OLGA TUDORACHE - actriță de teatru și film, profesor universitar

”ÎN CURSUL NOPȚII DE 17 SPRE 18 SEPTEMBRIE 2017 ... LA SPITALUL ”ELIAS” ... ACTRIȚA OLGA TUDORACHE ... A MURIT ...”
AM CITIT ȘI RECITIT ANUNȚUL FĂCUT DE ”AGERPRES” ... AM REFUZAT SĂ CRED ȘTIREA ... AM RĂSFOIT RAPID ȘI ALTE CANALE DE ȘTIRI, SPERÂND CĂ ... DAR, TOATE CANALELE ANUNȚAU ACELAȘI LUCRU ... NU SE POATE, NU POATE FI ADEVĂRAT, AM ȘOPTIT ÎNTRISTAT DE PARCĂ ÎMI PIERDUSEM O RUDĂ SAU CEL MAI BUN PRIETEN ... ACEST OM, ACEST MARE TALENT NU TREBUIA SĂ MOARĂ... EXISTĂ OAMENI DE CARE NU AȘ VREA SĂ MĂ DESPART NICIODATĂ... ACEȘTIA SUNT OAMENII CARE LUMINEAZĂ TOTUL ÎN JURUL LOR, SUNT OAMENII CARE CONSTRUIESC FĂRĂ SĂ DĂRÂME NIMIC, SUNT OAMENII CARE IUBESC ȘI RĂSPÂNDESC IUBIRE ... UN ASTFEL DE OM A FOST ȘI OLGA TUDORACHE ... DUMNEZEU SĂ O ODIHNEASCĂ ÎN PACE !
D.Roman

Olga Tudorache s-a născut la Oituz, județul Bacău, la 11 octombrie 1929.
A absolvit, în 1951, Institutul de Teatru din București.
În 1990 a devenit profesor universitar. A avut șase promoții de actori.

La Teatrul Tineretului a jucat în numeroase spectacole, precum "Dealul vrăbiilor" (1951), "De la patru în sus" (1953), "Ani de pribegie" (1954), "David Copperfield" (1954), "Suflete tari" (1957), "Antigona" (1957), "Ocolul pământului în 80 de zile" (1960) ș.a.

Pe scena Teatrului Mic, a jucat o serie de roluri, care i-au pus în valoare talentul: Ducesa de Gloucester în "Richard al II-lea" (1966), Vitoria Lipan în "Baltagul" (1968), Maria Magdalena în "Don Juan moare ca toți ceilalți" (1970), Geronte (travesti) în "Vicleniile lui Scapin" (1972), Madge în "Philadelphia ești a mea" de Bryan Friel (1974).

În 1997, a revenit pe scena Teatrului Național din București cu rolul principal din spectacolul "Regina mamă" de Manlio Santanelli, iar în 2005, a putut fi admirată, atât ca actriță, cât și ca regizor, pe scena Teatrului Metropolis, în spectacolul "Pește cu mazăre".

A interpretat roluri în filme: "Tudor" (1962), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Bietul Ioanide" (1979), "Vreau să știu de ce am aripi" (1984), "Domnișoara Aurica" (1986), "Tusea și junghiul" (1990), "Doi haiduci și o crâșmăriță" (1993), "O vară de neuitat" (1993), "Faraon" (2004), "Femeia visurilor" (2004). 

A efectuat turnee în țară și în străinătate.

sursa: https://ro.wikipedia.org



  

Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva, Să-mi cânţi şi din chitară, Că doar s-o isprăvi cândva O viaţă-atât de-amară !

Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva,

Să-mi cânţi ce ştii mai bine,

Că vin ţi-oi da, şi bani ţi-oi da,

Şi haina de pe mine !

Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva,

Să-mi cânţi şi din chitară,

Că doar s-o isprăvi cândva

O viaţă-atât de-amară !

Lăsaţi-mă lângă pahar,

De viaţă nici nu-mi pasă !

Eu sunt copilul nimănui

Şi n-am nici bani, nici casă...

Lăsaţi-mă în fund să stau

În crâşma-ntunecată,

Să beau, să plâng şi-apoi să cânt,

Căci am iubit o fată...

Să-mi cânţi, cobzar, din cobza ta

Povestea de iubire

Ce m-a făcut ca să tresar

De-atâta fericire.

DIN FOLCLORUL ROMÂNESC

TOAMNĂ FRUMOASĂ, MAI STAI CU NOI !

Sărut, femeie, mâna ta !

Sărut, femeie, mâna ta
Întotdeauna muncitoare,
Atât de mică şi de floare,
Sărut, femeie, mâna ta.

Ca o aripă ce-a zburat
Şi-a obosit neobosită,
Să odihnească liniştită
Ca o aripă ce-a zburat.

Copiii dorm în cuibul lor,
Nevinovat li-i somnul, mamă,
Tot fără griji şi fără teamă
Copiii dorm în cuibul lor.

Şi-alături mâna ta aici,
La căpătâi ca o lumină,
Alintătoare şi blajină,
Şi-alături mâna ta aici.

Sărut, femeie, ochii tăi
De lacrimă şi de scânteie,
De împărată şi de zeie,
Sărut, femeie, ochii tăi.

Sărut cuminte vorba ta
Cu limpezime de izvoare,
Cu vraja soarele-i răsare,
Sărut cuminte vorba ta.

Sărut şi părul tău frumos,
Îmbătător ca o secară
Când o-nfioară vânt de seară,
Sărut şi părul tău frumos.

Şi cad, iubito, în genunchi,
Şi îţi sărut piciorul care
De suferinţă e şi doare,
Şi cad, iubito, în genunchi.

Sfântă ni-i casa cu focul ei veşnic din vatră,
Sfântă ni-i casa cu pragul ei tare de piatră,
Sfântă ni-i casa din leagăn de dor ce coboară,
Sfântă ni-i casa ce creşte feciori şi fecioare.
Autor, Dumitru Matcovschi




În fiecare inimă e o altă inimă ...

În fiecare inimă e o altă inimă
care bate mai tare
și care nu e roșie, ci albastră la culoare.
În interiorul ei găsești o altă inimă de piatră
care nu bate aproape niciodată
nici măcar dacă o scoți din minți
e cea pe care o folosesc când spun
că-mi iau inima-n dinți.
În interiorul ei o inimă-glaciar se găsește
când ajunge cineva la ea și o atinge se topește
lăsând să se vadă cealaltă inimă din interior:
inima-soare care arde orice călător.
În adâncul ei e o inimă-lipici
Aici se așează toți oamenii pe care-i vreau
în același timp și aproape de mine și departe
Și când spun că am ceva pe inimă
aici se găsesc toate acele lucruri sparte.
Inima-lipici nu e goală pe interior
Înăuntru-i se află inima-dor
Are ferestre mari prin care pătrunde inima-soare
Și aici trăiesc toți oamenii care-mi dau culoare
Și pentru că mă faci deseori să roșesc
Probabil că aici voi dori să te poftesc.
În inima dor nu găsești absolut nimic
Nici măcar un izvor, nici măcar un atom, nici măcar o absență
Doar nimicul care-i dă menire întregii existențe a inimii
prin non-existență.
Îți spun toate acestea
ca atunci când îți mărturisesc
că te iubesc din toată inima
să înțelegi despre ce vorbesc.

Autor, Mihai Gavrilescu

CÂND LUPII DORM, OILE DELIREAZA PE DRUMURI

Pentru că tot am discutat mereu despre ”SISTEMUL CARE NE CONDUCE”, să vedem ce este ”SISTEMUL” și ce înțelegem, de cele mai multe ori, când spunem că ”SUNTEM ANTISISTEM”.

Majoritatea persoanelor ar spune că sistemul este format din totalitatea instituțiilor care îngrădesc drepturile oamenilor, prin legi care duc la asuprirea acestora în favoarea unei clase superioare numite de comun acord ELITĂ.

Dar să nu uităm cine susține acest sistem : Tu, Eu, Noi.

Dacă ne-am opune, dacă am gândi obiectiv și nu selectiv în funcție de manipulare, dacă am lua măsuri când asemenea legi sunt promulgate, dacă am fi toți conștienți de toate astea, elitele n-ar avea nici o putere asupra noastră.

Nu mă tem de cei care dau ordine mai mult decât de cei care le îndeplinesc. De acele persoane josnice care habar n-au pe ce lume trăiesc. Mulți sunt în slujba statului și asta e treaba lor, să îndeplinească ordinele chiar dacă acestea sunt îndreptate împotriva semenilor. Însă, aceștia ar putea să ia atitudine și să demaște corupția din sistem. Nu o fac. De ce ? Unii de FRICĂ, alții din anumite FRUSTRĂRI iar majoritatea din LAȘITATE.

DAR, CELE MAI JOASE SCURSURI SUNT ACELEA CARE NU PRIMESC ORDINE ȘI TOTUȘI TE ATACĂ.

Se supun manipulării din plăcere, din ignoranță instinctivă, de teamă de adevăr și de nou.

Pentru că nu pot gândi separat ci la unison, pentru că le e frică de cei care gândesc singuri și nonconvențional, pentru că dacă unul dintre ei are curajul să gândească diferit îi pune pe ei într-o poziție de inferioritate. Ei știu asta. Instinctiv. Și atunci te trezești că cei care ar fi trebuit să fie de partea ta sunt cei mai înverșunați dușmani ai tăi.

MINTEA LOR ÎNGUSTĂ NU POATE CONCEPE CA OAMENII OBIȘNUIȚI, fără doctorate, fără sprijin politic, fără vreo funcție importantă, oameni care nu apar la TV sau oameni care nu au o directivă din partea vreunei autorități, POT DISCERNE REALITATEA DE MATRIX, pot vedea mai departe decât ei sau mai subtil, pot avea curajul de a le spune că s-au înșelat toată viața lor. Că trăiesc într-o minciună. Că sunt sclavi. Că suntem sclavi.

Creierul lor poate face scurtcircuit în slaba încercare de a conștientiza lumea așa cum e.

Pentru ei e foarte comod să trăiască așa cum o fac.

Să lupți pentru idealuri pare utopic.

Cum nu poți explica unui copil de opt ani cum e cu fizica mecanică decât folosind puținele noțiuni pe care le înțelege și limitându-te la o mică porțiune pe care o poți explica, tot așa nici cu specimenele de genul ăsta nu poți discuta despre implicațiile pe care le au anumite familii în conducerea planetei și despre soluțiile care ne pot conduce la o îmbunătățire nu doar a nivelului de trai dar și a nivelului spiritual în care trăim.

În spatele elitelor stau ”animalele” purtătoare de tehnologie, ce posedă creiere cu jumătăți de neuroni orbitând haotic într-o cutie craniană semi-goală, creiere ce nu văd mai departe de femei sau bărbați, băutură și mâncare.

Merită să luptăm pentru ca ei să descopere adevărul ?

Din câte am observat eu, doar o mică parte vor adevărul. Restul, stau alinitiați și se laudă că sunt liberi; execută și se mândresc că au un loc de muncă; se apleacă și sunt bucuroși să servească. Atât.

Cei care vor să descopere realitatea, o descoperă, mai devreme sau mai târziu.

Masa critică e departe de a fi atinsă. Dar nu imposibil. Însă nu se va realiza decât dacă noi, cei care vedem piese din marele puzzle, suntem uniți.

Indiferent de părerile detaliate, cred că cei care conștientizăm anumite aspecte ale acestei realități, aspecte generale, ar fi cazul să fim uniți. Să discutăm și să lăsăm deoparte orgoliile.

Dezbinarea celor care sunt împotriva sistemului e cea mai ușoară cale a lor de a ne ține deoparte, de a ne îndepărta de la omogenizare și de la drumul pe care l-am ales.

Schimbarea mentalității se poate observa ușor la o atentă analiză a societății. Oamenii au început să conștientizeze aspecte care le erau ascunse intenționat sau pe care nu le remarcaseră în trecut.

Însă oamenii stau în starea de transă, impusă poate și de către sistem, dar de cele mai multe ori pentru că ieșirea din această transă înseamnă părăsirea zonei de confort.

Au fost setați că doar oamenii cu bani mulți reușesc să facă și mai mulți bani, că doar persoanele provenite din familiile bogate pot accede la anumite funcții, că doar elitele se pot bucura de confortul vieții.

E adevărat că de cele mai multe ori aceștia pot aspira la mai mult dar e și din cauza diferenței de mentalitate în care sunt crescuți.

Uitându-ne în jur observăm că sfaturile sunt de prisos, soluțiile nu sunt luate în calcul, oricât de simple ar fi, aceeași cloacă de psihopați ne conduc iar noi așteptăm ca dobitocii, să se întâmple ceva.

Nu facem nimic nici măcar în privința propriilor noastre vieți, ce să mai zic de schimbarea mentalităților apropiaților sau lupta cu sistemul.

Trăind în cercul pesimiștilor nu vei ajunge niciodată un optimist ci doar vei perpetua aceeași mentalitate care e prezentă peste tot.

Așadar, merită să mergem mai departe ? Merită.

Dar, doar cu persoanele care vor să străbată acest drum. Pentru că energia consumată cu cei care așteaptă și se complac în situație e irosită în van.

”E MAI UȘOR SĂ PĂCĂLEȘTI OAMENII, DECÂT SĂ-I CONVINGI CĂ AU FOST PĂCĂLIȚI !”

Mark Twain



sursa: https://conspiratiisimistere.wordpress.com

”CELE 10 CĂNI CU VIN”

”CELE 10 CĂNI CU VIN”

Undeva, într-un sat sărac din îndepărtata Japonie, trăiau mai mulţi oameni în vîrstă, iar viaţa lor se împărţea între munca la câmp şi discuţiile pe care le purtau cînd vremea era prea rece pentru a munci.

Aşa că zece bătrâni singuri din sat s-au decis să sărbătorească împreună seara Anului Nou, cu o cană de vin cald în mână, ca să se bucure de poveşti şi de vorbe de duh.

Dar, cum niciunul dintre ei nu avea suficient vin pentru a le da tuturor de băut, ei au vorbit şi au fost toţi de acord să aducă fiecare cîte un ulcior de vin, iar apoi să pună vinul laolaltă într-un vas mare, ca să-l încălzească şi să-l bea toată seara împreună.

Zis şi făcut. S-au despărţit şi, mergând fiecare spre casa lui, pentru a aduce vinul, fiecare bătrân s-a gîndit:

“Vinul meu este mult prea bun ca să-l amestec cu vinul lor ! Nimeni nu va şti dacă eu nu voi turna în castronul comun vinul meu atât de bun. Nu se va observa nimic şi oricum vinul celorlalţi va fi destul de bun. Va fi bine aşa. Voi duce în schimb o cană de apă.“

Şi s-au reîntâlnit bătrânii, în ajunul Anului Nou. Fiecare a adus cu el câte un ulcior, au turnat conţinutul ulcioarelor, cu mare ceremonie, într-un vas mare, pus pe foc, pentru a-l încălzi. S-au pregătit pentru poveşti şi s-au strâns în jurul vasului, privindu-se pe furiş.

Când conţinutul vasului s-a încălzit, s-au aşezat pentru a-şi depăna poveştile, fiecare cu cîte o cană cu apă fierbinte în mână.

Morala: Dă primul de la tine, înainte de a te aştepta să primeşti ceva de la ceilalţi.


Poveste cu tâlc din Japonia

Trăim într-un plan călăuzit de reguli care au fost create de o inteligență universală, numită DUMNEZEU

Cu ceva vreme în urmă vă vorbeam, într-un articol, despre ”Fractalii” din natură. Printre altele spuneam că Dumnezeu folosește un limbaj universal - MATEMATICA. Iată că unii oameni de știință confirmă acest limbaj și în același timp confirmă existența unei inteligențe superioare, pe care oamenii o numesc ”DUMNEZEU”.

Unul dintre cei mai mari savanți ai lumii, Michio Kaku, spune despre Dumnezeu:

„Consider că trăim într-o lume condusă de reguli create de o inteligență superioară”

Acest respectat om de știință al zilelor noastre, Michio Kaku, susține că a găsit dovezile existenței unei forțe ce stăpânește totul.

În condițiile în care majoritatea oamenilor de știință îl consideră un Einstein al zilelor noastre, concluziile la care a ajuns au o mare greutate.

Astfel, fizicianul Michio Kaku susține că a dezvoltat o teorie care dovedește existența lui Dumnezeu.

Informația a creat diferite reacții în comunitatea științifică deoarece Kaku, așa cum spuneam, este considerat unul din cei mai importanți savanți a timpurilor noastre, unul dintre creatorii teoriei revoluționare a ”corzilor”, teorie care încearcă să explice existența întregului univers, respectată în lumea întreagă.

După efectuarea mai multor cercetări, Kaku a ajuns la concluzia că trăim într-o «Matrice»:

„Consider că noi trăim într-o lume condusă de reguli create de o inteligență superioară și activă”. „Credeți-mă, tot ce numim noi astăzi noroc, nu mai are nici un sens.”

„Pentru mine este deja clar, noi trăim într-un plan călăuzit de reguli care au fost create de o inteligență universală, și nu din întâmplare.”

Michio Kaku, explică faptul că “muzica corzilor care rezonează prin cele 11 dimensiuni hiperspaţiale reprezintă mintea lui Dumnezeu” .

Savantul Michio Kaku spune că existenţa tahionilor primitivi (Tahionii sunt particule care ar călători mai repede decât lumina), semiradiali, relevă faptul că oamenii trăiesc într-o “matrice”. Tahionii sunt particule teoretice care permit ca totul să fie independent de influențele înconjurătoare ale materiei.

M.Kaku descrie interacțiunea dintre matematică si fizică de-a lungul anilor, studiul care a dus la “teoria corzilor”: “Recent, am descoperit teoria corzilor, iar teoria corzilor există într-un hiperspaţiu de 10 și 11 dimensiuni. Aceste dimensiuni sunt super-simetrice. Un nou tip de numere, despre care matematicienii nu au vorbit până acum, a evoluat în cadrul teoriei corzilor. De aceea, noi îi spunem “teoria super-corzilor”. Matematicienii au fost șocați, pentru că deodată, din fizică au apărut super-numerele, super-geometria diferențială”.

“Deodată, avem teoriile super simetriei, care au revoluționat matematica, şi deci scopul fizicii noi este acela de a găsi o ecuație care ne va permite să unim toate forțele naturii și ne va permite să citim mintea lui Dumnezeu.

Și care este cheia pentru această ecuație ? Super-simetria, o simetrie a fizicii, care a șocat lumea matematicii. Toate aceste lucruri sunt matematică pură, astfel încât rezoluția finală ar putea fi faptul că Dumnezeu este un matematician. Şi avem un candidat pentru mintea lui Dumnezeu: muzica cosmică, muzica ”stringurilor” care rezonează prin cele 11 dimensiuni hiperspaţiale. Aceasta este mintea lui Dumnezeu.”

surse: http://www.cunoastelumea.ro; http://www.lovendal.ro