Biden a candidat doar cu numele. Cine va conduce SUA ?

 

Deja curățată în această vară de jurnaliștii cu viziuni insuficient de progresiste, redacția The New York Times a ajuns să întocmească adevărate ”liste ale rușinii”. Acum, după ce au proclamat victoria lui Joe Biden, editorialiștii ziarului își îndreaptă furia nu numai către administrația Trump, ci și către concetățenii care au îndrăznit sa voteze pentru Trump, adica jumătate dintre americani.

Rușine, americani ce ați votat pentru ”patriarhatul alb”!

Iată câteva pasaje dintr-un asemenea editorial publicat de The New York Times, care spune că ”jumătate dintre americani au ales să voteze pentru acest spectacol al groazei”. ”Albii – bărbați și femei – au fost singurul grup care a votat în majoritate pentru Trump, potrivit exit poll-urilor. Circa trei din cinci albi au votat pentru Trump. Este tulburător că mulți dintre bărbații și femeile din America sunt fie rasiști, fie acceptă rasismul”, dă sentința editorialistul.

Apoi, veninul se revarsă și asupra minorităților din America – etnice, sexuale, rasiale. ”Față de 2016, a crescut procentajul alegătorilor aparținând tuturor minorităților rasiale care au votat pentru Trump. În cazul negrilor și hispanicilor, procentul acesta a crescut atât la bărbați, cât și la femei. (…) Povestea fascinantă este cea a votului negrilor. Negrii au votat pentru democrați în mare majoritate. Însă Donald Trump și-a dublat procentul alegătorilor de culoare în acest an, câștigând 8% din voturilor femeilor de culoare. (…) Iar acum urmează ceva ce m-a uluit: procentul alegătorilor LGBT care au votat pentru Trump s-a dublat față de 2016. În Georgia, 33% dintre ei au votat cu Trump. Pentru un președinte care a atacat persoanele transgen. Așa cum spunea Human Rights Watch, «administrația Trump-Pence este cea mai anti-LGBT administrație din ultimele decenii»”.

Concluzia editorialului progresist: ”Toate astea mă fac să mă gândesc la puterea patriarhatului alb și la influența pe care o are asupra celor care depind de el sau visează să facă parte din el. Este o influență ce trece dincolo de gen, de orientarea sexuală, până și de rasă. Atitudinea de mascul alfa și caracterul necioplit al lui Trump sunt un model pentru unii bărbați și o atracție pentru unele femei. Unii oameni care au fost oprimați vor rămâne mereu alături de opresori și vor visa că vor deveni puternici în acest fel”.

”Lista neagră” a progresiștilor

Mai sus am văzut o listă generalizată a rușinii: albii din Statele Unite și hispanicii, negrii și homosexualii care au votat pentru Donald Trump.

Mai jos vom vedea o ”listă neagră”, un apel la începerea unei epurări în administrația SUA și nu numai. Iată ce a scris pe Twitter Jennifer Rubin, editorialistă la The Washington Post: ”Orice republican care face apel la respingerea rezultatului alegerilor, care se opune voinței alegătorilor sau face afirmații nefondate despre fraudă electorală nu ar trebui să mai ocupe o funcție publică, să fie angajat în administrația unei corporații sau a unei facultăți și nu ar trebui să mai fie acceptat într-o societate ”politicoasă”. Avem o listă”.

Compania Twitter a blocat mai multe mesaje ale președintelui Trump prin care acesta revendica victoria la prezidențiale. Ce a făcut Twitter cu mesajul de mai sus, postat pe 6 noiembrie? Nimic, l-a lăsat să facă zeci de mii de vizualizări. Mai mult, în weekendul de după alegerile din SUA, Twitter a fost potopit cu mesaje ale activiștilor politici care propuneau să se întocmească baze de date cu susținători, donatori, membri de ai echipei lui Donald Trump, adică ”liste negre”. Numele acestei inițiative: ”Să nu uităm niciodată ce au făcut”.

Minoritățile din clasa de jos trebui să dea lovitura de grație

Mai departe, câteva frânturi dintr-un editorial publicat de The Guardian, la o zi după alegerile din SUA, un editorial despre valul progresist care stă să-l înghită pe Joe Biden, dacă va fi președinte al SUA. ”Există totuși speranță. Așa-numitul Squad – cu Alexandria Ocasio-Cortez drept cea mai cunoscută membră – și-a dublat procentul de alegători, acum fiind aleși și fost asistentă medicală Cori Bush din Missouri, și primul congresman transsexual, Mondaire Jones, din New York. Vechiul sistem democrat nu a reușit să dea trumpismului lovitura de grație pe care o merita. Va fi de datoria acestei noi generații de lideri progresiști – în special de oameni de culoare din clasa de jos – să încheie aceste conturi, nu doar pentru Statele Unite, ci pentru noi toți”.

Biden, un președinte cu numele

În lumina celor de mai sus, rostite de editorialiști de la publicații precum The New York Times, The Guardian, The Washington Post, cum va arăta America sub Joe Biden?

Un răspuns vine de la site-ul financiar The Daily Reckoning.  ”În primul și în primul rând, Biden nu a candidat la președinție decât cu numele. Nu a fost niciodată suficient de bun politician pentru a ajunge până aici. A avut puține realizări în cei 50 de ani de activitate politică. Este fragil din punct de vedere fizic și suferă un declin al facultăților mentale. Dacă va câștiga, Joe Biden va avea 78 de ani la depunerea jurământului si 82 de ani la încheierea mandatului. În ambele situații, va fi cel mai în vârstă președinte al SUA. Unii au mintea ascuțită după 70 de ani. Nu este cazul lui Biden”.

”Consecința este că Biden nu va fi președinte de facto. Odată Trump dispărut, democrații nu vor mai avea nevoie de Biden. Se vor întreprinde acțiuni pentru îndepărtarea lui din funcție, pornind de la starea sa fizică, prin invocarea celui de al 25-lea amendament al Constituției SUA. Nancy Pelosi a propus recent o lege prin care să se înființeze o comisie în acest sens”.

Cine va conduce de facto America?

Până atunci, câtă vreme Biden rămâne în functie, cine va fi adevăratul președinte al SUA?

Sunt trei tabere care se luptă pentru putere, scrie The Daily Reckoning.

Prima tabără este familia Biden, condusă de soția lui Joe Biden, Jill, de fiul său Huter Biden și de frații lui Joe Biden, Jim și Frank. Acești oameni s-au îmbogățit prin asocierea cu Joe Biden, folosindu-se de accesul la funcția lui Joe Biden sau oferindu-le altora acest acces, contra cost, pentru a obține funcții de management, contracte de consultanță, contracte de construcție. Familia Biden vrea să-l mențină pe Joe la putere (iar Jill Biden trage sforile pentru asta), pentru a-și păstra afacerile și pentru a scăpa de investigații.

A doua tabără este condusa de Kamala Harris și cei care o controlează – fosta echipa Obama-Clinton și Rezistența. Dacă Biden va fi îndepărtat de la președinție în virtutea Amendamentului 25, Harris va deveni președinte în exercițiu al SUA. Dacă Biden demisionează sub amenințarea activării amendamentului 25, Harris devine președinte. În această calitate, ea va fi interfața cu lumea a foștilor membri ai administrației Obama, care vor opera printr-un cabinet din care vor face parte Susan Rice (fosta ambasadoare la ONU și consilieră de Securitate a lui Barack Obama), Samantha Power (fostă ambasadoare la ONU), Sally Yates (fost procuror-general adjunct, care s-a opus primelor legi semnate de Donald Trump), Eric Holder (fost procuror general).

A treia tabără este condusă de extrema stângă a Partidului Democrat, inclusiv Bernie Sanders, Alaxandria Ocasio-Cortez (alături de întregul The Squad, inclusiv americano-somaleza Ilhan Omar, membră a Congresului SUA), Elizabeth Warren și grupări radicale precum Black Lives Matter. Acest grup a fost inclus în echipa de campanie a lui Biden, ca parte din înțelegerea prin care Bernie Sanders s-a retras din alegerile primare, oferindu-i prim-planul lui Biden.

Epurarea a început demult

De raportul de forțe dintre aripa Obama a noii administrații și aripa progresistă va depinde și materializarea listelor rușinii și a listelor negre despre care vorbesc deja marile publicații americane. Tot de acest raport de forțe vor depinde epurările la vârful instituțiilor SUA. Cât despre epurările din presa americană, din marile corporații și din învățământ, ele au avut loc cu mult timp în urmă.

”Când gloata nu iese în stradă pentru a provoca haos, acționează pe social media încercând să distrugă viețile celor care au comis infracțiunea disidenței intelectuale. Alegerile recente au arătat că această gloată este încă în minoritate. Însă este o minoritate care deține instituții importante”, scrie site-ul Sovereign Man. ”Școlile și universitățile sunt pline acum de marxiști furioși care petrec zeci de ore îndoctrinând copiii cu noua rol religie. Au reinventat știința, istoria, matematica, conform principiului teoriei critice a rasei. Gloata aceasta are influență mare asupra corporațiilor. Nu te poți uita la un film Disney sau la un meci de fotbal American sau chiar la o reclamă pentru lame de ras fără să ți se bage cu lopata pe gât politica identității. Au ajuns să aibă influență extremă în marile companii Tech, ale caror politici de cenzură au devenit absurde și au început să rivalizeze cu Partidul Comunist Chinez”.

Cel mai probabil scenariu este cel în care fosta echipa Obama-Clinton își va uni forțele cu extrema stângă a democraților, pentru a elimina influența familiei Biden. Acestora din urma li se va permite să-și păstreze banii făcuți în afacerile dubioase din Ucraina, China (poate România – n.red.), fără să fie investigați și inculpați. Totul în schimbul unei retrageri din prim-plan.

Echipa Obama va prelua politica externă (pentru a menține înțelegerile lui Obama cu Iranul, Acordul Climatic de la Paris, Parteneriatul Transpacific), iar echipa lui Bernie Sanders se va ocupa de politica internă, de majorarea taxelor, de un sistem de sănătate gratuit, de anularea datoriilor studenților, de salariul minim garantat, de Green New Deal și de funcționarea la foc continuu a tiparnițelor de dolari ale Federal Reserve.

Lovitura constituțională

”O inițiativă cu care toți democrații sunt de acord este o schimbare radicală a sistemului de guvernare, pentru a se asigura că republicanii nu vor mai prelua puterea. Agenda aceasta presupune încetarea metodei ”filibuster” de blocare a legilor in Senat de către partidul în minoritate (o inițiativă despre care a vorbit și fostul guvernator republican  Judd Gregg, care o asemăna cu o ”lovitură de stat”). Asta ar însemna ca legile să aibă nevoie de o majoritate simplă în Senat, nu de 60 de voturi, cât este necesar acum. Ce pot să facă democrații? Să transforme Districtul Columbia și Puerto Rico în state americane și să obțină câte doi senatori din partea fiecăruia.

Apoi, democrații pot majora numărul judecătorilor la Curtea Supremă și pot numi șase noi magistrați progresiști, pentru a anula majoritatea pe care Donald Trump tocmai le-a dat-o republicanilor prin ultima sa nominalizare. Odată ce aceste reforme vor fi aplicate, democrații vor putea desființa și Colegiul Electoral care alege președintele. Asta ar însemna că statele California, New York, statele cele mai progresiste, ar putea să decidă singure viitorul președinte.

Este un modus operandi întâlnit și în Europa, în special în Europa de Est: epurare în justiție, schimbare generațională forțată a componenței instanțelor superioare, modificarea sistemului de vot (vezi apelurile pentru votul majoritar în doua tururi) – modificări care, pe termen scurt și mediu cel puțin, garantează eliminarea partidelor conservatoare de la putere. Accesul lor la vârf nu va mai putea fi realizat decât prin schimbări ideologice profunde, acceptarea regulilor nescrise ale statului profund, îmbrățișarea ideologiei ”verzi” și progresiste si menținerea doar a unui vag parfum care să mai aducă aminte de valorile tradiționale și ”patriarhatul” vetust de care amintea editorialistul progresist al The New York Times citat la începutul articolului. Putem întrevedea oare aici viitoarea imagine a unui PSD condus de Victor Ponta?

În SUA, singura piedică ce mai rămâne în calea acestei agende este Senatul. Democrații ar trebui să preia conducerea camerei superioare pentru a controla întreg Congresul și guvernul. Până la acest moment, se pare că republicanii vor păstra majoritatea în Senat, iar aceasta înseamnă cel puțin că noua administrație nu va putea trece prin Congres majorări semnificative de taxe. Acesta, și nu alegerea lui Joe Biden, este motivul pentru care bursele au reacționat pozitiv după ziua alegerilor.

sursa:https://www.cotidianul.ro/biden-a-candidat-cu-numele-cine-va-conduce-sua/

Probleme pe Fregata Regina Maria

 

Fregata Regina Maria își încheie misiunea NATO din Marea Mediterană, mai devreme decât era planificat, după ce, mai mulți militari aflați la bord au fost infectați cu virusul SARS-CoV-2.

Potrivit unui comunicat de presă transmis marți de Ministerul Apărării Naționale (MApN), nava participa, începând cu data de 27 octombrie, la o misiune de monitorizare a traficului naval din estul Mediteranei, în cadrul grupării navale permanente NATO SNMG-2 (Standing NATO Maritime Group).

Rezultatele analizelor primite marți au confirmat că un procent semnificativ de militari sunt infectați cu noul coronavirus.

Astfel, la nivelul conducerii Forțelor Navale Române, a fost luată decizia de încheiere a participării fregatei la misiunile NATO din Marea Mediterana și întoarcerea în țară, în scurt timp.

În prezent, toți militari de la bordul fregatei depistați pozitiv sunt asimptomatici, iar starea de sănătate a acestora este bună.

„Situația medicală a debutat sâmbătă, 7 noiembrie, în timp ce nava se afla pe mare, în proximitatea portului Aksaz, din sudul Turciei, când doi militari de la bord au prezentat o stare de sănătate moderat alterată, cu simptome specifice îmbolnăvirii cu COVID-19. Medicul de la bord a aplicat imediat procedurile operaționale standard pentru astfel de situații, cei doi militari, un soldat profesionist și un maistru militar, fiind izolați și primind îngrijirile medicale specifice. Ulterior, aceștia au fost repatriați, în cursul zilei de 8 noiembrie, din teatrul de operații maritim cu o aeronavă C-27J Spartan a Forțelor Aeriene Române. Ei au fost internați în facilitățile medicale ale MApN – unul fiind confirmat pozitiv la testarea COVID-19 și internat în Spitalul Medical Mobil ROL 2, de la Otopeni, iar celălalt, cu rezultat negativ la testarea pentru infecția cu SARS CoV-2, la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central din București”, se arată în comunicatul MApN.

Duminică, fregata „Regina Maria” a acostat în baza militară turcească din Aksaz, pentru refacerea capacității de luptă și pentru punerea în aplicare a măsurilor sanitare pentru prevenirea infectării cu noul coronavirus, conform procedurilor în vigoare, iar luni, tot echipajul fregatei a fost retestat (RT-PCR) pentru depistarea altor posibile cazuri de militari infectați cu noul coronavirus.

De asemenea, la bordul navei au fost dezinfectate toate spațiile interioare și au fost pregătite încăperi speciale pentru izolarea și tratarea cazurilor asimptomatice sau a celor cu forme ușoare de manifestare a bolii.

„La sosirea în Portul Constanța se vor aplica măsurile de izolare și de carantinare a întregului echipaj la bordul navei, iar starea de sănătate a militarilor va fi monitorizată permanent. În situația în care starea de sănătate a unor membrii ai echipajului va impune măsuri suplimentare, aceștia vor fi evacuați și internați în unități medicale de tratament, conform procedurilor naționale în vigoare”, se mai arată în comunicatul citat.

sursa:https://www.cotidianul.ro/fregata-regina-maria-a-renuntat-la-misiune/

Avem nevoie de Bittmani

 

Nu a apucat să spună nimic coerent despre criza epidemiologică. Răbufnise pentru că se săturase de interdicţia cu privire la concerte, spectacole etc. Era clar că nu avea soluţii. Avea doar probleme.

Poporul covidiot a interpretat răbufnirea lui Dan Bittman drept un atac asupra restricţiilor şi asupra guvernanţilor. În fond, aşa au şi vrut să conducă dialogurile cu el unii moderatori. Altminteri, cum scoatem ratingul? Dar Bittman are bun-simţ şi nu a plusat. Pe de altă parte, există o mare nevoie de Bittmani care să spună ceva coerent. Nu avem însă decât o categorie de coerenţi: conspiraţioniştii.

Bittmanii de care avem nevoie ar avea autoritate morală dacă ar fi profesionişti ai epidemiologiei şi ai înţelegerii statisticilor epidemiologice. Dar aceşti profesionişti nu pot recomanda închideri sau deschideri de activităţi dacă vor să rămână doar experţi. Câţiva dintre ei au trecut înspre politică spre a încerca reformarea sistemului nostru de sănătate. Acolo e buba, la DSP-uri. Un nivel de organizare centralistă care în ţările civilizate nu există. Un nivel încurcă-lume la noi.

Până la reformarea necesară, da, continuăm să simţim nevoia de Bittmani. Pentru că simţim plutind minciuna peste tot acest dramatic tărăboi.

Adevărul sună ca dracu’ (oricine l-ar spune): oricât ne-am feri de SARS-CoV 2, dihania atacă după reguli mai degrabă încă nedescifrate. Şi cea mai bună situaţie este să fi fost atacat şi să fi scăpat, pentru că atunci ai dobândit imunitate. Dar care guvernanţi pot scrie pe măştile lor „Scapă cine poate”? Adevărat este şi că acest virus are mutaţii şi te poţi reinfecta chiar dacă ai avut o anume imunizare.

Tot ce se întâmplă cu boala COVID-19 are aspecte paradoxal-dilematice. Impui restricţii? Amâni imunizarea de turmă (de grup, mă rog, căci suntem sensibiloşi şi la cuvinte). Nu impui restricţii? Vor fi copleşite spitalele. Faci testări masive ca să opreşti răspândirea? OK, dar vei găsi simptomatici şi vei avea pacienţi cazaţi în paturi puse pe holurile spitalelor.

Banii împrumutaţi pot rezolva multe. Poţi plăti şi telemunca, şi nemunca. Da, dar n-ar fi mai eficient să opreşti şi evaziunea fiscală, şi risipa din cheltuiala cu birocraţia de stat? Ar fi, dar abia după alegeri.

Pandemia a adus, într-adevăr, multă infodemie. Cel mai rău însă este că vectorii media nu pot recunoaşte în clar cât sunt de depăşiţi de situaţie şi ce îndoieli au. Această pandemie a fost relatată, la noi cel puţin, cu mentalul formatat de DNA: „Ascund ei ceva!”. Da, OMS s-a contrazis. A făcut-o şi pentru că nu stăpânea toate datele problemei, să concedem. Da, masca nu e un panaceu, o porţi şi poţi fi totuşi infectat. Da, dar ce placebo psihologic este!

Peste tot în Europa, oamenii s-au încurcat în obiceiul vechi de a accepta jumătăţi de adevăr. Acum, jumătatea ascunsă este căutată în stil thriller şi dacă e la vedere. Pentru că adevărul integral este „Scapă cine are noroc!”.

Dă, dom’le, soluţii dacă eşti deştept! – zic toţi dăştepţii. Soluţii avem: nu există Soluţia! Nu există altă soluţie ideală până la vaccinare decât schimbarea minţii. Dar cum să scoţi frica din ea pentru ca apoi să poţi zice: „Da, dom’le, trăiesc sub pandemie cum am trăit şi sub comunism. Asta e! Comunismul a omorât mai mulţi oameni şi uite că am scăpat de el”?

sursa:https://www.cotidianul.ro/nevoia-de-bittmani

Polițist român, erou într-o campanie la New York

 

Un polițist de frontieră din județul Bihor de 23 de ani a donat lunar sânge care a fost folosit pentru salvarea unor pacienți aflați în stare critică, iar povestea lui a fost folosită într-o campanie, fiind proiectată pe un panou publicitar din New York.

Imaginile cu polițistul au fost publicate pe pagina de Facebook a Ministerului român de Interne.

„23 de ani și 60 de vieți salvate.

El este Robert și este polițist de frontieră, dar mai mult de atât, este unul dintre donatorii constanți de sânge din România.

Povestea lui începe în 2017, pe când se pregătea să devină polițist de frontieră.

– Venim cu o rugăminte către voi. O persoană se zbate între viață și moarte pe un pat de spital. Are urgent nevoie de sânge pentru transfuzie. Dacă vreți să ajutați, v-am rămâne recunoscători, le-a spus comandantul elevilor adunați pe platoul unității.

– Donez eu!, a răspuns Robert, fiind primul care a făcut un pas în față.

Era prima dată când dona sânge și nu știa exact procedura, însă voia să ajute.

Această primă experiență l-a făcut să înțeleagă cât de important este sângele pentru un pacient aflat în stare gravă.

La absolvirea școlii, când Robert a fost repartizat chiar în județul lui, a mers să doneze sânge și la Centrul de Transfuzie Oradea.

Acolo a fost abordat de o persoană:

– Eu sunt coordonatoarea acestui centru și vreau să-ți mulțumesc pentru gestul tău, pentru că sunt din ce în ce mai puțini donatori. Vreau să te rog ceva. Există o nevoie imensă de sânge, sunt foarte mulți oameni care au nevoie de transfuzie. N-ai vrea să devii donator permanent?

– Ce ar trebui să fac?

– La vârsta și la sănătatea ta, poți dona o dată pe lună. Înscrie-te în programul nostru, ai putea salva multe vieți.

– Nu trebuie să mă rugați! Vă promit că în fiecare lună voi fi aici!

De atunci și până în prezent, Robert și-a ținut promisiunea, iar cu sângele lui a ajutat 60 de oameni aflați în stare critică.

Un singur lucru regretă, faptul că într-o lună nu a putut ajunge să doneze, pentru că era în concediu. Dar ca să se revanșeze, și-a motivat colegii, astfel că săptămâna trecută au mers cu toții să doneze sânge la Centrul de Transfuzie.

El este Robert, are 23 de ani și, până acum, a ajutat 60 de oameni… repetăm acest lucru pentru că ceea ce el face este extraordinar!

Robert, te salutăm cu respect, admirație și prețuire! Mulțumim!

Donarea de sânge salvează vieți!

P.S. Povestea lui a ajuns să fie proiectată pe unul dintre panourile publicitare din Times Square, în New York. Robert și alți trei donatori au devenit cunoscuţi acolo ca adevăraţi eroi, prin intermediul campaniei Blood Network, realizată de organizatorii Untold şi Neversea. Am vrut să-l cunoașteți și voi măcar pe unul dintre ei!”, a scris MAI.

sursa:https://www.cotidianul.ro/politist-roman-erou-intr-o-campanie-la-new-york/

”Efectul Gloria” numit și „Spectrul montan”, surprins în Bucegi, noiembre 2020

 

Imagini rare au fost surprinse în munții Bucegi de un ranger al parcului natural. Umbra sa a fost proiectată pe un nor și pe ceață.

„Efectul Gloria, un fenomen foarte rar, surprins în imaginile de nai jos de către Valentin Bălan, ranger la Administrația Parcului Natural Bucegi.

Efectul Gloria mai poarta numele de „Spectru montan” ori „Spectru Brocken”.

În condiții propice, umbra observatorului este proiectată pe ceață. 

Picăturile minuscule de apă reflectă lumina soarelui înapoi către acesta, formând un nimb colorat înjurul umbrei.

Condițiile rare se referă la refracția și dispersia luminii atunci când soarele, situat în spatele celui care observă, îi proiectează umbra pe un nor sau pe ceața situată mai jos decât poziția acestuia, iar norul respectiv este format din picături de apă cu diametrul de dimensiune situată într-un interval bine precizat”, au explicat Reprezentanții Romsilva pe Facebook.

Credit foto : Vali Balan, Romsilva- Administrația Parcului Natural Bucegi

sursa:https://www.cotidianul.ro/foto-imagini-spectaculoase-surprinse-in-bucegi/

Democrația sub asediu

 

”Când ați dat ultima oară de o carte care să celebreze democrația? Sau de un editorial are să spună că putem să credem în oameni care iau decizii înțelepte pentru viitorul societății? Sau peste un eseu care să ceară extinderea democrației și mai multe șanse pentru vocea cetățenilor în problemele esențiale ale vremurilor noastre? Nu ați găsit așa ceva recent sau chiar deloc”, scrie sociologul Frank Furedi, profesor la University of Kent din Marea Britanie.

”Asta pentru că orice luare de poziție cu privire la democrație vine cu exprimarea unor rezerve. Activiștii de mediu spun că democrația funcționează prea lent pentru a răspunde la ”urgența climatică”. Opozanții Brexitului spun că ”este prea multă democrație”. Alții declară fără rușine, precum Janan Ganesh, în Financial Times, că ”democrația este bună când este mai puțină”.

Economistul american Garrett Jones a fost cel puțin onest când și-a exprimat disprețul față de alegători. În volumul său ”10% mai puțină democrație: de ce ar trebui să credem elitele ceva mai mult și masele ceva mai puțin”, el cere o reducere a răspunderii democratice pentru elite, pentru că astfel experții ar avea mai multă libertate pentru a decide în interesul tuturor.

Elitismul lui Jones este ceva caracteristic acum universitarilor, comentatorilor și clasei conducătoare. În adâncul lor, ei cred că cetățenii obișnuiți le sunt inferiori. Jurnalistul american James Traub a scris despre asta în articolul ”E timpul ca elitele să se ridice împotriva maselor ignorante”. ”Am spus ignorante?”, scrie el. ”Da, așa am spus. Trebuie să spunem că oamenii sunt ușor de indus în eroare, iar sarcina liderilor este să evite asta”.

Disprețul față de oamenii care nu votează așa cum își doresc elitele este una dintre cauzele ostilității elitelor față de democrație în zilele noastre. Acest sentiment este descris în volumul ”Împotriva Democrației”, al filosofului Jason Brennan. ”Cei mai mulți cetățeni nu ne fac nicio favoare votându-ne”, scrie el. ”A le cere tuturor să voteze este ca și cum le-ai cere să facă mizerie”. Când votul este văzut în acest fel, atunci e limpede că modul de viață democratic este în pericol.

Panica democrației

Avem de-a face cu ”panica democrației”. Vedem asta în titlurile unor cărți recente, precum ”Salvarea democrației de la sinucidere” sau ”Democrația în lanțuri” și ”Cum se termină democrația”. Toate aceste povești distopice despre moartea democrației au un lucru în comun: autorii lor cred că democrația nu mai dă rezultate ”corecte”, din cauza comportamentului irațional al cetățenilor.

Panica legată de democarție este o reacție la Brexit și alegerea lui Donald Trump, o reacție la populism. Doi profesori olandezi, Koen Abts și Stefan Rummens, au susținut chiar că populiștii ”nu mai sunt adversari obișnuiți, ci inamici politici” și că, ”dacă este necesar, ei ar trebui ținuți în afara cercurilor puterii”.

Mulți asemenea alarmiști privesc populismul ca pe o boală care afectează corpul politic. ”Cred că avem acum un virus populist”, s-a plâns Alastair Campbell, fost consilier al Tony Blair. Potrivit unui profesor de științe politice, populismul este ”o boală autoimună a democrației”. Dată fiind folosirea acestor metafore, nu este de mirare că The Wall Street Journal s-a întrebat: ”Oare coronavirusul va ucide populismul?”.

Antipopuliștii vor sa pară un soi de scut împotriva amenințării fascismului, a xenofobiei și a discursului urii. Mesajul antipopulist face foarte usor paralele între Germania nazistă și populismul din secolul 21. Dincolo de faptul că fac o comparație greșită, ei mai și condamnă democrația, susținând că democrația a facilitat ascensiunea lui Hitler la putere. Însă naziștii nu au ajuns la putere prin democrație, ci prin distrugerea violentă a practicilor democratice, a libertății de expresie, de întrunire, fără a mai vorbi despre retragerea dreptului de vot pentru cei deținuți sau arestați.

Tendința de a-i acuza pe populiști că sunt ”la fel ca Hitler” nu numai că nu respectă adevarul istoric, însă trivializează cel mai tragic eveniment din epoca modernă. Faptul că foarte mulți sunt gata să distorsioneze istoria în acest fel, făcând o legătură între Brexit sau Donald Trump și naziști arată cât de mare este ostilitatea față de cei care nu votează ”corect”. Să mai adăugăm că această panică legată de democrație, ura față de populiști si teama de urna de vot este una dintre cele mai îngrijorătoare evoluții din lumea elitelor occidentale.

Putem conchide că panica legată de democrație are mai puțin de-a face cu grija pentru viitorul democrației și mai mult cu idea că este prea multă democrație.

Democrația îsi pierde fundamentul

Democrația este bună doar atât timp cât duce la rezultatul ”corect”. Democrația nu mai este valorizată în sine. Este văzută mai mult ca un proces de alegere a reprezentanților și este apreciată doar dacă este ales ”cine trebuie”. Dacă nu este ales cine trebuie, atunci democrația își pierde până și această valoare instrumentală.

Problema este că, odată ce este văzută doar ca un sistem de proceduri, o tehnologie a guvernării, este puțin probabil ca democrația să fie apreciată. Ce pot avea atât de special niște sisteme electorale pentru a-i face pe oameni, în special pe tineri, să îmbrățiseze democrația ca mod de viață. De aceea, nu e deloc surprinzător că un raport al Centrului pentru Viitorul Democrației de la Universitatea Cambridge arată ca procentul celor nemulțumiți de democrație este la un nivel record.

Studiul acesta arată că majoritatea tinerilor născuți de la jumătatea anilor 1990 și până la jumătatea anilor 2000  nu sunt deloc atrași de democrație. Autorul studiului asociază această atitudine cu incapacitatea societății din SUA și Marea Britanie de a le oferi beneficii economice acestor tineri și de a combate inegalitatea.

Fără îndoială că factorii economici au jucat un rol în generarea acestei deziluzii legate de democrație. Însă cauzele sunt mai profunde. Cei mai mulți tineri au crescut într-o lume în care democrația a avut o semnificație cel mult simbolică. În școală, democrația le-a fost prezentată ca o procedură de alegere a reprezentanților, nu ca o valoare fundamentală a vieții publice. Or, tinerii nu au fost deloc atrași de această valoare strict instrumentală a democrației.

De fapt, tinerii sunt tentați acum să-și canalizeze idealismul spre lucruri opuse democrației. Să ne gândim doar la activiștii de mediu din grupul ”Extinction Rebellion”. Pe site-ul lor stă scris: ”Istoria arată că avem nevoie de 3,5% din populația britanică pentru a reuși – adică circa două milioane de oameni”. Scopul acestei mișcări nu este de a convinge majoritatea electoratului. Scopul este de a aduce la putere o minoritate presupus luminată, care apoi să producă transformările sociale dorite de cei puțini.

Critica ecologistă la adresa democrației nu nu mai că este acceptată de presă, ba chiar celebrată. Mulți comentatori spun chiar că ar trebui să suspendăm democrația, căci este în interesul planetei. Ideea aceasta a fost promovată de filosoful Hans Jonas, una dintre cele mai influente figuri ale mișcării ecologiste.

În cartea sa ”Imperativul Responsabilității”, din 1979, el susținea că problemele de mediu sunt cu mult prea importante pentru a fi lăsate la mila deciziei democratice. Jonas spunea că oamenii nu ar accepta să renunțe la ambițiile lor și nu ar accepta un regim de austeritate și reducerea nivelului de trai, pentru a salva planeta. În locul democrației, Jonas propunea un regim al elitelor binevoitoare sau, așa cum spunea el, o tiranie ecologistă ”marxistă”. Jonas știa ca marxismul, care era pro-știință și în favoarea dezvoltarii tehnologice, a extinderii producției, nu avea nimic de-a face cu austeritatea ecologistă. Însă Jonas a sperat că elitele s-ar putea folosi de fațada marxismului ca de un paravan care să ascundă un regim dur de austeritate.

Jonas era uneori conștient de aspectele dezumanizante ale viziunii sale mincinoase. Însă era convins că această minciună era necesară pentru supraviețuirea planetei. ”Poate că acest joc periculos al amăgirii este tot ce poate face politica pentru a aplica principiul fricii sub masca principiului speranței”, scria el. ”În circumstanțe deosebite, opinia folositoare ar putea fi una falsă; asta înseamnă că, dacă adevărul este prea greu de îndurat, atunci e nevoie de o minciună bună”.

Cel mai remarcabil lucru la cartea lui Jonas nu ține de conținutul antidemocratic, ci de modul în care a fost primită în societățile occidentale. Acum, Jonas este văzut ca un gânditor profund, ale cărui scrieri au dat avânt mișcării ecologiste din Germania, este văzut ca o personificare a comportamentului etic, responsabil față de planetă. Rareori se vorbește despre etosul său antidemocratic, de disprețul său elitist față de oameni și de susținerea tiraniei.

A trăi democratic

Argumentele lui Jonas sunt folosite acum pentru a susține o mulțime de cauze. Cei care vor granițe deschise consideră că electoratul este o piedică. Filosoful politic Christopher Bertram sugerează că ar trebui să trecem peste opinia electoratului, pentru că problema migrației este prea mare pentru electoratul democratic. ”Nu putem să ne gândim la părțile bune și rele ale migrației din perspectiva a ceea ce este sau nu în interesul electoratului unei anumite țări”, scrie el. Întrebările rămase fără răspuns ar fi: A cui perspectivă ar trebui să fie luată în calcul în problema migrației, dacă nu a electoratului?; Cine decide care sunt aspectele pozitive și cele negative ale migrației? Cu siguranță nu un electorat al cărui vot este comparat cu un gunoi.

Și răspunsul guvernelor la pandemie este văzut ca o chestiune prea complicată pentru a fi lăsată în seama democrației. Mulți alarmiști au susținut că regimurile autoritare au răspuns mult mai eficient la pandemie decât cele democratice. ”Pandemia a subliniat contrastul dintre Vestul democratic și China autoritară (unii ar spune totalitară). Această comparație nu ar trebui să ne surprindă, ci să ne revolte. Ea ne relevă eșecurile sistematice de management al crizelor și de guvernare și este una dintre cauzele pentru care tinerii sunt nemulțumiți de democrație”, se arată într-un articol recent publicat de The Article.

Poate că analogiile cu anii 1930 nu sunt greșite. Până la urmă, criticii de atunci ai democrației spuneau că Benito Mussolini a făcut ca trenurile să sosească la timp. Cu alte cuvinte, regimurile autoritare fac lucrurile să meargă. Anti-democrații de azi împărtășesc multe din convingerile celor din anii 1930. Pentru toți, libertatea stă în calea eficienței.

Atacurile la adresa democrației vin acum din toate părțile, de la ecologiști, de la antipopuliști, de la fanaticii sănătății publice. De aceea este important să apărăm democratia. Nu ca un mijloc, ca o procedură, ci ca o valoare în sine, o expresie a potențialului creator al oamenilor. Este esențial să vedem democrația ca un mod de viață, singurul care le permite oamenilor să aibă o voce. Asta necesită curaj, încredere reciprocă și, înainte de toate, dorința de a ne asuma responsabilitatea pentru viitorul nostru”.

 sursa:https://www.cotidianul.ro/democratia-sub-asediu/