La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, expoziția șocantă a oamenilor de diferite etnii a devenit la modă în Occident, în special în imperiile coloniale ale Marii Britanii, ale Franței și ale Germaniei, precum și în S.U.A.
Unul dintre factorii care au contribuit la popularitatea acestor grădini zoologice umane, a fost faptul că aceștia au prezentat popoare „exotice” din diferite părți ale lumii.
Deși grădina zoologică umană este un fenomen recent, rădăcinile sale pot fi urmărite mult mai departe în timp, începând cu expoziția ”artistică” a popoarelor exotice din alte regate.
Pe mormântul dinastiei XIX, faraonul Seti I din Egipt, există o reprezentare murală cu cele patru rase diferite ale lumii, adică egiptene, libiene, asiatice și nubiene. O astfel de reprezentare este văzută și în arta Imperiului Ahemenid.
Un nubian, un sirian și un egiptean, desenat de un artist necunoscut pe un mural din mormântul lui Seti I; Copie a lui Heinrich von Minutoli 1820. Rețineți că tonurile pielii se datorează ilustratorului secolului al XIX-lea, nu originalului din Egiptul Antic
Expozițiile de ”artă” au devenit ulterior expoziții regale la Roma. Acest lucru a fost menit să arate victoria Romei asupra dușmanilor ei și să atragă curiozitățile oamenilor dornici să vadă acești oameni ciudați din alte țări.
Unii dintre cei mai cunoscuți captivi, care au defilat în timpul unui triumf roman, au fost Cleopatra Selene a-II-a, Alexander Helios și Ptolemeu Philadelphus (fiii lui Mark Antony și Cleopatra), Caractacus (un șef britanic care a luptat împotriva Romei) și liderul lui Vercingetorix (galicul). care a fost învins de Iulius Cezar.
În timpul perioadei de explorare, exploratorii spanioli și portughezi adesea au adus plante, animale și chiar străini, pentru a demonstra că au avut succes în călătoriile lor.
Aceste exponate erau însă accesibile numai elitelor, întrucât erau afișate doar în curțile regale.
În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a avea slujitori de descendență non-europeană a fost un semn al bogăției, pentru un aristocrat european. Încă o dată, numai elitele au avut contact cu acești „exotici”.
Lucrurile s-au schimbat la începutul secolului al XIX-lea. Între 1810 și 1815, o femeie sud-africană cu numele de Saartjie Baartman (peiorativ cunoscută sub numele de Venus Hottentot), a fost expusă la Londra și Paris ca un „spectacol anormal”. Aceasta a fost prima oară în care o persoană străină, a fost expusă pentru divertismentul maselor europene și a servit ca un precursor al grădinilor zoologice umane, care au fost numite „expuneri etnologice”.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, străini ca Baartman s-au prezentat la târguri și carnavaluri unde au fost expuse alte „spectacole anormale”.
În această perioadă, a fost accentuată diferența dintre străini și publicul european.
Distincția dintre „normal” și „anormal” a fost înlocuită cu una „civilizată” și „sălbatică” în a doua jumătate a secolului, ca urmare a Noului Imperialism.
Un grup de aborigeni prinși în Australia, care fac turnee în Europa și America la spectacolele „curios uman” ale PT Barnum & Bailey la circ, unde au fost înfățișați ca sălbatici și canibali înverșunați
Pe măsură ce puterile europene au început să înființeze colonii în întreaga lume, în special în Africa, a existat un apetit din ce în ce mai mare în rândul publicului din țara lor pentru afișarea popoarelor cucerite, care erau percepute ca fiind mai puțin civilizate decât ei înșiși.
Guvernele europene erau mai mult decât gata să satisfacă această cerere, iar popoarele autohtone au apărut la majoritatea târgurilor și expozițiilor internaționale organizate în acea perioadă.
Cu toate acestea, afișarea de „sălbatici” în grădinile zoologice umane nu s-a limitat doar la Europa. În Statele Unite, de exemplu, târgul mondial din St. Louis din 1904 a prezentat o serie de „exponate vii”, incluzând peste 1.000 de filipinezi dintr-o duzină de triburi situate în sate recreate. În Japonia, a fost organizată o expoziție de coreeni, care erau reprezentați ca fiind canibali, în 1903, cu șapte ani înainte de colonizarea japoneză în Coreea.
Africani expuși la Expoziția Jubileului din 1914 în Christiania Oslo, Norvegia.
Grădinile zoologice umane au început să-și piardă popularitatea în secolul XX.
Unul dintre ultimele cazuri ale fenomenului s-a produs în 1958, la Târgul Mondial de la Bruxelles, unde a fost prezentat un sat congolez.
Grădinile zoologice umane au fost criticate, pentru că erau degradante, rasiste și lipsite de etică, dar aceste critici nu par să facă acest fenomen să-și piardă atracție.
Expoziția din 1958, la Bruxelles, Belgia,
sursa:https://www.ancient-origins.es/historia-tradiciones-antiguas/zoologicos-humanos-005147
