Vreme de luni de zile, atenția întregii lumi s-a îndreptat asupra alegerilor din Statele Unite. Ce ne spun sondajele? Cum vor vota, în noiembrie, electorii din statele americane? Va câștiga Donald Trump președinția pierzând votul popular? Se va retrage în cazul în care va pierde sau vom avea o criză constituțională de luni de zile? Va vorbi echipa lui Donald Trump despre afacerile ascunse ale familiei Biden în România, așa cum o face despre cele din Ucraina?
Dacă nu au fost alegerile din Statele Unite, a fost pandemia. Cât de grav va fi al doilea val? Vor urma majoritatea statelor modelul spaniol de a reimpune starea de urgență? Când va apărea vaccinul și cât de eficient va fi? Cât de eficientă este masca purtată în public? Spitalele vor putea face față în această iarnă, iar dacă da, vom avea sau nu Crăciun?
Iar când valul stirilor despre gripă ne dă un răgaz, apare Brexitul? Vor ajunge Michel Barnier și Boris Johnson la un acord până la finalul anului sau Marea Britanie va părăsi UE dezordonat, fără un acord? Se vor înțelege Parisul și Londra pe pescuitul în Canalul Mânecii sau Emmanul Macron se va folosi de acest nou dezacord pentru a împinge Marea Britanie afară din UE și a-și urmări planul de a deveni liderul politic al UE, odată ce va ieși din scenă și Angela Merkel?
În spatele acestor știri și analize, șomajul crește odată cu inflația. Pandemia nu face decât să grăbească o criză care era iminentă, să accelereze schimbarea de paradigmă și de tehonologie, să reducă încrederea în democrația vestică ce se șubrezise deja.
Iar dincolo și de aceste aspecte stă ascensiunea Chinei. Agendele progresiste ale corporațiilor vestice și ale politicienilor de aici sunt o piedică în calea investițiilor in China – fie pentru că regimul de la Beijing își spionează cetățenii, fie pentru că oprimă minoritatea uigură sau pentru că vrea să suprime libertățile celor din Hong Kong (ca și cum guvernele vestice nu și-ar urmări cetatenii, ca și cum Hong Kongul în care nu există vot universal ar fi o democrație model).
Într-un editorial publicat de Financial Times, Ray Dalio, fondatorul firmei de investiții Bridgewater, ne spune să nu ne facem că nu observăm ascensiunea Chinei. China se ridică, în timp ce vesticii cred că Beijingul minte, trișează și nu joacă după reguli, regulile vestice.
Prejudecățile anti-chineze irosesc oportunități
”Din tot ce-mi pot aminti, oamenii au spus că China nu poate reuși. Comunismul nu poate funcționa. Nici autoritarismul. Chinezii nu sunt inventivi. Au probleme cu datoriile și specula. Însă vedem cu China reușește prin metode excepționale”, scrie Ray Dalio.
”A ajuns să aibă una dintre cele mai mici rate ale răspândirii covid. În anul ce se încheie, economia chineză va înregistra o creștere de 5%, fără să monetizeze datoria, asta în timp ce restul marilor economii s-au contractat. China produce mai mult decât consumă și are un surplus, nu ca SUA și mare parte din țările vestice. Jumătate dintre listările pe bursă din acest an vor fi în China. Până și Tesla și-ar putea produce aici integral Modelul 3, cel mai bine vândut.
Ordinea mondială se schimbă, însă mulți nu observă asta din cauza viziunii antichineze. Eficiența extraordinară a Chinei nu este ceva nou. În realitate, lăsând la o parte ”secolul umilinței” din 1839 până în 1849, China a fosta una dintre cele mai puternice țări și culturi. În ultimii patru ani, schimbările financiare din China au fost remarcabile. Lăsând la o parte critica pe care o puteți aduce ”capitalismului de stat” și modului în care China a reușit, nu puteți spune că acestea nu au funcționat.
Când am fost pentru prima dată în China, acum 36 de ani, le-am dat oficialilor chinezi calculatoare de buzunar de 10 dolari. Au crezut că sunt niște mașinării miraculoase. Acum, China rivalizează cu SUA în domeniul științelor aplicate și, cel mai probabil, va prelua conducerea în următorii 5 ani. Începând din 1984, veniturile pe cap de locuitor au crescut de 30 de ori, iar speranta de viață a crescut cu un deceniu. În 1990, în China a apărut prima bursă de valori, creată de șapte tineri patrioți pe care îi cunoșteam. Acum, bursa este a doua din lume.
Ascensiunea Chinei are implicații politice și financiare majore. Din punct de vedere politic, China a devenit o sursă de îngrijorare în SUA , care se teme de ascensiunea sa și respinge modelul autoritar chinez, precum și politica față de minorități, cum este cazul uigurilor musulmani din Xinjiang. China spune că este necesară o abordare fermă pentru menținerea ordinii, că tot ce se întâmplă în interiorul granițelor este treaba ei și că SUA au și ele propriile probleme cu drepturile omului. Suveranitatea chineză în Taiwan, Hong Kong și în alte zone este o altă chestiune foarte disputată. Nimeni nu știe cum vor evolua aceste tensiuni, dar ele au cu siguranță un efect asupra noastră, a tuturor.
Între timp, economia chineză a ajuns la aproape aceleași dimensiuni cu cea americană și crește intr-un tempo mai alert, deci timpul este de partea Chinei. Are o populație bine educata, are o treime din facultatile de științe din lume, de trei ori mai multe decât SUA. Statul colectează informații personale pe care să le proceseze prin intermediul inteligenței artificiale. În Vest, asta este percepută ca partea întunecată a Chinei. În China, se consideră că această abordare întărește normele sociale. Pentru a estima capacitatea Chinei, trebuie să spunem că, are de patru ori populatia SUA, iar peste 25 de ani, când veniturile pe cap de locuitor vor fi la jumătate față de cele din SUA, China va avea o economie de două ori mai mare.
Există și implicații în domeniul investițiilor. Ca investitor global, mă gândesc mereu cât să investesc în China, uitându-ma la aspectele de baza și la ce fac ceilalți. Datele financiare de bază arată bine, activele au prețuri atrăgătoare. Acțiunile și obligațiunile chineze reprezintă doar 3% din portofoliul holdingurilor din lume, dar procentul ar putea fi de cel puțin 15%. Discrepanța aceasta se datorează prejudecăților anti-chineze. Cred că asta se va schimba. Piețele din China se deschid pentru străini, care au acces la 60% din ele, comparativ cu 1% în 2015. De aceea, mă aștept ca China să aibă influxuri de capital care să-i sprijine moneda, care se află la un maxim acum. Toate acestea susțin decizia de a achiziționa cât mai multe active chinezești.
Desigur, lucrurile pot începe să meargă prost în orice țară. Beijingul ar putea să nu mențină ritmul actualelor reforme financiare, deși mă îndoiesc că se va întâmpla asta. Apoi, China și SUA sunt într-o competiție acerbă in domeniile comercial, al piețelor de capital, al energiei și geopolitic. Nimeni nu poate ști cât de periculoase vor fi aceste războaie, cine și cum le va câștiga. Este motivul pentru care investesc în ambele țări.
Timpul va hotărî care dintre cele două puteri va învinge și care va pierde. Pe scurt, imperiile se ridică atunci când sunt productive, sănătoase financiar, când câștigă mai mult decât cheltuiesc și când își sporesc activele mai mult decât datoriile. Asta se întâmplă, de regulă, atunci cand cetățenii lor sunt bine educați, muncesc mult și se comportă civilizat. Dacă analizăm în mod obiectiv China și SUA din perspectiva acestor criterii, așa cum încerc să o fac într-un studiu la care lucrez, vom ajunge la concluzia că Beijingul stă în mod limpede mai bine.
Prejudecățile ne împiedică întotdeauna să identificăm alternative. Deci, în cazul în care ați fost sceptici în privința Chinei pentru că nu sunteți de acord cu ce se întâmplă acolo, vă sugerez să priviți lucrurile mai limpede. La fel și când vine vorba despre evenimentele din SUA și locul Americii într-o lume în schimbare. Ajunul alegerilor din SUA este un moment bun pentru a reflecta la ambele aspecte.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu