Finanțele țării sunt în derivă! Deficitul s-a adâncit

 

Execuția bugetului general consolidat în primele nouă luni ale anului 2020 a înregistrat un deficit de 67,27 miliarde de lei (6,36% din PIB), din care mai mult de jumătate este rezultat din măsurile de combatere a crizei cauzate de epidemia COVID-19.

Sume în valoare de 37,12 miliarde de lei (3,51% din PIB) au fost lăsate în mediul economic prin facilitățile fiscale, investiții și cheltuieli excepționale adoptate pentru combaterea efectelor epidemiei de COVID-19. Creșterea deficitul bugetar aferent primelor nouă luni ale anului curent, comparativ cu cel înregistrat în perioada similară a anului trecut, este explicată, pe partea venituri, (i) de evoluția nefavorabilă a încasărilor bugetare în perioada martie-septembrie datorită crizei, precum și ca urmare a amânării plății unor obligații fiscale de către agenții economici pe perioada crizei (16,15 miliarde de lei), (ii) de creșterea cu 3,22 miliarde de lei a restituirilor de TVA, față de nivelul aferent perioadei ianuarie-septembrie 2019, pentru susținerea lichidității în sectorul privat, (iii) precum și de bonificațiile acordate pentru plata la scadență a impozitului pe profit și a celui pe veniturile microîntreprinderilor, în valoare de 0,57 miliarde de lei. De asemenea, pe partea de cheltuieli, față de creșterea bugetară prin efectul legilor s-a înregistrat o creștere a cheltuielilor de investiții cu 6,83 miliarde de lei față de aceeași perioadă a anului precedent, precum și plăți cu caracter excepțional generate de epidemia COVID-19 de aproximativ 10,35 miliarde de lei.

Veniturile

Veniturile bugetului general consolidat au însumat 227,72 miliarde de lei în primele nouă luni ale anului 2020, în scădere cu 0,4% față de nivelul încasat în perioada corespunzătoare a anului trecut. Exprimate ca pondere în PIB estimat, veniturile bugetare au înregistrat o reducere marginală, de 0,05 puncte procentuale (an/an), cauzată cu precădere de contracția încasărilor nete din TVA.

În ce privește evoluția lunară, dinamica veniturilor totale se menține și în septembrie în teritoriul pozitiv (7,6% an/an), fiind determinată în principal de avansul veniturilor din fonduri europene, al celor nefiscale, precum și cel al contribuțiilor de asigurări. Volatilitatea crescută a încasărilor lunare, începând din martie, este explicată de facilitățile fiscale acordate în conjunctura actuală.

Încasările din impozitul pe salarii și venit au înregistrat 18,08 miliarde de lei în primele nouă luni ale anului curent, consemnând o creștere de 5,1% (an/an). Cel mai mare aport la acest avans l-au avut încasările din impozitul pe veniturile din pensii, cu 41,4% mai mari față de cele înregistrate în perioada similară a anului trecut. Totodată, evoluția veniturilor din această sursă a fost susținută și de sporul încasărilor din impozitul pe veniturile din dividende cele aferente Declarației unice (12,2%, respectiv 19% an/an).

În condițiile unei dinamici pozitive a fondului de salarii din economie, de 5,6% în perioada dec19-aug20 (an/an), încasările din impozitul pe salarii au crescut cu 1,1% în primele nouă luni a.c., evoluție explicată în principal de prorogarea termenului de plată a obligațiilor fiscale. Cu toate acestea, încasările din luna septembrie prezintă o accelerare (+5,3% an/an), în concordanță cu baza macroeconomică.

Contribuțiile de asigurări au totalizat 82,92 miliarde de lei în primele nouă luni ale anului 2020, în stagnare față de nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut. Totuși, evoluția lunară reflectă o revenire a dinamicii contribuțiilor în septembrie (+2,7% an/an), în condițiile majorării fondului de salarii din economie cu 5,6%. Dinamica încasărilor din contribuții sociale a fost afectată de: (i) prorogarea termenului de plată a obligațiilor fiscale declarate de către contribuabili, (ii) modificarea bazei de calcul a CAS și CASS datorată de salariații cu contract individual de muncă cu timp parțial și (iii) scutirea de la plată a contribuției asiguratorii în muncă (pentru șomajul tehnic).

Încasările din impozitul pe profit au însumat 10,81 miliarde de lei în primele trei trimestre ale anului curent, în scădere cu -13,8% față de perioada corespunzătoare a anului trecut (luna septembrie consemnând totuși o dinamică pozitivă, de 28,1% an/an). În structură, încasările din impozitul pe profit de la agenții economici s-au diminuat cu 9,3%, în timp ce încasările din impozitul pe profit de la băncile comerciale s-au contractat cu 51,5%. Evoluția negativă este explicată în principal de contracția activității economice, amânarea achitării obligațiilor fiscale de către contribuabilii plătitori de impozit pe profit, precum și de bonificațiile de 5% pentru marii contribuabili, respectiv 10% pentru contribuabilii mici și mijlocii, acordate pentru plata la scadență a impozitului pe profit (OUG 33/2020, bonificații acordate în sumă de cca 0,57 miliarde de lei).

Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane juridice au înregistrat 2,3 miliarde de lei în primele nouă luni ale anului, în scădere cu 17,2% (an/an). Evoluția acestor încasări a fost afectată, de asemenea, de amânarea plății obligațiilor fiscale declarate de către contribuabilii plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, precum și de bonificațiile de 10% acordate acestora pentru plata impozitului la scadență (OUG 33/2020).

Încasările nete din TVA au înregistrat 40,72 miliarde de lei în primele nouă luni ale anului 2020, în scădere cu 14,3% comparativ cu nivelul înregistrat în perioada similară a anului trecut. Pe fondul revenirii comerțului, dinamica negativă a veniturilor brute din TVA continuă să se amelioreze și în luna septembrie (-1,7%).

Evoluția încasărilor din TVA în primele trei trimestre ale anului a fost influențată negativ de: (i) creșterea rambursărilor de TVA cu 23,8%, an/an (+3,22 miliarde de lei) cu scopul de a asigura companiilor un nivel de lichiditate suplimentar pe perioada crizei; (ii) prorogarea termenului de plată a obligațiilor fiscale declarate; (iii) evoluțiile nefavorabile din sectoarele economice începând cu luna martie (cu precădere industrie, servicii pentru populație și comerțul cu autovehicule).

Veniturile din accize au însumat 22,2 miliarde de lei în primele nouă luni ale anului 2020, prezentând o scădere de 3,0% față de nivelul înregistrat în perioada similară a anului trecut. Declinul este explicat de contracția încasărilor din accizele pentru produse energetice, de 20,0% (an/an) în perioada mar-sept 2020, în principal ca urmare a reducerii consumului de carburanți în conjunctura actuală (limitarea consumului anumitor servicii – turism și creșterea incidenței muncii la domiciliu). În schimb, veniturile din accizele pentru produsele din tutun au consemnat un avans de 13,0% (an/an), susținută și de majorarea nivelului accizei la țigarete.

20) și amânării la plată a unor obligații.

Veniturile nefiscale au înregistrat 20,65 miliarde de lei în primele trei trimestre ale anului 2020 și prezintă o creștere de 2,2% față de încasările din aceeași perioadă a anului trecut. Dinamica acestora a fost influențată pozitiv de vărsămintele din veniturile nete ale BNR (+0,6 miliarde de lei). Sumele rambursate de Uniunea Europeană în contul plăților efectuate și donații au totalizat 16,04 miliarde de lei în primele nouă luni ale anului 2020, în creștere cu 44,2% față de perioada similară a anului trecut.

Cheltuielile

Cheltuielile bugetului general consolidat în sumă de 294,99 miliarde de lei au crescut în termeni nominali cu 15,4% față de aceeași perioadă a anului precedent. Exprimate ca procent din Produsul Intern Brut, cheltuielile au înregistrat o creștere cu 3,8 puncte procentuale de la 24,1% din PIB 2019 la 27,9% din PIB în 2020. Majorarea cheltuielilor se datorează și măsurilor care au fost avute în vedere pentru combaterea epidemiei de COVID-19, respectiv a sumelor necesare finanțării în regim de urgență a cheltuielilor de gestionare a situației epidemiologice cauzate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pe de o parte, precum și a măsurilor cu caracter excepțional, în domeniul social și economic, pentru diminuarea efectelor negative asupra economiei cauzate de măsurile adoptate pentru limitarea infectării în rândul populației. Astfel, până la finele lunii septembrie s-au plătit 4,07 miliarde de lei pentru îndemnizații acordate pe perioada suspendării temporare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, 842,49 milioane de lei pentru îndemnizații acordate pentru alți profesioniștii, precum și pentru persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă care întrerup activitatea ca urmare a efectelor SARS-CoV-2, 1,66 miliarde de lei reprezentând sume acordate angajatorilor pentru decontarea unei părți a salariului brut al angajaților menținuți în muncă (41,5%), 87,8 mil lei pentru îndemnizații acordate părinților pentru supravegherea copiilor pe perioada închiderii temporare a unităților de învățământ.

În luna septembrie, s-a reflectat cel mai mare nivel de plăți aferente unei luni din anul 2020, respectiv 38,9 miliarde de lei față de o medie lunară de 32,0 miliarde de lei. Acesta se explică prin faptul că pe lângă plățile lunare din ultima perioadă, în luna septembrie se reflectă și sumele suplimentare de 1,1 miliarde de lei aferente majorării punctului de pensie cu 177 lei începând cu 1 septembrie 2020 și majorării alocațiilor de stat pentru copii de la 1 august cu aprox. 20% mai mult decât cea din iulie a.c.; 0,84 miliarde de lei sume pentru despăgubirea producătorilor agricoli pentru culturile afectate de seceta; 0,3 miliarde de lei sume din vanzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera pentru implementarea de masuri financiare in sectoare cu riscuri semnificative de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. De asemenea, s-au înregistrat plăți mai mari decât media lunară de până acum aferente proiectelor de investiții (2,64 miliarde de lei), bunurilor și serviciilor, în special pentru medicamente și produse sanitare (1,0 miliarde de lei), precum și aferente măsurilor active și concediilor medicale (0,9 miliarde de lei).

Cheltuielile de personal au însumat 80,99 miliarde de lei, în creștere cu 6,5% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, reflectându-se majorările salariale, îndemnizația de hrană, atât cele aplicate începând cu 1 ianuarie 2019, acordate în temeiul Legii cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cât și majorările salariale aplicate cu 1 ianuarie 2020. Exprimate ca pondere în PIB, cheltuielile de personal reprezintă un nivel de 7,7% din PIB, cu 0,5 puncte procentuale peste nivelul din aceeași perioadă a anului anterior. Din total cheltuielilor de personal, plățile reprezentând stimulentul de risc acordat pentru COVID 19 au fost de 247,5 milioane lei.

Cheltuielile cu bunuri și servicii au fost 39,61 miliarde de lei, în creștere cu 12,7% față de anul precedent. În cadrul bugetului general consolidat, majorările față de medie se înregistrează la nivelul administrației locale inclusiv spitalele din subordinea acestora, majorări determinate în special de plăți suplimentare pentru medicamente, materiale sanitare, reactivi și alte produse necesare diagnosticării și tratării pacienților infectați cu coronavirusul SARSCoV-2. De asemenea, o creștere se reflectă și la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de 8,1% față de aceeași perioadă a anului anterior determinată de deconturile mai mari pentru plata medicamentelor care fac obiectul contractelor cost-volum rezultat și pentru decontarea serviciilor medicale în ambulatoriu.

Cheltuielile cu asistența socială au fost de 104,01 miliarde de lei în creștere cu 22,9% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent. Evoluția cheltuielilor cu asistența socială a fost influențată, în principal, de majorarea punctului de pensie de la 1 septembrie 2019, precum și de majorarea punctului de pensie de la 1 septembrie 2020 cu 177 lei, respectiv de la 1.265 lei la 1.442 lei. De asemnea, se reflectă și majorarea de la 1 septembrie a.c. a nivelului îndemnizației sociale pentru pensionari garantată de la 704 lei la 800 lei, precum și majorările privind alocațiile de stat pentru copii începând cu 1 mai 2019, 1 ianuarie 2020 și cea de la 1 august 2020 care reprezintă o creștere a alocației cu aprox. 20% mai mult decât cea plătită în luna iulie 2020.

Totodată, începând cu luna aprilie s-au realizat plăți determinate de măsurile care au fost luate cu caracter excepțional, în domeniul social și economic, pentru diminuarea efectelor negative generate de pandemia de COVID 19, cum ar fi plata pentru îndemnizații acordate pe perioada suspendării temporare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului în valoare de 4,07 miliarde de lei și pentru îndemnizații acordate pentru alți profesioniștii, pentru persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă care întrerup activitatea ca urmare a efectelor SARS-CoV-2 în valoare de 842,49 mil lei, precum și sume acordate angajatorilor pentru decontarea unei părți a salariului brut al angajaților menținuți în muncă (41,5%) în valoare de 1,66 miliarde de lei. De asemenea, se continuă decontările îndemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate pentru concedii medicale în scopul diminuării stocului de plăți restante aferente acestora, astfel că pâna la sfârșitul lunii septembrie plățile au fost de 3,08 miliarde de lei, de două ori mai mult față de aceeași perioadă a anului precedent.

Cheltuielile cu subvențiile au fost de 5,59 miliarde de lei, cea mai mare parte dintre acestea fiind alocate către sectorul agricol și transporturi, respectiv subvenții pentru sprijinirea producătorilor agricoli, subvenții pentru transportul călătorilor și pentru diferențe de preț și tarif.

Alte cheltuieli au fost de 5,6 miliarde de lei, reprezentând, în principal, sume aferente titlurilor de plată emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, conform legislației în vigoare, burse pentru elevi și studenți, alte despăgubiri civile, precum și îndemnizații acordate părinților pentru supravegherea copiilor pe perioada închiderii temporare a unităților de învățământ (87,8 milioane lei). De asemenea, în luna septembrie s-au plătit schemele de ajutor de stat acordate producătorilor agricoli care au fost afectați de secetă în valoare de 842,74 milioane lei.

Cheltuielile privind proiectele finanțate din fonduri externe nerambursabile (inclusiv subvențiile de la Uniunea Europeană aferente agriculturii) au fost de 16,7 miliarde de lei, cu 29,2% mai mari comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent.

Cheltuielile pentru investiții, care includ cheltuielile de capital, precum și cele aferente programelor de dezvoltare finanțate din surse interne și externe, au fost în valoare de 29,8 miliarde de lei, cea mai mare sumă investită în economie în ultimii 10 ani aferentă primelor 9 luni ale anului, în creștere cu 29,8% mai mult decât aceeași perioadă a anului precedent, depășind sumele investite pe tot anul în 2016, precum și în anul 2017. În cadrul bugetului general consolidat, majorările apar la bugetul de stat și la bugetele locale atât din fonduri naționale, cât și aferente proiectelor finanțate din fonduri externe nerambursabile. Astfel, administrația locală a investit cu 77,5% mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut în proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2021.

De asemenea, din bugetul Ministerului Afacerilor Interne s-au plătit 327,5 milioane lei pentru achiziționarea de produse – stocuri de urgență medicală, inclusiv scannere termice pentru combaterea răspândirii infecției cu coronavirusul SARS-COV-2.

sursa:https://www.cotidianul.ro/finantele-tarii-sunt-in-deriva-deficitul-s-a-adancit/

Ambasadorul român la Chișinău, „atacat“ de ruși și pro-ruși

 

Contre la Chișinău între Ambasada României în Rep. Moldova și Ambasada Rusiei în capitala Moldovei. Discuțiile au început după ce Ambasada României în Republica Moldova a organizat în data de 23 octombrie, la Cimitirul de Onoare al Eroilor Armatei Române din localitatea Mana, raionul Orhei, o serie de activități dedicate sărbătoririi Zilei Armatei Române. Moscova dar și reprezentanții PSRM au acuzat Bucureștiul de „cinism” atunci când își comemorează eroii.

Într-o declarație pentru presă, postată pe pagina sa de FB, Ambasada României afirmă că transformarea memoriei militarilor căzuți la datorie în războaie în subiect de campanie electorală este o expresie de cinism la care nu vrea să fie părtașă.

„Ambasada României în Republica Moldova nu este surprinsă de reacția Ambasadei Federației Ruse în Republica Moldova și face următoarele precizări:

Transformarea memoriei militarilor căzuți la datorie în războaie în temă electorală este o expresie de cinism la care nu vrem să fim părtași. Nu dorim să ne lăsăm atrași în polemici lansate provocator în spațiul public în această perioadă electorală din Republica Moldova.

România are o abordare europeană atât din punct de vedere științific în ceea ce privește studiul, înțelegerea și predarea istoriei, cât și din punctul de vedere al asumării și condamnării publice a ororilor trecutului și este apreciată la nivel european și internațional pentru demersurile numeroase și concrete întreprinse în materie de asumare a trecutului, educație și cercetare privind Holocaustul și comemorarea victimelor Holocaustului, inclusiv pentru introducerea în legislația română a definiției de lucru a antisemitismului, convenita în cadrul Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (IHRA) în timpul președinției române a acestei organizații.“

Moscova dar și reprezentanții PSRM au acuzat Bucureștiul de „cinism” atunci când își comemorează eroii. Într-un comunicat postat pe socialistii.md., se precizează că România a luptat o perioadă alături de germani în cel de-al Doilea Război Mondial.

„Prin declarația sa, ambasadorul Daniel Ioniță a insultat grosolan memoria tuturor victimelor regimului de ocupație din 1941-1944 de pe teritoriul Moldovei. O astfel de declarație scandaloasă și iresponsabilă încalcă grav toate principiile diplomației și trebuie evaluată corespunzător de către Ministerul de Externe al Republicii Moldova.

Partidul Socialiștilor a susținut în mod constant relațiile de prietenie cu țara vecină -România. Totuși, astfel de capricii ale ambasadorului României nu pot duce decît la tensiuni între țările noastre și la o scădere a autorității statului român și a diplomaților săi în rîndul cetățenilor Republicii Moldova.

Evenimentele asociate Marelui Război pentru Apărarea Patriei, cu nenumăratele victime ale regimului de ocupație de pe teritoriul țării noastre, cu rezistența eroică a poporului nostru la autoritățile de ocupație, cu eliberarea Moldovei de către victorioasa Armată Roșie în cadrul operațiunii Iași-Chișinău, cu Marea Victorie în acest război, sunt sacre pentru toți cetățenii Republicii Moldova care au memorie istorică și un sentiment de responsabilitate față de generațiile viitoare.

Partidul Socialiștilor din Republica Moldova consideră absolut inacceptabilă orice încercare de rescriere a istoriei celui de-al Doilea Război Mondial, retezînd din eroismul soldatului sovietic care a obținut victorie. Dorim să vă reamintim că o serie de forțe politice, inclusiv unii candidați la funcția de Președinte al Republicii Moldova, au făcut anterior astfel de declarații iresponsabile, mai ales în ajunul unor date memorabile asociate eliberării Moldovei de ocupația fascistă și sfîrșitul victorios al Marelui Război pentru Apărarea Patriei.

Partidul Socialiștilor din Republica Moldova pledează în continuare ca pe 9 mai să fie sărbătorită Ziua Victoriei și pe 24 august – Ziua Eliberării Moldovei de sub ocupația fascistă, în calitate de date comemorabile naționale.“

sursa:https://www.cotidianul.ro/ambasadorul-roman-la-chisinau-atacat-de-rusi-si-pro-rusi/

Nu va prefaceți că nu vedeți China și lumea în schimbare

 

Vreme de luni de zile, atenția întregii lumi s-a îndreptat asupra alegerilor din Statele Unite. Ce ne spun sondajele? Cum vor vota, în noiembrie, electorii din statele americane? Va câștiga Donald Trump președinția pierzând votul popular? Se va retrage în cazul în care va pierde sau vom avea o criză constituțională de luni de zile? Va vorbi echipa lui Donald Trump despre afacerile ascunse ale familiei Biden în România, așa cum o face despre cele din Ucraina?

Dacă nu au fost alegerile din Statele Unite, a fost pandemia. Cât de grav va fi al doilea val? Vor urma majoritatea statelor modelul spaniol de a reimpune starea de urgență? Când va apărea vaccinul și cât de eficient va fi? Cât de eficientă este masca purtată în public? Spitalele vor putea face față în această iarnă, iar dacă da, vom avea sau nu Crăciun?

Iar când valul stirilor despre gripă ne dă un răgaz, apare Brexitul? Vor ajunge Michel Barnier și Boris Johnson la un acord până la finalul anului sau Marea Britanie va părăsi UE dezordonat, fără un acord? Se vor înțelege Parisul și Londra pe pescuitul în Canalul Mânecii sau Emmanul Macron se va folosi de acest nou dezacord pentru a împinge Marea Britanie afară din UE și a-și urmări planul de a deveni liderul politic al UE, odată ce va ieși din scenă și Angela Merkel?

În spatele acestor știri și analize, șomajul crește odată cu inflația. Pandemia nu face decât să grăbească o criză care era iminentă, să accelereze schimbarea de paradigmă și de tehonologie, să reducă încrederea în democrația vestică ce se șubrezise deja.

Iar dincolo și de aceste aspecte stă ascensiunea Chinei. Agendele progresiste ale corporațiilor vestice și ale politicienilor de aici sunt o piedică în calea investițiilor in China – fie pentru că regimul de la Beijing își spionează cetățenii, fie pentru că oprimă minoritatea uigură sau pentru că vrea să suprime libertățile celor din Hong Kong (ca și cum guvernele vestice nu și-ar urmări cetatenii, ca și cum Hong Kongul în care nu există vot universal ar fi o democrație model).

Într-un editorial publicat de Financial Times, Ray Dalio, fondatorul firmei de investiții Bridgewater, ne spune să nu ne facem că nu observăm ascensiunea Chinei. China se ridică, în timp ce vesticii cred că Beijingul minte, trișează și nu joacă după reguli, regulile vestice.

Prejudecățile anti-chineze irosesc oportunități

”Din tot ce-mi pot aminti, oamenii au spus că China nu poate reuși. Comunismul nu poate funcționa. Nici autoritarismul. Chinezii nu sunt inventivi. Au probleme cu datoriile și specula. Însă vedem cu China reușește prin metode excepționale”, scrie Ray Dalio.

”A ajuns să aibă una dintre cele mai mici rate ale răspândirii covid. În anul ce se încheie, economia chineză va înregistra o creștere de 5%, fără să monetizeze datoria, asta în timp ce restul marilor economii s-au contractat. China produce mai mult decât consumă și are un surplus, nu ca SUA și mare parte din țările vestice. Jumătate dintre listările pe bursă din acest an vor fi în China. Până și Tesla și-ar putea produce aici integral Modelul 3, cel mai bine vândut.

Ordinea mondială se schimbă, însă mulți nu observă asta din cauza viziunii antichineze. Eficiența extraordinară a Chinei nu este ceva nou. În realitate, lăsând la o parte ”secolul umilinței” din 1839 până în 1849, China a fosta una dintre cele mai puternice țări și culturi. În ultimii patru ani, schimbările financiare din China au fost remarcabile. Lăsând la o parte critica pe care o puteți aduce ”capitalismului de stat” și modului în care China a reușit, nu puteți spune că acestea nu au funcționat.

Când am fost pentru prima dată în China, acum 36 de ani, le-am dat oficialilor chinezi calculatoare de buzunar de 10 dolari. Au crezut că sunt niște mașinării miraculoase. Acum, China rivalizează cu SUA în domeniul științelor aplicate și, cel mai probabil,  va prelua conducerea în următorii 5 ani. Începând din 1984, veniturile pe cap de locuitor au crescut de 30 de ori, iar speranta de viață a crescut cu un deceniu. În 1990, în China a apărut prima bursă de valori, creată de șapte tineri patrioți pe care îi cunoșteam. Acum, bursa este a doua din lume.

Ascensiunea Chinei are implicații politice și financiare majore. Din punct de vedere politic, China a devenit o sursă de îngrijorare în SUA , care se teme de ascensiunea sa și respinge modelul autoritar chinez, precum și politica față de minorități, cum este cazul uigurilor musulmani din Xinjiang. China spune că este necesară o abordare fermă pentru menținerea ordinii, că tot ce se întâmplă în interiorul granițelor este treaba ei și că SUA au și ele propriile probleme cu drepturile omului. Suveranitatea chineză în Taiwan, Hong Kong și în alte zone este o altă chestiune foarte disputată. Nimeni nu știe cum vor evolua aceste tensiuni, dar ele au cu siguranță un efect asupra noastră, a tuturor.

Între timp, economia chineză a ajuns la aproape aceleași dimensiuni cu cea americană și crește intr-un tempo mai alert, deci timpul este de partea Chinei. Are o populație bine educata, are o treime din facultatile de științe din lume, de trei ori mai multe decât SUA. Statul colectează informații personale pe care să le proceseze prin intermediul inteligenței artificiale. În Vest, asta este percepută ca partea întunecată a Chinei. În China, se consideră că această abordare întărește normele sociale. Pentru a estima capacitatea Chinei, trebuie să spunem că, are de patru ori populatia SUA, iar peste 25 de ani, când veniturile pe cap de locuitor vor fi la jumătate față de cele din SUA, China va avea o economie de două ori mai mare.

Există și implicații în domeniul investițiilor. Ca investitor global, mă gândesc mereu cât să investesc în China, uitându-ma la aspectele de baza și la ce fac ceilalți. Datele financiare de bază arată bine, activele au prețuri atrăgătoare. Acțiunile și obligațiunile chineze reprezintă doar 3% din portofoliul holdingurilor din lume, dar procentul ar putea fi de cel puțin 15%. Discrepanța aceasta se datorează prejudecăților anti-chineze. Cred că asta se va schimba. Piețele din China se deschid pentru străini, care au acces la 60% din ele, comparativ cu 1% în 2015. De aceea, mă aștept ca China să aibă influxuri de capital care să-i sprijine moneda, care se află la un maxim acum. Toate acestea susțin decizia de a achiziționa cât mai multe active chinezești.

Desigur, lucrurile pot începe să meargă prost în orice țară. Beijingul ar putea să nu mențină ritmul actualelor reforme financiare, deși mă îndoiesc că se va întâmpla asta. Apoi, China și SUA sunt într-o competiție acerbă in domeniile comercial, al piețelor de capital, al energiei și geopolitic. Nimeni nu poate ști cât de periculoase vor fi aceste războaie, cine și cum le va câștiga. Este motivul pentru care investesc în ambele țări.

Timpul va hotărî care dintre cele două puteri va învinge și care va pierde. Pe scurt, imperiile se ridică atunci când sunt productive, sănătoase financiar, când câștigă mai mult decât cheltuiesc și când își sporesc activele mai mult decât datoriile. Asta se întâmplă, de regulă, atunci cand cetățenii lor sunt bine educați, muncesc mult și se comportă civilizat. Dacă analizăm în mod obiectiv China și SUA din perspectiva acestor criterii, așa cum încerc să o fac într-un studiu la care lucrez, vom ajunge la concluzia că Beijingul stă în mod limpede mai bine.

Prejudecățile ne împiedică întotdeauna să identificăm alternative. Deci, în cazul în care ați fost sceptici în privința Chinei pentru că nu sunteți de acord cu ce se întâmplă acolo, vă sugerez să priviți lucrurile mai limpede. La fel și când vine vorba despre evenimentele din SUA și locul Americii într-o lume în schimbare. Ajunul alegerilor din SUA este un moment bun pentru a reflecta la ambele aspecte.”

sursa:https://www.cotidianul.ro/nu-va-prefaceti-ca-nu-vedeti-china-si-lumea-in-schimbare

O prevedere europeană îngroapă o industrie românească

 

Prevederile Pachetului Mobilitate 1 vor genera transportatorilor rutieri români pierderi anuale de venituri de 524 milioane euro, urmare a curselor în gol determinate de obligația întoarcerii acasă a camioanelor. De asemenea, transportatorii români vor avea un cost suplimentar anual cu locurile de cazare de 228 milioane euro, cu combustibilul de 197 milioane euro din cauza întoarcerii obligatorii a vehiculelor la fiecare 8 săptămâni, taxe suplimentare de drum de 150 milioane euro/an, costuri de transfer a șoferilor acasă la fiecare 3 sau 4 săptămâni de 162 milioane euro/an, costuri administrative de 60 milioane euro/an, costuri cu instalarea tahografelor inteligente de 61 milioane euro, costuri cu parcările securizate de 29 milioane euro/an și alte costuri legate de întreținere și reparații de 77 milioane euro/an, se arată în studiul KPMG – Analiza de impact a modificărilor Pachetului Mobilitate 1 asupra sectorului de transport rutier de marfa.

Această pierdere de venituri și creștere a costurilor va determina mulți dintre transportatorii rutieri de mărfuri din România fie să-și întrerupă activitatea, fie să își mute operațiunile în alte State Membre: 34% își vor muta afacerea (reprezentând echivalentul unei scăderi de 1,8 miliarde euro a veniturilor din transportul rutier de marfă din România), 21% își vor închide afacerile (ceea ce ar putea genera o nouă scădere a veniturilor din transporturi de 1,1 miliarde euro), 28% își vor schimba strategia de afaceri cu o altă activitate economică (reprezentând pierderi în sectorul transportului rutier internațional de mărfuri de 1,5 miliarde euro). În consecință, cel puțin 26.016 șoferi și personal administrativ angajați în prezent în sector ar putea să-și piardă locul de muncă (adică o creștere a ratei șomajului în România de 0,3%). Astfel, se estimează că veniturile din transportul rutier internațional de marfă din România vor scădea cu 4,5 miliarde euro, ceea ce reprezintă o diminuare de 1,4% a produsului intern brut național.

Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) a depus trei acțiuni de contestare a Pachetului Mobilitate 1 la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), respectiv la Tribunalul General al Uniunii Europene, prin care solicită: anularea prevederilor Regulamentului 1054/2020 privind obligația întoarcerii acasă a șoferilor și interzicerea efectuării repausului săptămânal normal în cabină; suspendarea aplicării prevederilor Regulamentului 1054/2020 privind obligația întoarcerii acasă a șoferilor și interzicerea efectuării repausului săptămânal normal în cabină, până la decizia de anulare; anularea prevederilor Regulamentului 1055/2020 privind obligația întoarcerii acasă a camioanelor.

”Considerăm important ca transportatorii rutieri români, ca părți direct afectate, să acționeze împotriva Pachetului Mobilitate 1 la Curtea Generală a UE și acesta este scopul acțiunilor inițiate de UNTRR. Pachetul Mobilitate 1 generează costuri anuale de aproape 1 miliard de euro pentru transportatorii rutieri români și o pierdere anuală de venituri de 524 milioane euro”, a declarat domnul Constantin Isac, președinte UNTRR, arătând totodată că ”UNTRR susține demersul Guvernului României de contestare a Pachetului Mobilitate 1 la Curtea de Justiție UE și salută acțiunile similare de contestare a Pachetului Mobilitate 1, inițiate de celelalte State Membre afectate”.

Până la o decizie privind anularea prevederilor discriminatorii ale Pachetului Mobilitate 1, UNTRR solicită suspendarea de urgență a aplicării prevederilor discriminatorii ale Regulamentului 1054/2020 privind obligația întoarcerii acasă a șoferilor și interzicerea efectuării repausului săptămânal normal în cabină, care se aplică deja din 20.08.2020. Transportatorii români nu pot aștepta încheierea procedurii principale de anulare a acestor prevederi fără a suferi prejudicii cu consecințe grave și ireparabile, care le vor amenința viabilitatea financiară. UNTRR este reprezentată de către firma de avocatură DLA Piper UK LLP – Bruxelles.

Parlamentul European a aprobat recent, cu o majoritate de voturi, formalizarea practicilor discriminatorii în transportul rutier de marfă european prin adoptarea propunerilor legislative controversate ale Pachetului Mobilitate 1, fără a ține cont de situația de urgență fără precedent în care se găsește Uniunea Europeană și ignorând evident realitatea economică cu care se confruntă sectorul transporturilor rutiere, deja grav afectat de criza COVID-19, susțin reprezentanții Uniunii Naționale a Transportatorilor din România. Prin decizia amintită, s-au abandonat principiile de bază ale pieței unice, precum libera circulație a persoanelor și a serviciilor. Sub presiunea intereselor politice naționale, Membrii Parlamentului European au aprobat reglementări majore europene fără o analiză solidă, în contradicție cu Tratatele UE și cu obiectivele Pactului Ecologic UE.

Deși modificările regulamentelor europene aduse prin Pachetul Mobilitate 1 se vor aplica teoretic în condiții egale tuturor Statelor Membre, în realitate impactul acestora este semnificativ diferit. Operatorii de transport români și estici vor fi cei mai afectați, întrucât propunerile din Pachetul Mobilitate 1 duc la imposibilitatea de a efectua transport rutier internațional în Europa de Vest de către companiile din Europa de Est. Astfel, a fost instituită obligația întoarcerii camioanelor acasă (țara de stabilire) la fiecare opt săptămâni, indiferent dacă sunt încărcate sau goale nu va crea nicio problemă pentru un camion înmatriculat în Germania sau Franța, însă întoarcerea acasă a unui camion înmatriculat în România, țară periferică UE va duce la o medie de 6 zile pierdute la fiecare 8 săptămâni, ceea ce se traduce în pierderi de afaceri de 10-14%. Totodată, este obligatorie întoarcerea șoferilor la fiecare 3 sau 4 săptămâni va avea un impact semnificativ diferit între statele membre de bază și cele periferice, fapt recunoscut și în evaluarea impactului, iar implementarea acesteia imediat după publicarea Pachetului Mobilitate va afecta grav numeroase companii de transport rutier din România. A fost interzisă efectuarea repausului săptămânal normal în cabina camionului poate pune chiar șoferii români în pericol în circumstanțele actuale (etapa post-pandemie COVID-19 pe termen lung) în care dormitul în cabină le-ar proteja sănătatea. În plus, a fost introdusă o perioadă de restricționare a cabotajului de 4 zile vizează în principal limitarea accesului transportatorilor români și estici pe piețele țărilor din vest.

sursa:https://www.cotidianul.ro/o-prevedere-europeana-ingroapa-o-industrie-romaneasca/

Victorie majoră pentru Trump în Senat

 

La ieşirea de la urne, întrebat de ziarişti ce şi cum, el a declarat că ar fi bifat pe buletinul de vot pentru «a guy named Trump». De anul trecut, preşedintele şi-a „făcut Biroul Populaţiei“ de Palm Beach. Aşa se face că şi-a exercitat dreptul de a vota în Florida, în timp ce Prima Doamnă a Statelor Unite a preferat să rămână în capitală, urmând să voteze la o secţie, pe 3 noiembrie.

In afară de a se vota pe sine însuşi, Trump a avut de ales şi între cei cinci candidaţi, printre care şi deţinătorul actualului mandat (mambru al Partidului Democrat), la alegerile pentru Camera Reprezentanţilor de la nivel federal, din partea Districtului electoral №21 din Florida, ce-l desemnează pe unul dintre cei 27 de membri din acest stat. Ca un făcut, candidatul republicanilor în chiar districtul Palm Beach este Laura Loomer, o activistă de extremă-dreapta, anti-musulmană şi înverşunată susţinătoare pro-Trump. In această vară, aceasta şi-a spulberat contracandidaţii în alegerile primare locale din Partidul Republican, ceea ce spune multe despre profilul alegătorilor din district, care, spre necazul preşedintelui, este dominat de democraţi. Dintr-o prea înfocată aderenţă la mesajul politic al acestuia, pe care ţine să-l apere de presupusele influenţe malefice de stânga şi conspiraţioniste, tânăra Loomer a fost arestată în repetate rânduri pentru acţiunile sale îndrăzneţe ori neprotocolare. In acest moment, ea e, practic, interzisă de reţelele de socializare, întrucât mesajele sale sunt catalogate ca fiind de-a dreptul incitatoare la ură. Deşi nu se poate preciza dacă preşedintele Trump ar fi votat-o, cel mai probabil, a făcut acest lucru, întrucât manifestările de simpatie politică nu au fost strict unilaterale.

La fel, este oarecum neclar dacă senatoarea republicană de Maine ce-şi dispută un nou mandat de şase ani ar vota sau nu pentru Trump la prezidenţiale, întrucât în propria campanie a încercat să se delimiteze de preşedinte. Alături de o colegă reprezentând Alaska, cele două senatoare au fost singurele din camera superioară a Congresului SUA din partea Partidului Republican care s-au gândit să blocheze introducerea pe ordinea de zi a Senatului a votului de confirmare a judecătoarei Amy Coney Barrett (nominalizată de preşedintele Trump pentru un post de Associate Justice la Curtea Supremă a SUA, la sfârşitul lunii septembrie). Votul de vineri din Senat (în care republicanii au o majoritate de 53 la 45+2, în timp ce Camera Reprezentanţilor e dominată de democraţi cu 233 din 435 de mandate) a fost de 51 vs.46 în favoarea programării, iar votul procedural de duminică a înregistrat un scor şi mai strâns: 51 vs.48, singura absenţă fiind Kamala Harris, senator de California, nominalizată de Partidul Democrat pentru funcţia de vicepreşedinte al Statelor Unite alături de Biden, aflată în turneu prin ţară.

Trump, ai cărui consilieri de campanie îi recomandă itinerarul apariţiilor electorale astfel încât să includă chiar şi acele districte ce determină un singur elector (care ar putea, eventual, înclina balanţa victoriei, la nivel federal, într-un Colegiu Electoral extrem de echilibrat) s-a aflat duminică la Bangor, în statul Maine, iar marţi va fi la Omaha, în Nebraska, acestea fiind singurele districte din cele două state unde se poate anticipa o dispută aprinsă. Din 1972, respectiv din 1996, votanţii din cinci circumscripţii locale (cele două din Maine şi cele trei din Nebraska) îşi au, practic, electorii proprii. In rest, în toate celelalte 48 de state şi în Districtul Columbia, toţi electorii sunt desemnaţi în funcţie de majoritatea simplă a votului popular local.

Componenţa Curţii Supreme este importantă în perspectiva judecării unor litigii între cele două tabere, aşa cum a fost cazul în decembrie 2000. Atunci, Al Gore, vicepreşedintele în exerciţiu şi candidat la preşedinţie din partea democraţilor, a contestat rezultatul numărătorii iniţiale a voturilor din Florida, dar nu din tot statul, ci doar în patru districte. Cu mai puţin de o săptămână înaintea reunirii electorilor (ce are loc, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, separat pentru fiecare stat, în capitală, respectiv la Washington pentru DC), curtea a sistat procesul extrem de complicat al renumărării, în speţa Bush vs.Gore, cu un vot de 5:4, intrând în istorie. După douăzeci de ani, într-un stat ca Pennsylvania, unde se aşteaptă ca rezultatul să fie pe muchie de cuţit (ca şi în Florida, de altfel), responsabili pe plan local ai Partidului Republican au ameninţat că, dacă vor avea suspiciunea unor manipulări ale votului, vor iniţia procese chiar şi la nivelul fiecărui district, aşa cum au făcut-o, preventiv, deja, pe alocuri, fără vreun succes notabil. Această situaţie l-a încurajat pe preşedintele Trump să peroreze la adresa guvernatorului democrat şi a centrului electoral al statului din Philadelphia (la care republicanii au solicitat chiar prezenţa unui observator propriu la fiecare masă de despuiere a voturilor). Luni, aflat în Pennsylvania, cu mesajul foarte clar pentru industria petroliferă locală «I love fracking!», referindu-se la procedeul de extracţie ce generează ţiţei la un preţ greu competitiv pe plan mondial, Trump a invocat, în avans, o pretinsă «masivă fraudă» electorală, fără de care nu ar putea pierde alegerile din acest stat.

In 2020, Colegiul Electoral se va întruni pe 14 decembrie, iar cei 538 de electori decişi la acel moment vor fi supuşi certificării noului Congres (al 117-lea), reunit în sesiune comună, pe 6 ianuarie 2021, la trei zile după începerea noului său ciclu de doi ani. Foarte probabil, la acel moment, unul sau chiar ambii senatori de Georgia nu vor fi fost încă validaţi după turul II disputat cu o zi mai înainte. Şedinţa va fi condusă de vicepreşedintele în exerciţiu, rămânând antologică cea din 2001, care a confirmat înfrângerea lui Al Gore prezidată chiar de el însuşi. Numărul de electori pentru fiecare stat (2 – corespunzător celor două mandate de senator, plus un număr egal cu cel al membrilor aleşi din partea statului respectiv în Camera Reprezentanţilor) a variat sensibil de-a lungul ultimelor decenii. In 1940, statul New York avea cei mai mulţi electori – 47 (actualmente, doar 29), urmat de Pennsylvania – cu 36 (faţă de 20, în prezent), în timp ce California avea doar 22 (ajungând la 55 în anii din urmă), iar Florida – 7 (faţă de 29, în prezent).

 Nu fără implicaţii asupra viitoarei configuraţii a corpului electoral american, întrucât pe baza recensământului la nivel federal din acest an se va redimensiona reprezentarea unor state în Congres la alegerile din deceniul următor, preşedintele Trump a insistat, printr-un simplu memorandum, ca toţi imigranţii cu un statut nedefinitivat sau, pur şi simplu, fără documente, să fie excluşi din baza de calcul a populaţiei Statelor Unite. In acest caz, numărul de mandate alocate în Camera Reprezentanţilor statelor California, New Jersey şi Texas ar scădea. Deşi pandemia nCoV a generat condiţii speciale în derularea procesului de (auto-)recenzare şi oarecari întârzieri, Curtea Supremă s-a implicat, în urmă cu două săptămâni, în favoarea încheierii imediate a recensământului şi a prezentării rezultatelor preliminare ale acestuia la termenul din decembrie.

Următoarea sesiune a curţii se deschide pe 2 noiembrie. Şi dacă o chestiune de genul celei legate de recensământ e mai puţin relevantă pentru moment, cele iminente de pe agendă sunt de-a dreptul provocatoare, pentru a constata în ce măsură se confirmă aşteptările în privinţa atitudinii noii judecătoare Amy Coney Barrett. Până pe 10 noiembrie, când se va putea produce o nouă amputare a programului „Obamacare“ (pentru a cărui lichidare preşedintele Trump a depus eforturi sistematice, încununate de succese parţiale, încă din primul său an de mandat), în condiţiile în care nici unul dintre cele două mari partide ale Americii nu are un plan de sănătate alternativ, vor fi luate decizii în cauze, sau speţe, referitoare la subiectele sensibile ale momentului: drepturile LGBTQ şi libertăţile religioase, In perspectivă, apar cele legate de controlul armelor şi de posibilitatea avorturilor, în condiţiile în care statul Alabama experimentează un blocaj legislativ pe tema interzicerii acestor proceduri chiar şi pentru femeile violentate ori în caz de incest.

N-ar fi o surpriză să reapară pe ordinea de zi, forţând o urgenţă, inclusiv acele reglementări pre-electorale instituite în anumite state (cum ar fi Pennsylvania, unde vor fi incluse la numărătoare şi buletinele de vot poştal sosite până la trei zile după închiderea urnelor pe 3 noiembrie) ce n-au putut fi invalidate anterior. Luni, Curtea Supremă a decis (cu 5:3) ca, în cazul statului Wisconsin, extensia de câteva zile pentru contabilizarea voturilor sosite după 3 noiembrie să fie inoperantă, aşa cum o făcuse, anterior, Curtea de Apel de la Chicago, o situaţie nu tocmai identică celei din Pennsylvania, unde Curtea Supremă a statului validase cele trei zile suplimentare. In primul caz, curtea de la Washington a confirmat o decizie a unei curţi federale, în timp ce în al doilea (prin votul şefului Curţii Supreme, care s-a alăturat „aripii liberale“ pentru un scor de 4:4), a fost vorba, mai degrabă, de respectarea unui principiu în faţa unei decizii în materie electorală adoptate de Curtea Supremă a unui stat.

In privinţa votului prin corespondenţă, preşedintele Trump a fost foarte tranşant, declarând că este modalitatea «cea mai lipsită de acurateţe şi frauduloasă din istorie». Mai mult, când democraţii au încercat să impună alocarea a 4 miliarde de dolari, în pachetul financiar federal legat de COVID-19, pentru votul prin poştă la nivel naţional, preşedintele a spus că, astfel, n-ar mai fi «nici un republican ales în această ţară vreodată», ca şi cum votul poştal ar fi apanajul democraţilor, Totuşi, experţii nu pot fi întrutotul de acord cu aceste aserţiuni. Statul Carolina de Nord a început cel mai devreme procesul de depunere a plicurilor conţinând buletinele de vot, la poştă, ori în persoană, în cutiile amplasate la birourile electorale districtuale, cu două luni înainte (şi având acelaşi termen extins de primire până la 6 noiembrie ora 17). Ca şi în alte locuri, plicul-retur trebuie semnat şi de un martor, care a asistat, fără a vedea votul efectiv, la momentul când votantul a bifat căsuţele de pe buletin.

Cu o săptămână înainte de 3 noiembrie, care a încetat să mai fie considerată drept „ziua votului“, ci, mai degrabă, ziua încheierii votării, mai mult de 60 de milioane de persoane cu drept de vot şi l-au exercitat, depăşindu-se numărul voturilor similar exprimate per total în 2016. Şi în acest domeniu reglementările diferă de la stat la stat. Georgia are chiar două proceduri implementate: votul în avans, pentru săptămâna de dinainte de 3 noiembrie (mai puţin ziua de 2), respectiv, pe o scară restrânsă la cele 159 de birouri electorale districtuale, începând din 12 octombrie (când s-a stat, à la roumaine, preţ şi de câteva ceasuri la coadă) – aşa-zisul vot timpuriu. Referitor la această modalitate de vot, cum el însuşi a votat în persoană, preşedintele Trump a precizat că este absolut sigură.

In privinţa votării în străinătate, câteva precizări se impun într-o lume ce a făcut din votul „în deplasare, cu cartea de identitate“, fără pre-înregistrare, un adevărat sport naţional. Culmea e că, în această nişă, poate apărea şi posibilitatea ca o persoană rezidentă în afara Statelor Unite să predea chiar două buletine de vot. Nu există secţii de vot la consulatele americane. Funcţionarii de acolo, ca şi diplomaţii, de altfel, au alte treburi de rezolvat. Votul este prin corespondenţă, iar în anumite condiţii, 38 de state le permit celor născuţi în străinătate şi care n-au avut niciodată rezidenţa în SUA să voteze, dar în 8 state – numai pentru funcţiile federale. In general, este nevoie de o reşedinţă în Statele Unite, iar buletinele de vot absentee pot fi solicitate de la biroul electoral pe raza căruia se află acea adresă, Data-limită de retur recomandată a fost 13 octombrie. Dacă un cetăţean nu primeşte la timp pachetul de vot solicitat autorităţii electorale locale, poate solicita un FWAB, adică un buletin de vot special emis de autorităţile federale. Odată votul exprimat şi transmis în regim de urgenţă, dacă la votant soseşte şi buletinul ordinar întârziat, cetăţeanul din străinătate are dreptul legal de a-l completa şi expedia şi pe acesta aceleiaşi autorităţi electorale locale, căreia îi rămâne datoria de a exclude unul dintre plicurile primite de la aceeaşi persoană, întrucât toate buletinele din străinătate se grupează şi se deschid separat.

Cât despre numărul voturilor exprimate în afara Statelor Unite, sunt disponibile datele de la alegerile generale din 2016. La acea dată, se aflau în străinătate circa 5.489.000 de cetăţeni americani, dintre care aproape 3 milioane aveau drept de vot. Acest corp electoral similar cu cel al românilor din emigraţie, a solicitat 296.792 buletine de vot, iar, în final, au votat, fără să stea ore întregi la coadă, 208.329, adică o picătură între cele circa 63 de milioane de voturi obţinute de Trump în acel an.

Sunt multe de lămurit în privinţa unor posibile complicaţii electorale în acest an. Nu este clar dacă, odată descalificaţi electorii dintr-un stat, ceva ce s-a mai petrecut, dar în urmă cu peste un secol, noile majorităţi necesare în Colegiul Electoral se vor raporta tot la 538, sau la o sumă a electorilor diminuată corespunzător celor eliminaţi. Statul Hawaii, aflat, e drept, la primele alegeri generale din istoria sa, a înaintat două liste de electori, în 1960. Se speculează că procesul de numărare şi de contestare a numărătorilor devenind extrem de lung, legislativele locale, dominate de republicani în majoritatea statelor, ar fi tentate să trimită liste de electori proprii spre certificare.

In cazul în care Colegiul Electoral n-ar oferi, la 14 decembrie, o majoritate vreuneia dintre cele două echipe ale marilor partide, alegerea noului preşedinte (dintre primii trei clasaţi) ar cădea în sarcina noii Camere a Reprezentanţilor, dar noul Senat ar vota în prealabil un vicepreşedinte (dintre primii doi clasaţi în colegiu, în competiţia pentru postul de vicepreşedinte), care ar depune jurământul ca preşedinte în exerciţiu, preluând funcţia interimară de la speakerul Camerei, pe care preşedintele Trump a numit-o «crazy Nancy Pelosi». Modalitatea de vot în cele două camere e diferită. La Senat, contează toate cele 100 de voturi, în timp ce în camera inferioară un stat de mărimea Californiei, cu ai săi circa 40 de milioane de locuitori, ar avea un singur vot, la fel ca tot restul statelor. Majoritatea pentru alegerea noului preşedinte ar fi de 26 (din 50, Districtul Columbia fiind exclus), în condiţiile în care, cel puţin pentru moment, delegaţiile statelor în Camera Reprezentanţilor sunt predominant republicane. Cel mai incitant pare a fi cazul în care Colegiul Electoral ar confirma un vicepreşedinte, dar nu ar fi în măsură să-l aleagă pe preşedintele SUA.

S-ar putea specula că graba cu care doamna Amy Coney Barrett (venită de la una dintre cele 13 curţi de apel la nivel federal, cea din Chicago, unde a fost desemnată tot de preşedintele Trump, în 2017, având, deci, o experienţă de judecător de numai trei ani) a trecut prin tot procesul de completare a Curţii Supreme nu ar fi decât expresia temerii republicanilor că, pierzând Casa Albă şi majoritatea în Senat, nu ar mai fi putut să întărească vreodată raportul dintre „conservatori“ şi „liberali“ în instanţa respectivă la 6:3. Intr-adevăr, de aproape un secol şi jumătate curtea s-a stabilizat la nouă membri, dar, în anumite momente, au fost chiar şi mai mulţi judecători. Unei noi, eventuale, administraţii democrate, având alături un Senat pe care l-ar putea domina fie şi numai prin votul excepţional al vicepreşedintelui (în caz de vot 50 vs.50), nu i-ar rămâne decât să abordeze chestiunea laborioasă, şi nu tocmai pe placul admiratorilor sistemului politic şi judiciar american, de a încerca să mărească numărul judecătorilor Curţii Supreme.

Faptul că votul de luni al Senatului, cu nici opt zile înainte de momentul culminant al scrutinului prezidenţial din Statele Unite, a confirmat-o în funcţie pe doamna Coney Barrett are la bază tot o mişcare iniţiată de Partdiul Democrat, în 2013, prin care s-a renunţat la pragul calificat de 60 de voturi, în cazul desemnării noilor judecători pe tot palierul judiciar din SUA. De aceasta au beneficiat, în special, aceia nominalizaţi în timpul administraţiei republicane a lui Trump, peste două sute la număr. Jurisprudenţa noii judecătoare de la Curtea Supremă nu e atât de vastă încât să le ofere prea multe argumente celor ce au încercat să se opună confirmării sale. Mai degrabă, aceştia s-au legat de opiniile sale academice şi de prezenţa, pe un post minor, în echipa de specialişti juridici afiliaţi campaniei încununate de succes a lui Bush Jr. din 2000. Particularitatea curţii este că, deşi numirile sunt pe viaţă (cum s-a confirmat, cel mai recent, în cazul judecătoarei Ginsburg, decedată în septembrie), din raţiuni de afinitate, poate impropriu-zis, politică, nici unul dintre membrii Curţii Supreme nu ar dori să ofere un post vacant unei administraţii de nuanţă contrară propriilor viziuni în chestiunile judiciare. Cele mai multe dintre retrageri se fac nu la întâmplare sau când titularul (şi familia acestuia) şi-ar dori o viaţă tihnită într-un paradis pe Pământ, cum sunt atâtea comunităţi în America, printre care şi cea în care se află reşedinţa lui Trump din Florida, ci atunci când poate fi desemnat un înlocuitor care să-i continue opera judiciară. Noua titulară a Curţii Supreme nu şi-a ascuns admiraţia faţă de activitatea judecătorului Scalia, pentru care a şi lucrat la un moment dat, decedat în 2016, moment în care lui Obama i-a fost imposibil să-şi treacă prin Senat înlocuitorul nominalizat.

Democraţii s-au cramponat de orice obstrucţie posibilă pentru a bloca această a treia numire făcută de preşedintele Trump, ajungându-se ca duminică spre luni să existe un schimb de noapte la tribuna Senatului. De cealaltă parte, deşi cu o parte a cercului de apropiaţi testaţi pozitiv cu nCoV, vicepreşedintele Pence era aşteptat la vot, pentru a exclude orice surpriză de genul 50 vs.50. Nici nu a fost cazul, întrucât votul final, la care a participat şi senatoarea Harris, a înregistrat rezultatul de 52 vs.48, adică fără nici o surpriză din partea senatorilor republicani, cu excepţia senatoarei Collins de Maine (stat în care profilul unui republican poate fi mai liberal decât al unui democrat din sudul Statelor Unite).

După jurământul depus aseară târziu în faţa preşedintelui în preajma unei peluze a Casei Albe, judecătoarea Amy Coney Barrett îşi va putea prelua postul de la curte, eventual, fără alte formalităţi deosebite. Cu o zi înaintea nominalizării acesteia, în urmă cu o lună, preşedintele Trump afirmase: «N-aş dori să ajungem [cu alegerile] la Curtea Supremă şi, de asemenea, nici în faţa Congresului, chiar dacă avem un avantaj acolo!»

S-ar putea ca preşedintele Trump să nu câştige un nou mandat în 2020. La ce ne aşteaptă pe plan economic după aceste alegeri, poate că nici n-ar mai vrea, dacă nu ar fi în spate ameninţarea unor acţiuni în justiţie, perspectivă ce nu e tocmai un compliment la adresa democraţiei americane. Pus în faţa unui val de opoziţie implacabilă, preşedintele a mai prezentat o dovada a faptului că maşinăria sa politică funcţionează la maxim, chiar cu preţul anihilării pentru mult timp a acelei colaborări bipartizane specifice Senatului SUA (în care s-a remarcat, la momentul oportun, răposatul senator republican de Arizona, John McCain, venit, într-o stare de sănătăte precară, să voteze pentru „Obamacare“).

Preşedintele Trump a reuşit impunerea disciplinei de partid nivelatoare în cele mai înalte sfere ale politicii americane, iar prin moştenirea lăsată Curţii Supreme, odată ce i-a numit pe trei dintre cei nouă judecători ai acesteia, a definit şi cursul justiţiei din America pentru o perioadă indefinită. In cazul în care pierde în acest an, Trump ar avea, în 2024, vârsta de acum a lui Joe Biden. Acesta a fost vicepreşedinte al Statelor Unite în anii 2009-2017. Dacă va câştiga, se va plasa în acea ipostază în care se regăseşte doar Richard Nixon în toată istoria SUA, ca singurul fost vicepreşedinte care a reuşit să fie ales preşedinte, dar nu într-un mandat succesiv.

Acuzat de mulţi că foloseşte tactica „pământului pârjolit“, preşedintele Trump poate să piardă, cu greu, pentru că cei defavorizaţi par să fi înţeles că «votul e cea mai puternică unealtă non-violentă pe care o au la îndemână», după expresia unui idol de-al lor, stins în acest an, fostul congressman de culoare John Lewis. Căci, potrivit lui Aristotel, acasă la mama ei, în Grecia antică, democraţia n-ar fi fost decât timpul «în care cei săraci, iar nu cei avuţi, sunt conducătorii». Evident, după aproape 2400 de ani, judecând şi numai după sumele halucinante vărsate de diverşi donatori în campania electorală din SUA, nu se mai pune problema de aşa ceva, ci doar de o iluzie constructivă. Mai ales în condiţiile actuale…

G.S.Jivănescu 27 octombrie 2020

sursa:https://www.cotidianul.ro/victorie-majora-pentru-trump-in-senat/