FAMILIA MODERNĂ A IOHANNIȘTILOR

TELEPATIA - COMUNICAREA FĂRĂ CUVINTE

Telepatia este cel mai vechi sistem de comunicare la nivelul viului. Ea reprezintă un sistem universal, deci nu ține cont de bariera dintre specii. Dacă telepatia s-ar generaliza la nivelul tuturor oamenilor, iar mesajul ei ar atinge performanțele limbajului articulat, întregul sistem mass-media ar suferi o revoluție greu de imaginat. Oamenii s-ar întelege imediat, indiferent de limbă.

Denumirea de "telepatie" a fost propusă în 1882 de Frederic W.H. Myers, cercetător britanic in domeniul parapshihologiei, dezvoltator al ideii de niveluri multiple ale conștiinței. Termenul provine din limba greacă, unde "tele" inseamna "departe", iar "pathos" este "simțire" si exprima fenomenul de transmitere a gândului între două sau mai multe persoane pe alte căi de comunicare decât cele accesibile simțurilor. Aceasta reprezintă cel mai răspândit si, poate, cel mai vechi fenomen parapshihologic. Totuși, dificultatea sa incepe odată cu definiția.

Dacă interpretăm telepatia ca pe o transmitere de ganduri, atunci o legăm de idee sau de minte - adică de nivelul conștientului. Iata prima eroare, caci fenomenul telepatic se petrece la nivelul inconstientului. Dacă o limitam numai la persoane, adica la oameni, atunci eliminam total arbitrar marele capitol al telepatiei animale, ori cel dintre om si animal. Intr-adevar, astazi, dupa studiile parapshihologilor britanici Carrington si Sanderson, se pare că multe specii practică in mod curent telepatia. Astfel isi transmit unii paianjeni structura modelului pânzei si tot asa comunică la distantă furnicile si albinele. Toate speciile, inclusiv omul, manifesta telepatia între mamă si pui, pe baza căreia se fac în ultimii ani valoroase experimente militare. Alte experimente militare se refera la telepatia dintre om si delfin. Asadar, iată-ne în situatia paradoxală de a avea un fenomen puternic atestat, unanim recunoscut si totusi prost definit.

Este important de înteles ca telepatia este cel mai vechi sistem de comunicare la nivelul viului. Ea reprezinta un sistem universal, deci nu tine cont de bariera dintre specii. Pretutindeni unde exista lume vie, exista si telepatie. Primii care s-au ocupat intens de fenomen au fost discipolii lui Mesmer, medic german, fondatorul teoriei pseudostiintifice a magnetismului animal, numit ulterior mesmerism. Acestia se numeau magnetizatori si lucrau cu subiecti aflati in stare de somn artificial, în general în stare de transă hipnotică. Magnetizatorii emiteau comenzi mentale la distantă, pe care subiectul le asculta.

Fizicianul englez William Barrett în 1883 începe o amplă actiune de studiere a telepatiei, prin intermediul Societatii Britanice de Cercetari Psihice si prin intermediul testelor publice initiate de Gurney si Myers. Confuzia era mare: telepatia era initial amestecata cu halucinatia, apoi, ani in sir, cu teleplastia si clarviziunea. Astfel, in 1885, Myers si Frank Podmore, autor englez de tratate pe teme psihice, o analizeaza in legatura cu "fantomele viilor", iar in 1899 astronomul francez Cammile Flammarion le calca pe urme.

Telepatia are mai multe forme si e dificil de izolat in stare pură. Când e vorba de oameni, ea se petrece la nivelul inconstientului si nu tine cont de distante. Presupune doi actanti. Primul, cel care transmite, se numeste agent. Al doilea, cel care receptioneaza, se numeste receptor. Receptorul trebuie sa fie neaparat dotat parapsihologic, el este subiectul real al telepatiei. Dar actiunea sa e pasivă, el primeste pur si simplu un mesaj. Daca receptorul face efortul de a citit gandurile cuiva, nu mai avem de a face cu telepatia, ci cu clarviziunea. In practică, foarte des, nu se poate diferentia telepatia de clarviziune, de aceea fenomenele poarta denumirea comuna de perceptie extrasenzorială. Incercarile de clasificare a telepatiei marturisesc aceeasi dificultate. Mai intai, se deosebeste o telepatie reala de alta aparentă.

Telepatia aparenta a fost bine studiata de psihologul polonez Julian Leopold Ochorowicz in lucrarea sa "Despre sugestia mentala". El o imparte in patru categorii:

- falsa telepatie datorata împrejurarilor ( subiectul observa unele indicii si deduce in mod normal mesajul);

- falsa telepatie datorata asociatiei de idei (doua persoane traiesc împreuna si isi cunosc obisnuintele de rationament; cand una evoca o idee, ambele asociaza in mod automat alte idei identice);

- falsa telepatie datorata relatiei hipnotice (între hipnotizator si subiectul cu care lucreaza îndelung se stabileste un soi de limbaj secret, insesizabil profanilor);

Cumberlandismul (descrie falsa telepatie datorata miscarilor inconstiente; receptorul trebuie sa ghiceasca locatia unui obiect ascuns iar agentul, instinctiv, cunoscand-o, o trădează prin miscari involuntare). Dar întreaga problematică a falsei telepatii este astazi depasita. Ea are loc numai între persoane aflate una aproape de alta; or, marile experimente telepatice se petrec la distante cateodata uriase. Cand sunt implicate distante mari, niciuna din categoriile lui Ochorowicz nu mai functioneaza.

Telepatia reala poate fi spontana sau experimentala. Ea mai poate fi voluntara sau involuntara, dupa caracterul voluntar sau nevoluntar al actiunii agentului. Se mai vorbeste despre o telepatie pură si alta generala, adica despre fenomene ce se datoreaza exclusiv telepatiei sau pot fi interpretate si altminteri. In privinta telepatiei pure, efortul cel mai mare a fost depus de parapshihologii britanici Samuel Soal si F. Bateman. Cei doi au lucrat cu un mediu codificat drept doamna Stewart. Ei considerau ca în telepatia pură receptorul trebuie sa ghiceasca un gand, nu un obiect material. Dificultatea consta în a ști daca subiectul află gândul, sau, prin agentul transmitator, intra în contact extrasenzorial cu obiectul ce inspirase respectivul gand. Asadar, ei au inventat diverse precautii experimentale. Au folosit cinci carti de joc care contineau câte o litera fiecare. Operatorul le amesteca, le etala cu fata in sus si primea, pe un ecran, o cifra intre 1 si 5 dintr-o serie scrisa dupa regula hazardului (conform unor tablele elaborate de matematicieni).
Literele corespundeau unor nume de animale, iar animalele la rândul lor, corespundeau cu 5 prieteni ai celor 2 experimentatori, pe care doamna Stewart nu-i cunoștea. In acest mod, experimentatorii trebuiau sa se gândească pentru a indica obiectul, iar subiectul urma sa receptioneze gandul. S-a realizat un procent ridicat de reusite, echivalat cu o probabilitate a hazardului de 1 la 100.000 de milioane. Totusi, telepatia pură n-a putut fi demonstrata. Mai intâi, nimeni nu stie de ce ghicirea unui gand ar fi mai telepatica decat ghicirea unui obiect la care agentul se gandeste. Psihologic vorbind, ambele cazuri sunt identice. Apoi, nu se stie daca doamna Stewart primea în mod pasiv mesajul sau îl afla în mod activ, citind gandurile experimentatorilor. Adică nu se stie cât a fost telepatie pura si cat clarviziune, deoarece agentul poate intra in armonie cu receptorul, iar semnalele pot fi extrase si nu transmise.

Primele investigatii sistematice si pertinente în materie de telepatie încep în anul 1883, dupa constituirea Societatii Britanice pentru Cercetari Psihice, numita prescurtat SPR. SPR organizeaza diferite tipuri de teste pentru a afla legile acestui fenomen paranormal. Persista intrebarea:  ce anume se transmite optim prin telepatie ? SPR experimenteaza cu diferite obiecte: cărți de joc, desene, numere. Iata cadrul standard al testului: subiectul, cu ochii legati si urechile astupate, statea în fata unei mese. Agentul se afla in spatele lui si privea obiectul. Linistea era obligatorie si se instituiau toate precautiile pentru a nu exista comunicare normala. Uneori agentul statea intr-o camera alaturata, la 10 metri de receptor, avand interpuși doi pereti intermediari.
De fiecare data transmiterea gandului s-a petrecut in mod incontestabil. Aceasta a fost prima constatare. Apoi, tot in 1883, Myers si Gurney inițiază teste de transmitere a numelor proprii. Au fost experiente foarte instructive, chiar si prin erori. Astfel, s-a obtinut "Freemore" in loc de "Frogmore" sau "Jobson" in loc de "Johnson" si s-au demonstrat câteva lucruri:

a) prin telepatie se pot transmite sunete, la fel ca în limbajul articulat;

b) apare frecvent o doză de imperfectiune si incertitudine in mesajul telepatic;

c) există așa zise "zile bune" si "zile rele" in realizarea fenomenului telepatic;

d) reusitele scad pe masură ce se instaleaza plictiseala si rutina;

e) daca agentul manifesta indoieli, el inhiba experiența;

f) asistentii par sa influențeze experimentul (neîncrederea îl alterează, încrederea nelimitată îl ajuta). Mai mult decat atat, receptorul unui experiment telepatic trebuie sa se afle fie in transa, fie in stare alfa.
In urma unor experimente telepatice si mai riguroase, derulate de inginerul chimist si parapshilog francez Rene Warcollier, in anii 1920, se ajunge la noi si importante concluzii referitoare la telepatie. Astfel, s-a constatat ca mai multi agenti, actionand conjugat, nu par sa aibă o influentă cumulativa; senzatiile se transmit cel mai bine si nu este neaparat necesar sa existe o relatie de simpatie intre agent si receptor, iar încercările la mare distanta, de pilda Franta-America de Nord, au fost mai reusite decat cele locale. Telepatia se realizeaza la nivelul inconstientului si devine vizibila in cazul indivizilor aflati in raport de electivitate; odata stabilit, raportul de electivitate dintre fiinte nu mai dispare nicicand. Astazi au aparut noi ipoteze, de exemplu ipoteza inconstientului colectiv. Inconstientul colectiv, comun speciei, nu faciliteaza (oare) telepatia intre toti membrii acelei specii? Oare nu există un inconstient colectiv al intregii lumi vii, care poate asigura transmisia telepatica la nivelul oricarei fiinte ? 
Spiritual vorbind, oricine se află în raport cu oricine, dar exista raporturi privilegiate, cele numite de electivitate. Acestea permit actualizarea mesajului telepatic in conștiinta.

Undele alfa

Am subliniat putin mai devreme că, în telepatie, receptorul trebuie sa se afle intr-o stare denumita alfa. Denumirea provine de la undele cerebrale alfa, care caracterizeaza encefalograma subiectului pregatit pentru receptionarea mesajului telepatic. Ritmul alfa are frecventa cuprinsa intre 8 si 12 cicli/secundă si caracterizeaza relaxarea, reveria, introspectia, granita dintre somn si trezire. Pentru a intra in ritm alfa, individul trebuie sa elimine orice stimul exterior si sa realizeze repausul psihic. Experimental, starea alfa se realizeaza sub hipnoza, în transă, în timpul premergator visului sau, pur si simplu, intr-o cameră linistita si întunecoasa, avand ochii inchisi si urechile astupate. Starea alfa pura caracterizeaza recepetia telepatica precum si clarviziunea.

In anul 1963, Leonid Vasiliev, unul dintre pionierii studiului parapsihologiei, desfasoara experimente de sugestie mentala la distanta, reusind sa comande miscari pe care subiectii le executau fara a fi constienti ca asculta ordine. Acest fapt deschide nebanuite perspective asupra telepatiei, recomandand-o drept tehnică valoroasă pentru manipularea indivizilor. Autoritatile devin brusc interesate si i se cere lui Leodin Vasiliev sa-si continue cercetarile in vederea construirii unor aparate de sugestie mentala. Astazi au aparut indicii ca asemenea aparate exista. Leonid Vasiliev a incercat sa demonstreze implicarea undelor în fenomenul telepatic, dar a dat gres, agentul si receptorul putand comunica chiar la distanate de peste 1.500 kilometri, în timp ce se aflau în custi Faraday, despre care se stie bine ca impiedica propagarea undelor electromagnetice.

Telepatia "fireasca"

S-a constatat ca, in afara experimentelor, fenomenul telepatic apare mai ales in contextele primare, odata cu pericolul sau moartea si vehiculeaza informatii primare, adica accesibile oricarei fiinte. Aceste informatii primare se refera la stari organice (somn, oboseala, suferinta, spaima), la forme si dimensiuni ale obiectelor, ori la senzatii si mișcări. In anul 1975, bulgarul Athanas Smilov face o serie de experiente revelatoare privind telepatia plantă-animal. In prezenta unor plante, el ucide broaste prin metode torturante. Cu cât tortura era mai acuta, cu atat raspunsul telepatic al plantei devenea mai vehement. Raspunsul maxim a fost obtinut atunci cand broastele erau fierte de vii. Asadar, telepatia devine eficienta în primul rand în cazul pericolului si suferintei ce ameninta viata. Durerea victimelor se transmite aproape intotdeauna; depinde insa cine o receptioneaza si ce se intampla cu acea receptie.

Telepatia are unele probleme de acuratete, însa ea prezinta si cateva avantaje formidabile. In primul rand, nu depinde de distanta, in al doilea rand nu poate fi impiedicata de niciun obstacol. In al treilea rand, nu necesita instalatii sofisticate sau costisitoare, iar in al patrulea rand comunicarea este aproape instantanee. 
Daca telepatia s-ar generaliza la nivelul tuturor oamenilor, iar mesajul ei ar atinge performantele limbajului articulat, intregul sistem mass-media ar suferi o revolutie greu de imaginat. Oamenii s-ar intelege imediat, indiferent de limba: aceasta e situatia dinaintea construirii turnului Babel. Poate ca aceasta legenda conserva tocmai amintirea vreunei perioade arhaice, dominata de comunicarea telepatica. Acum 30-40.000 de ani manifestarile umane erau tulburator de identice pe toata suprafata Pamantului, inclusiv arta era aceeasi.

Nu este chiar de neinchipuit ca uniformitatea uneltelor, sculpturilor sau picturilor paleolitice s-ar datora si legaturilor telepatice. In ziua de azi ramane clar faptul ca functioneaza diferite niveluri ale telepatiei: nivelul primar, care anunta pericolul ori moartea, eficient pe intregul regn viu si foarte activ în manifestare; nivelul animal, care presupune informatii ori comenzi simple si care nu tin cont de bariera între speciile animale; nivelul specific, limitat la indivizii aceleiasi specii, în cadrul caruia se pot transmite mesaje mai complexe, mergand pana la detalii ale obiectivelor; nivelul individual, care e strict limitat la doi sau câtiva indivizi aflati in raport personal de electivitate si in cadrul caruia se transmit cele mai complexe tipuri de mesaje.

Deocamdata, performantele raman relativ limitate: chiar si in granitele nivelului individual mesajul nu atinge parametrii limbajului articulat. Desigur, este legitima întrebarea daca acesti parametri nu pot fi cumva îmbunătățiți.


sursa: http://www.descopera.ro

PESCĂRUȘ ALBASTRU

PESCĂRUȘ ALBASTRU

DE CE L-A CREAT DUMNEZEU PE DIAVOL ?

Dumnezeu nu l-a creat pe diavol. El a creat acea făptură angelică minunată si glorioasă care a devenit apoi diavolul. (Ezechiel 28.12,13,17).

Diavolul este recunoscut încă de la începutul umanităţii. 

Tot timpul a existat o luptă a binelui împotriva răului, diavolul fiind recunoscut în întreaga lume ca şi duşmanul lui Dumnezeu.

Diavolul a purtat de-a lungul timpului tot felul de denumiri - Lucifer, Beelzebuth sau Satan - şi a fost descris în nenumărate forme.

Ideea că ar exista un vrăjmaş a lui Dumnezeu a trezit imaginaţia oamenilor care au început să dezvolte tot felul de teorii sau poveşti despre diavol.

Diavolul este pretutindeni. Dumnezeu este omniprezent, însă diavolul nu are această putere.

Iisus a spus că a văzut diavolul căzând din cer ca fulgerul, referindu-se la momentul în care vrăjmaşul a fost aruncat din cer.

Satana şi-a împărţit demonii în diferite regiuni, însă diavolul nu este cu ochii pe oameni 24 de ore pe zi.

Se spune că cei care cred în Hristos nu pot fi detectaţi de diavol pe radarul lui.

Diavolul are coarne. Filmele de la Hollywood au indus o imagine generală cum că Satana are coarne, pelerină roşie şi o furcă, dar această descriere este bazată pe folclorul medieval şi nu pe Biblie.

De fapt, Biblia arată că diavolul este un maestru al deghizării şi că preferă să apară ca un "înger de lumină".

Cei mai mulţi oameni nici nu recunosc că diavolul există, deoarece acesta este foarte viclean.

Diavolul apare adesea în cadrul reuniunilor religioase şi îi înşeală chiar pe creştini. De asemenea, el iubeşte să lucreze prin şarlatani, care fură bani şi trăiesc în imoralitate.

Diavolul se teme de cruci, apa sfinţită şi icoane.

În filme, Contele Dracula este respins de un crucifix, iar demonii ţipă în chinuri când preoţii rostesc fraze în latină.

Totuşi, Satana nu se teme de oamenii religioşi. Diavolul chiar îşi duce veacul în zona clădirilor religioase, atâta timp cât oamenii din interiorul lor nu cred cu adevărat în Dumnezeu.

Chiar apostolul Pavel ne-a avertizat că în ultimele zile ale vieţii, oamenii care cred în Dumnezeu adesea îşi întorc faţa de la credinţă, "acordând o mai mare atenţie băuturilor spirtoase şi învăţăturilor înşelătoare ale dracilor".

Unele dintre ereziile cele mai demonice au luat naştere în biserici atunci când creştinii se întorc de la adevăr şi îl urmează pe diavol, tatăl minciunii.

Diavolul este de vină pentru tot răul din lume. Aproape toţi creştinii trăiesc cu ideea că diavolul i-a făcut să păcătuiască, lucru ce este total fals. După cum spunea şi Iacov "fiecare este ispitit, când este dus şi momit de pofta sa", el arătând că fiecare trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru păcatele sale.

Diavolul este atotputernic. Creştinii îi atribuie diavolului mai multă putere decât are în realitate. Biblia arată că atunci când Iisus a murit pe cruce, a dezarmat puterile satanice. Autoritatea Satanei a fost luată de Iisus Hristos, iar acum tot ce poate face vrăjmaşul este să mintă, să fure şi să ucidă. Totodată, diavolul încearcă să distrugă cât mai mult, până când biserica va termina de predicat Evanghelia în întreaga lume.

Diavolul trăieşte în iad. Poveştile populare arată că diavolul îşi conduce activitatea diabolică de undeva din mijlocul flăcărilor iadului, însă acesta nu este un concept biblic.

Satana este descris ca "domnul puterii văzduhului", deoarece el îşi desfăşoară activitatea de la o locaţie aflată la o distanţă cerească. Iisus a spus că iadul a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui, iar după judecata finală, Dumnezeu îl va arunca pe Satana în iazul de foc şi pucioasă, unde va fi chinuit zi şi noapte în vecii vecilor, acesta fiind filmul de groază de care diavolul se teme cel mai mult.

Preotul sucevean Viorel Ioan Vârlan spune:

“În permanenţă este o luptă a celui rău împotriva lui Dumnezeu, prin oameni.

Prezenţa celui rău, adică a diavolului, este recunoscută în întreaga istorie a umanităţii. Întotdeauna, în orice religie, s-a luptat binele cu răul.

Această luptă este foarte bine relevată şi în Biblie, începând de la greşeala primilor oameni, când diavolul ispiteşte femeia şi prin aceasta omul este pedepsit la moarte, la boală, la suferinţă, dar totodată i se promite un răscumpărător, care va veni în persoana fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos.

Din acel moment, prezenţa celui rău, a lui Lucifer, care este căpetenia diavolilor este o prezenţă constantă în viaţa oamenilor.

În Noul Testament vedem că Mântuitorul, în ţinutul Gadarei, are chiar un dialog cu diavolul, care se numeşte Legiune şi gadarienii îl recunosc şi îi spun ce ai cu noi, fiul lui Dumnezeu, ai venit mai înainte ca să ne chinuieşti, ceea ce arată două lucruri fundamentale: recunoaşterea lui Iisus că este fiul lui Dumnezeu de către cel rău şi faptul că ei vor trebui să suporte consecinţele neputerii faţă de Dumnezeu şi a căderii lor din înaltul cerului, deoarece ei au fost la început îngeri buni, îngeri de lumină.

Biserica, întotdeauna, a arătat prezenţa celui rău şi cea mai mare capcană pe care o întinde vrăjmaşul, cum mai este numit, este faptul de a nu crede că există.

Un duşman, care consideri că nu există te poate doborî foarte uşor, pe când ştiind prezenţa lui, constatând prezenţa lui şi ştiind să te fereşti de aceste capcane, atunci este mult mai uşor să te lupţi.

În permanenţă este o luptă a celui rău împotriva lui Dumnezeu prin oameni.

Paul Evdokimov, marele teolog şi filozof rus, spunea că în om se războieşte Dumnezeu cu diavolul. Lupta aceasta este foarte importantă. Iisus Hristos, când a fost întrebat de ucenici de ce nu a putut scoate diavolul din acel om, a răspuns către aceştia că diavolul nu iese decât prin post şi rugăciune. Iată că deja dă o metodă prin care poţi să lupţi împotriva celui rău. Tocmai de aceea posturile şi rugăciunile şi toate aceste dezlegări care se fac în biserică sunt împotriva celui rău şi pentru a-l întări pe om şi a-l ajuta pe om în lupta cu cel rău”.

sursa: http://adevarul.ro

ENIGME

OAMENII CU OCHII TOTAL NEGRI 

O nouă rasă umană ?! Cine sunt şi de ce provoacă teamă ?

Aceste ființe au fost întâlnite peste tot în lume. 

Există mai multe povești despre întâlniri cu astfel de ființe ciudate, care nu par a fi umane din cauza culorii neobişnuite a ochilor lor și a comportamentului lor ciudat. 

Oamenii care au întâlnit astfel de persoane misterioase au avut un sentiment ciudat de teamă și groază. Există explicații raționale pentru aceste întâlniri ?

Aţi întâlnit vreodată pe cineva ai căror ochi nu sunt nimic altceva decât un întuneric complet ? Cei care i-au întâlnit pe oamenii cu ochii negri spun nu numai că ochii lor sunt întunecaţi, dar şi întreaga lor ființă. Este ca și cum sufletele lor ar fi învaluite în întuneric.

În lumea paranormalului, există poveşti despre întâlniri cu oameni care au ochii negri. Negrul nu este o culoare naturală a ochilor. Partea albă a unui ochi uman este numit scleră și cuprinde 5/6 din suprafața exterioară a ochiului. Fiecare persoană sănătoasă, indiferent de rasă, are o scleră albă. Problemele de sănătate pot provoca, uneori, ca sclera să devină galbenă sau chiar roşie. Animalele, pe de altă parte, pot avea o scleră foarte întunecată. Câinii, caii și șopârlele, de exemplu, de multe ori au o scleră neagră.

Dar, persoanele umane cu ochi negri, au toate componentele globului ocular negre: sclera, irisul şi pupila. De asemenea, atitudinea şi comportamentul acestor fiinţe sunt diferite. Ele provoacă un sentiment de frică intensă celor cu care se întâlneşte. Aceste persoane sunt, de obicei, îmbrăcate în negru, sau în haine de modă veche.

Să examinăm câteva povestiri despre întâlnirile cu aceşti oameni cu ochii negri. 

Martorii oculari, Chris și soțul ei, călătorind în Michigan, au decis să facă o oprire la un popas. Iată ce povestesc :

”Am intrat în toaleta femeilor. Când mă pregăteam să părăsesc sala, am observat deodată o femeie subțire, cu părul negru şi uitându-se direct către mine. Am simțit imediat un sentiment teribil de groază, ca și cum era ceva nefiresc în legătură cu ea. Am observat apoi ochii care se uitau la mine cu răceală, iar ei erau complet negri. Nu avea vreo altă culoare în ei. Am simțit o nevoie puternică de a mă îndepărta de ea cât mai repede posibil, deoarece simţeam că mă aflam în pericol. Privirea ei era lipsită de orice emoție. Sentimentul meu instant a fost acela că ea nu era om. Nu ştiu ce m-a făcut să cred asta, dar aşa am simţit. De asemenea, am simţit la ea că ar fi fost asemenea unui prădător care îşi vâna prada. Am plecat cât mai repede posibil şi am simţit o mare eliberare atunci când m-am întors la maşină. Trebuie să spun că aceasta a fost una dintre experiențele cele mai tulburătoare pe care le-am avut vreodată în prezenţa unei persoane”.

O altă povestire ciudată provine de la Tee, administrator de imobil în Portland, Oregon.

Tee, care a lucrat timp de 20 de ani, era obişnuită a se întâlni cu oameni de toate rasele şi vârstele, și totuși când a întâlnit un tânăr cu ochi negri, pur și simplu şi-a dat seama că acea persoană nu este una normală: “Era tânăr băiat de aproximativ 17 sau 18 ani. El m-a întrebat despre un apartament de închiriat. Eram tare speriată de aspectul său, mai precis de ochii săi. Îmi amintesc cum mi s-a ridicat părul de pe spate”. De asemenea, Tee a simţit un sentiment de maleficitate în acel tânăr: “Nu l-am putut privi drept în ochi. Nu ştiam cum să scap de el. Simţeam că mă aflam în pericol extrem”.

Exemple foarte multe de astfel de întâlniri s-au petrecut peste tot în lume.

Oare de unde vin aceste fiinţe cu ochi negri ? 

Ei ar putea fi rezultatul unui program secret de încrucişare între extratereştrii Nephilim din Biblie - urmașii lui Satana - și femeile umane, rezultând un hibrid, care are un corp uman şi care nu poate fi diferenţiat cu adevărat de o ființă umană, decât faptul că ochii săi sunt negri.

Hibrizii au capacitatea să-şi lege minţile între ei, să citească gândurile şi emoţiile oamenilor obişnuiţi. De asemenea, ei pot să-şi schimbe forma sau au capacitatea de a deveni invizibili.

Această specie-hibrid s-ar putea afla la toate nivelurile societății noastre: în mass-media, muzică, artă, politică, corporaţii, educație, guvern. Ei stau ascunşi printre noi și servesc o agendă satanică. Planul lor este acela de a conduce cât mai mulți oameni spre Satana, urmărind a ne “fura” sufletele.

sursa: http://www.secretulcunoasterii.ro

DEMONII PLANETEI

DEMONII PLANETEI

LUCRURI CARE S-AU PETRECUT ȘI SE PETREC PE PLANETĂ ȘI CARE, PUSE CAP LA CAP, ÎȚI ARATĂ CINE CONDUCE LUMEA CU ADEVĂRAT ȘI INTENȚIILE CELOR CARE VOR SĂ STĂPÂNEASCĂ PLANETA

Știți cine conduce lumea, cine deține puterea absolută pe planetă ? Nu vă grăbiți să dați răspunsul.

S.U.A., Rusia, China, Japonia, U.E. sunt doar niște piese de joc, mânuite din umbră de adevărații stăpâni ai planetei.

Cei care conduc planeta sunt un grup de oameni extrem de bogați, foarte bine organizați. De acolo, din anonimat ei leagă și dezleagă mersul lucrurilor. Cei care au auzit de ei îi numesc OCULTA MONDIALĂ sau ILLUMINATI.

Acești illuminati guvernează aproape nestingheriți. Ei fac legi și revoluții, ei instaurează guverne, ei hotărăsc ce țări trebuie să dispară pentru ca altele să le ia locul.

Ei fabrică noi ideologii și chiar religii. Ei au creat capitalismul și comunismul, ei făuresc tratatele militare și economice internaționale, ei schimbă regimuri politice și președinți de state.

Metoda lor de lucru este simplă dar eficientă și poate fi descrisă în trei pași : PROBLEMĂ - REACȚIE - SOLUȚIE.

Au creat, de exemplu, atentatele din 11 septembrie 2001 care au fost cauza, urmând ca pe baza lor și invocând teroriștii care sunt dușmani creați chiar de ei și care nu pot fi eradicați niciodată pentru că oricâți teroriști ai elimina tot mai poți spune că mai există, astfel putând să înăsprească condițiile de control și supraveghere - camere video, sateliți, cip-uri etc. - fapt care va duce la cea mai aspră DICTATURĂ MONDIALĂ.

Practic, scopul lor este să acapareze și să conducă întreaga planetă prin instalarea unei NOI ORIDINI MONDIALE și a unui GUVERN MONDIAL UNIC. Acești oameni nu sunt interesați să câștige bani, deoarece FABRICA DE BANI ESTE A LOR. Ei își doresc doar  PUTEREA ȘI CONTROLUL.

Pentru a putea să dețină puterea și controlul asupra întregii planete ei intenționează să realizeze următoarele OBIECTIVE :

1. STABILIREA UNUI GUVERN MONDIAL UNIC ȘI A UNEI NOI ORDINI MONDIALE ;

2. DISTRUGEREA IDENTITĂȚII NAȚIONALE A STATELOR LUMII - ceea ce se face acum prin REGIONALIZARE ;

3. DISTRUGEREA TUTUROR RELIGIILOR LUMII, în special a Creștinismului și înlocuirea lor cu o RELIGIE UNICĂ DE TIP ”NEW AGES” - ”NOUA ERĂ”. CEL MAI MARE DUȘMAN AL LOR ESTE ORTODOXIA, CARE DE 2000 DE ANI PĂSTREAZĂ TOTUL NESCHIMBAT ȘI NU FACE COMPROMISURI;

4. CONTROLUL TOTAL AL POPULAȚIEI GLOBULUI ȘI A FIECĂRUI INDIVID ÎN PARTE, PRECUM ȘI TRANSFORMAREA LOR ÎN SCLAVI DE TIP MODERN;

Au inventat actele cu cip-uri și dictatura biometrică. După aceste acte va urma cip-ul implantat în corpul uman și care va fi carte de identitate, permis de conducere, card de sănătate și card bancar.

După introducerea acestui cip sau înainte vor scoate banii lichizi, invocând ca motiv evaziunea fiscală sau alte motive. Fără acest cip nu vom mai putea cumpăra sau vinde nimic.

5. REDUCEREA MASIVĂ A POPULAȚIEI GLOBULUI PÂNĂ LA O LIMITĂ UȘOR DE SUSȚINUT DE CĂTRE MEDIUL ȘI RESURSELE PLANETEI.

Dacă cineva vorbește că suntem prea mulți pe Pământ, este o manipulare și o idee adesea repetată până când zicem că ne aparține, că este a noastră. În acest moment, jumătate din toată mâncarea se aruncă.

6. PROMOVAREA DEPRAVĂRII ȘI A OBICEIURILOR RELE PENTRU CA MORALA CREȘTINĂ SĂ DISPARĂ. Este vizibil deja cât de mult se încearcă LEGALIZAREA CĂSĂTORIILOR ÎNTRE HOMOSEXUALI ȘI CÂT DE PROMOVATĂ ESTE PORNOGRAFIA.

7. DISTRUGEREA MODELULUI ACTUAL DE SOCIETATE ȘI A CELULEI DE BAZĂ - FAMILIA;

8. DISTRUGEREA LIBERTĂȚII DE EXPRIMARE ȘI RESTRÂNGEREA UNOR DREPTURI FUNDAMENTALE ALE INDIVIZILOR;

Toate acestea se întâmplă chiar acum și într-un ritm tot mai accelerat.

Organizarea lor și modul prin care controlează lumea este de tip PIRAMIDAL. SISTEMUL SE NUMEȘTE ”PIRAMIDA PUTERII”. În vârful piramidei se află OCHIUL CARE VEDE TOT. Este un simbol illuminati și reprezintă ”OCHIUL LUI LUCIFER” sau ”OCHIUL SATANEI”. Cine are control asupra lui are control asupra banilor lumii. Acest simbol, piramida și ochiul apare și pe dolarul american.

Cei care formează ”Oculta Mondială”, de pe nivele 1, 2 și 3 ale piramidei, se consideră SUPUȘII SATANEI și i se închină. De aceea ei încearcă să controleze nivele inferioare ale piramidei ca să le aducă sub conducerea ochiului satanei.

NIVELELE PIRAMIDEI SUNT ÎN NUMĂR DE 8.

Nivelul 0, este FORȚA SUPERIOARĂ, reprezentată prin ochiul care vede totul. Este greu de crezut, dar ochiul în fața căruia se închină toți bogații lumii și pe care îl numesc arhitectul universului este SATANA cel din BIBLIE.

Înțelegerea corectă a acestor lucruri îți dă posibilitatea să spargi piramida și să te sustragi controlului ei. 

Pentru a reuși să faci acest lucru, este nevoie să te cunoști pe tine însuți - cine ești, de unde vii, care este menirea ta pe pământ, încotro te îndrepți. Cu cât ești mai bine informat, cu atât este mai bine pentru tine. Informațiile sunt amestecate, nu tot ce citești sau auzi sunt lucruri bune sau adevărate. Alege întotdeauna cu creierul și cu sufletul tău. Dacă ești un om pașnic, iubitor vei reuși. 

Cu mintea noastră luminată de gânduri bune, cu sufletul curat și cu ajutorul credinței în Bunul Dumnezeu, vom reuși să înlăturăm această nenorocire care vrea să distrugă omenirea și tot ce are ea mai bun  !

sursa : youtube - realitatea din jurul nostru

TAINELE VIETII SI ALE MORTII

OBSERVATII ALE OAMENILOR DE STIINTA, PENTRU A DESLUSI TAINA VIETII SI A MORTII

Fiecare dintre noi ne-am intrebat, macar o data, ce se intampla cu adevarat cand mori si daca lumea de dincolo exista sau e doar o amagire a celor vii, ca efect al intrebarilor ramase fara raspuns.
Presa a relatat in numeroase cazuri experientelele celor care au “atins” lumea de dincolo. 

Este dificil de stabilit daca relatarile lor au fost reale, sau doar rodul inchipuirii si fricii de moarte, insa in toate se regasesc cateva elemente cheie : lumina puternica si pura, de multe ori asociata cu Dumnezeu, parasirea propriului corp (levitatia) si trecerea catre cer (alte dimensiuni), tunelul care in unele cazuri este intunecat, in altele luminos si parcurgerea intregii vieti, intr-o vedere panoramica.
Pentru a deslusi taina vietii si a mortii, experti din 25 de spitale din Marea Britanie si SUA, coordonati de specialistii Universitatii Southampton, au anuntat in septembrie 2008 ca au inceput un proiect amplu, care va include observatii atente pe 1.500 de pacienti.

Studiile au aratat o realitate socanta.

Numarul celor care au relatat experiente asemanatoare din pragul mortii este unul extrem de mare.
Intr-o lista a trairilor paranormale de acest gen, specialistii au enumerat nu mai putin de opt stari corelate, desi extrem de putini oameni ajung sa le traiasca pe absolut toate.


Sentimentul de liniste,

Prima senzatie pe care o au cei aflati in pragul mortii, este cea de pace interioara, de liniste sufleteasca, acceptarea mortii si confortul fizic si emotional. Uneori, aceasta stare poate fi precedata de un zgomot extrem de neplacut.


Lumina intensa si pura,

Cateodata, aceasta lumina intensa ( deloc dureroasa) pare sa umple camera in care se afla subiectul. In alte cazuri, pacientii mentioneaza o lumina neobisnuita, care pare sa vina dintr-un colt al camerei, si pe care o asociaza cu Dumnezeu sau cu Paradisul.


Parasirea propriului corp,

Cel de al treilea pas este cel in care persoana in cauza simte ca isi paraseste propriul corp. Exista numeroase mentiuni in care pacientii sustin ca levitau si ca puteau vedea si auzi persoanele din jurul lor, la fel de bine cum isi puteau vedea trupul inert. Uneori, “spiritul” poate zbura in afara camerei, catre cer sau catre ceea ce pare a fi Raiul.


Intrarea in alte dimensiuni,


Indiferent de orientarile religioase ale celui afectat, exista aceleasi mentiuni cu privire la natura locului in care “spiritul” poate ajunge. In marea majoritate a cazurilor, cei aflati in pragul mortii vorbesc de Rai, desi exista si situatii in care oamenii vorbesc de locuri reci, intunecoase, si de voci disperate care se aud in jurul lor, o imagine pe care nu au putut sa o asocieze decat cu Infernul.


Entitati luminoase,


Una dintre cele mai intalnite si mai des relatate experiente este cea a entitatilor luminoase care insotesc sufletul celui aflat in pragul mortii. Majoritatea relatarilor fac referire la un glob de lumina, a carui voce este calda si prietenoasa. Acesta este perceput ca Dumnezeu, un inger, un sfant sau chiar o persoana apropiata care a decedat.


Tunelul,

La fel de cunoscuta este si prezenta tunelului intunecat, pe care spiritul este nevoit sa il traverseze. In unele relatari, la capatul acestuia se afla o lumina, in timp ce altele sustin ca singura sursa de lumina este cea a entitatii care insoteste sufletul celui aflat in pragul mortii. In tunel este mentionata prezenta a numeroase alte spirite, unele ratacite, in timp ce altele isi urmeaza drumul catre aceeasi sursa de lumina.


Comunicarea cu spiritele ,


Inainte ca experienta sa ia sfarsit, pacientii afirma ca au comunicat cu o alta entitate. Aceasta a fost descrisa sub forma unei puternice voci masculine, care îi spune celui afectat ca inca nu a sosit timpul sau si ca trebuie sa se intoarca. Unii subiecti pretind ca li s-a dat posibilitatea alegerii intre lumina divina si intoarcerea in propriul corp, in timp ce altii sustin ca li s-a ordonat, pur si simplu sa se intoarca.


Vizualizarea propriei vieti,

Aceasta experienta mai este numita si “vederea panoramica a vietii” si poate fi intalnita atat la inceputul starii propriu-zise cat si la finele trairilor paranormale. Modul in care ea se produce difera de la persoana la persoana. Daca unii pacientii sustin ca imaginile erau extrem de detaliate, altii sustin ca au vazut doar franturi din propria viata. Subiectii aud uneori voci apropiate care le judeca faptele.

sursa : http://www.efemeride.ro/