Fostul premier australian Kevin Rudd (2007-2012), diplomat de profesie, a absolvit studii de istoria Chinei și vorbește fluent limba chineză. Rudd a lucrat pentru ambasada Australiei la Beijing în anii 1980. Acum, Rudd este președintele Asia Society Policy Institute din New York. La finalul lunii spetmebrie, într-un interviu via internet pentru publicația elvețiană The Market, Rudd a explicat de ce a început disputa dintre SUA și China. Rudd nu exclude scenariul unui război deschis între cele două mari puteri.
Conflictul dintre SUA și China s-a acutizat mult în ultimii trei ani. Cât se datorează asta prezenței la conducere a lui Donald Trump și a lui Xi Jinping?
Competiția strategică dintre cele două țări este cauzată de conducerea politică, dar și de factori structurali. Aceștia din urmă sunt limpezi: schimbarea echilibrului de putere în domeniul militar, economic și tehnologic. Asta a făcut ca China să fie mult mai activă în regiune și în lume împotriva Americii. Apoi intervine stilul de conducere al lui Xi Jinping, mai agresiv decât al oricărui alt lider post-Mao – Deng Xiaoping, Jiang Zemin și Hu Jintao. Al treilea factor este Donald Trump, care este obsedat de anumite zone ale economiei, adică de comerț și, într-o măsură mai mică, de tehnologioe.
America va avea o poziție diferită dacă alegerile sunt câștigate de Joe Biden?
Nu. Factorii structurali ai schimbării echilibrului puterii, la fel ca și stilul de conducere al lui Xi Jinping au făcut ca Beijingul să intre în conflict cu valorile și interesele americane într-un mod acut. China este în conflict cu interesele și valorile SUA, ale majorității statelor vestice și ale unor democrații din Asia. Dacă Hillary Clinton ar fi câștigat alegerile din 2016, răspunsul ei ar fi fost foarte ferm. Trump a fost ferm în mod superficial, în special în zona tehnologiei și a comerțului. El a acționat mai dur abia după izbucnirea epidemiei de covid-19, care i-a amenințat realegerea. Dacă următorul președinte va fi democrat, consider că noua administrație va fi la fel de dură cu China, într-un mod mai sistematic.
Dacă următorul președinte va fi democrat, consider că noua administrație va fi la fel de dură cu China, într-un mod mai sistematic.
A început un nou Război Rece?
Nu-mi place să vorbesc despre Războiul Rece 2.0, pentru că nu trebuie să uităm că Războiul Rece din secolul 20 a avut trei caracteristici principale. Unu, sovieticii și americanii s-au amenințat cu armele nucleare vreme de 40 de ani; doi, au purtat peste 20 de războaie prin interpuși în întreaga lume; trei, nu s-au înfruntat deloc în domeniul economic. Actualul conflict dintre SUA și China este caracterizat de alte două lucruri. Unu, o decuplare economică în domenii precum comerțul, lanțurile de aprovizionare, investițiile străine directe, pietele de capital, tehnologia și aptitudinile. Doi, un război ideologic. Modelul capitalismului autoritar chinezesc a trecut de granițele Chinei și a devenit o provocare pentru America.
Cum credeți că se va produce deculparea?
Cele trei instrumente formale ale puterii SUA pentru decuplarea de China sunt listele negre cu companii chinezești, controlul exporturilor și noile prerogative oferite Comisiei pentru Investiții Străine a SUA. Sunt intrumente puternice, care pot afecta și țări terțe prin sancțiuni impuse plecând de la listele negre. Avem deja exemple în industria semiconductorilor, unde sancțiunile interzic aproape total exporturile de semiconductori către companiile chineze în toată lumea, câtă vreme aceste produse se bazează pe proprietate intelectuală americană.
Aceste măsuri au împiedicat companii precum Huawei sau SMIC să mai cumpere semiconductori peste tot în lume. Reacția Beijingului nu a fost vocală până acum, fără vreo ripostă directă. De ce?
În China sunt mai multe viziuni. Aripa dură are o poziție ”ochi pentru ochi”. Pe de altă parte, aripa ”soft” de la Beijing, căci ea există, consideră că China nu este pregătită pentru o deculpare de SUA. Dacă se va întâmpla, decuplarea trebuie cel puțin întârziată. În plus, ei vor să aștepte rezultatul alegerilor din SUA și să vadă ce va face noua administrație. Acesta este motivul pentru care nu au recaționat până acum.
Ei vor să aștepte rezultatul alegerilor din SUA și să vadă ce va face noua administrație. Acesta este motivul pentru care nu au recaționat până acum.
Nu cumva vor pierde ambele țări în urma decuplării economice? Oare nu se poate renunța la ideea decuplării?
Am trecut de momentul în care se putea renunța la asta. Indiferent cine va câștiga alegerile din SUA, America va recurge la decuplarea de China în anumite domenii. În primul rând în domeniile care sunt cruciale pentru SUA – gândiți-vă la produsele farmaceutice. Apoi, în domeniul tehnologiilor critice. Apoi, se va întâmpla o decuplare parțială în domeniul industriei semiconductorilor, nu doar cei relevanți pentru tehnologia 5G și inteligența artificială, ci în general. Importanța microcipurilor în domeniul civil și militar este uriașă. Apoi, cred că investițiile reciproce vor ajunge la zero. Iar apoi cred că se va produce o decuplare pe piața muncii – ostilitatea din SUA față de studentii chinezi ajunge la niveluri ridicole.
Lumea se va împărți în două sfere tehnologie, una cu standarde americane și una chineză?
Este o consecința logică. Să presupunem că tehnologia 5G de la Huawei se va răspândi în cele 75 de țări care sunt partenere la proiectul Noului Drum al Mătăsii, iar de aici se vor dezvolta standarde industriale în aceste țări care să fie compatibile cu această tehnologie, care este diferită de sistemele americane.
Dar apare o întrebare. Să spunem că China nu va mai putea cumpăra semiconductori pe tehnologia americană și se va baza pe cei produși doar în China. Aceștia sunt mai puțin rapizi decât cei americani și se prea poate să rămână așa pentru următorii zece ani. Oare țările partenere la Noul Drum al Mătăsii vor accepta microprocesoare mai lente doar pentru că fac parte din ecosistemul tehnologic chinez? Nu știu să răspund la întrebarea asta, însă cred totuși că se va ajunge la două sfere tehnologice.
China investește enorm în capabilitățile pentru producerea microprocesoarelor. Sunt încă în urma Americii?
În ciuda faptului că împrumută, cumpără sau fură proprietatea intelectuală, China este cu trei până la șapte ani în urma SUA, a Taiwanului și Coreei de Sud, în urma Intel, TSMC și Samsung. Este evident că este greu să copiezi microprocesoare, mai greu decât să copiezi avioanele vestice, așa cum au făcut sovieticii cu Tupolevul în câteva zile.
China este cu trei până la șapte ani în urma SUA, a Taiwanului și Coreei de Sud, în urma Intel, TSMC și Samsung
Țările din Europa și Asia de Sud-Est vor ajunge să aleagă sfera tehnologică din care să facă parte?
Până la revoluția 5G, au reușit să rămână între două luntrii. Acum însă, China a profitat de faptul că a devenit lider în câteva tehnologii, si una este 5G. Dacă privim în viitor, la următorii 5 ani, și ținem cont de progresele pe care le-a făcut China în domeniile incluse în strategia Made in China 2025, atunci devine limpede că vom ajunge la o lume tehnologică binară. Politicienii din întreaga lume vor trebui să răspundă la o întrebare: care este expunerea noastră în fața SUA sau a Chinei? Ce vom pierde din tehnologia chineza dacă aderăm la sfera tehnologică americană și viceversa? Aceste variabile vor influența decizia politică de la Berna la Berlin și până la Bangkok.
Vom ajunge la o lume tehnologică binară. Politicienii din întreaga lume vor trebui să răspundă la o întrebare: În care sferă tehnologică intrăm, cea a SUA sau a Chinei?
Însă vor trebui să aleagă până la urmă?
Da. India, spre exemplu, a ales în domeniul 5G, a scos din cursă Huawei și alte companii chineze. A fost o decizie foarte importantă, având în vedere dimensiunea pieței indiene și dorința Chinei de a atrage India în sfera sa.
După comerț și tehnologie, al treilea teatru de confruntare sunt piețele financiare. Știm că Washingtonul poate transforma dolarul într-o armă, dacă vrea. Până cum, acest front a fost liniștit. La ce să ne așteptăm?
Administrația Trump a luat două măsuri. Prima, fondurile de pensii ale guvernului SUA nu vor investi în companiile chineze. A doua, bursa de pe Wall Street nu va lista companii chineze care nu respectă standardele financiare globale. Consider că aceste măsuri au fost doar niște avertismente.
Ce va mai urma?
Ca în multe alte domenii, inclusiv cel tehnologic, SUA au dileme legate de interesele americane aflate în joc. Silicon Valley și Wall Street-ul nu vor să existe restricții majore pe piețele financiare. Colaborarea financiară dintre sistemele financiare din China și SUA, în termeni de investiții, achiziții de obligațiuni și acțiuni, a ajuns la 5.000 de miliarde de dolari anual. E mult. Eu consider că SUA au preferat doar să avertizeze China, nu să o sancționeze în domeniul financiar, pentru a nu afecta interesele Wall Street-ului. Să fim atenți la un lucru: având în vedere sumele uriașe de dolari aflate la mijloc, o escaladare a războiului financiar ar face ca războiul comercial să pară un joc de copii.
SUA au preferat doar să avertizeze China, nu să o sancționeze în domeniul financiar, pentru a nu afecta interesele Wall Street-ului.
Cum se vor tranșa lucrurile?
Riscul pe care îl întrevad ține de Hong Kong. Dacă China va întări represiunea în Hong Kong, dacă vor erupe protestele și se va ajunge la violență, atunci nu aș fi surprins ca SUA să se rupă de sistemul financiar din Hong Kong și de piața financiară de aici. Acesta ar fi un pas uriaș.
Cât de mare este probabilitatea ca SUA să folosească dolarul ca armă?
Nu știu. În opinia mea, democrații nu au o politică în această direcție. Poate că cel mai bun mod de a răspunde la întrebare este acesta: sunt trei motive pentru care chinezii se tem de americani – armata SUA, industria americană a semiconductorilor și dolarul. Dacă sunteți atenți la ce se întâmplă acum în China, totul poate fi redus astfel «Să nu lăsăm să se întâmple pe piețele financiare ce ni se întâmplă pe piețele tehnologice».
Totuși, dacă SUA decid să lanseze un război financiar, singurul lucru care va tempera administrația de la Washington va ține de pierderile produse Wall Street-ului, dacă va fi nevoie să se decupleze de piețele financiare chineze. Dacă totuși se va ajunge aici, atunci bursele de la Frankfurt, Zurich, Paris și Londra vor fi într-o poziție interesantă.
Dacă totuși se va ajunge ala un război financiar, atunci bursele de la Frankfurt, Zurich, Paris și Londra vor fi într-o poziție interesantă
Putem spune că avem un fel de distrugere reciprocă asigurată pe piețele financiare, care ar putea împiedică SUA să intre într-un conflict total?
Dacă americanii vor să transmită un avertisment foarte puternic Chinei, cel mai probabil vor alege să facă asta prin măsuri sectoriale, precum decuplarea financiară de Hong Kong, nu prin măsuri generale. Însă nu trebuie să uităm un lucru: elitele politice americane, republicani și democrați deopotriva, au ajuns la concluzia că China nu este o putere statu-quo, ci una care dorește să detroneze SUA de la conducerea lumii. Vocile care se opun decuplării financiare de China sunt puternice astăzi in America, însă asta nu înseamnă că vor avea câștig de cauză.
Până acum, strategia Chinei a fost să primească cu brațele deschise băncile americane. Funcționează?
Strategia generală a Chinei este: cu cât se produc mai multe apropieri – nu numai cu SUA, ci și cu Europa, cu Japonia – cu atât va fi mai puțin probabil ca aceste țări să adopte o linie dură față de China. China este magistrală la folosirea pârghiilor economice pentru atingerea obiectivelor de politică externă și de securitate națională. Știu foarte bine să se folosească de instrumentul acesta. Cu cât ai mai mulți prieteni – fie JPMorgan, Morgan Stanley sau marile companii din Slicon Valley – cu atât poți complica mai mult procesul de decizie din Vest. China știe asta. Cred că ați auzit de o mie de ori asta și de la companiile europene: cum poți să ai afaceri globale dacă ignori piața chineză? Orice companie din lume își pune întrebarea sta.
China este magistrală la folosirea pârghiilor economice pentru atingerea obiectivelor de politică externă și de securitate națională. Cu cât ai mai mulți prieteni – fie JPMorgan, Morgan Stanley sau marile companii din Slicon Valley – cu atât poți complica mai mult procesul de decizie din Vest
În august, ați scris un articol pentru Foreign Affairs în care ați avertizat asupra unui conflict ce ar putea începe în Marea Chinei de Sud sau Taiwan. Credeți că există riscul unui război deschis?
Nu vreau să fiu alarmist, chiar nu vreau. Însă am vorbit cu prea mute persoane de la Beijing și Washington care erau implicate în planificarea acestor scenarii și cred că nu este vorba doar despre lucruri teoretice. Teza mea este următoarea: aceste lucruri se pot întâmpla odată ce ai întărit retorica naționalistă în amabele țări și apoi intervine un incident grav. Este greu să începi un conflict și apoi trebuie foarte mult sânge ca să-l oprești.
Principalul contraargument este că sunt prea multe mize în joc pentru ambele părți pentru a se ajunge la un război.
Vedeți, pe un asemenea argument se bazează triumful raționalității europene asupra realității din Asia de Est. Această raționalitate a funcționat și în 1914, când nimeni nu se gândea că războiul este inevitabil. Naționalismul este la fel de periculos astăzi cum a fost vreme de secole în Europa. Au trebuit să treacă două războaie în care v-ați măcelarit unii pe alții pentru a ajunge la concluzia că nu este o idee bună. Țineți cont că și în Asia de Est există o versiune a Alasciei și Lorenei: se numește Taiwan.
Țineți cont că și în Asia de Est există o versiune a Alasciei și Lorenei: se numește Taiwan
Voci influente de la Washington spun că vremea ambiguității a trecut. Că SUA ar trebui să sprijine Taiwanul pe față. Sunteți de acord?
Nu. Dacă SUA își schimbă politica oficială față de Taiwan, apare riscul ca, printr-un accident, să se treaca de linia roșie percepută de oficialii chinezi și astfel se ajunge la o criză pe care ambele părți vor să o evite. Este mai bine ca SUA să aibă o strategie operațională care să întărească capacitatea Taiwanului de a descuraja un atac al Chinei.
Cum vedeți dinamica din Partidul Comunist Chinez în următorii ani?
Xi Jinping este cel mai puternic lider chinez de după Mao. În timpul lui Deng Xiaoping existau voci împotriva sa, reprezentate la cele mai înalte niveluri, și exista o dezbatere privind politica economică. Atunci se aplica regula conducerii colective, care a fost aplicată și sub Jiang Zemin, și sub Hu Jintao. Acum nu se mai aplică.
Dacă ar fi să pariez pe cineva în acest moment, aș spune că Xi va câștiga
Ce înseamnă asta?
În cei șapte ani de când este la putere Xi Jinping, China a virat spre stânga în politica internă, iar Partidul are un rol și mai mare. În politica economică este mai puțin loc pentru sectorul privat. China a devenit mai naționalistă și mai vocală pe plan extern, tocmai ca o consecință a faptului că este mai naționalistă. Există însă voci la vârful conducerii care i se opun lui Xi, iar întrebarea este dacă aceste voci se vor punea uni înaintea Congresului din 2022, care va decide dacă mandatele lui Xi Jinping se vor extinde sau nu. Dacă va rămâne la putere, atunci putem spune că va fi lider pe viață. Asta ar fi o decizie majoră pentru Partid.
Ce previziuni aveți?
Din mai multe rațiuni de politică internă, legate de politica de putere, la care se adaugă dezacordurile în politica economică și câteva dezacorduri în politica externă, cred că dezbaterea politică din China se va acutiza. Dacă ar fi să pariez pe cineva în acest moment, aș spune că Xi va câștiga.
sursa:https://www.cotidianul.ro/china-se-teme-de-trei-lucruri-dolarul-silicon-valley-si-armata-sua/
