri,
La gât cu mici bucăţi din sfinte flamuri.
Şi dragi îmi sunt şi fetele fecioare
Umblând prin crengi cu dalbele picioare,
Cu poala şi cu sânul plin de mere,
Râzând îmbujorate de plăcere.
Atunci mai uit pe-aceia care-au dat
Cu pietre-n rămurişul meu rotat,
Şi-mi amintesc cum astă-primăvară
Lângă tulpină-mi doi se sărutară,
Iar la plecare, el cu bucurie
Şi-a pus cântând o floare-n pălărie.
Sunt măr de lângă drum si fără gard,
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne, pe tine şi pe mine.

Versuri,  Mihai Beniuc

sursa: http://www.poezie.ro

Căldura verii numai pădurea și pâraiele o țin în frâu ...

Bijuterii istorice - Biserica fortificată ”Sfânta Precista”, din Galați

Biserica fortificată ”Sfânta Precista” este un edificiu religios, din Galați, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”. 

Biserica este o ctitorie negustorească, construită între 1643 și 1647, în timpul lui Vasile Lupu, Domnitorul Moldovei.

VASILE LUPU, Domn al Moldovei

(n. 1595 – d. 1661) 

”Sf.Precista” este construită din piatră și cărămidă. 

Are turnul-clopotniță inclus în corpul bisericii, și podul fortificat.

Este cel mai vechi edificiu istoric din Galați și un simbol sfânt pentru gălățeni.

Biserica ”Sf.Precista” a fost sfințită în septembrie 1647 și a fost închinată Mănăstirii Vatopedu, de la Muntele Athos.

Mănăstirea Vatopedu, de la Muntele Athos

Desele atacuri ale prădătorilor tătari, turci și polonezi, dar și instabilitatea domniilor moldovenești din primele decenii ale sec. XVII au făcut ca în timpul domniei lui Vasile Lupu să apară mai multe biserici fortificate. 
Amplasate pe locuri mai înalte, acestea ofereau posibilitatea observării zonei la mare depărtare, fiind în același timp un obstacol prin care invadatorii erau ținuți la distanță. 
Incintele cu ziduri întărite, cu turnuri și amenajări defensive, ofereau apărătorilor o bună protecție. 
Una dintre aceste fortificații moldovenești este Biserica fortificată "Precista" - Galați.

Pe locul unei mai vechi biserici de lemn ridicată, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, apoi închinată Mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos înainte de 1641 de negustorul gălățean Teodor, 

Constantin - fiul lui Teodor, împreună cu frații Dia și Șerbu - fiii lui Coman, negustori din Brăila stabiliți ulterior în Galați, au înălțat o biserică de piatră. 

Nu se știe cu exactitate când au început lucrările, dar documentele vremii consemnează faptul că finalizarea și sfințirea noului lăcaș au avut loc în septembrie 1647 și că a fost închinată tot Mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos. 

Desigur, biserica fortificată pe care o vedem astăzi a suferit mai multe transformări, refaceri și restaurări prilejuite de trecerea vremii, dar mai ales de năvălirile dușmane. 

”Sf.Precista” - interior

În jurnalul său de călătorie, Paul de Alep - cleric (arhidiacon), călător și cronicar ortodox sirian, scria la 17 ianuarie 1653: 

”În acest oraș, Galați, sunt opt biserici, cele mai multe de piatră. Cea mai mare dintre ele este închinată Maicii Domnului. Este toată din piatră fățăluită, cu trei turle înalte în vârful cărora se află cruci mari aurite. Înăuntrul curții este o clopotniță foarte mare și toate sunt cu metereze de luptă.”

În zilele noastre, Biserica fortificată din Galați are doar o singură turlă, pe naos, iar deasupra intrării un turn de apărare de formă dreptunghiulară. Pe colțul de sud-vest a fost refăcut un foișor din lemn sprijinit pe console tot din lemn, element arhitectural care dă o notă cu totul originală construcției.

Incendiată de turci în 1711, distrusă în timpul războaielor ruso-turce din 1735-1739 și 1769-1774, apoi din nou prădată de turci în 1821, biserica a fost refăcută și restaurată în 1829 și în 1859. 

O amplă restaurare s-a făcut și în perioada 1953-1957 după care, la 1 august 1970, sfântul lăcaș a fost amenajat ca Expoziție de artă bisericească și istorie feudală românească, apoi ca Muzeu de artă religioasă medievală, tinda bisericii prezentând începuturile orașului Galați, iar pronaosul și naosul mănăstiri, biserici și zugravi de icoane și lăcașuri sfinte. În fosta bucătărie a fost amenajată o sală de arme datând din sec. XVII-XIX. 

Abia în 1990 Biserica fortificată ”Precista” - Galați a fost redată cultului ortodox, prima slujbă după o întrerupere de 40 de ani fiind cea din noaptea de Înviere.

Mai trebuie menționat că săpăturile arheologice efectuate în perioada 1980-1989 în perimetrul Bisericii fortificate din Galați au adus la lumină fragmente de ceramică, obiecte de podoabă din aur, argint și bronz, monede, precum și urme ale unei necropole și ale unei locuințe cu beci ce servea și drept ascunzătoare în vreme de pericol.

Ceea ce nu poate vedea un simplu vizitator al Bisericii fortificate din Galați (dar poate afla din scrierile specialiștilor - așa cum am aflat și eu) este latura de nord a pronaosului și a pridvorului îngroșată cu aproape un metru pentru a se crea spațiul necesar unei scări care să permită accesul în zona mediană fortificată a bisericii. La mijlocul traseului spre zona mediană, sub treptele scării, a fost realizată o capcană. 

În cazul în care năvălitorii ar fi pătruns până acolo, trapele de deasupra capcanei puteau fi trase cu ajutorul unui sistem de scripeți, intrușii nemaiavând scăpare. 

La nivelul median al absidei altarului a fost amenajată o tainiță pentru ascunderea obiectelor de preț în caz de primejdie. 

Tot din sistemul de apărare al fortificației fac parte și drumurile de strajă. Între baza turlei Pantocrator și peretele exterior al bisericii, în spațiul dintre cele două ziduri, s-au creat două culoare pentru pază - unul pe latura sudică, celălalt pe latura nordică.

O legendă locală spune că oraşul Galaţi ar fi fost legat de celălalt mal al Dunării printr-un tunel săpat acum mai bine de 300 de ani pe sub albia fluviului, intrarea în acest tunel făcându-se prin altarul Bisericii Precista. 

La cum a fost răscolită Faleza Dunării, în acea zonă, este greu de crezut că se va mai găsi vreodată vreun tunel.

Tristețea dar mai ales revolta mă cuprinde când observ că strămoșii noștrii negustori și domnitori,  în anii l641, din averea agonisită construiau biserici fortificate pentru apărarea românilor și a țării, iar astăzi, în 2018, negustorii și politicienii adună averi vânzând românilor alimente îndopate cu otrăvuri, iar țara o secătuiește de bogății, o trădează și o vinde la javrele străine gen Soros ...

DEȘTEPTAREA ROMÂNI ! 

Sau vă place să stați cu nasul în kurul spurcăciunii de Soros și în al altora ca el ?

Biserica fortificată ”Sf.Precista” - Galați, o oază de liniște, pace și siguranță

surse: https://ro.wikipedia.org: http://amfostacolo.ro

Dă fiecărei zile șansa să fie cea mai frumoasă din viața ta !

Toamnă răsfățată, ne-ai pârjolit gutuile și-acum ne-ai adus ploile ...

Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet...

Atenție la ”dezmăţul corporaţiilor farmaceutice”

De zeci de ani românii sunt tratați, de unii medici, cu ”ciurucuri scumpe”. Bolile tratate necorespunzător nu se ameliorează iar în unele cazuri devin chiar mai grave.

Începând din noiembrie 2017, în aproape toate orașele din România au fost efectuate percheziţii şi reţineri în rândul farmaciștilor și a reumatologilor.

Până în acest moment (august, 2018) au fost reţinute 367 de persoane, printre acestea numărându-se atât medici obișnuiți, cât și șefi de secţii reumatologice și neurologice, ba chiar și foşti miniştri.

Motivul acestor ample acţiuni ale oamenilor legii este de-a dreptul șocant. Timp de 12 ani, reumatologii din România au prejudiciat sănătatea şi buzunarele pacienţilor, prescriindu-le acestora medicamente aproape inutile, dar foarte costisitoare.

Din păcate, această practică abuzivă s-a extins acum în întreaga țară.

Potrivit organelor de anchetă, medicii au prejudiciat sănătatea a peste 1 milion de pacienți, suma prejudiciului material depășind 280 de milioane de lei.

Dar cel mai groaznic este faptul că mulți dintre pacienții trataţi cu ciurucuri scumpe au ajuns, în cele din urmă, invalizi.

Am cerut părerea avizată a directorului adjunct al Secţiei de Reumatologie şi Recuperare din cadrul Centrului Clinic de Boli Reumatismale, profesor doctor Ştefan Bărbulescu, rugându-l să comenteze această situaţie strigătoare la cer.

Trebuie să precizăm din start că reputatul doctor Ştefan Bărbulescu a fost acela care a sesizat, în mod repetat, organele de anchetă cu privire la toate aceste abuzuri în serviciu contra sănătăţii și a intereselor pacienţilor, cerând efectuarea unor controale de proporţii în rândul colegilor săi de breaslă.


- Domnule profesor universitar, ce se întâmplă, de fapt, în branşa Dvs. ?


”- Se întâmplă ceea ce trebuia să se întâmple demult - justiţia a început, în sfârşit, să-şi facă datoria şi împotriva mafiei în halate albe din branşa mea. Situaţia este, într-adevăr, de-a dreptul strigătoare la cer, dacă stăm să ne gândim la proporţiile dezastrului ! Peste un milion de abuzuri de acest gen, în ultimii 12 ani ! O adevărată tragedie la scară naţională, dacă ne gândim la consecinţele acestui flagel !

Suferinzii, în cea mai mare parte pensionari, aveau nevoie de ajutor medical, iar aceşti gheşeftari în halate albe au profitat cu neobrăzare de situaţia lor dramatică, ştiind foarte bine că medicamentele prescrise de ei nu sunt eficiente ! Şi ceea ce e mai grav, aceste practici fac ravagii atât la clinicile private, cât şi la cele de stat.


- La ce mărci de medicamente vă referiţi, de fapt ?


- La mărci, în cea mai mare parte, străine, corporaţiile farmaceutice care le produc fiind, de fapt, generatoare de comisioane fabuloase la nivelul cel mai înalt al ierarhiei ministeriale şi nu numai. Aşa se face că înalţii funcţionari din minister, şefii din spitale şi clinici, dar şi somităţile din domeniul medical devin promotori activi ai acestor mărci, obişnuind să dea "indicaţii preţioase" medicilor de rând.

Pentru a-şi putea primi şi ei partea lor de tain "gras", sub formă de premii şi promovări pe linie de serviciu, medicii de rând recomandă şi prescriu pacienţilor numai ceea ce li se dictează de sus.

Mai exact, este vorba de preparate cu o eficienţă ce lasă foarte mult de dorit, precum:

Diprospan

Diclofenac

Dexametazonă

Alflutop

Movalis

Mydocalm

Meloxicalm

Prednisolon

Teraflex

Mucosat

Aertal

Hondrogard

Artra

Artrozan

Fermatron

Celebrex

Diafleks

Hondrolon

Sirdalud

Ketoralac

Hondroksid

Flamax

Allopurinol

Alflutop

Flexen

Fermatron plus

Artrozilen



- Dar, de fapt, toate preparatele enumerate de Dvs. se comercializeazâ cu succes în farmaciile din România, nu-i aşa ?


- Da, așa este. Cu toate acestea, prezenţa lor masivă pe piaţa românească nu înseamnă că aceste preparate sunt şi cele mai eficiente în tratamentul articulaţiilor bolnave. Vedeţi Dvs., farmaciile din zilele noastre sunt, înainte de toate, nişte unităţi strict comerciale. De fapt, nişte magazine în plin sensul cuvântului . Ele vând ceea ce se vinde bine, pentru a realiza un profit cât mai mare posibil. Iar preparatele enumerate de mine se vând bine, cel puțin din două motive mari şi late, ambele fără nicio legătură cu eficiența lor.

În primul rând, aceste preparate sunt prescrise de toţi medicii care sunt pe felie cu şefii lor corupţi, dar şi de cei obedienţi şi supuşi "indicaţiilor preţioase" venite de sus.

Mai mult, aceleaşi preparate sunt recomandate cu căldură şi de somităţile medicale aflate în solda corporaţiilor farmaceutice, pe la tot soiul de conferințe şi simpozioane sponsorizate chiar de producătorii acestor medicamente. Că doar acum totul este de vânzare, astfel încât se face o publicitate deşănţată şi deosebit de agresivă acestor medicamente promovate de puterea banului. Şi nu în ultimul rând, aceste preparate sunt promovate până şi de categoria doctorilor comozi şi conformişti de felul lor, în sensul că aceştea prescriu doar ceea ce prescriu ceilalți colegi de breaslă și ceea ce se promovează în mod activ.

În al doilea rând, aceste medicamente nu au practic nicio concurență pe piaţa românească.

Mai exact, bolnavii nu au acces la preparate cu adevărat eficiente. Și nu pentru că nu ar exista medicamente mult mai bune. Ele există, bineînţeles, numai că nu se găsesc deloc în farmaciile din România, acestea din urmă având cu totul alte interese decât vindecarea bolnavilor.

Din păcate, farmaciile din România sunt literalmente tixite cu o groază de medicamente scumpe şi aproape inutile, iar preparatele cu adevărat eficiente în tratamentul articulațiilor bolnave sunt pur și simplu de negăsit.

Întrebaţi-vă singuri dacă știţi cumva pe cineva, care să fi reuşit să-şi vindece articulațiile bolnave cu medicamente cumpărate de la vreo farmacie ? Poate se găseşte vreunul printre prietenii sau cunoştinţele Dvs. Nu există astfel de oameni.

Și aș mai vrea să vă explic de ce toate aceste medicamente enumerate mai sus nu vindecă afecţiunile articulaţiilor, pentru a vă face să înțelegeți cât de cât complexitatea situației.

Vedeți Dvs., producătorilor acestor medicamente pur și simplu nu le convine ca oamenii să-şi vindece complet articulațiile bolnave. Pentru ei este mult mai profitabil să vândă medicamente care doar atenuează durerile pentru perioade scurte de timp, astfel încât oamenii să cumpere aceste preparate iar şi iar, fără să se mai vindece.


- Şi atunci, de ce nu face nimeni nimic pentru a pune capăt acestui veritabil dezmăţ al corporaţiilor farmaceutice împotriva sănătăţii şi a intereselor suferinzilor de diferite boli ? Că doar ceea ce fac ele este un adevărat dezmăţ nimic altceva !


- Da, acest dezmăţ corporatist nu se va încheia prea curând, din păcate.

Noi i-am avertizat, în repetate rânduri, pe colegii noştri reumatologi cu privire la încălcarea legii şi a deontologiei profesionale, dar ei nu ne-au luat niciodată în serios. Că, deh, nu e deloc uşor să renunțe la nivelul de viaţă şi la banii oferiţi de producători pentru promovarea ciurucurilor lor, în detrimentul intereselor pacienţilor.

În prezent, se mai fac încă percheziţii şi reţineri, inclusiv la cabinetele unor medici cunoscuți în domeniu.

Cu toate acestea, noi nu avem vreo pârghie şi în cazul farmaciilor, chiar dacă această problemă spinoasă se discută deja la nivelul legislativului.

În timpul cel mai apropiat, parlamentul urmează să voteze o lege care să oblige farmaciile să comercialzeze toate preparatele medicale omologate, indiferent de preţul lor de vânzare. Până atunci, nu putem decât să aşteptăm.


- Domnule profesor universitar, Dvs. aţi spus câ, pe lângă toate acele preparate ineficiente comercializate în farmaciile din România, mai există şi medicamente cu adevărat eficiente, care chiar ajută la vindecarea deplină a articulațiilor. Aţi putea numi cel puțin un medicament cu adevărat eficient ?


- Da, desigur. De exemplu, un medicament foarte bun, care poate restabili chiar şi articulațiile grav afectate de boală, eliminând totodată şi durerile, este crema Hondrocream, compoziţia ei fiind elaborată încă în anul 2014, de către specialiştii Centrului Clinic de Boli Reumatismale. Este deci un medicament românesc, la un preţ cât se poate de accesibil, în comparație cu cele care sunt comercializate în farmacii, fiind, bineînţeles, și de câteva ori mai eficient !

Vreau să Vă arăt rezultatele studiilor şi testărilor clinice ale acestei creme Hondrocream. Acestea ne-au surprins placut chiar şi pe noi, cei care am elaborat compoziţia ei. Pentru pacienții care suferă de boli ale articulațiilor, această cremă va fi o adevărată binecuvântare.

Iar acestea sunt imagini ale articulațiilor "înainte" și "după" utilizarea cremei Hondrocream.

Femeie. 54 de ani. Articulaţia s-a restabilit complet. Durata tratamentului - 1,5 luni

Tratamentul articulației șoldului la bărbat. 44 de ani. Durerile intense care l-au chinuit pe pacient timp de 2 ani au dispărut definitiv.

Restabilirea articulației cotului. Femeie, 31 de ani. Durata tratamentului cu Hondrocream - 2 luni. Articulaţuia s-a restabilit complet.


Fotografiile demonstrează într-un mod cât se poate de clar că acţiunea cremei Hondrocream nu se reduce doar la calmarea durerilor articulare. Această cremă activeazâ procesul de regenerare a lichidului sinovial, depăşind categoric la acest capitol orice preparat hondroprotector existent pe piaţa românească. Prin urmare, stratul cartilaginos devine mai lat si mai elastic, articulatia se reface, se însănătoşeşte, iar durerea si rigiditatea dispar definitiv.

După coroborarea rezultatelor studiilor clinice și a rezultatelor utilizării practice, crema Hondrocream a fost omologată de Ministerul Sănătăţii ca fiind un medicament de bază în tratamentul afecţiunilor articulaţiilor şi ale coloanei vertebrale. Şi ceea ce este cu adevărat remarcabil, tratamentul cu această cremă Hondrocream nu necesită spitalizarea bolnavilor, acesta putând fi urmat şi la domiciliu.

La ora actuală, spitalizarea şi mai toate serviciile medicale au devenit un lux rezervat celor cu mai mulţi bani, astfel încât această cremă benefică vă permite să vă trataţi şi singuri, acasă, fără a mai apela la serviciile medicilor.


- Domnule profesor universitar, dar de unde poate fi procurată această cremă Hondrocream, din moment ce, aşa cu aţi spus, nu se găseşte în farmacii ?


- Centrul Clinic de Boli Reumatismale a creat, încă de anul trecut, un site web propriu, crema Hondrocream putând fi procurată aici la preţul de cost, ca cel mai accesibil medicament cu destinaţie socială. 

http://hondrocream-romania.review/?gclid=CjwKCAjw_IPcBRAjEiwAl44QkeykBgT3FOWO13lNioJ6kCRLE5H00fOCRys1iQQ6c84JGaj2cKjq-hoCaeYQAvD_BwE

SAU 

http://citybreakguide.ro/hondrocream-pret-pareri-forum/

SAU

http://m.ro.thehondrocream.com/?utm_source=leadbit&utm_medium=cpa&utm_campaign=21165&TID=5B890D4D7EED7B242A0AB907&host=topleadbit.com&c=ro


În plus, acest medicament este vândut acum în cadrul unui program social preferențial, intitulat "Articulații Sănătoase", astfel încât preţul de vânzare este REDUS SEMNIFICATIV. Dacă le veţi compara cu prețurile medicamentelor comercializate în farmacii veţi fi de-a dreptul încântaţi.

Hondrocream restabilește articulațiile chiar și la o vârstă foarte înaintată, motiv pentru care este recomandată pensionarilor.

Poate fi folosită, de asemenea, și pentru prevenirea apariţiei problemelor legate de articulații, dar și în cazul unor leziuni traumatice.”


MULTĂ SĂNĂTATE CELOR CARE AU NEVOIE DE TRATAMENT  !

sursa: https://med-support365.club-Alexandru Mareş

În tihna serii, cărțile încep să depene povești ...

ZÂNA NATURĂ și FRATELE ei OMUL - poveste pentru minte și suflet

Această poveste am gasit-o pe când eram copil, scrisă cu ramuri verzi si flori de primăvară in poienile munților si in luncile râurilor.

Zâna Natură povestește că de mult de tot, ea si cu fratele ei mai mic, Omul, au trăit vreme indelungată in cea mai bună intelegere, iubindu-se si respectându-se asa cum ar fi trebuit să se intâmple peste tot in lume.
Se ajutau la nevoie si ea, ca zână si soră mai mare, de câte ori fratele cel tânăr si necopt la minte fusese la grea cumpănă, il povățuise sau îi intinsese o mână, scoțându-l din nevoi.

Veacuri de-a rândul au viețuit impreună, impărțindu-si atât bucuriile cât si necazurile, ba chiar trecând cu bine peste grele incercări.
Cu timpul, insă, fratele cel mic, Omul, a crescut si a ajuns un flăcău zdravăn si curajos care a plecat să iși caute norocul.

A incercat zâna să il oprească, spunându-i că îl pasc primejdii nenumărate si că necunoscutul e o sabie cu două tăișuri, a si plâns, dar nu a fost chip să se facă înțeleasă.

Și timpul a trecut, dar fratele ei, Omul, nu s-a mai întors, ba mai mult, acesta uneori, când se află în preajma surorii sale mai mari, îi face acesteia numai necazuri.

Când am dat să plec din poienile primăverii, crezând că visez, am mai întrezărit ca o scânteiere scrisă cu flori albe si rosii chemarea si ruga zânei.
Il aștepta si încă îl mai așteaptă pe fratele ei, Omul...

HEI, OMULE TREZEȘTE-TE, DEȘTEAPTĂ-TE !

ÎNTOARCE-TE LA SORA TA MAI MARE CARE ȚI-A OCROTIT COPILĂRIA  !

sursa: http://www.universdecopil.ro

Specia umană între nemurire sau îmbătrânire și moarte pentru a supraviețui ...

O singură genă le împiedică pe mamifere să-şi regenereze organele. 
Această descoperire extraordinară ar putea fi primul pas pe calea unui nou tip de vindecare. 
Dacă această genă ar fi extrasă de la om, atunci nicio boala nu “s-ar mai lega” de el. 

Pe lângă faptul stiintific, intervine si partea religioasa.

Conform Bibliei, când erau in Rai, Adam si Eva erau perfecti si nemuritori. După păcatul originar, ei au fost transformati in muritori, ca pedeapsă dată de Dumnezeu. 

Acum, stiinta constată că nemurirea fizică ar fi doar la o genă distanță, iar laboratoarele de cercetare apreciaza că se va incepe un nou soi de “alchimie”, cea genetică, prin care se va încerca scoaterea acestei gene a tineretii vesnice si a vietii fara de moarte la om.

“Scoaterea unei gene ar fi un procedeu mult mai dificil decât introducerea ei”, apreciază cercetatorii. 

Savanţii de la Wistar Institute, o organizaţie independentă de investigaţie biomedicală cu sediul în Philadelphia (SUA), au descoperit o genă a cărei absenţă poate regla regenerarea ţesuturilor la mamifere, într-o manieră foarte asemănătoare celei prin care îşi regenerează salamandrele coada, atunci când rămân fără ea.

  

ADN uman

Este pentru prima dată când se observă ceva de acest gen. 

Cercetătorii au făcut această descoperire incredibilă pe când observau cobaii din laborator cărora li se amputaseră urechile. Acestea au crescut la loc în doar câteva zile. Ţesuturile s-au regenerat complet, nu au rămas cicatrici, nici urme.

Aceste animale au ceva în comun, lipsa genei p21 (proteina p21), care obligă celulele lor să se comporte ca şi cum ar fi celule-mamă embrionare în loc de celule adulte. 

Descoperirea, publicată în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), oferă noi perspective pentru o nouă vindecare umană.

Multă vreme s-a crezut că animalele şi-au pierdut această minunată capacitate de vindecare de-a lungul timpului, excepţie fâcând doar guşterii şi unele specii de salamandră. 

Spre deosebire de mamiferele tipice care îşi vindecă rănile în urma cărora rămân cicatrici, şoarecii, care nu au gena p21, creează o structură asociată cu o creştere rapidă şi o diferenţiere de celule cum era cea din cazul amfibiilor.

Pierderea acestei gene face ca celulele şoarecilor să se comporte ca celulele-mamă embrionare, nu ca nişte celule adulte şi astfel are loc miracolul. 

Tocmai de aceea, cercetatorii consideră că extracția genei din structura umană ar crea specimene care isi vor regenera continuu organele. 

“Nu știm dacă si din punct de vedere moral va fi posibilă crearea unor astfel de oameni, probabil că va fi o lungă dezbatere, exact cum a fost si cu clonarea”, consideră cei de la Wistar Institute. (V.S.)

Nimeni nu îsi doreste să imbatranească si să moară. 

Insă, in mod paradoxal, noi studii arată că specia umană si-a „inventat” îmbătrânirea ca să supravietuiască.

Folosind simulări pe computer ale unor specii umane „concurente” - una imortală si una a cărei indivizi imbătrânesc si mor - profesorul Andre Martins de la Universitatea Brazilia din Sao Paolo a ajuns la concluzia că, in anumite conditii, este un avantaj al speciei umane să moară.

„O specie care imbatraneste poate duce la extincția unui competitor imortal. Unde există schimbare si mutații, fiecare generație este cu un pic mai bine adaptată noilor conditii de mediu”, a explicat profesorul Martins.

Așa că, dacă vom deveni nemuritori, așa cum sugerează unii futurologi (oameni de stiinta care se ocupă cu studiul viitorului), ca Ray Kurzweil, există mari șanse să fim exterminați de speciile rivale care au „avantajul” de a îmbătrâni si de a muri.

In simularea computerizată, specia imortală - a cărei indivizi mor numai in accidente sau dacă sunt uciși - a deținut inițial un avantaj. Insă, pe măsură ce speciile au evoluat, specia muritoare si-a dovedit supremația.

EU CRED CĂ DUMNEZEU A ȘTIUT CE FACE  !

NEMURIREA TREBUIE S-O MERITĂM  !

DEOCAMDATĂ, OAMENII FAC MAI MULT RELE DECÂT BUNE .... AȘA CĂ ...

Sursa:https://www.secretulcunoasterii.ro; https://stirileprotv.ro/stiri/international

Vara își face datoria și ne bucură cu frumusețea ei ...

Să fim sănătoși cu toții și să ne bucurăm de frumusețea verii !

”TĂCEREA LUI DUMNEZEU” - poveste pentru minte și suflet

Se întămplă uneori lucruri care ni se par absurde, nefiresti, evenimente care ne iau prin surprindere si ne fac să ne reașezam intentiile si dorintele. Este suficient să ne desprindem câteva momente de conexiunea deplină cu Dumnezeu si să nu mai putem intelege planul Lui.

Toate experientele ne aseaza in comuniune cu scopul nostru si cu cei ce au un rol important in viata noastra fie că ne sunt cei mai buni prieteni, fie ca nu. Schimbarea noastră continuă influențeaza negresit si pe cei ce ne sunt alaturi. Insa nimic, absolut nimic in acest univers nu este întâmplator.

Fiecare moment pe care noi îl parcurgem ajunge să fie sau nu in sincronicitate cu planul lui Dumnezeu, in functie de deschiderea noastră către Iubire deplină si neconditionată. Iar pâna nu vom invata răbdarea, calmul, smerenia nu vom atinge această stare de iubire.

Reusim cu adevarat să păstram netulburată starea de iubire ? 

Cum ar fi viata noastra dacă am privi-o prin ochii lui Dumnezeu ? Fiecare pas pe care îl facem are rolul de a ne învăta să tinem cârma dreaptă pe cărarile întortocheate ale vietii.

„O veche legendă norvegiană povesteşte despre un om pe nume Haakon care privea mereu imaginea lui Christos răstignit. Crucea era foarte veche şi acolo veneau mulţi oameni să se roage cu evlavie. Mulţi veneau aici pentru a cere câte o minune.

Într-o zi şi Haakon s-a gândit să ceară o favoare. Împins de un sentiment generos, a îngenuncheat în faţa crucii şi a spus:

– „Doamne, vreau să fiu în locul Tău. Lasă-mă să stau în locul Tău pe cruce”. Şi rămase cu privirea aţintită asupra crucii, parcă aşteptând un răspuns.

Domnul vorbi iar vorbele Lui căzură din înalt şoptitoare dar ferme.

– „Fiule, îţi voi îndeplini dorinţa, dar cu o condiţie”.

– „Care, Doamne ?” întrebă Haakon. „Este o condiţie greu de îndeplinit ? Sunt dispus să mi-o asum şi cu ajutorul Tău, Doamne, voi reuşi”.

– „Ascultă… Orice ar fi să se întâmple şi orice ar fi să vezi, trebuie să păstrezi tăcere pentru totdeauna”.

Haakon răspunse:
– „Îţi promit, Doamne !” Şi schimbul se făcu.

Nimeni nu observă schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon bătut în cuie pe cruce. Între timp Domnul ţinea locul lui Haakon. Şi pentru mult timp fu astfel şi nimeni nu observă nimic.

Dar într-o zi veni un om bogat şi după ce se rugă, plecă uitându-şi portofelul lângă cruce. Haakon văzu şi tăcu.

Nu spuse nimic nici când un sărac, care veni câteva ore mai târziu, fură portofelul uitat de bogătaş.

Şi nu spuse nimic nici când un băiat veni să se roage pentru binecuvântare înainte de a face o lungă călătorie.

Dar în acel moment se întoarse bogătaşul în căutarea portofelului. Fără să stea pe gânduri, spuse că băiatul furase portofelul.

Bogătaşul se apropie de băiat şi-i spuse furios:

– „Dă-mi înapoi portofelul pe care mi l-ai furat !”

Tânărul replică surprins:

– „Eu nu am furat niciun portofel !”

– „Nu minţi şi dă-mi-l înapoi imediat !”

– „Vă repet că nu am luat niciun portofel !” răspunse băiatul.

Bogătaşul furios începu să-l lovească pe tânăr. Atunci se auzi o voce puternică:

– „Opreşte-te !”

Bogătaşul privi în sus şi văzu că imaginea de pe cruce îi vorbise.

Haakon care nu mai putuse păstra tăcerea, strigă apărându-l pe tânăr şi acuzându-l pe bogătaş pentru falsele învinuiri pe care i le aducea. Acesta rămase uimit şi ieşi din locul de rugăciune. Tânărul plecă de asemenea fiindcă se grăbea să plece în călătorie.

Când cei doi plecară, Christos îi spuse credinciosului:

– „Coboară de pe cruce. Nu poţi să-mi ocupi locul. Nu ai fost în stare să păstrezi tăcere.”

– „Dar, Doamne… – spuse Haakon – cum puteam să permit o asemenea nedreptate ?”

Locurile se schimbară, Iisus se întoarse pe cruce şi credinciosul în faţa acesteia.

Dumnezeu continuă să vorbească:

– „Tu nu ştiai că a fost bine ca bogătaşul să piardă portofelul fiindcă avea în el banii pentru a cumpăra virginitatea unei tinere. În schimb săracul avea nevoie de banii aceia şi a fost foarte bine că i-a luat.

– Iar băiatului i-a prins bine bătaia primită fiindcă din cauza rănilor nu a mai putut pleca în acea călătorie. Pentru că doar acum câteva minute s-a scufundat vaporul cu care ar fi trebuit să plece.
Tu nu ştiai nimic. Eu, da. De aceea tac”.

Şi Domnul se afundă din nou în tăcere.


De multe ori ne întrebăm:

De ce Dumnezeu nu ne răspunde ? De ce Dumnezeu păstrează tăcerea ? 

Mulţi şi-ar dori ca Dumnezeu să ne răspundă ceea ce doresc ei să audă… Dar nu este aşa.

Dumnezeu ne răspunde chiar şi prin tăcere !

Trebuie să învăţăm să ascultăm. Tăcerea Lui divină este menită să ne spună, fără cuvinte, că El ştie ce face.

Şi în tăcerea Sa ne spune cu iubire: AI ÎNCREDERE ÎN MINE… ŞTIU BINE CE AM DE FĂCUT !”

Sursa: https://karyn.ro

FEODOR MIHAILOVIC DOSTOIEVSKI - ZICERI ALESE DESPRE VIAŢĂ

- Scopul existenţei noastre nu este acela de a rămâne vii, ci de a ne găsi o raţiune în a trăi.

- Viaţa e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu.

- Nu cuiele l-au răstignit pe Hristos, ci Iubirea !

- Fantasticul este tot una cu realul; fără real nu există fantastic.

- Acolo unde mintea vede numai ruşine, inima descoperă frumosul.

- Dacă vrei să vezi raiul pe pământ, priveşte în ochii unui copil.

- Viaţa e un rai, numai că noi nu vrem să ştim, căci dacă am vrea să ştim chiar mâine s-ar întinde raiul peste toţi.

- În fond, la noi, fiecare îl suspectează pe celălalt de prostie fără să stea deloc pe gânduri și fără să-și pună întrebarea respectivă și la adresa sa: “Oare nu cumva eu voi fi fiind în realitate cel prost ?”

- Iubeşte viaţa mai presus decât înţelesurile ei, şi abia atunci îi vei pricepe sensul.