Omul între două lumi. Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, mai întâi, vă voi relata o întâmplare care a avut loc cu adevărat. O experienţă excepţională: între două lumi
”Mergeam spre serviciu. Era un traseu pe care îl fac rareori. Trebuia să iau un alt troleu doar pentru trei staţii şi pentru că zona îmi era foarte cunoscută am hotărât să merg pe jos. Din acel loc în care mă aflam drumul se bifurca. Înainte să aleg pe ce stradă voi merge mai departe am avut o senzaţie, de fapt o intuiţie mai specială. Ştiam că urmează ceva important şi că e bine să fiu cât se poate de atent. Intuiţia mi-a spus să aleg strada din dreapta. Am păşit încrezător pe străduţa îngustă. Brusc mi se făcuse frig, mi-am ridicat gulerul.
Mi s-a strecurat în minte şi gândul că a venit primăvara şi nu reuşisem să mă bucur prea mult de zăpadă.
Melodia ce-mi curgea prin căşti mi-a absorbit toate gândurile. Eram pur şi simplu cu mintea şi cu sufletul într-un singur punct şi din acel punct se năştea melodia. Mintea parcă era absentă, niciun gând nu-mi traversa conştiinţa, eram cuprins de pace şi centrat în suflet. Doar trei cuvinte mi-au rămas suspendate în conştiinţă „Strada Sfinţii Voievozi”. Îmi amintesc că timp de câteva minute am privit doar la pantofii mei, mă ghemuisem în hainele mele.
Când am ridicat ochii, casele îmi păreau necunoscute şi deosebit de pustii. Dar atunci nu m-am întrebat de ce, mergeam înainte. Urcam şi coboram străzi. Într-o intersecţie, m-am oprit.
Şi ceea ce s-a petrecut în continuare, ar putea fi apreciat ca fiind ceva cel puţin ciudat. Imaginea caselor, a străzilor din faţa mea pur şi simplu s-a topit. Spaţiul devenise altfel, de parcă aş fi putut să-l mişc, să-l modelez. Spaţiul se mişca în valuri, în toate direcţiile. Iar epicentrul acelor valuri magice era chiar la 1-2 metri în faţa mea, iar eu nu eram afectat de unda acelor valuri. Fără să-mi pun măcar o întrebare am făcut „dreapta-mprejur” şi am coborât pe străduţă. Paşii mi-au devenit mai grei şi mai rapizi. Mi-am văzut reflectarea într-una dintre vitrine. Şi imaginea mea am văzut-o în valuri.
Am inspirat mai adânc şi mi-am continuat drumul.
Am ajuns într-o altă intersecţie, aceleaşi valuri au „topit” arhitectura din jurul meu, chiar şi imaginea cerului a fost cutremurată de miraculoasa transformare. Dar de această dată am hotărât să merg mai departe şi după ce valurile au traversat întreg spaţiul din jurul meu am cercetat mai atent clădirile şi am păşit înainte.
Doar intuiam că ceva se petrece, că ceva parcă nu ar fi în regulă. Mintea îmi stătea în loc, nu aveam, dar nici nu căutam vreo explicaţie pentru tot ce se petrecea. Pur şi simplu trăiam acel moment din plin. Urcam o străduţă pavată, admiram casele cărămizii. În întâmpinarea mea venea o femeie. Era deosebit de frumoasă: blondă, buzele şi ochii mari, de statură mică, cu sâni generoşi şi forme foarte feminine. Avea o rochie bleu cu dantele, gulerul, mânecile şi poalele brodate în culori vii. Avea chipul luminos marcat de un zâmbet discret. Când între noi mai rămăseseră doar vreo câţiva paşi i-am dat de înţeles că aş vrea să o întreb ceva. M-am oprit, apoi s-a oprit şi ea. Am întrebat-o: „Strada Sfinţii Voievozi ?”. Ea s-a uitat la mine câteva secunde şi mi-a răspuns uimită: „Dar sunteţi foarte departe !”.
Fizic eram doar la un pas de ea dar spaţiul dintre noi aş fi putut să-l tai felii. Puteam să disting cum străbate acel spaţiu chiar şi senzaţia ei de văz. Era aproape, dar în acelaşi timp, atât de departe. Am plecat fără să zic un cuvânt.
Nu ştiam ce se petrece, nu ştiam cum să apreciez răspunsul ei, încercam să mă focalizez şi să analizez situaţia, dar nu reuşeam, parcă nu mai aveam minte.
Toată fiinţa mea era concentrată în zona inimii. Melodia îşi continua cursul, eu căutam ieşirea din oraşul necunoscut.
Mergeam pe străzi, toate se schimbau, nu ştiam ce să cred. Noi şi noi intersecţii, noi şi noi străzi şi case. Deja obosisem, deja îmi era cald. Căutam un semn, dar nu ştiam ce semn şi nu ştiam pentru ce am nevoie de un semn. În stânga mea am văzut o clădire galbenă cu trei niveluri şi două intrări cu coloane. O admiram şi încercam să o memorez, ştiam că n-am s-o mai văd vreodată.
Cu coada ochiului am observat ceva, am întors capul, am privit atent, simţeam că acolo s-ar putea să găsesc semnul pe care îl căutam.
Era o altă clădire albă şi aceasta avea coloane. Căutam acel semn eliberator, dar nu-l găseam. M-am uitat iarăşi la casa galbenă. Dar brusc privirea mi-a revenit asupra casei albe, de parcă cineva îmi trăgea privirea în acea direcţie.
M-am oprit, am inspirat adânc şi am început să cercetez clădirea albă amănunt cu amănunt. Pentru că mintea îmi era ca şi absentă mă uitam pur şi simplu fără a face vreo judecată despre ceea ce văd. Am făcut ochii mari, pe colţul casei, pe o plăcuţă albă era scris cu albastru „Strada Spiru Haret”. Acesta era semnul !
Următorul pas a însemnat trecerea dincolo, ştiam că am revenit, ştiam cine sunt, unde sunt, unde merg.
Am privit la ceas, misterioasa mea călătorie a durat vreo 15-20 minute.
În secundele, poate chiar în fracţiunile de secundă care au urmat mi-am dat seama ce s-a petrecut.
Când am intrat pe străduţa din dreapta, de fapt atunci intrasem într-o dimensiune spaţio-temporală diferită.
Ceasul meu îmi spunea că au trecut 15-20 de minute, dar eu am perceput că ar fi trecut cel puţin trei-patru ore.
După această experienţă am aflat că rezonez cu Marea Putere Cosmică BHUVANESHWARI.
Printr-o graţie şi printr-un miracol divin mi-au fost oferite cheile de intrare şi de ieşire din acea dimensiune spaţio-temporală diferită şi acestea erau denumirile celor două străzi.
Din momentul în care am pătruns în acea dimensiune am avut o stare a conştiinţei modificată caracterizată de suspendarea mentalului obişnuit şi „înlocuirea” acestuia prin activarea foarte intensă a lui VISHUDDHA CHAKRA şi o centrare în sine.
În primele clipe după ce am ieşit din acel spaţiu mi-am dat seama că pe acele străzi nu am văzut nicio maşină, că oamenii de pe stradă se uitau foarte miraţi la mine pentru că eram îmbrăcat foarte ciudat pentru acea epocă, toate vitrinele aveau valuri pentru că erau din sticlă turnată.
Cu siguranţă că am ajuns tot într-un spaţiu românesc pentru că am vorbit româneşte. Femeia cu care am vorbit avea părul coafat mai deosebit, avea cârlionţii făcuţi ca la păpuşi aşa cum era moda cu vreo 200 de ani în urmă.
Mă tot întrebam după aceasta ce s-ar fi petrecut cu mine dacă nu găseam „portiţa” de ieşire. Mă întrebam dacă m-aş fi panicat sau cum aş fi reacţionat dacă nu ascultam muzică, sau dacă s-ar fi terminat bateriile.
Toată ziua de după această experienţă, trăiam aici şi-mi aminteam cum a fost acolo.
Înţeleg că tot ce s-a petrecut atunci a fost o mare, mare graţie. Au existat cazuri când persoane care au pătruns într-o dimensiune spaţio-temporală diferită nu s-au mai întors. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi Ghidului meu spiritual pentru această exemplificare excepţională. !”
(despre BHUVANESHWARI, VISHUDDHA CHAKRA și despre Ghidului spiritual vă voi vorbi mai pe larg într-un alt articol)
oooOooo
Știm oare cu adevărat “pe ce lume trăim”? Cei mai mulți vor spune că da. Așa să fie însă ?
Prinși în nevoile lumii în care trăim, luptându-ne să facem carieră sau să avem un trai confortabil, cel mai adesea nu ne mai punem întrebări esențiale despre viață și legile ei.
Fără să conștientizăm prea mult, trăim între bine și rău, între frumos și urât, între minte și suflet dar, mai ales, între legile fizicii relativiste și cele ale fizicii cuantice.
Misterul care ne învăluie existența este, pentru căutătorii adevărați, un imbold de a se afunda în cercetarea legităților care guvernează Universul.
Existăm simultan intre doua lumi, aceea a personajului nostru fizic si psihic, discontinuu, limitat in timp si spatiu si aceea a vietii universale, dincolo de timp si spatiu, la care participăm cu totii prin părticica noastră nemuritoare - sufletul.
Legatura intre cele doua lumi este "trăitul" simultan al celor două lumi.
Platon spunea: "Banchetul vietii se află in fata noastra; singura problema este a poftei pe care o avem. Pofta este lucrul cel mai important, nu festinul.”
Pe parcusul existentei sale, omul va trebui să lupte pentru a descoperi adevarata sa lume interioară, care nu este psihismul său, pentru a incerca să armonizeze cele doua lumi intr-o singura unitate de expresie.
In lumea personalitatii noastre, gandirea si sentimentul sunt deconectate si adesea se ignoră. Gandesti un lucru si faci altul, eterna dramă a contradictiei pe care Sf. Pavel o evidenția de acum două mii de ani.
Energia spirituală cere participarea constientă a omului care să neutralizeze intreaga activitate emotionala si mentală.
Pentru trezirea functiilor superioare ale constiintei in om, se porneste de la acelasi lucru, in mod independent de părțile muritoare fizic sau psihic ale corpului sau. Se poate spune că este vorba de o formă a perceptiei, in afara oricarei reprezentari prin imagini si cuvinte, care trece mult dincolo de obisnuita constiință restrânsă. O stare in care constiinta omului este parte a constiintei universale.
B.Pascal : "Ultimul demers al ratiunii este să inteleagă că există o infinitate de lucruri care o depasesc".
Trebuie sa intelegem că dincolo de cunasterea logica, exprimata de concepte, există un fel de spatiu-intelegere, generator al unei cunoasteri de neconceput pentru mintea umana, o cunoastere ce nu poate fi decat "trăită". Atunci vom intelege cu adevarat diferenta de natură intre a exista si a gandi că existi.
Nu putem ajunge la aceasta stare de constiinta-cunoastere decat renuntand la ideea pe care o avem despre noi insine.
Astfel, omul se va ”vedea”, isi va cunoaste originea, va intelege rolul si locul vietii sale de om in marele organism universal.
In omul treaz, energia vietii monopolizată de ”eul” psihologic si exprimata de frică, violență, angoasă, invidie va fi eliberată de aceste forme oarbe distructive. Se va intoarce la Sursa, de unde va radia in sfarsit trezită, unind interiorul cu exteriorul intr-o unitate de expresie.
Pentru a coborî in profunzimile ființei noastre, trebuie sa exersam in rugăciune, meditatie, contemplare. Clipa in care omul intelege intr-o strafulgerare că este ”Universal” reprezintă clipa intoarcerii, a conversiei in constiinta sa. Corpul său fizic locuit de suflet a devenit constient de aceasta, ceea ce-i insuflă o inteligența necunoscută până atunci.
Viata noastra comună este primită constient de un numar mic de oameni. Mari curente de energie traversează oamenii fără ca ei sa fie constienti de acest lucru. Este incă foarte intuneric in lumea interioara umana !
Când ”constiența” este acolo, corpul exprimă acest lucru. S-o lăsăm să curgă in noi fără s-o oprim. Astfel se armonizeaza participarea noastra la cele doua lumi ale omului: temporalul, unde se naste si moare, si atemporalul ,,lumea infinită, nelimitată”, care ne emană si ne aspiră in suflul respiratiei cosmice.
Acest videoclip vă invită să descoperiți măcar o parte dintre tainele care ne înconjoară, în încercarea de a înțelege existența noastră, una care se desfășoară permanent între două lumi: între lumea relativistă și cea cuantică.
MAREE TERESTRĂ - De două ori pe zi, în zona Bucureștiului, pământul se ridică cu 45 de cm.
Terra este încă plină de surprize pentru noi.
Cu toate că, atunci când vorbim despre maree, gândul ne zboară obligatoriu la apele mărilor și ale oceanelor, realitatea este că și pământul produce un astfel de fenomen.
Pare incredibil, dar acest lucru ne este împărtășit de prof. dr. Florin Munteanu, șeful catedrei Unesco de geofizică, de pe lângă Academia Română.
Florin Munteanu, într-un interviu acordat D-lui Daniel Roxin, ne dezvăluie lucruri deosebit de interesante:
Florin Munteanu:
”Chiar aici, la kilometrul zero al Bucureștiului, în spatele Teatrului Național, avem un laborator. Aici am văzut pentru prima dată ce înseamnă să măsori fluctuația mareei terestre.
Apropo de maree terestră, trebuie să înțelegi că de fapt suntem într-un cuplaj foarte strâns între cel puțin soare, lună și pământ care introduc niște ritmuri în spațiul nostru de existență. Aceste forțe generează o maree nu doar în ocean, ci și asupra oricărui obiect solid, inclusiv asupra Pământului; iar mareea terestră în dreptul Bucureștiului ajunge cam la 45 de cm. Deci noi ne ridicăm și coborâm de 2 ori pe zi cu tot pământul pentru că e o undă care ne mișcă. În gândirea clasică, alinierea planetelor sau alte fenomene astronomice creează o mică fluctuație. Efectul mecanic este așa de mic, încât problema respectivă n-ar avea cum să influențeze. Asta a fost o modalitate de a gândi aceste fenomene. Acum când a apărut o nouă disciplină, aceasta pe care de fapt o reprezint și care se numește știința complexității și care modifică modul de gândire de la liniar la neliniar, de la complicat la complex, constați că în sistemele astea vii, în special, micile fluctuații capătă un rol fundamental pentru că nu mai poți să le discuți numai energetic sau intensiv prin cuvântul intensitate, ci și prin cuvântul informație.”
Daniel Roxin:
”Deci evenimentele cosmice, planetare, chiar dacă din punctul de vedere al fenomenului detectabil la nivel fizic este la ordinul unei zecimale, nesemnificativ ca intensitate, la nivelul biologiei umane și a psihicului uman există influențe.”
Florin Munteanu:
”Categoric ! Adică noi suntem o uzină chimică care poate fi organizată sau dezorganizată în funcționarea ei pe această variantă, pe aceasta mică sensibilitate.”
Daniel Roxin:
”Pe baza cunoștințelor pe care le aveți dumneavoastră în domeniul științific, mai ales că sunteți un specialist în geodinamică, ați căutat să verificați câte din principiile astrologiei au un corespondent în realitate și pot fi luate în serios și ce anume nu se susține ?
În continuare puteți viziona videoclipul cu interviul, în întregime, dat de D-l Florin Munteanu :
Pagina 6 a New York Post, care a spart știrile, arată că Robert De Niro a apărut solo la evenimentele din ultimele luni, evenimente la care în mod normal el apărea cu soția sa.
Actorul Robert De Niro (75 de ani) şi soţia lui, actriţa americană Grace Hightower (63 de ani), au decis să se despartă după un mariaj de mai bine de 20 de ani.
Cuplul urmează să anunţe oficial divorţul în săptămânile următoare.
Robert De Niro şi Grace Hightower au mai avut probleme în mariajul lor şi aceasta nu este prima despărţire dintre cei doi actori.
Căsătoriţi din anul 1997, De Niro a depus actele de divorţ doi ani mai târziu, în 1999, însă divorțul nu a fost finalizat. Ulterior, Robert şi Grace s-au împăcat, iar cinci ani mai târziu, în 2004, şi-au reînnoit jurămintele.
De Niro a vorbit despre sentimentele sale legate de căsătorie, într-un interviu din 2013, când spunea că secretul unei căsnicii fericite implică „o mulţime de lucruri de oferit, dar şi de primit, în acelaşi timp“.
Din mariajul cu Grace, De Niro are un fiu, Eliot, în vârstă de 20 de ani, şi o fiică, Helen, în vârstă de şase ani.
Actorul a mai fost căsătorit timp de 12 ani cu actriţa Diahnne Abbott (73 de ani), cu care are doi copii - Drena (47 de ani) şi Raphael (42 de ani).
Şi Toukie Smith i-a dăruit lui De Niro o pereche de gemeni, pe Aaron şi Julian.
Robert De Niro este unul dintre cei mai apreciaţi actori, fiind câştigătorul a două Oscaruri.
Cele mai cunoscute filme în care a jucat sunt: „Naşul: Partea II“, „Taxi Driver“, „Raging Bull“, „Băieţi buni“, „Casino“, „Incoruptibilii“, „Promontoriul groazei“, „A fost odată în America“, „Vânătorul de cerbi“ şi „Heat“.
”Viața omului pe pământ este o veșnică luptă: contra diavolului, contra lumii si contra lui însusi. Cel ce nu îngrijește de micile lucruri, va cădea încetul cu încetul.”
Principalele beneficii ale lui Drone 720X sunt portabilitatea, prețul, camera și ușurința în utilizare. Drona este puțin mai mare decât un ”smartphone”. Combinați asta cu rotoarele pliabile și probabil că aveți cea mai portabilă dronă din lume. Se va potrivi în orice buzunar sau geantă.
Drona este fabricată din plastic ABS. Acest lucru face ca drona să fie usoară dar si puternică. Prețul este de 99 de dolari.
2) Descărcați aplicația ”Drone” și conectați-o la telefonul smartphone (Android și iOS)
3) Începeți să realizați imagini uimitoare despre dvs. și prietenii sau familia dvs.
Se spune că a existat odata un arbore bătran si maiestuos, cu ramurile intinse ferm spre cer.
Cand inflorea, fluturi de toate culorile si formele veneau de peste tot si dansau maiestos in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din țări indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.
Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca.
Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu o conditie, sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic.
Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. Ego-ul incearcă intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea îi imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.
Asadar, copacul fără sa isi dea seama s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mângâia florile si pentru a-i culege fructele.
Iubirea este intotdeauna gata sa se incline, ego-ul însă niciodată.
Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge.
Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.
Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul îi mângâia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este intotdeauna fericită atunci cand poate dărui ceva fără sa ceara nimic, egoul nu poate sa fie fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.
Baiatul a crescut si uneori, dormea la poalele copacului, alteori cand îi era foame, îi mânca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele padurii. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti execrabil.
Vazand copacul, cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, se simtea foarte fericit. Il aproba cu ramurile sale, îi cânta in bataia vantului.
Baiatul, in timp, a crescut si mai mult. A inceput sa se cațere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea, ego-ul nu este fericit decat atunci cand altcineva il sustine.
Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apăsat de alte indatoriri, avea si el ambitiile lui.
Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni… De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac.
Copacul insa il astepta cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-l din adancurile sufletului său, „Vino, vino. Te astept”. Iubirea isi asteaptă intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continuă așteptare.
Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu a putea dărui altcuiva. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.
Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare.
Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in treburile sale lumesti. „Ce copac ? De ce ar trebui sa-l vizitez ?”
Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.
Baiatul i-a raspuns: „Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad ? Eu imi doresc avere si faima”.
Ego-ul este intotdeauna motivat: „Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine ? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o”.
Egoul are intotdeauna un scop personal egoist. Iubirea este intotdeauna altruistă. A putea iubi si darui reprezinta propria sa răsplată.
Uimit, copacul i-a spus baiatului: „Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva ? Iti ofer tot ceea ce am, si tot ceea ce voi avea, dragul meu prieten”. Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Ego-ul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat, fara sa ezite.
„Din pacate, eu nu am bani. Banii sunt o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani, dar in schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra îi racoreste pe cei incinsi, cand bate vantul, dansam si cântam.
Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de egoisti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci traim tot timpul aceste stari, ele fac parte din fiinta noastra. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.
Baiatul i-a raspuns: “Atunci, de ce sa vin la tine ? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de avere”.
Egoul cere intotdeauna bani si avere, căci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.
Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: „Atunci, te rog prietene, culege-mi fructele si vinde-le, si in felul acesta, vei obtine bani”.
Baiatul s-a luminat imediat la față. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit, era fericit ca putea dărui.
Iubirea se bucură chiar si atunci cand este lovită.
Ego-ul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire.
Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui pentru dar, dar acestuia nu-i păsa.
Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.
Baiatul apoi nu s-a mai intors multa vreme la copac. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.
Copacul era foarte trist. Tânjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sânii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru, intreaga sa fiinta era in agonie.
Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac. Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma”.
Barbatul i-a raspuns: „Termina cu prostiile astea. Făceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte”.
Egou-l considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca.
Copacul a insistat: „Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine”.
Barbatul i-a raspuns: „Termina cu flecareala asta stupida ! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa ?”
Copacul a exclamat: „O casa ? Bine, dar eu traiesc faorte bine, fara sa stau intr-o casa”. Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi ale lui Dumnezeu traiesc liber, in natură. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei.
„Noi nu traim in case, dar uite ce vreau sa iti daouiesc, imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor”.
Fara sa stea pe ganduri si sa piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand îi sunt taiate membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita să se ofere in intregime.
Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urmă macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reusit să rosteasca o ultima chemare: „Vino, vino, dragul meu prieten”.
Timpul a trecut, iar barbatul a îmbătranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta l-a intrebat: „Ce mai pot face pentru tine ? Ai venit in sfarsit, dupa foarte, foarte mult timp”.
Batranul i-a raspuns: „Ce poti face pentru mine ? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.
Fericit, dupa ce sa gandit doar o clipa, copacul i-a raspus: „Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in țara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cât mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta”.
Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.
Acum, din copac nu a mai ramas decat rădăcina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea prietenului iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata.
Ego-ul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat.
Odata, m-am asezat lângă ciot. Acesta mi-a soptit: „Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el ! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit.
Dar stiu că nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.” Poveste scrisă de OSHO
Oamenii de știință, în ultimii ani, au reușit să găsească dovezi tot mai multe care vin în sprijinul teoriei ”viață după moarte”. Moartea există atâta timp cât oamenii se identifică cu corpul lor fizic. Oamenii de astăzi cred că trupul lor va pieri, mai devreme sau mai târziu, și odată cu trupul va dispărea sufletul, va dispărea conștiința. După ce am citit multe articole cu valoare științifică, am vizionat multe filme cu tot felul de experimente făcute direct pe oameni vii sau pe oameni aflați în comă sau în pragul morții iminente, experimente care să dovedească existența vieții după moarte, am căutat să adun cât mai multe date într-un articol mai amplu, care să ne lămurească într-o mai mare măsură asupra acestui subiect sau altfel spus să ne ”reamintească” ceea ce, noi oamenii, știam cu siguranță cândva, și anume că suntem ”nemuritori”. Articolul de față ne explică cu argumente științifice, că viața omului nu se termină în momentul când corpul fizic se deteriorează grav, moare, ci ea continuă. Unii oameni de știință susțin că ”moartea este doar o iluzie”, însă oamenii de rând tind să contrazică acest lucru spunând : ”bine-bine dar și atunci când îți cade o cărămidă pe cap, îți sparge capul, simți o durere groaznică și chiar poți să mori, este doar o iluzie ?” Numai corpul fizic simte durerea și poate muri, celelalte corpuri cum ar fi ”corpul energetic” sau ”aura” despre care am vorbit de curând într-un alt articol, nu sunt afectate. Corpul uman este alcătuit din mai multe corpuri (voi vorbi despre corpurile omului separat, într-un alt articol). Trebuie să ținem cont de faptul că trupul fizic, atâta timp cât suntem în viață, cât trăim pe Pământ, este guvernat de anumite simțuri. Simțurile ne sunt necesare, ele ne ghidează, ne apără, ne semnalează căldura, frigul, lumina, întunericul, durerea, gustul, mirosul, putem percepe zgomotele și putem vedea ce se petrece în jurul nostru. Cândva omul era înzestrat cu foarte multe simțuri. Treptat, pentru că s-a rezumat doar la simțurile corpului fizic, o mare parte dintre simțuri s-au atrofiat. Celelalte corpuri ale omului sunt guvernate de alte legi, de alte simțuri pe care ar trebui, fiecare dintre noi, să le aflăm, să le înțelegem și atunci ne va fi mai ușor să credem că și ”după moarte, viața continuă”. Omul de astăzi nu mai poate vedea celelalte corpuri pentru că, în timp, nu a mai folosit simțurile care ne ajutau să le vedem. Din fericire, unii dintre noi încă își mai pot vedea ”corpul energetic” sau ”aura”, dar majoritatea fac eforturi mari pentru a reuși acest lucru. Corpul fizic este doar un costum de protecție, un vehicul pentru a ne putea deplasa pe Pământ, un înveliș folositor pentru ceea ce noi numim ”suflet”, ”conștiință”. El are însă o protecție limitată și se uzează la fel ca orice alt vehicul sau înveliș. Ați observat atunci când omul coboară sub apă la mare adâncime, își protejează corpul fizic cu ”un alt corp” - costumul de scafandru, sau când zboară la mare înălțime sau când stinge un incendiu puternic, la fel, folosește ”un alt corp”, ”un alt costum” care acoperă, protejează corpul fizic. Cam așa sunt și celelalte corpuri pe care noi nu le mai sesizăm cu simțurile care ne-au mai rămas. Fiecare dintre corpuri are o anume alcătuire și un scop bine definit. Vă rog să citiți articolul în întregime, fiecare frază, fiecare capitol conține explicații, dovezi care ne fac să înțelegem cât mai bine cum continuă viața și după moarte și ce anume face posibil acest lucru. O carte intitulata ”Biocentrismul: Cum viata si constiinta sunt cheile de a intelege natura universului”, publicată in SUA, a stârnit interesul datorită noțiunii că viata nu se termină când corpul moare si poate dura totdeauna. Autorul acestei publicații, omul de știință Robert Lanza, nu are nicio îndoială că acest lucru ar fi posibil.
Robert Lanza și laboratorul său pentru cercetări
Biocentrismul - teoria tuturor lucrurilor
Biocentrism - (din greacă: βίος, bios , „viață“ și κέντρον, kentron , „centru“) - de asemenea, cunoscut sub numele de universuri biocentrice - este o teorie propusă în 2007 de către omul de știință american Robert Lanza, care vede biologia ca știința centrală de conducere în univers.
Lanza consideră că viața și biologia sunt esențiale pentru a exista realitatea, iar conștiința cosmosului creează universul mai degrabă decât invers.
În timp ce fizica este considerată fundamentală pentru studiul universului și chimia fundamentală pentru studiul vieții, Lanza susține că oamenii de știință vor trebui să introducă biologia înaintea celorlalte științe pentru a produce o ”teorie a tuturor”
Robert Lanza, arată cum biologia se poate baza pe fizica cuantica, cum viața și conștiința sunt cheile de a înțelege adevărata natură a universului.
Biocentrismul susține că primatul conștiinței se regăsește în opera lui René Descartes, a lui Immanuel Kant, a lui Arthur Schopenhauer, a lui Henri Bergson. El vede acest lucru ca susținând afirmația centrală că ceea ce noi numim spațiu și timp sunt forme de percepție a simțurilor noastre ca animale, mai degrabă decât obiecte fizice externe.
Șapte principii formează nucleul biocentrismului.
Primul principiu al biocentrismului se bazează pe premisa că ceea ce observăm depinde de ”observator” (adică de noi) și spune că ceea ce percepem drept realitate este "un proces care implică conștiința noastră".
Al doilea și al treilea principiu arată că ”afirmațiile noastre externe și interne percepțiile sunt interconectate”, ”comportamentul particulelor este indisolubil legat de prezența unui observator”.
Al patrulea principiu sugerează că trebuie să existe o conștiință și că fără ea ”materia se află într-o stare de probabilitate nedeterminată”.
Al cincilea principiu indică structura universului însuși și că legile, forțele și constantele universului par să fie ajustate pentru viață.
În sfârșit, al șaselea și al șaptelea principiu afirmă că spațiul și timpul nu sunt obiecte sau lucruri, ci mai degrabă instrumente de înțelegere a noastră ca animale. Lanza spune că noi purtăm spațiu și timp cu noi ”ca țestoasele cu cochilii”.
Conform cărții lui Lanza, "Biocentrismul" sugerează că viața nu este un produs secundar accidental al fizicii, ci mai degrabă o parte esențială a înțelegerii universului.
Biocentrismul afirmă că nu există un univers extern independent în afara existenței biologice.
O parte din ceea ce se vede ca o dovadă a acestui fapt este că există peste 200 de parametri fizici în cadrul universului atât de exacți încât este mai mult probabil ca ei să fie în acest fel pentru a permite existența vieții și a conștiinței, întâmplător.
Biocentrismul susține că permiterea observatorului în ecuație deschide noi abordări pentru înțelegerea cunoașterii. Prin aceasta, biocentrismul își propune să ofere o cale de a unifica legile universului.
În 2016, Robert Lanza a scris încă o carte de urmărire a biocentrismului cu Bob Berman, ”Beyond Biocentrism” - ” Dincolo de Biocentrism”.
Cartea extinde ideile lui Lanza, oferind o explicație mai aprofundată a teoriei sale, inclusiv cele mai recente descoperiri științifice în domenii variind de la botanică și astrofizică la mecanica cuantică și neuroștiința; include și capitole care abordează exclusiv chestiuni precum dacă moartea este o iluzie, dacă plantele au conștiință și dacă mașinile vor atinge vreodată conștiința.
În afară de prezentarea dovezilor științifice, cartea prezintă argumentele filozofice din spatele biocentrismului pentru a explica implicațiile sale pentru societate și pentru viața noastră individuală, inclusiv unitatea de bază a naturii și ”observatorul” cu toate implicațiile sale - dintre care principala este nerealitatea morții.
David Thompson, un astrofizician de la Centrul de zbor Goddard Space Flight al NASA, a declarat că "lucrarea lui Robert Lanza este o chemare la trezire".
Laureatul Nobel E. Donnall Thomas a spus: "Lucrarea este o analiză științifică a științei și a filosofiei care aduce biologia în rolul central în unificarea întregului ".
Omul de știință și profesor universitar de la Wake Forest, Anthony Atala, a declarat: "Această nouă teorie este sigur că ne va revoluționa noțiunile de legi ale naturii de-a lungul secolelor”.
Richard Conn Henry, profesor de fizică și astronomie de la Universitatea Johns Hopkins, a subliniat că teoria lui Robert Lanza este în concordanță cu mecanica cuantică: "Ceea ce spune Lanza în această carte nu este nou. Atunci de ce Robert trebuie să spună asta ? Este pentru că noi, fizicienii, NU spunem asta - sau dacă o spunem, noi doar șoptim ... Adevărat, da; din punct de vedere politic, al naibii nu !? "
Medicul și scriitorul indian Deepak Chopra a afirmat că "intuițiile lui Lanza în natura conștiinței sunt originale și interesante" și că "teoria sa despre biocentrism este în concordanță cu cele mai vechi tradiții de înțelepciune ale lumii care spune despre conștiință că ea concepe, guvernează și devine o lume fizică. Este temelia ființei noastre în care se întemeiază atât realitatea subiectivă, cât și cea obiectivă. " În cartea sa "Universul neobservabil", fizicianul Scott M. Tyson a scris că "Opiniile pe care dr. Lanza le-a prezentat în această carte mi-au schimbat gândirea.Înainte de a termina de fapt să citesc cartea, mi-a fost evident că scrierile doctorului Lanza mi-au oferit piesele de perspectivă pe care le căutam cu disperare. Tot ce învățasem și tot ceea ce credeam că știam tocmai a explodat în mintea mea și, pe măsură ce posibilitățile au izbucnit mai întâi și apoi s-au stabilit, a apărut o înțelegere complet nouă. Informațiile pe care le-am acumulat în mintea mea nu s-au schimbat, dar felul în care le-am văzut a fost - într-un mod foarte mare.
Dincolo de timp și spațiu
Lanza este specialist în medicina regenerativă și director științific la Advanced Cell Technology Company. In timp ce el este cunoscut pentru cercetarile sale extensive pe celule stem, el a fost, de asemenea, renumit pentru mai multe experimente de succes cu privire la clonarea speciilor de animale pe cale de dispariție.
Dar nu cu mult timp în urmă, omul de știință și-a îndreptat atenția asupra fizicii, mecanicii cuantice și astrofizicii. Acest amestec exploziv a dat naștere noii teorii a biocentrismului, pe care profesorul a predicat-o încă de atunci.
Teoria presupune că moartea pur și simplu nu există. Este o iluzie care apare în mintea oamenilor. Există pentru că oamenii se identifică cu corpul lor. Ei cred că trupul va pieri, mai devreme sau mai târziu, crezând că și conștiința lor va dispărea. De fapt, conștiința există în afara constrângerilor timpului și a spațiului. Este capabilă să fie oriunde: în corpul uman și în afara acestuia. Asta se potrivește bine cu postulatele de bază ale mecanicii cuantice, conform cărora o anumită particulă poate fi prezentă oriunde și un eveniment se poate întâmpla în câteva, uneori nenumărate, moduri.
Lanza consideră că mai multe universuri (mai multe lumi) pot exista simultan.
Multi-universe - Multiverse - Lumi paralele
Aceste universuri conțin mai multe căi pentru posibile scenarii. Într-un univers, corpul poate fi mort. Și în altul, el continuă să existe, absorbind conștiința care a migrat spre acest univers.
Acest lucru înseamnă că o persoană moartă, în timp ce călătorește prin "tunel", se oprește într-o lume similară pe care a locuit-o odată, dar de această dată viu. Și așa mai departe, la infinit.
Această idee are mulți susținători - nu doar ”simpli muritori” care doresc să trăiască pentru totdeauna, ci și oameni de știință bine-cunoscuți. Aceștia sunt fizicieni și astrofizicieni care tind să fie de acord cu existența unor lumi paralele și care sugerează posibilitatea unor universuri multiple, cunoscute sub numele de ”teoria multiverselor”.
Schimbarea energiei unui univers transversal
Această idee încorporează ideile existente ale teoriei multiverse și încorporează, de asemenea, ideile relevante ale cineticii subcuantice. Atunci când s-a dezvoltat ideea unei schimbări energetice transversale, s-a integrat, de asemenea, discuții teoretice asupra mai multor discipline (cum ar fi biocentrismul ) și dovezi experimentale (cum ar fi modificarea greutății corporale înainte și după moarte, telepatie și unde cerebrale). Cartea ”The Lost Symbol” - ”Simbolul pierdut” de Dan Brown conține un capitol despre câteva experimente uimitoare.
Potrivit autorului, sufletul nostru este o substanță materială care poate exista în afara corpului și poate avea greutate. Prin urmare, poate fi cântărită.
Una dintre persoanele menționate în carte, Katherine Solomon, a fost capabilă să cântărească sufletul omului. Ea a plasat un om pe moarte (acesta își donase corpul în scopuri științifice) într-o capsulă etanșă, dotată cu detectoare foarte sensibile de micro-greutate. În timp ce bărbatul era în viață, cântarele arătau o cifră de 51, 4,534,644 kilograme. După moartea bătrânului, detectoarele au arătat o scădere a greutății corporale.
Brown nu specifică această diferență ca număr, ci face un comentariu general: "Această diferență, deși microscopică, este destul de măsurabilă". Acest experiment a permis lui Brown să stipuleze că sufletul uman există .
Dr. Duncan MacDougall de la Haverhill (Massachusetts, SUA) a fost primul om de știință care a efectuat acest tip de experiment în 1906, după cum a raportat New York Times la 7 martie 1907. McDougall "a detectat" modificarea greutății corporale atunci când persoana a murit. Măsurătorile au fost efectuate pe un pat special, dotat cu aparatură de mare precizie și au arătat că "sufletul" cântăreste 22,4 grame.
O altă măsurare a greutății substanței "tranzitorii" a fost făcută aproape 80 de ani mai târziu, în 1990, de un alt cercetător - Lyell Watson de la Universitatea din New York. În experimentele sale, decedatul a ajuns la 2,5 - 6,5 grame.
Rezultate aproape identice au fost obținute de Doctor of Science Eugenyus Kugis de la Institutul de Semiconductori al Academiei de Științe din Lituania în 2006. El a constatat că în momentul decesului, persoana pierde între 3 și 7 grame de greutate corporală.
Nu este clar dacă diferența de greutate poate fi atribuită sufletului. La întrebarea legată de existența sufletului poate fi găsit răspunsul în curând.
Studiile concepute pentru a dovedi existența sufletului au fost acum efectuate în 25 de clinici din SUA, Canada și Marea Britanie. Dr. Sam Parnia se ocupă de aceste experimente. El a venit cu o idee pentru a testa ipoteza sufletului uman care a scăpat de corp după moarte, fenomenul care a fost descris persistent de indivizi care au experimentat moartea clinică. Doctorul și asistenții săi plasează cărți cu note scrise în secțiile de terapie intensivă, în locuri care nu sunt vizibile pacienților din paturile lor, de exemplu pe tavan. Pacientul care devine "mort" pentru o scurtă durată de timp, va trebui să citească cuvintele scrise pe carduri și apoi să le spună medicilor. Dacă cuvântul este citit și spus corect de unul dintre pacienți, atunci este posibil să spunem că o entitate inteligentă este separată de corp în timpul morții. Și ce altceva poate fi decât sufletul omenesc ?
Unii sceptici spun :
”O scădere a greutății corporale poate fi înregistrată în timpul somnului. Într-un experiment realizat de cercetători elvețieni, 23 de voluntari au fost așezați în pat, echipați cu senzori ultra-sensibili și au dormit. În momentul în care un individ a trecut de la a fi treaz la adormire, a avut loc o pierdere în greutate între 4 și 6 grame.”
(n.m.) Eu aș spune că de fapt acest experiment a dovedit nu numai că greutatea corpului se schimbă dar și că, în timpul somnului, cele 4-6 grame pot reprezenta sufletul omului care iese din corp. În felul acesta se pot explica și visele care pot fi ”acțiuni”, ”mesaje” ale sufletului în timpul somnului.
Patru niveluri în teoria multiverselor
Ideea existentă privește teoria multiverselor de patru nivele și este relatată aici într-un mod relativ descriptiv.
Un Multiverse de nivel ”1” înseamnă că spațiul care poate fi observat cu capacitățile noastre are o constrângere asupra distanței. Cu toate acestea, există multe spații care sunt formate de acest tip de distanță care nu poate fi observat, care, prin urmare, formează multiverse. Pur și simplu vorbind, universul este închis și este constituit din adunarea multor sub-universuri (cu alte cuvinte, suntem într-un sub-univers) și, prin urmare, această idee este încă susținută de ipoteza Big Bang.
Un Multiverse de nivel ”2” înseamnă că, în plus față de universul în care suntem în prezent, există încă multe universuri, care au legi fizice complet diferite, constante și chiar dimensiuni ale timpului și spațiului.
Cosmologii relevanți care sunt în favoarea Multiversului de Nivelul 2 speculează că nu suntem indivizi singuri și în schimb, suntem mai mulți indivizi identici care sunt împrăștiați în aceste multe universuri denumite în continuare "sine” (”euri”) multiple. De aceea, în exact același moment în timp, am putea avea diferite comportamente în diferite universuri (de exemplu, în același moment în timp, o anumită persoană ar putea merge pe un drum în universul 1, dar în universul 2, aceeași persoană este probabil să fie la domiciliu).
Un Multiverse de nivel 3 este similar cu un Multiverse de nivel 2 și susține de asemenea existența mai multor ”sine” (”euri”). Cu toate acestea, un Multiverse de Nivel 3 susține că universul este compus din universuri infinite care ar putea fi în contradicție unul cu altul. De exemplu, în același moment în timp, o anumită persoană este probabil în viață în universul 1, dar în universul 2, aceeași persoană ar putea fi moartă.
Dacă presupunem că există un multivers și mai multe ”sine” (”euri”), se pot afecta unul pe altul ? Până în prezent, această întrebare a fost rareori discutată. Motivul este că, deși teoria multiversului ne oferă spațiul pentru a discuta posibila apariție a multor universuri și singularitatea sau multiplicitatea indivizilor, această teorie consideră multiversele individuale ca fiind independente, ceea ce înseamnă că nu se pot conecta și se afectează unul pe celălalt.
Nu putem nega faptul că unii cercetători investighează relațiile dintre ”sinele” (”eurile”) multiple din perspectiva "transformării dimensionale a conștiinței" și concluzionează că toate comportamentele noastre posibile au fost finalizate în același moment în timp. Prin avansarea conștiinței într-o stare de dimensionalitate superioară, această abordare ne poate permite să experimentăm mai multe vremuri și spații care pot schimba în continuare comportamentele, gândurile sau consecințele noastre inițiale în dimensiunile conștiinței practice.
Scriitorul de science fiction HG Wells a fost primul care a venit cu acest concept, care a fost propus în povestea sa " Ușa în Zid" în 1895. La 62 de ani de la publicare, ideea a fost dezvoltată deHugh Everett în teza sa de absolvent Universitatea Princeton. În principiu,afirmă că, în orice moment, universul se împarte în nenumărate instanțe similare. Iar în următorul moment, aceste universuri "nou-născute" se împart în același mod. S-ar putea să fiți prezenți în unele dintre aceste lumi - puteți citi acest articol într-un singur univers sau puteți privi la televizor în altul.
Factorul de declanșare a acestor lumi multiplicatoare este acțiunile noastre, a explicat Everett. Când facem anumite alegeri, un univers se împarte instantaneu în două versiuni diferite ale rezultatelor.
În anii '80, Andrei Linde, un om de știință de la Institutul de Fizică Lebedev din Rusia, a dezvoltat teoria mai multor universuri. Acum este profesor la Universitatea Stanford.
Linde a explicat: "Spațiul constă din multe sfere umflate, care dau naștere unor sfere similare, iar acestea, la rândul lor, produc sfere în număr mai mare și așa mai departe la infinit. În univers, ele sunt distanțate. Ele nu sunt conștiente de existența celorlalte. Dar ele reprezintă părți ale aceluiași univers fizic.„
Sferele multiverse
Faptul că universul nostru nu este singur este susținut de datele primite de la telescopul spațial Planck. Folosind datele, oamenii de știință au creat cea mai precisă hartă a fundalului cu microunde, așa-numita radiație cosmică de fundal cu microunde, care a rămas încă de la începutul universului nostru. Ei au descoperit de asemenea că universul are o mulțime de anomalii reprezentate de găuri negre și lacune extinse. Laura Mersini-Houghton de la Universitatea din Carolina de Nord susține că anomaliile de fundal cu microunde există datorită faptului că universul nostru este influențat de alte universuri existente în apropiere. Iar găurile și golurile sunt un rezultat direct al atacurilor din universurile vecine.
Deci, există o mulțime de locuri sau alte universuri în care sufletul nostru ar putea migra după moarte , conform teoriei neo-biocentrismului. Dar sufletul există ? (vom vedea într-un alt articol detaliat).
Profesorul Stuart Hameroff de la Universitatea din Arizona nu are îndoieli cu privire la existența unui suflet etern. De curând a anunțat că a găsit dovezi care arată că, după moarte, conștiința nu piere.
Potrivit lui Hameroff, creierul uman este calculatorul cuantic perfect, iar sufletul sau conștiința sunt pur și simplu informații stocate la nivelul cuantic. Poate fi transferat, după moartea corpului; informații cuantice purtate de conștiință se îmbină cu universul nostru și există la infinit. La rândul său, Lanza dovedește că sufletul migrează într-un alt univers. Aceasta este diferența principală a teoriei sale față de cele similare.
Sir Roger Penrose, un binecunoscut fizician britanic și expert în matematică din Oxford, susține această teorie și susține că a găsit urme de contact cu alte universuri. Împreună, oamenii de știință dezvoltă o teorie cuantică pentru a explica fenomenul conștiinței. Ei cred că au găsit purtători ai conștiinței, ”elementele” care acumulează informații în timpul vieții și ”scurg” conștiința în altă parte după moarte. (n.m.) Așa se explică ceea ce se spune de către alți cercetători în domeniu că, în pragul morții, omul vede cu ochii minții defilând ”imagini din întreaga lui viață”, probabil că în acele momente conștiința, cu toate informațiile acumulate de acel om în viața lui, se ”scurge”. părăsește corpul decedat. Aceste ”elemente” sunt localizate în interiorul microtubulilor pe bază de proteine ( microtubuli neuronali), cărora le-a fost atribuit anterior un rol simplu de armare și canal de transport în interiorul unei celule vii.
Microtubuli neuronali
Bazându-se pe structura lor, microtubulii sunt cele mai potrivite pentru a funcționa ca purtători ai proprietăților cuantice în interiorul creierului. Acest lucru se datorează în principal faptului că aceștia sunt capabili să păstreze stările cuantice pentru o lungă perioadă de timp, ceea ce înseamnă că ele pot funcționa ca elemente ale unui calculator cuantic.
VĂ MULȚUMESC PENTRU INTERESUL ACORDAT ACESTUI ARTICOL !
DESPRE ACEST SUBIECT VOI CONTINUA DISCUTIA ȘI ÎN ALTE ARTICOLE surse: https:// http://www.robertlanzabiocentrism.com; www.learningmind.com;
Şi-aşa-mi vine câteodată Să dau cu cuţâtu-n chiatră, Să dau cu cuţâtu-n chiatră, dorule. Din chiatră să iasă foc, măi dorule, Din chiatră să iasă foc, Dacă-n viaţă n-am noroc, Dacă-n viaţă n-am noroc, măi dorule.
Când s-o-mpărţit norocu, măi dorule, Când s-o-mpărţit norocu, Fost-am eu dus la lucru, Fost-am eu dus la lucru, măi dorule.
Şi la tăţi le-o dat cu caru, dorule, Şi la tăţi le-o dat cu caru, Numa mie cu păharu, Numa mie cu păharu, dorule. Nici acela n-o fo plin, măi dorule, Nici acela n-o fo plin, Jumătate-o fo venin, Jumătate-o fo venin, măi dorule. Nici acela n-o fo ras, măi dorule, Nici acela n-o fo ras, Jumătate-o fo năcaz, Jumătate-o fo năcaz, măi dorule.
Nalt îi ceriu şi senin, măi dorule, Nalt îi ceriu şi senin, Pe-a me parte norii vin, Pe-a me parte norii vin, măi dorule. Nalt îi ceriu şi stelat, măi dorule, Nalt îi ceriu şi stelat, Pe-a me parte norii bat, Pe-a me parte norii bat, măi dorule.
Şi-aşa-mi vine câte-un gând, măi dorule, Şi-aşa-mi vine câte-un gând, Să plec pe păduri cântând, Să plec pe păduri cântând, măi dorule. Versuri, Ducu Bertzi - ”Cand s-o-mpărțit norocul”
Suntem înzestraţi din naştere cu o putere extraordinară de regenerare. Organismul nostru are forţa să se vindece singur. Nu de puţine ori, bolile incurabile au fost înfrânte fără pastile şi fără bisturiu.
„Dacă m-aş îmbolnăvi de cancer eu nu m-aş lăsa tratat, în niciun caz, într-o clinică pentru tratarea cancerului. Numai bolnavii de cancer care evită asemenea clinici au o şansă de a supravieţui.”
Prof. Dr. Charles Mathe, specialist oncolog francez
Iată de ce Dr. C. Mathe spune acest lucru :
Noi suntem mai tot timpul înşelaţi prin inversarea şi pervertirea semnificaţiilor cuvintelor şi a noţiunilor.
Astfel :
- ”Intervenţia chirurgicală” este de fapt o ”mutilare iraţională”
- ”Radioterapia” este o ”ardere”
- ”Chimioterapia” este o ”otrăvire”
Toate acestea sunt prezentate ca fiind metode ale medicinei moderne, ele sunt de fapt o tortură şi o crimă legalizată care, camuflate sub mantia ştiinţei, asigură de fapt maximizarea profiturilor puternicei industrii farmaceutice globale.
Medicina autentică şi adevărată nu este ştiinţă, ea este artă, deoarece viaţa nu se poate calcula matematic.
Fiinţa umană nu este maşină, celula nu este automat şi ADN-ul nu este un tablou de comandă. De aceea există întotdeauna o diferenţă diametral opusă între medici şi experţii vindecători.
Sistemul ştiinţific al medicinei scolastice posedă viclenia insolentă, impertinenţa agresiv-bigotă şi aroganţa de a presupune că el poate să vindece boli.
Adevărul este însă că această „medicină” poate să trateze în mod aparent, prin suprimarea unor simptome, numai „bolile” inventate de ea, acele boli ale căror simptome şi denominaţiuni fictive le-a conceput şi ale căror „diagnoze” le pune după criteriile sale stabilite în mod arbitrar. Acest „tratament” se face cu medicamente toxice, scumpe, patentate, fără efecte binefăcătoare şi cu metode contraproductive.
„Cercetarea” şi dezvoltarea acestor „medicamente” se finanţează cu banii din impozitele pe care victimele, adică pacienţii, le plătesc.
Industria farmaceutică a reuşit să instaureze pe plan mondial un Perpetuum Mobile care aduce în mod permanent profit fără ca să facă ceva. Odată pornită, această maşinărie infernală a profitului nu se mai poate opri şi produce continuu acelaşi lucru: bani, câştig, profit.
Această gigantică, cvasi atotputernică, bine organizată şi criminală industrie farmaceutică are monopolul asupra doctrinei medicale şi asupra „cercetării” care este finanţată din bani publici. Mai mult decât atât, ea manipulează atât ştiinţa cât şi politica şi obligă medicii şi pacienţii să-i folosească „medicamentele” ei toxice, costisitoare care ne pun viaţa în pericol.
Cu ajutorul diagnozelor precum „diabet”, „SIDA”, „cancer” sistemul îşi recrutează sclavii. Începând cu diagnosticarea devii sclavul pe viaţă al sistemului şi trebuie să stai la dispoziţia lui. Numai un sclav pe viaţă este un sclav bun, în plus de pe urma lui se obţin venituri bune.
Cine vrea să fie şi să rămână sănătos trebuie să evite medicina scolastică, medicii săi, medicamentele şi spitalele sale.
Deci: Nu întreba farmacistul şi medicul ! Ar fi mai bine să devii responsabil cu sănătatea ta, să te informezi, să judeci cu mintea ta şi să decizi în conformitate cu rezultatele raţionamentelor şi ale intuiţiei tale.
Renunţă să mai fii doar un pacient pasiv şi docil, care înghite medicamente toxice şi care se supune unor experimente medicale. Devino activ şi ia-ţi sănătatea în propriile mâini !
Oricine poate învăţa arta vindecării, iar cei mai mari experţi au fost, sunt şi vor fi autodidacţii.
Suntem înzestraţi din naştere cu o putere extraordinară de regenerare.
Organismul nostru are forţa să se vindece singur. Nu de puţine ori, bolile incurabile au fost înfrânte fără pastile şi fără bisturiu.
Medicina modernă recunoaşte că între sănătatea fizică şi starea noastră de spirit există o legătură deosebit de puternică.
Vindecările miraculoase de care auzim uneori nu sunt altceva decât victoria spiritului asupra bolii.
Forţa interioară, gândurile şi sentimentele pozitive, încrederea în sine sunt ajutoarele cele mai puternice ale sănătăţii.
Autovindecarea nu este spontană, este un proces de durată, ghidat de starea noastră mentală şi afectivă.
Cele mai grave maladii ale omului modern, bolile de inimă, cancerul, ulcerul sau diabetul sunt afecţiuni cronice, cu evoluţie lentă, alimentate de un stil de viaţă solicitant.
Dr. Howard Friedman, unul dintre cei mai mari cercetători în psihologia sănătăţii, susţine că oamenii activi, optimişti, cu o personalitate puternică şi interesaţi de sănătatea lor se îmbolnăvesc mai rar. În schimb, persoanele introvertite, fataliste, care pun mereu răul în faţă şi îşi reprimă sentimentele au şanse mai mici să facă faţă unei afecţiuni grave.
Voinţa, mai puternică decât boala
Autovindecarea înseamnă restabilirea echilibrului, iar acest lucru trebuie să plece de la creier şi din inimă.
Voinţa puternică şi optimismul incurabil i-au salvat viaţa celebrului ciclist american Lance Armstrong, când niciun medic nu îi mai dădea şanse.
La vârsta de 25 de ani, în 1996, Lance a fost diagnosticat cu un cancer testicular deosebit de grav, care răspândise deja metastaze în abdomen, ficat şi creier. A suferit mai multe operaţii şi tumorile i-au fost extirpate, apoi a început chimioterapia. Dar medicii erau sceptici.
Cu o voinţă rar întâlnită, Lance s-a întors la antrenamente şi s-a ambiţionat să câştige turul Franţei. A reuşit, şi nu o dată, ci de şapte ori la rând. Cancerul a intrat în remisie, iar tânărul ciclist a continuat să participe la competiţii internaţionale până în anul 2011.
Ascultă ce spune corpul !
Tot mai mulţi cercetători susţin că apariţia bolilor este un răspuns la stilul nostru de viaţă.
Experienţele traumatizante prin care trecem, temerile pe care le adunăm în suflet, resentimentele, frica sau ura „îmbolnăvesc” organismul.
Agresivitatea şi cinismul favorizează bolile de inimă, confirmă studiile îndelungate ale doctorului american Stephen Boyle, profesor la Centrul Medical Universitar Duke.
Persoanele agitate, nervoase, mereu îngrijorate de ceva sunt predispuse la depresie şi afecţiuni psihice.
Oamenii retraşi, timizi, introvertiţi se pot îmbolnăvi mai uşor de boli care afectează articulaţiile.
Caută întotdeauna cauza bolii dincolo de rezultatele analizelor medicale. Încearcă să elimini toate influenţele negative şi să priveşti cu încredere spre tine. Astfel vei face primul pas spre autovindecare.
CĂLDURA TĂMĂDUITOARE A PALMELOR
Tehnicile străvechi orientale care ajută la restabilirea echilibrului emoţional sunt instrumente utile pentru sănătate. Dintre ele, Reiki este poate cea mai uşor de înţeles şi de folosit.
Metoda Reiki readuce echilibrul întregului organism în plan mental, afectiv şi fizic. Secretul, departe de a fi vreun miracol, stă în relaxare şi concentrare.
Aşază-te comod pe pat sau pe fotoliu şi alungă din minte toate gândurile negre.
Concentrează-te asupra lucrurilor frumoase care ţi s-au întâmplat şi încearcă să îţi linişteşti sufletul.
Pune palmele pe locul dureros sau în dreptul organelor atinse de boală şi concentrează-te asupra căldurii şi a energiei binefăcătoare pe care le simţi.
Cei care practică Reiki în scop curativ spun că perseverenţa şi antrenamentul constant au rezultate uimitoare.
Natura este cel mai eficient doctor al nostru
Poate natura să fie cel mai eficient doctor al nostru, fără să mai avem nevoie de medicina clasică, fără medicamente şi injecţii ? Şi dacă da, ar trebui sau nu să intervenim în acţiunea ei, să o ajutăm să ne vindece ?
În volumul ”Iniţiere la sănătatea integrală”, de Andre Passebecq, ni se aduc numeroase exemple despre extraordinara muncă reparatorie pe care o face propriul nostru corp, în mod natural, dacă nu intervenim asupra funcţionării normale a lui.
Miracolele pe care le face organismul pentru vindecare
Să luăm ca exemplu rănile căpătate pe piele în urma unui accident. Ei bine, când pielea este strivită sau tăiată, se produce un ”exsudat” de sânge, care se coagulează şi o suprafață (coajă) care protejează rana şi rămâne în acel loc atât timp cât este necesar.
Sub această peliculă protectoare se petrece un fenomen remarcabil: sângele ajunge din abundenţă la locul vătămat, iar celulele ţesuturilor, nervilor şi muşchilor din jurul rănii se multiplică rapid şi construiesc un pod celular sub breşă, până când capetele acesteia se unesc. Circulaţia sanguină se restabileşte în mod normal, ţesuturile conjunctive se repară şi se refac, muşchii şi ţesuturile se reconstituie, de asemenea. Iar când rana dispare, când o piele nouă se formează, în aşa fel încât să nu mai fie nevoie de o peliculă protectoare, natura o distruge şi o desface.
Aşadar, când un dezechilibru a intervenit în ţesuturile corpului, există o tendinţă din partea acestor ţesuturi de a se reface, de a reveni la starea lor normală, iar această reîntoarcere la normal se îndeplineşte prin acelaşi proces care este utilizat pentru a construi ţesuturile originare, normale.
Cât de mult contează condiţiile naturale de viaţă ?
Boala nu este rezultatul operaţiilor normale care se produc în organism, ci are loc din cauza factorilor care le împiedică.
Aşadar, atunci când apare boala, cauza tulburărilor trebuie să fie eliminată înainte ca starea de sănătate să poată fi restabilită.
Dacă, de exemplu, o persoană a comis excese alimentare care au alterat funcţionarea stomacului, el nu mai poate digera normal. Dacă va lua pastile pentru digestie sau dacă absoarbe după fiecare masă o doză de bicarbonat de sodiu, va avea impresia că digeră mai bine, dar pacientul nu va fi vindecat.
Natura cere să fie eliminată cauza tulburărilor, pentru ca ea să restabilească apoi starea de sănătate.
După abandonarea obiceiurilor nocive care au provocat tulburările sale digestive, acea persoană îşi poate regăsi, fără niciun tratament, capacitatea sa digestivă pierdută.
Tot ceea ce natura cere din partea noastră este abandonarea obiceiurilor rele, pentru ca ea să se poată pune la treabă de la sine, fără ajutor.
Acest fenomen de restabilire a sănătăţii se va produce mereu, cu excepţia cazurilor în care au fost cauzate vătămări ireparabile într-un punct al organismului.
Remedii şi otrăvuri
Ce agenţi trebuie să folosească organismul în sarcina sa de reconstrucţie, dacă nu tot pe cei pe care i-a utilizat când a trebuit să se dezvolte şi să se menţină în stare de sănătate ?
Aşa că autorul cărţii ”Iniţiere la sănătatea integrală” se întreabă cât se poate de pertinent de ce ar trebui ca medicii să utilizeze, pentru a-i vindeca pe bolnavi, tocmai substanțele care distrug viaţa.
Poate fi o otravă bună, în stare de boală, şi rea în stare de sănătate ?
Iată punctul de vedere al Dr. Trall
„Când aceste remedii sunt administrate persoanelor sănătoase, ele produc mai multă sau mai puţină greaţă, vomă, dureri, temperatură, ameţeli, spasme, stupoare, comă, delir etc., până chiar şi moartea. Când sunt administrate persoanelor bolnave, ele produc aceleaşi manifestări de boală, mai mult sau mai puţin modificate, în funcţie de condiţia specifică a pacientului şi de circumstanţele alterării sănătăţii anterioare.
Dacă un remediu este administrat unei persoane bolnave, şi dacă aceasta moare, se spune că a murit cu toate că a primit un remediu, dar dacă acelaşi produs a fost dat unei persoane sănătoase, şi dacă aceasta nu scapă teafără, se spune că a murit din cauza medicamentului. Arsenicul îi vindecă oare pe bolnavi în timp ce le otrăveşte pe persoanele sănătoase ?“
De ce trebuie, aşadar, să ne otrăvim singuri când putem lăsa natura să ne vindece, cu puţin ajutor şi din partea noastră ?
Important este să îndepărtăm întotdeauna obiceiurile care conduc la boală și să acționăm preventiv. Chiar și atunci când boala s-a instalat, în stadiile sale incipiente, este perfect natural să avem încredere în organism și în capacitatea lui de regenerare. Ceea ce putem face este să-l sprijim în eforturile sale de a stabili starea de sănătate, fără a-l inhiba sau a băga sub preș niște simptome pe care el încearcă să le scoată la suprafață.
5 MINUTE DE MÂNIE SAU SUFERINTA BLOCHEAZA IMUNITATEA 5 ORE
Prof. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog: “Cinci minute de mânie sau suferinta imobilizeaza pentru 5 - 6 ore celulele gardian ale sistemului imunitar. Timp de 5 - 6 ore, organismul nostru e lipsit de aparare si astfel se poate declansa boala.”
– In “Inteligenta materiei”, prima dvs. carte, ati demonstrat cu argumente stiintifice ca, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, exista un camp de energie si lumina, coordonat de o minte inteligenta. Cu alte cuvinte, ca nu suntem singuri in univers, ca Dumnezeu chiar exista. V-a afectat certitudinea aceasta modul in care vă traiti viata de zi cu zi ?
– Odata ce am inteles că, de fapt, noi ne creăm propria realitate, felul in care priveam lumea s-a schimbat. Descoperirile fizicii cuantice au aratat ca mintea noastra e cea care face sa colapseze undele de energie si le transforma in particule, adica in materie.
A gandi inseamna a transforma nevazutul in vazut.
Gandul e creator, e cea mai puternica forta din univers. Iar Dumnezeu ne-a dat puterea ca, din milioanele de realitati posibile, care exista in stare latenta, sa aducem pe pamant, cu gandurile noastre, doar una. Pe cea care seamana cel mai mult cu gandurile noastre.
– Vreti sa spuneti ca ceea ce ni se intampla e oglinda a ceea ce gandim si simtim ?
– Exact. Cand făceam cercetari pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia ca celulele au inteligenta lor. Si m-am speriat. Celulele reactionau la gandurile si sentimentele celui in cauza. S-a facut si un experiment in Occident, cu un esantion de ADN, recoltat de la un individ si dus la 1000 de km distanta, intr-un laborator. Persoana in cauza a fost pusa sa priveasca un film frumos, cu imagini minunate, care stârneau bucurie. In acelasi timp, la 1000 de km distanta, masuratorile aratau cum spirala de ADN se relaxeaza. Cand imaginile au fost schimbate cu un film de groaza, ADN-ul a inceput, brusc, să se restrânga, contractandu-se. Afland asta, m-a chinuit o intrebare: cum stie corpul nostru ce e rău si ce e bine ? Daca organismul nostru reactioneaza pozitiv la bine si negativ la rau, nu exista decat o singura mare concluzie.
– Care e aceea ?
– Inseamna ca universul intreg are ca fundament o lege morala, legea binelui. Abia acum va pot raspunde la prima intrebare. Da, ca să fim fericiti si sanatosi, nu e nevoie decât sa ne construim viata dupa legea aceasta.
– Cu alte cuvinte, un stil de viata sanatos incepe de la a gândi si a faptui binele ?
– Cand comit un act contrar acestei legi, imi creez singur mecanismele biochimice care duc la boala. Cinci minute de mânie sau suferinta imobilizeaza pentru 5 - 6 ore celulele gardian ale sistemului imunitar. Timp de 5 - 6 ore, organismul nostru e lipsit de aparare, iar milioanele de celule moarte, virusi si bacterii circula libere prin organism, se pot localiza undeva si declansa boala.
– Se si spune in popor ca “a murit de inima rea”. La asta se refera oare ?
– Stresul, care azi a luat proportii gigantice, ura, mânia, indoiala, neincrederea in ceilalti, invidia, gelozia provoaca in corp un pH acid, favorabil bolii.
Depresia are si ea un efect nociv asupra organismului, nu doar ca impiedica vindecarea, dar poate favoriza debutul altor boli.
Dar stiati ca si frica ne face rau ?
Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Intr-o cusca s-a pus un miel si intr-o cusca alaturata s-a pus un lup. Mielul a murit in scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emotional aduce, mai devreme sau mai tarziu, boala.
– Cu emotiile nu-i de glumit. Cum ne putem proteja ?
– Eu am invatat să le stapânesc. Incerc sa nu ma implic afectiv intens, sa nu ma enervez. Daca cineva imi greseste, fac un efort sa-l iert, gandindu-ma ca poate intr-o zi va intelege si el ceea ce inteleg eu acum.
Sa iertam, fiindca iertarea face ca pH-ul corpului sa vireze spre unul alcalin, favorabil sanatatii.
Sigur ca sunt si suferinte care nu pot fi evitate. Dar e important sa ramanem constienti ca fiecare minut de suferinta sau stres ia din viata celulei noastre.
– Statisticile arata ca stresul profesional e azi una din marile surse de boala. Munca in exces ameninta sa ne omoare lent.
– Daca nu ne putem lua mici vacante, regulat, sa ne luam macar pauze de zece minute, la fiecare ora, in care sa ne golim mintea si sa respiram adanc. Putem sa ne ridicam de la birou si sa privim ceva frumos pe fereastra. Sau, in loc sa bem trei cafele cu ochii in computer, sa bem un ceai fara sa ne gandim la nimic altceva. Sa ne bucuram de gustul si aroma lui.
Cu timpul, inveti sa te relaxezi in orice conditii. Beduinii, de pilda, se odihneau mergand pe camile. Si eu scriu si citesc de dimineata pana seara. Dar cand simt ca incepe sa se aseze oboseala pe mintea mea, ma opresc si aplic cateva tehnici de relaxare.
– Ne puteti da si noua un exemplu ?
– Toate tehnicile de relaxare se bazeaza pe respiratie. Oboseala vine si dintr-o lipsa de oxigenare a creierului. Stau cateva minute cu ochii inchisi, incerc sa imi reprezint oboseala ca senzatie la nivelul creierului si apoi, cu fiecare expiratie profunda, imi imaginez ca o elimin.
Fiecare isi poate crea propria lui tehnica. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Ma relaxez, ma concentrez pe starea de bine si cald, o trec prin inima si apoi o trimit acolo unde ma doare. Fac asta de cateva ori si durerea dispare.
– Sa-ti vizualizezi boala pare o conditie foarte importanta pentru vindecare.
– Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai multi bolnavi de cancer in ultima faza si i-a invatat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia sa-si imagineze ca distrug cancerul din corp cu un foc, cu un animal care-l mananca, fiecare dupa cum dorea. Dupa sase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psihologice, s-a dovedit ca cei care s-au vindecat erau cei optimisti, cei care credeau in Dumnezeu si cei care erau calmi. Indoiala este un obstacol in calea oricarui succes si mai ales a vindecarii.
– Ati amintit de Dumnezeu. Credinta e si ea parte din ecuatia starii de bine ?
– Rugaciunea e o realitate fizica, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu insumi asta, de nenumarate ori, si am ramas infiorat vazand ca poti obtine un raspuns. Prin rugaciune, realitatea din jur se transfigureaza, aducem la noi lumina din univers. Exista cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a facut o meningoencefalita bacteriana grava. A stat o saptamana in coma, timp in care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. Dupa ce si-a revenit, a spus ca in tot timpul cat era in coma a vazut in jurul lui siluete umane care pareau sa stea in genunchi si de la care veneau spre el valuri de energie. Rugaciunile altora l-au vindecat. Dar si propriile noastre rugaciuni ne ajuta. Credinta mobilizeaza, in mod cert, intreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinta ta te-a vindecat” ?
– Nutritionistii pun si ei pe lista o conditie a sanatatii: ce, cum si cat mancam. Tineti cont de ea ?
– Eu respect o regula care se stie inca de la Hipocrat: sa mananci fara sa satisfaci complet senzatia de foame ! Adipocitele asteapta semnalul ca te-ai saturat ca sa-si extraga din alimente grasimea. Daca nu te saturi, nu te ingrasi.
Studii de ultima ora arata ca lungimea telomerilor de la extremitatile cromozomilor, de care depinde durata vietii, e influentata favorabil de alimentatia cu putine calorii. Mananc legume, icre de peste, iaurt, lapte de soia, pe care il beau dimineata, cu cereale integrale, mazare, linte.
Mananc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahar. Si am grija sa tin, din cand in cand, cate o zi de post, in care beau doar ceaiuri si las organismul sa se refaca.
Dar, inainte de orice, am grija sa nu ma asez niciodata la masa suparat. Masa ar trebui sa fie o sarbatoare, sa fie prilej de bucurie alaturi de ceilalti. Sigur ca azi nu ne mai potrivim toti la masa, dar atunci cand preparam ceva de mancare, s-o facem cu drag. Gandurile gospodinei trec si-n bucatele pe care le gateste.
– Din tot ce ati spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la indemana.
– Asa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Daca vrem sa ramanem sanatosi si fericiti, e suficient sa pastram in minte cateva lucruri: sa mancam sanatos, fara sa ne imbuibam, sa facem miscare, sa ne odihnim corect, sa fim optimisti si plini de speranta.
Sa fim perseverenti cu pasiunile noastre, sa ne antrenam intelectual si sa ne ferim de rutina.
Sa facem constant schimbari in viata noastra. Si sa nu uitam ca trebuie sa pastram in permanenta un echilibru intre energia consumata prin efort si energia obtinuta prin odihna si activitati care ne fortifica.
Gandurile rele ne iau din viata, bucuriile ne dau viata. Sa cautam bucuria, avem nevoie de ea ca de painea noastra zilnica. Chiar daca, uneori, n-o putem avea decat in imaginatie.”
Fiecare om poate utiliza un exerciţiu sau altul pentru a se deschide pe sine şi pentru a primi lumina în vederea vindecării.
Există nenumărate tehnici în Reiki, în yoga, în Qi Gong, în Autocontrol, în Radiestezie şi în multe alte sisteme de acest fel. Ceea ce urmeză se adresează oricui, indiferent de practicile pe care le urmează.
Cum ne putem vindeca prin tehnica rugăciunii?
Tehnica următoare este menită să deschidă centrii pentru a primi lumina, putând apoi să fie folosită în ce scop doreşte omul.
Aceasta tehnică nu a mai fost discutată până acum nicăieri.
Nu trebuiesc algoritmi radiestezici, nici mantre care să fie repetate obsedant, şi nici simboluri pe care să fim acordaţi la cursuri costisitoare. Tot ce ne trebuie este credinţă şi o dorinţă autentică de a chema lumina divină în noi înşine.
Ne vom linişti gândurile şi vom rămâne puţin într-o stare de linişte. Apoi vom cere din inimă Creatorului să ne dea harul luminii pentru a putea lucra cu el, în ceea ce ne trebuie.
Ne vom concentra asupra centrului aflat în creştet, şi vom spune în gând „ În numele Tatălui”. La pronunţarea acestor cuvinte vom deschide centrii aflaţi acolo, iar lumina va putea să coboare în noi prin acea poartă. Noi o vom primi cu bucurie şi cu fericire, ştiind că este şi lumina noastră şi avem tot dreptul să o chemăm şi să o folosim.
Apoi, simţind lumina (ca o căldură blândă) curgând prin noi, o vom chema în inimă, pronunţând „Şi al Fiului”. În inimă va vibra lumina prin puterea numelui Fiului, acea scânteie divină din noi care este parte din Dumnezeu şi care stă la baza fiinţei noastre spirituale.
Vom primi lumina în inimă şi ne vom bucura de prezenţa şi căldura acesteia, mulţumind lui Dumnezeu pentru ea.
În cele din urmă vom spune „ Şi al Sfântului Duh” şi ne vom concentra asupra palmelor, asupra centrilor din palme. În acel moment energia vindecătoare şi lumina aflată la nivelul inimii se va despărţi în două, un flux intrând prin braţul drept, iar celalalt prin braţul stâng. Fiecare va ieşi prin centrii palmelor, făcând palmele noastre să strălucească şi să se încălzească uşor.
Activarea centrilor din palme
Vom putea folosi palmele astfel activate pentru orice proces de vindecare. Putem să le punem asupra noastră pentru a ameliora dureri sau a vindeca anumite afecţiuni care ne chinuie.
Putem să ne activăm palmele astfel şi să le plasăm pe corpul unei persoane care suferă, sau pe corpul unui animal, sau pe frunzele unei plante. Posibilităţile sunt nelimitate, cu adevărat.
Energia luminii în procesul de auto-vindecare
După ce considerăm că tratamentul a luat sfârşit, ne vom împreuna palmele pentru a închide circuitul luminii şi vom rosti „Amin”, mulţumind pentru lumina cu care ne-a fost dat să lucrăm.
Important este să lăsăm lumina să acţioneze, şi nu să acţionăm noi înşine.
Lumina este cea care va pătrunde acolo unde este nevoie de ea, şi trebuie lăsată să cureţe ceea ce este de curăţat, să elibereze blocajele şi să revitalizeze ţesuturile.
Nu depinde de noi să dictăm luminii ceea ce are de făcut, altfel vom avea probleme ce se nasc din dorinţa noastră de a acţiona.
Dacă un om are o migrenă iar noi ne vom apuca să îi umplem capul cu energie, durerea nu numai că nu va dispare, ci va fi amplificată. Dacă acel om are un surplus de energie în zona capului, trebuiesc curăţate căile şi sistemele prin care aceasta circulă în restul corpului şi este eliberată, şi nu neapărat umplută această zonă cu lumină cât mai multă.
Atunci când este lăsată să facă ceea ce trebuie, mai ales în corpul unui bolnav, lumina chemată prin această metodă poate trata foarte bine şi câteodată, poate face adevărate minuni. Când o manipulăm după dorinţa noastră, putem avea atât succese cât şi eşecuri.
Ceea ce am descris noi este numită de către specialişti lumină neinformată, pentru că noi nu vom pune în ea nicio informaţie specială menită să vindece sau să modifice ceva, ci o vom lăsa curată şi lipsită de energiile noastre proprii pentru a căuta singură cauza afecţiunii şi pentru a o combate cât mai bine.
Lumina neinformată este cea mai simplă metodă de vindecare. Modul în care o chemăm în noi trebuie să fie pe cât de simplu, pe atât de eficient.
Nu toată populaţia globului o poate accesa prin mantră „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin” pentru că doar o mică parte sunt creştini.
După cum spuneam, există multe sisteme, multe metode şi multe modalităţi.
Pentru cei care citesc acest articol şi nu sunt de confesiune creştină, putem propune mantra ”AUM”.
”A” este vibrat atunci când ne conectăm prin centrul din creştet la puterea luminii divine, ”U” este vibrat atunci când ne concentrăm asupra inimii iar ”M” este pronunţat atunci când vom deschide centrii palmelor.
Nu trebuie să ne mărginim numai la aceste lucruri. Fie că este un pasaj din psalmul preferat sau din Coran sau o frază compusă de noi, deschiderea canalelor luminii poate lua orice formă atât timp cât este pentru noi deosebit de puternică şi are un înţeles profund.
În videoclip aveți un exemplu de mantră AUM
Un alt exemplu de autovindecare :
Vindecare cu puterea mintii
1. Partea practica
ATENTIE ! Acest exercitiu se face DOAR in liniste totala, in locuri unde nu exista posibiliatea sa fii intrerupt ( asadar telefonul si alte chestii inchise). 1. Aseaza-te in pat pe spate cu mainile pe langa corp, apoi inchide ochii si ridica-i ca si cum ai vrea sa-ti privesti fruntea cu ochii inchisi. 2. Respira profund– si trage aerul „in burta”. 3. Relaxeaza-ti trupul repetand mental „Cu fiecare expiratie sunt din ce in ce mai relaxat” 4. Concentreaza-te pe fiecare parte a corpului separat: „fruntea imi este din ce in ce mai relaxata, sprancelene, obrajii, buzele, gatul, pieptul, bratele, palmele imi sunt din ce in ce mai relaxate… pana ajungi la degetul mic de la picioare. 5. Apoi numara descrescator de la 100 la 1 si VIZUALIZEAZA fiecare numar cum se indeparteaza incet.
Dă fiecarui numar o forma si o culoare, si imagineaza-ti-l cum se indeparteaza incet. Lasa cam 2 secunde intre numere.
*Nota: De-a lungul numaratoarei ti se va intampla sa uiti sa vizualizezi numerele sau sa-ti sara gandul si la alte lucruri. Fii atent de fiecare data cand patesti asa ceva (se va intampla de cateva ori) si directioneaza-ti atentia inapoi pe vizualizarea numaratoarei. 6. Cand ajungi la numărul 1 repeta mental “sunt o persoana sanatoasa, tanara si echilibrata”. 7. In timp ce repeti imagineaza-ti un ecran mental ca la cinematograf, pe care apare intreg corpul tau. Vizualizeaza pe ecranul mental toate procesele prin care corpul tau se vindeca, intinereste si se echilibreaza si incearca sa SIMTI fiecare modficare pozitiva din corpul tau. SIMTE si bucuria/implinirea/entuziasmul unui om complet sanatos.
*Nu e nevoie sa stii anatomie, poti doar sa-ti imaginezi o raza de lumina care trece prin corpul tau si il vindeca, intinereste si echilibreaza…sau orice alta imagine care sugereaza vindecarea. 8. Apoi numara mental de la 1 la 5. Cand incepi spune:” Cand ajung cu numaratoarea la 5 ma simt complet treaz si cu programele de vindecare activate.” Cand esti la cifra 3 in numaratoare – mai repeta odata fraza de mai sus. 9. Cand ajungi la 5 vizulalizeaza imaginea cu tine sanataos , apoi misca-ti usor degetele de la maini si de la picioare si deschide ochii.
Bravo !
Tocmai ti-ai programat creierul sa se ocupe de insanatosirea corpului.
Pentru a amplifica puterea de vindecare a creierului tau iti recomand sa iti acorzi in fiecare zi cate 15 minute in care sa faci MEDITATIE pentru sanatate.
2. Partea teoretica (sau ce se intampla de fapt ?)
Este demonstrat stiintific faptul ca ne putem inbunatati starea de sanatate folosindu-ne puterea mintii.
Creierul detine controlul absolut asupra organismului. El ne ajuta sa facem actiunile constiente, dar in acelasi timp coodoneaza si programele inconstiente (adica cele la care nu te gandesti in mod activ).
Adica pe de-o parte ne ajuta sa ne miscam constient, sa vorbim sau sa muncim constient, iar pe de alta parte regleaza cât acid gastric sa fie in stomac, regleaza componenta sangelui, regleaza cat de des sa bata inima, regleaza cati hormoni sa elibereze toate glandele… si asa mai departe.
Toate aceste actiuni inconstiente sunt coordonate cu mare precizie de catre creier.
Asadar creireul tau se ocupa 24 de ore pe zi de procesele inconstiente care au loc in corp pentru a-ti asigura starea optima pentru supravietuire.
Ca sa-ti dau un exemplu:
Poti sa simti acum tricoul pe care-l ai acum pe tine ? Il simti ?
Daca eu acum nu ti-as fi spus…ce crezi ? Corpul tau ar fi simt ca are un tricou pe el ?
Normal ca l-ar fi simtit, insa tu nu ai constentizat asta, pana nu ti-am spus eu.
Adica tu ai simtit tricoul tot timpul zilei, insa in mod inconstient, pana cand ti-am spus eu sa te gandesti la el si astfel te-am facut constient de el.
Pe acelasi model functioneaza TOATE procesele din organismul tau. De exemplu:
Stomacul produce acid gastric in mod inconstient, adica NU trebuie tu sa te gandesti “acum produc acid gastric”, ci creierul tau se ocupa de asta la automat.
Partea buna este ca toate programele inconstiente pot fi controlate si manipulate pozitiv odata ce devii constient de ele.
Insa pentru a le putea controla eficient e necesar sa intri in STARA ALFA.
Starea alfa “Videcarea se petrece cel mai eficient in starea alfa.”
Ce este starea alfa ?
Ca sa intelegi ce inseamna starea alfa trebuie sa-ti spun cateva lucruri despre creierul uman.
Creierul tau functioneaza pe baza unei cantitati foarte mici de curent electric asemenea unui computer.
Acest curent produce incontinuu pulsatii/vibratii la diferite frecvente (adica uneori pulseaza mai rar alteori mai des).
Cand frecventa este intre 12 si 16 Hz (pulsatii mai dese) atunci te afli in STAREA BETA. Acum, cand citesti aceste randuri te afli in starea BETA, la fel si cand muncesti sau vorbesti sau faci orice activitate constienta. Asadar starea beta este starea „normala” de peste zi. Simplu.
Insa cand adormi…
…creierul tau isi scade frecventa la pulsatii mai rare sau frecventa ALFA.
Asadar cand ațipesti, intri instantaneu si inconstient in starea ALFA.
Insa partea frumoasa e ca poti intra in starea alfa si cand esti constient si treaz.
Asadar daca iti poti reduce frecvenţele cerebrale la aceste nivele fara sa dormi, esti capabil sa intri intr-o starea alfa constienta. O stare situata undeva la granita dintre somn si veghe.
Aceasta iti va permite sa controlezi şi să valorifici puterea creativa si vindecatoare a mintii. Cum intri in starea alfa ?
Simplu. In primii 5 pasi de la inceputul articolului.
Adica in timp ce faci numaratoarea de la 100 la 1. Acea numaratoare are rolul de a-ti scadea frecventa creireului de la beta la alfa.
Daca procedezi corect, ar trebui sa fii in starea alfa in momentul cand ajungi la 1.
Dupa ce ai intrat in starea alfa, comenzile pe care le dai creierului intra direct in subconstient, avand astfel o influenta puternica asupra programelor care ruleaza in subconstient.
Practic, de la acest nivel programezi direct softul care coordoneaza programele inconstiente din corpul tau.
Vindecarea propriu zisa. In starea alfa te poti folosi de 2 unelte esentiale pentru vindecare: Afirmatiile si Vizualizarea.
In exercitiul de mai sus le-am folosit impreuna, insa ele pot fi folosite si separat. A) Afirmatiile… …sunt idei pozitive pe care trebuie sa le repeti mental în timpul starii alfa. + Afirmaţiile se fac MEREU la timpul prezent, ca şi cum acţiunea s-ar fi intamplat deja.
Dacă spui: vreau sa fiu sanatos, subconştientul tău va înţelege acest lucru ca pe o aşteptare a ta. Ceea ce vei primi este doar aşteptarea unei stări, si nu starea in sine. Ceea ce ar trebui să spui este: „Sunt un om sanatos ”. Subconştientul tau va înţelege acest lucru ca pe o realitate prezenta si va face ca această realitate să fie adevărată. *IMPORTANT: inlocuieşte „vreau” cu „am” sau “sunt”. + Evita cuvantul NU, afirmatiile trebuie sa fie intotdeuna pozitive.
De exemplu: in loc de „Vreau sa nu mai fiu bolnav” vei folosi „Sunt din ce in ce mai sanatos”
Sau in loc de „vreau sa nu mă mai ingras/slabesc” vei folosi „Greutatea mea optima este de 52 kg” – observi timpul prezent si lipsa negatiei. + Fă afirmațiile hotarât, fara pic de indoiala ! Poti folosi orice afirmatie pozitiva ca de exemplu:
Corpul meu este din ce in ce mai sanatos
Inima mea functioneaza din ce in ce mai bine
Parul meu este din ce in ce mai des/puternic/sanatos.
Stomacul meu digera din ce in ce mai bine
Pielea mea este din ce in ce mai frumoasa/neteda/curata … B) Vizualizarea … …constă in formarea unor imagini mentale care descriu sanatatea, asa cum ti-o doresti.
1. Imagineaza-ti ca ai in față ecran mental asemenea unui televizor imens pe care vei proiecta vizualizarea.
2. Pe acest ecran vizualizează starea actuală a corpului cu boala sau durerea inclusă. Nu foarte sofisticat, iti poti imagina durerea ca o pată neagra de exemplu.
3. Acum vizualizează cum dispare boala. Imagineaza-ti pata neagra cum dispare din ce in ce mai mult. (Nu conteaza daca folosesti pata neagra, sau țepi sau orice altceva. Esti liber sa reprezinti boala cum doresti. Trebuie doar să fii simbolic. Mintea ta intelege.)
4. SIMTE EMOTIILE asociate cu imaginea ! – foarte important
Cum te-ai simti daca ai fi mai sanatos/slab/gras/frumos ?
Simte acele emotii cum circula prin fiecare celula din corpul tau !
5. Foloseşte-ti cat mai multe simţuri pentru rezultate cat mai bune.
Simte parfumul sanatatii ! Priveste-o ca o lumina stralucitoare ! Simte-o ca o mangaiere calda, ca o binecuvantare !
6. Incheie cu o imagine minunata !
Fa o poza mentală cu imaginea despre tine asa cum ti-o doresti, plus o afrimatie pozitiva (Sunt sanatos si ma simt excelent) .
Note suplimentare
+ Aceasta tehnica poate fi in multe alte scopuri pe langa sanatate deoarece are si o latura spirituala ! Poate fi folosita chiar pentru a atrage TOATE lucrurile pe care ti le doresti de la viata. De exemplu daca-ti doresti o masina, vei reprezenta pe ecranul mental o imagine cu tine la volanul acelei masini…sau pentru orice alt scop.
+ Este foarte important ca in timpul meditatiei sa nu te deranjeze nimeni si sa NU fie deloc zgomot in jur !
+ Exceptie face muzica meditativă.
+ Pentru rezultate bune recomand consecventa si perseverenta.
In concluzie…
Eu gasesc aceasta practica extraordinara, deoarece este simpla, naturala si foarte eficienta.
Mai mult o gasesc si foarte placuta si relaxanta. Prefer sa stau seara 15 - 30 de minute sa meditez decat sa-mi irosesc timpul aiurea la televizor.
Asadar…
… daca decizi sa integrezi meditatia intre obiceiurile tale zilnice vei avea numai de castigat. Iar daca te tii de ele si te decizi sa evoluezi in directia asta, vei descoperi multimea de comori ascunse ale meditatiei, care probabil iti vor schimba viziunea asupra lucrurilor pentru totdeauna.
Poate că unii dintre Dvs. vor spune:
”lasă-mă d-le cu chestiile astea fantasmagorice, nu am încredere în ele...” sau ”eu nu știu cum să fac să-mi termin treburile zilnice mai repede, nu am timp de așa ceva...” sau ”copiii îmi plâng de foame și eu îmi pierd timpul cu prostii de genul acesta ...” sau ... sau ... sau ... Și totuși, noi oamenii nu suntem doar niște bucăți neînsuflețite din lut ... Avem viață în noi ... Suntem înzestrați cu inteligență, cu voință ... Aceste exerciții de autovindecare nu sunt greu de practicat, nu iau timp mult ... Va fi mai greu la început până ce fiecare se va lămuri cum se procedează, apoi practicându-le zilnic, vor intra în reflex, așa cum avem în reflex spălatul pe față cu apă rece atunci când ne este foarte cald ... Este spre binele nostru și al copiilor noștrii să ”ne trezim” și să redevenim așa cum eram la începuturi când Dumnezeu ne-a creat ... STĂ ÎN PUTEREA NOASTRĂ SĂ NE VINDECĂM, SĂ FIM SĂNĂTOȘI, SĂ AVEM O VIAȚĂ BUNĂ ȘI LUNGĂ !
