“E foarte bine !” - Poveste cu tâlc pentru minte și suflet

A fost odată un rege african, care avea un prieten foarte bun din copilărie. Acest prieten avea obiceiul ca, indiferent de situaţia în care se afla, fie ea bună sau rea, să spună mereu:

“E foarte bine!”

Într-o zi, regele şi prietenul său se aflau la vînătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Din greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a retezat regelui buricul degetului mare de la mâna stîngă. Fără să fie impresionat de situaţie, prietenul a remarcat, ca de obicei:

„E foarte bine !”.

Regele, rănit şi urlînd de durere, a replicat:

„Nu, nu e bine deloc !” şi a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare.

Peste ceva timp, regele vâna într-o zonă periculoasă. A fost capturat de un trib de canibali, care l-au dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l pună pe foc. Dar unul dintre canibali a observat că regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţioşi, canibalii aveau ca regulă să nu mănînce pe nimeni care nu era complet întreg. Aşa că l-au eliberat pe rege.

La întoarcerea acasă, regele şi-a reamintit de întâmplarea de la vânătoare, cînd îşi pierduse o parte din deget şi, cuprins de remuşcări, a ordonat ca prietenul lui să fie eliberat din închisoare.

„Ai avut dreptate”, i-a spus prietenului proaspăt eliberat.

„A fost foarte bine că mi-ai retezat buricul degetului.” şi a început să-i povestească păţania cu canibalii. Apoi îi spuse: „Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atîta vreme. A fost urît din partea mea să fac acest lucru.”

„Nu-i adevărat“, a replicat prietenul, „Este foarte bine că m-ai închis !”

„Ce vrei să spui cu asta, că este foarte bine ?!?  Cum poate fi bine să stai la închisoare ?”

„Dacă n-aş fi fost în puşcărie, aş fi fost cu tine şi mie nu îmi lipseşte nici o bucăţică din deget.”

Răspunsul îi deschise ochii regelui.

sursa: https://www.marian-rujoiu.ro

CEAHLĂUL - MUNTELE SACRU AL ROMÂNIEI - PIRAMIDA HOLOGRAFICĂ

PIRAMIDA HOLOGRAFICĂ DE PE MUNTELE CEAHLĂU - ROMÂNIA

Umbra piramidală se manifestă în fiecare an după data de 6 august. În ultimii ani au apărut explicaţii ştiinţifice, dar fenomenul unic în România este înconjurat şi de o aură de mister.

Mihai Marin este unul din fotografii din Neamţ pasionaţi de misterul piramidei holografice care se produce an de an, în august, pe vârful muntelui Ceahlău. Cu rare excepţii, acesta a făcut observaţii asupra fenomenului începând din anul 2003 şi până în prezent. 

„Este vorba de o suprapunere a minim 4 umbre date de formaţiunile reliefului zonei. În jurul datei de 6 august dimineaţa, vârful Toaca, ce are forma de piramidă regulată cu baza pătrat, sub radiaţia soarelui dinspre Est formează umbra unui triunghi isoscel, ca în oricare dimineaţă senină din an. Stânca numită Piatra Ciobanului fiind mai mica şi mai jos face altă umbră prelungă, la fel Piatra Vulcanului şi peste toate se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui Lespezi”, spune Mihai Marin. 

Din experienţa observaţiilor acesta a ajuns să detalieze condiţiile în care poate fi admirată umbra tridimensională: 

 „Umbra vârfului Toaca se poate vedea în orice dimineaţă şi seara când e senin, dar pentru a fi umbra holografică clară trebuiesc îndeplinite cel puţin aceste condiţii: 

- Fenomenul are loc la răsăritul soarelui, se observă de pe vârful Toaca şi durează cam o oră. Se aplatizează şi dispare pe măsură ce soarele se ridică pe cer. 

- Proiecţia este clară şi tridimensională în jurul celei de-a 49 dimineţi înainte şi după solstiţiul de vară. 

- Între soare şi munte să nu fie nori, adică lumina să fie suficient de puternică încât să formeze umbre. 

- Trebuie să existe un ecran pe care să se formeze imaginea tridimensională spre vest, între Piatra Ciobanului şi Piciorul Şchiop. Ecranul este în principal din ceaţă sau nori rarefiaţi. 

- Fluorescenţa oxigenului sub acţiunea razelor ultraviolete dă impresia de corp distinct ce luminează în diverse nuanţe. 

- Curcubeele din vârf se formează probabil prin difracţia luminii pe particule fine de ceaţă sau aerosoli” 

- În vârful umbrei vârfului Toaca uneori apare şi umbra persoanei ce priveşte, ce pare învăluită în halouri multicolore. Aceasta se poate vedea şi în alte zile ale anului”

Mihai Marin aminteşte de faptul că Ceahlăul a fost considerat dintotdeauna un munte sacru, iar în în vechime oamenilor le era interzis să ajungă sus în altă zi decât 6 August. 

„Ciobanii aveau crestate semne pe scoarţa copacilor ce marcau limita peste care nu treceau pentru că acolo, după cum spun legendele, trăiau înţelepţi, sacerdoţi, sihaştri, călugări, şi nu era bine să fie deranjaţi. 

Romulus Vulcănescu a urcat în perioada interbelică, fapt ce i-a marcat destinul fiind apoi înclinat spre studiul esoteric şi etnologic pentru ca în anul 1985 să apară la editura Academiei Române lucrarea Mitologia Română. În lucrarea amintită, Romulus Vulcănescu explică care era ritualul urcării pe munte. 

Astfel, el aminteşte că în dimineaţa ajunului sărbătorii Schimbarea la Faţă, pe 5 august, s-au urcat pe Ceahlău patru buciumaşi cu buciume de alun care până după amiază au strâns vreascuri de jnepeni şi brad şi au făcut patru ruguri mari în cele patru puncte cardinale ale muntelui. La începutul asfinţitului, pentru a se anunţa urcarea pe munte, au aprins rugurile simultan şi au început să buciume îndelung. 

„La pâlpâitul rugurilor pe cer ca nişte luceferi şi la chemarea buciumelor s-a început escaladarea muntelui de pelerini, în convoaie domoale, din cele patru părţi ale poalelui muntelui. Convoaiele care urcau în monom muntele erau călăuzite de bătrâni. La convoaie participau maturi, tineri şi copii, toţi îmbrăcaţi în straie de sărbătoare. Barbaţii şi tinerii purtau desagi cu vânături, iar femeile pe cap merinde, copii în mâini ploşti şi vase de lut cu apă”.

Ritualul impunea ca pelerinii să ajungă sus, pe culme, înainte de miezul nopţii. 

„Odată ajunşi sus, pelerinii s-au strâns în cerc, în jurul rugurilor unde după tradiţie trebuiau să vegheze până la răsăritul soarelui, mâncând, glumind, cântand şi jucând hore . Cum răsărea soarele, toţi se ridicau în picioare cu faţa spre răsărit, ridicau mâinile spre soare, apoi îngenuncheau şi mulţumeau cerului că li s-a dat prilejul să mai urce un an pe munte şi să trăiască aceste clipe fericite chefuind şi horind de se cutremura muntele. 

După ce luau masa de prânz pe culme, trebuiau să coboare îndată ca să nu-i prindă asfinţitul pe culme. 

După datină, muntele trebuia să rămâna gol la asfinţitul soarelui. Se credea ca apusul trebuia sa-i prindă pe oameni în sat la casele lor ca să le meargă bine tot anul” (Romulus Vulcănescu – Mitologia Română)

sursa: http://adevarul.ro

CUM PUTEM ÎNCETINI ÎMBĂTRÂNIREA ȘI CUM PUTEM SĂ NE MENȚINEM SĂNĂTATEA

CELE 5 PUNCTE DE AUR ALE CORPULUI UMAN

Expertii in medicina chineza subliniaza faptul ca masarea frecventa a acestor cinci punct de aur poate incetini procesul de imbatranire si poate avea un profund efect asupra sanatatii intregului organism. Din perspectiva Yang Sheng, masarea celor cinci puncte de aur este unul dintre cele mai accesibile si eficiente căi catre longevitate.

Acestea sunt cele CINCI puncte de aur ale corpului uman si efectele lor uimitoare:

1. Baihui (GV20)

Punctul de aur Baihui este situat in partea de sus a capului, cel mai inalt punct al corpului uman. Astfel, fiecare meridian uman yang se intalneste si formeaza o intersectie chiar in acest punct.

Metoda de masaj – Stand pe un scaun, cu spatele drept, maseaza cu o singura palma acest punct cu miscari circulare, in sensul acelor de ceasornic si in sensul invers al acelor de ceasornic, de 50 de ori intr-un sens si de 50 de ori in celalalt sens, de 2-3 ori pe zi. Acest masaj stimuleaza circulatia energetica si sporeste energia yang in meridianul Du.

Metoda prin batere – Cu palma mainii drepte se va bate foarte usor acest punct de zece ori; aceasta metoda contribuie la relaxarea sistemului nervos si la eliberarea de griji si de stres.

2. Yongquan (Kl1)

Din acest punct izvorăste energia rinichilor si apoi aceasta energie circula la nivelul intregului organism si de aceea, acest punct joaca un rol foarte important in sanatatea organismului.

Frecarea zilnica a acestui punct le permite persoanelor înaintate in varsta sa fie pline de energie, sa se bucure de o mult mai mare disponibilitate fizica si nu in ultimul rand, Yongquan sporeste capacitatea sistemului imunitar de a preveni bolile.

Metoda de masaj a acestui punct este foarte simpla – foloseste-te de degetul mare si freaca acest punct de doua ori pe zi. De asemenea, poti folosi o mingie de tenis pentru a masa intreaga talpă a piciorului.


3. Guanyuan (C 4)

La o distanta de patru degete mai jos de buric se afla punctul Guanyuan, punctul ridicat al intestinului subtire; Qi-ul intestinal se acumuleaza la nivelul acestui punct si apoi se extinde la nivelul pielii si catre alte parti ale corpului. Astfel, Guanyuan este locul cheie de cultivare a vieții, a energiei si a culegerii spiritului. Medicina traditionala chineza este de parere ca acest punct are functia de a cultiva Qi-ul original si de a regenera energia organismului.

Masarea acestui punct contribuie la reglarea functiei endocrine, la reducerea petelor de pe piele si la tratarea acneei.

*Important – Nu utiliza forta excesiva. Nu ar trebui sa te doară sau sa te usture pielea deloc atunci cand masezi acest punct.


4. Yin-Tang (EX-HN3)

Intre cele doua sprâncene este situat punctul Yin-Tang, unul din punctele de pe Meridianul Extraordinar. De catre medicina traditionala chineza, acest punct este recunoscut pentru efectul de a limpezi mintea, de a lumina privirea si de a contribui la desfundarea nasului.

Masarea si tragerea acestui punct poate trata cu succes uscarea nasului, stimulandu-se astfel cresterea productiei de mucus si poate preveni rinita, racelile si nu numai.

Metoda este una diferita de cea cu care ne-am obisnuit pana acum – se maseaza si apoi, cu doua degete se trage usor pielea din zona acestui punct. Masarea si tragerea ar trebui sa dureze in mod normal aproximativ 2 minute.


5. Tanzhong (RN17)

Acest punct este locul de adunare a Qi-ului pericard si este traversat de numeroase meridiane energetice. Acest punct poate ajuta la reglarea Qi-ului, poate contribui la deschiderea Qi-ului pieptului, poate opri tusea si poate trata astmul. Nu in ultimul rand, este important sa precizam ca stimuleaza si circulatia sanguina.

Cercetarile medicale moderne, de asemenea, au confirmat faptul ca stimularea acestui punct poate contribui la reglarea functiilor nervoase, poate trata in mod eficient astmul, palpitatiile, iritabilitatea si angina pectorala. In secial persoanele care sufera de probleme de sani ar trebui sa maseze acest punct destul de frecvent.

Maseaza acest punct de aproximativ 100 de ori, aproximativ 2-3 minute.

Atunci cand masezi acest punct, te rog aminteste-ti – cu patru degete apropiate, maseaza usor in sensul acelor de ceasornic, sau de sus in jos cu degetele, dar niciodata de jos in sus !


Punctul care poate trata 100 de boli

Ce se intampla daca il masezi ? – Zu San Li

O legenda japoneza spune ca, odata acolo traia un om fericit care a primit cunostinte de nepretuit de la tatal sau – cunoasterea punctului longevitatii sau punctului celor 100 de boli.

In urma sfatului primit in dar de la tatal sau, fiul si-a masat acest punct in fiecare zi si a trait sa vada nasterea si moartea mai multor imparati.

Masarea unor puncte specifice este una dintre cele mai vechi metode de tratament orientale cunoscute, fiind folosita de mii de ani. In ansamblu, corpul uman are 365 de puncte si 12 meridiane principale, acelasi numar cu cel al zilelor si cu cel al lunilor dintr-un an. Efectul acestor masaje speciale se bazeaza pe teoria canalelor si meridianelor care se afla intr-o foarte stransa legatura cu anumite organe ale organismului uman.

In medicina traditionala chineza, corpul este vazut ca fiind un sistem energetic si, prin urmare, acest masaj poate afecta intr-un mod pozitiv fluxul de energie si activitatea functionala a organelor.

Activarea punctului Zu San Li produce un efect de întinerire si de vindecare, intarziind procesul de îmbatrânire. In China, acest punct este cunoscut sub numele de “Punctul Longevitatii”, iar in Japonia sub numele de “Punctul celor 100 de boli”.

Unde este localizat punctul magic Zu San Li ?

Punctul Longevitatii este localizat sub rotula genunchiului. Pentru a-l gasi, acopera-ti genunchiul cu palma corespunzatoare genunchiului pe care-l acoperi (ex. genunchiul drept – palma dreapta). Punctul este situat intre sfarsitul degetului mic si degetul inelar, sub forma unei adancituri intre oase. Acesta este punctul magic Zu San Li.

Ce responsabilitati are acest punct si de ce japonezii il numesc

“Punctul celor 100 de boli” ?

Acest punct:

• controleaza activitatea organelor care se afla in jumatatea inferioara a corpului;

• controleaza activitatea maduvei spinarii in partile responsabile de functionarea tractului gastrointestinal, organelor genitale, rinichilor si glandelor suprarenale;

Prin masarea punctului “celor 100 de boli” poți creste activitatea glandelor suprarenale, cele mai puternice glande care actioneaza ca un sistem de aparare principal al sanatatii tale. Aceste glande sunt cele care secreta adrenalina, hidrocortizon si alti hormoni foarte importanti in sange.

Prin masarea punctului “celor 100 de boli” in fiecare zi, poti normaliza activitatea glandelor suprarenale, glande care indeplinesc urmatoarele functii la nivelul intregului organism:

• Normalizeaza tensiunea arteriala;

• Normalizeaza glucoza, insulina;

• Elimina procesele inflamatorii de la nivelul intregului organism;

• Regleaza activitatea sistemului imunitar;

• Imbunatatesc digestia;

• Vindeca boli ale tractului gastrointestinal;

• Trateaza efectele unui accident vascular cerebral;

Prin masarea punctului “celor 100 de boli” iti vei putea dezvolta increderea in sine, vei elimina stresul si tensiunea si vei gasi armonia interioara.

Prin masarea punctului “celor 100 de boli” se pot vindeca mai multe boli, inclusiv banalul sughit, constipatia, gastrita sau incontinenta.

Se recomanda masarea acestui punct dimineata, inainte de pranz, de noua ori intr-o miscare circulara, in sensul acelor de ceasornic, pentru fiecare picior. Masajul, impreuna cu pregatirea o sa dureze in jur de 10 minute.

Inainte de a incepe masajul ar trebui sa te afli intr-o pozitie confortabila, relaxat. Calmeaza-ti respiratia si concentreaza-te asupra sentimentelor tale. Relaxeaza-te !

Poti masa punctul Zu San Li in fiecare zi, dar cel mai bun efect se obtine in timpul cu Luna Noua.

Opt zile de la inceperea perioadei de Luna Noua maseaza acest punct:

• dimineata, alternativ pe fiecare picior in sensul acelor de ceasornic. Aceasta este cea mai buna perioada pentru a-ti consolida imunitatea, pentru a imbunatati activitatea organelor si pentru a incetini procesul de imbatranire.

• inainte de masa de pranz, alternativ pe fiecare picior, in sensul acelor de ceasornic cu scopul de a-ti imbunatati tonusul general, memoria, activitatea sistemului cardiovascular si activitatea sistemului digestiv.

• dupa masa de pranz, simultan pe ambele picioare, in sensul acelor de ceasornic cu scopul de a elimina stresul, nervozitatea, iritabilitatea, durerile de cap si pentru a scapa de tulburarile de somn.

• Seara (nu tarziu), alternativ pe fiecare picior, in sensul invers al acelor de ceasornic, cu scopul de a-ti stimula metabolismul si de a sprijini eliminarea kilogramelor in plus si a tesutului adipos.sursa: http://paramedicina-energetica-in-aura

Ah ! ce frumoase-s serile de toamnă !

SEARĂ DE TOAMNĂ

Ah ! ce frumoase-s serile de toamnă !
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arată-n deal, cu faţa purpurie,
A nopţilor fermecătoare Doamnă.
Pe câmpul veşted tainic ea-mprăştie
Strălucitoarea-i negură albastră,
O, Doamne sfânt ! Ce pană mult măiastră
Atâta farmec ar putea descrie !
Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
În umbra lui mă simt prins de tristeţe:
Există oare-atâta frumuseţe
În fire, — aşa cum o simţi tu, poetul ?
Ori suntem pradă — o ! gândire-amară !
De-a simţurilor noastre amăgire
Ce-aruncă-un văl frumos peste-o neştire,
Şi totuşi, Doamne, ce frumoasă seară !


Autor, DUILIU ZAMFIRESCU

ÎN 2017, LEUL ROMÂNESC A ÎMPLINIT 182 DE ANI DE EXISTENȚĂ

ANUL ACESTA, 2017, LEUL ROMÂNESC A ÎMPLINIT 182 DE ANI DE EXISTENȚĂ

Leul a fost instituit ca monedă oficială a românilor la data de 16 septembrie 1835, prin decizia lui Alexandru Ghica, domnul Ţării Româneşti.

Primele monede au fost bătute abia în 1867, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, când a aparut legea prin care era înfiinţat sistemul monetar românesc.

Prin Legea monetară adoptată la 22 aprilie 1867 a fost instituit Leul ca monedă naţională, egal cu 100 de bani (moneda divizionară) şi tot atunci Principatele Unite au adoptat sistemul monetar zecimal şi metric al Uniunii Monetare Latine.

1867 a fost şi anul în care leul a fost cel mai puternic din istorie. La acea dată cu un singur leu se puteau cumpăra zece pâini, în timp ce un litru de vin costa 0,40 lei, un kilogram de carne 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.

De unde vine denumirea de “Leu”.

Istoria Leului Românesc începe cu secolul al XVII-lea când în Principatele Dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi, löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic “Leu”.
Această monedă a fost folosită în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII şi chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate preţurile în anii ce au urmat.

Mai este de menţionat că moneda naţională a vecinilor noştri de peste Dunăre este leva care în traducere înseamnă tot “leu”, trădând aceeaşi origine ca cea a leului românesc.

De la löwenthaler, pronunțat daler, vine și denumirea monedei SUA, dolar.

Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite, la noi au început să fie folosite câteva zeci de tipuri de valută străină. Prin Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numită zwanziger.
La noi era cunoscută drept sfanţul de argint, sau mai simplu, doar şfanţ.
Putem vedea astfel de unde se trage celebra expresie “nu am nici un şfanţ”.
O altă monedă era paraua otomană. Expresia de rigoare ”nu face două parale” vine de la faptul că moneda avea o valoare redusă și era confecționată din material prost, astfel că o folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de altele.

Leul devine oficial monedă a românilor pe 16 septembrie 1835 când domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, Leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale.
Tranzactiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar se plăteau în monedă străină.
În Moldova, domnitorul Mihail Sturdza, ar fi dorit în 1835 să bată monedă, dar Imperiul Otoman, nu ar fi acceptat ca un stat vasal să aibă propria monedă, deoarece ar fi fost un semn al independenţei.

După unirea Principatelor şi Cuza a tatonat ideea unei monede naţionale, care urma să se numească român sau romanat, dar din nou Înalta Poartă s-a opus.

Încă din 1859, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iaşi, Victor Place, să negocieze baterea unor monede româneşti la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „români”. Un român ar fi cântărit 5 grame de argint şi ar fi fost împărţit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat.

La 1860, s-a bătut totuşi o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat.

În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată şi s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului şi inscripţia „Alecsandru Ioan I”. Ele nu au fost puse în circulaţie niciodată. O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.

Prima Constituţie a ţării, cea din 1866, ignora complet problema suzeranităţii Imperiului Otoman asupra Principatelor, dovedind încă de atunci dorinţa statului român de a îşi căpăta independența. O primă bătălie s-a dat prin intermediul politicii monetare.

La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională Leul, o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi având 100 de diviziuni, numite bani.
Un leu echivala cu un franc francez. Monedele de 5, 10 şi 20 de lei erau din aur, iar cele de 1 şi 2 lei, precum şi cele de 50 de bani erau din argint.
Până la înfiinţarea Monetăriei statului (1870), primele monede au fost bătute la Birmingham.
Minsitrul de finanțe, Ion C. Brătianu, a început tratativele cu Poarta pentru ca aceasta să admită punerea efigiei domnitorului Carol I pe monedele de aur și argint ce urmau a fi emise. Tratativele nu au dat roade, dar guvernul român a comandat monedele de aur de 20 de lei (”pol”), fără a ține seama de pretențiile Imperiului Otoman. Aceste monede au fost puse în circulație în 1868, având efigia domnitorului și inscripția ”Carol I domnitorul românilor”. Tirajul a fost de doar 200 de piese. Dintre acestea, câteva zeci au fost zidite la temelia castelului Peleş, iar altele au fost dăruite parlamentarilor, miniştrilor, unor diplomaţi străini, guvernului turc, familiei Hohenzollern de la Sigmaringen şi unor capete încoronate din Europa.
Imediat după emitere, a urmat protestul Porții, precum și al Austro-Ungariei, care considera titulatura domnului român periculoasă pentru siguranța Austro-Ungariei care stăpânea Transilvania și Bucovina. Sub presiunea celor două Mari Puteri, monedele au fost retrase în 1870, când au fost bătute 5000 de monede din aur și 400.000 de argint, fără a cuprinde însă ”semnul” menit să evidențieze suzeranitatea sultanului.

Începând cu 1872 s-au bătut monede de 50 de bani, 1 leu și 2 lei fără ca Poarta să mai protesteze.

sursa: http://www.identitatea.ro

UN COLȚ DE PĂDURE ROMÂNEASCĂ CARE ÎNCĂ TRĂIEȘTE ...

Spuneţi generaţiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătălie pentru întregirea neamului

MONUMENTUL EROILOR din ARMA GENIULUI, cunoscut și sub denumirea de STATUIA GENIULUI ”LEUL”, este un monument din Bucureşti, sector 5, situat la intersecţia bulevardelor Iuliu Maniu şi Geniului, în faţa Palatului Cotroceni. 

Numele statuii a dat numele pieţei din apropierea acesteia, Piaţa Leu, precum şi numele campusului studenţesc din zonă, Campusul Studenţesc Leu. 

Monumentul, opera sculptorului Spiridon Georgescu, a fost sculptat în 1926 şi inaugurat în 1929. Este închinat militarilor din arma geniului căzuţi în Primului Război Mondial, în timpul luptelor pentru întregirea neamului.
Monumentul a fost ridicat din iniţiativa generalului Constantin Ştefănescu-Amza, comandantul Şcoalelor şi Centrului de Instrucţie al Geniului. 

Comitetul de iniţiativă, aflat sub conducerea lui Constantin Ştefănescu-Amza, s-a îngrijit de acţiunile pentru strângerea de fonduri, necesare ridicării monumentului, definitivarea acestuia, amplasarea și dezvelirea din anul 1929. 

Una din acțiunile prin care au fost strânse fondurile derulării proiectului a fost punerea spre vânzare a unei cărți poștale, realizată la Atelierele Mârvan din București, care ilustra macheta viitorului monument.
În 7 iulie 1929, anul în care a fost dezvelită statuia, „Revista Geniului“ tipărită la București, a publicat un număr festiv cu ocazia inaugurării monumentului.
Grupul statuar este format dintr-un leu, care simbolizează forţa, patru soldaţi de geniu (un pionier, un transmisionist, un pontonier şi un soldat din trupele de căi ferate), în mărime naturală, amplasaţi pe cele patru colţuri ale soclului, panouri cu basoreliefuri şi literele prin care se menţionează cui îi este închinat monumentul.
Soclul monumentului este format din piatră artificială şi are forma unui trunchi de piramidă. 

Leul executat în bronz, situat în vârful monumentului, este amplasat pe o ţeavă de tun şi pe o cască militară aparţinând armatelor inamice.
Pe cele 4 laturi ale soclului sunt aplicate diferite basoreliefuri, reprezentând scene din luptele ostaşilor genişti. Alături de aceste scene sunt prezente şi inscripţii ce amintesc de eroismul ostaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă între anii 1916-1918, în special de cele care au avut loc la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz.
Pe una din laturile monumentului este inscripţionat următorul mesaj:
„ Spuneţi generaţiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătălie pentru întregirea neamului.”

sursa: http://enciclopediaromaniei.ro