Presupun că un om cu minte și caracter a suflat celor de la site-ul ”Dela0.ro o situație neobișnuită.” Dreptate strâmbă: 3 din 4 cazuri de acte sexuale cu victime copii sunt judecate în instanțele românești ca fapte consimțite”.
Subiectul nu a făcut mare vîlvă în ultramoralizatoarea presă romană. Ea are ochi și voce numai pentru corupție, ea fiind, în egală măsură, expresia acestui fenomen. Dar acum scriem despre copii. Cum spuneam. Cineva, sătul peste măsură de dosarele de pedofilie îngropate pe rațiuni juridice închipuite, a dat o mînă de ajutor la punerea pe tapet a subiectului. Și a apărut materialul din Dela0.ro care a devenit subiect de inspecție pentru CSM. Nu știu dacă există o legătură între autosesizarea CSM și legea votată în parlament. Diferențele din calendar nu exclud categoric o asemenea posibilitate. Oricum, legea a fost votată de Parlament și era cît pe aci să devină un pericol uriaș pentru toți cei vinovați de pedofilie.
Pe neașteptate, guvernul Orban contesta legea la Curtea Constituțională. Nu președintele Klaus Iohannis, mare artist în contestări inutile, nu ONG-urile conectate la finanțele democraților americani și la lecțiile de democrație predate pe benii lui Georges Soros. Legea pedepselor nemiloase pentru pedofili a fost contestată de guvernul Orban. Crede cineva că guvernul Orban are vreo legătură cu pedofilia? Eu unul nu aș încerca o asemenea presupunere. Că este plin de miniștri care dau în gropi, asta da! Semnez imediat o asemenea afirmație. Că guvernul Orban nu face nimic fără aprobarea președintelui Klaus Iohannis iarăși sunt de acord. Semnez oriunde o asemenea acuzație. La nevoie, depun și mărturie. Ca atare, sunt gata să cred că guvernul Orban a contestat la CCR prevederea legală aprobată de parlament cu știința președintelui Klaus Iohannis.
Președintelui nu i-a convenit (nu știm de ce!), dar a ales să-l trimită la înaintare pe slugarnicul Ludovic Orban. Aș zice, chiar cu aprobarea acestuia, premierul a sărit la atac. Are președintele României simpatii pentru pedofili? Nu cred! În biografia sa apar doar secvențe dintr-un dosar neclarificat. Este vorba despre adopțiile din perioada imediată anilor 1990, adopții la care, după spusele sale, n-a fost decît traducător și șofer. Și, totuși, care să fie explicația acestei contestații la CCR? Iată ce susține PSD-ul, prin Alfred Simonis, una dintre vocile sale pe acest subiect:
În contestația sa, Guvernul a construit o argumentație vizibil trasă de păr. Cică reglementarea încalcă preverile Constituției deoarece „instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care au comis infracţiuni de o gravitate similară, în sensul în care nu pot fi identificate raţiuni obiective pentru alegerea acelor infracţiuni care urmează a fi imprescriptibile”.
Care să fie explicația acestei simpatii infracționale? Nici portdrapelul partenerului nostru strategic, adică președintele Donald Trump, nu se dă în petec după concesiile făcute pedofililor. Dimpotrivă, Donald Trump, după scandalul Epstein, încearcă să împingă lucrurile spre sancțiuni maximale. Dacă tot suntem un amplificator al gîndirii partenerului strategic, de ce guvernul și președintele României încearcă o atitudine mai blîndă, în vreme ce preșdintele SUA este partizanul stricteții maxime? Se dezice România de Donald Trump? Sau este de acord cu Donald Trump, cînd este vorba de achziții de tehnică militară, și schimbă macazul pe lina democraților și a lui George Soros, cînd este vorba de pedofili, de minorități, de alegeri?