SIMȚURILE, EMOȚIILE - ELEMENTELE CREATOARE ALE VISELOR NOPȚII

De ce visăm, ce sunt visele ?

Unii psihologi susțin că toate visele au o explicaţie logică şi sunt un mod prin care creierul nostru procesează anumite trăiri sau temeri.
Toţi visăm în fiecare noapte, dar nu ne amintim decât foarte puţin din ceea ce visăm.
Cei ce studiază fenomenele paranormale susţin că visele pot fi premoniţii şi că ceea ce visăm poate fi de fapt un lucru care ni se poate întâmpla în viitor, fie că este vorba despre ceva bun sau o tragedie. Ei mai susţin şi că visele pe care le avem cu persoane sau locuri necunoscute pot fi amintiri din vieţi anterioare pe care doar subconştientul le păstrează. 

ȘI TOTUȘI, CE SUNT VISELE ȘI DE CE VISĂM  ?

Cunoaşteţi cumva pe cineva care să nu fie fascinat de vise ? De ce Mama Natură ne-ar activa creierul, ne-ar paraliza corpul şi ne-ar obliga să fim martorii acestor evenimente numite vise ? Dacă dorim să înţelegem natura şi mintea umană, trebuie să ne uităm în primul rând la ele.

”Lobul parietal” din creier, serveşte scopului de a combina simţurile noastre - auzul, vederea şi simţul tactil. Toate se adună acolo împreună şi spaţiul imaginar pe care îl trăim în timpul viselor noastre este generat în această parte a creierului. Deci dacă ”lobul parietal” este deteriorat, nu mai putem visa. Pierderea capacităţii de a visa are însă câteva consecințe extrem de neplăcute.


Somnul REM - Rapid Eye Movement (Mişcarea Rapidă a Ochiului). 

În urmă cu 57 de ani neurologia a început cu adevărat să studieze creierul în timpul viselor. Atunci savantul american Nathaniel Kleitman a întreprins o serie de experimente remarcabile. El a măsurat activitatea creierului unor voluntari în timp ce aceştia dormeau. 

În loc să vadă o imagine pasivă după cum se aştepta, Kleitman a descoperit exact contrariul. Creierul, care părea să fie în repaus la început, după nu foarte mult timp a devenit activ, ca şi cum subiecţii ar fi fost treji. Cu toate că nu erau. Astfel s-a descoperit că în timp ce noi dormim, creierul poate trece prin diferite stări, dintre care unele sunt comune pentru starea de veghe.

Stadiile 1-4 corespund somnului non-REM, iar stadiul 5 somnului REM (sursa Discovery Health)

Examinând aceste cicluri de somn activ, Kleitman a observat încă un lucru: ochii voluntarilor păreau să clipească. El a denumit acest fenomen - care va duce la cea mai mare descoperire a acestuia - somnul REM, prescurtarea de la Rapid Eye Movement (Mişcarea Rapidă a Ochiului). 

Lucrul pe care l-a aflat cercetătorul atunci când a trezit subiecţii în timpul somnului REM a fost că aceştia visau. Aşadar Kleitman a aflat în ce moment al somnului visăm cel mai des, dar a mai descoperit că, în timp ce creierul şi ochii sunt activi, efectul somnului REM pentru restul corpului este opus.

În timpul somnului REM, activitatea cerebrală creşte

O altă caracteristică a somnului REM este că tonusul Dvs. muscular coboară invariabil spre zero. Din punct de vedere funcţional, deveniţi complet paralizat. 

Dacă în timp ce staţi pe un scaun privind la televizor, capul vă „pică” în poală şi aţipiţi, nu aţi experimentat somnul REM. Dacă ar fi somn REM, literalmente aţi pica pe podea. Asta deoarece corpul vostru ar deveni complet relaxat, aproape paralizat - în sensul că nu vă puteţi face muşchii să lucreze - şi fără capacitate de răspuns la cele mai elementare comenzi. 

Episoadele de somn rapid apar la om la fiecare 80-120 min, sunt regulate şi durează 5-30 min, fiind ceva mai scurte în prima parte a nopţii, cu tendinţă de mărire spre dimineaţă. Datorită activităţii intense a creierului şi a muşchilor total relaxaţi este numit şi somn paradoxal.

Deși Kleitman şi echipa sa au făcut primul pas în explicarea lumii viselor, va fi nevoie de experimente mai îndrăzneţe pentru a pătrunde mai adânc pe acest teritoriu.

Animalele și visele

Câinele din clipul de mai sus tocmai s-a trezit dintr-un vis... sau coşmar.


Creierul animalelor urmează aceleaşi etape în timpul somnului, se pare că acestea sunt capabile să aibă vise extrem de complexe. Ceea ce au observat oamenii de ştiinţă, în special la câini şi la pisici, este că pot umbla prin somn, iar comportamentul lor nu este deloc întâmplător sau haotic. Animalele par să facă aceleaşi lucruri pe care le fac atunci când nu sunt adormite: de exemplu aleargă sau urmăresc prada. Deci probabil asta şi visează în timpul somnului REM.




Tulburările de somn REM


O boală rară a creierului ne poate aduce unele indicii cu privire la originea viselor. 
Tom şi Tina Cursley sunt doi englezi căsătoriţi de 42 de ani. În urmă cu trei ani Tom s-a retras din afacerea sa care consta într-un magazin cu produse pentru grădinărit. Tot atunci a început să provoace şi tărăboi în dormitor: începuse să gesticuleze ceea ce visa. Striga, se zbătea, se zvârcolea, astfel încât dormitul cu el în aceeaşi cameră devenise absolut imposibil. El suferă de o boală rară a creierului: ”tulburarea în perioada de somn REM”. Cei care au această boală, acţionează în somn prin mişcări violente, existând riscul să se rănească atât pe ei, cât şi pe cei cu care împart patul.

La început bolnavul se manifestă prin mişcări pe care partenerul le consideră un pic ciudate, dar cu nimic speciale. Dar cu timpul devin mai frecvente şi mai intense. De aceea este necesar ca toate colţurile ascuţite cu care s-ar putea răni, să fie acoperite. 
Boala este cauzată de distrugerea treptată a unei zone a trunchiului cerebral numită ”puntea lui Varolio”. Aceasta controlează muşchii în timpul somnului REM și boala reprezintă în unele cazuri un pre-cursor pentru boala Parkinson. 

Un studiu, apărut în jurnalul medical al Academiei Americane de Neurologie, a folosit date preluate de la pacienţi ai clinicii Mayo. Astfel cercetătorii au identificat 27 de pacienţi care s-au confruntat cu tulburări în perioada de somn REM cu cel puţin 15 ani înainte de a fi diagnosticaţi cu una din afecţiunile: boala Parkinson, demenţa cu corpi Lewy sau atrofie multisistemică. S-a descoperit că timpul de la apariţia tulburărilor de somn până la instalarea afecţiunilor neurologice este de până la 50 de ani.

Unii suferinzi, care au dezvoltat o formă mai severă a bolii, au vise extrem de reale. 

Doar o mică parte a creierului ne împiedică să acţionăm în funcţie de ceea ce visăm. O parte din treaba somnului REM este să oprească conexiunile dintre aceşti centri nervoşi din creierul nostru şi muşchi. Astfel, această boală rară ne permite să vedem visul altcuiva în acţiune.




Visele şi depresia



Nu există tehnologii care să ne spună cu certitudine 100% când o persoană visează. Poate fi observată întreaga gamă de fenomene care apar în timpului somnului REM - cum ar fi relaxarea totală a muşchilor sau mişcările oculare. Dacă se scanează creierul în timpul acestui tip de somn, se pot vedea anumite zone care se activează şi este foarte probabil ca subiectul să raporteze un vis când se trezeşte. Aşadar cea mai bună metodă de a afla dacă o persoană visează este să o trezim şi să o întrebăm pur şi simplu. 

Dar experimentele au arătat o diferenţă destul de importantă între natura viselor înregistrate în cadrul celor două tipuri de somn. Întrebarea logică este care ar fi cel de-al doilea tip de somn ?


Somnul nostru este împărţit în cicluri de 90 de minute. Primele două cicluri sunt dominate de somnul adânc, când creierul nostru este în general pasiv. După aceea alternează între somn REM şi non-REM. 
Oamenii care studiază visele credeau că somnul non-REM era doar un stadiu nesemnificativ şi că visăm doar în timpul somnului REM. Dar descoperirile din ultimii ani au dezvăluit, atenţie, faptul că visăm la fel de bine şi în timpul somnului non-REM !

Interesant este că natura viselor în timpul celor două stări de somn este diferită. Se pare că înregistrăm mai multe emoţii negative în visele din timpul somnului REM. Asta deoarece în acele momente amigdala cerebrală este activată, ea fiind specializată în manipularea emoţiilor neplăcute precum frica sau furia intensă. 

În mod normal adormim prin somn non-REM, dar depresivii – persoanele cu depresie endogenă sau depresie severă – ajung direct în somnul REM şi petrec cea mai mare parte din perioada nopţii în acest tip de somn.

Aşadar, la câteva decenii după descoperirea somnului REM, oamenii de ştiinţă încep să înţeleagă în ce măsură visele ne pot afecta viaţa când suntem treji.



Cei care nu visează

Pentru a afla de ce visele sunt atât de importante, savanţii i-au studiat şi pe cei care nu mai pot avea vise. S-a descoperit că în mod frecvent după ce au suferit un atac cerebral , unii pacienţi raportează în zilele următoare că nu mai visează. Uneori şi noi credem că nu visăm. Dar de fapt, majoritatea dintre noi o facem, numai că nu ne mai aducem aminte.

Profesorul Mark Solms și-a petrecut mare parte din carieră studiindu-i pe câţiva dintre puţinii oameni care într-adevăr nu raportează vise. 
În urma unui accident vascular cerebral de acum trei ani, Heather Jones tocmai trece printr-o astfel de experienţă. Deşi înainte visa extrem de des, ulterior nu a mai visat deloc. Atacul i-a afectat o parte a creierului numită lobul parietal. 
Solms este de părere că aici sunt create visele. Oamenii care au suferit daune ale lobului parietal, încetează să mai viseze complet în primele etape care urmează accidentului (care pot dura chiar şi câţiva ani). Asta deoarece ”lobul parietal” serveşte scopului de a combina simţurile noastre, auzul, vederea şi simţul tactil. Toate se adună acolo împreună şi spaţiul imaginar pe care îl trăim în timpul viselor noastre este generat în această parte a creierului. Deci dacă acesta este deteriorat, nu mai putem visa. Pierderea capacităţii de a visa are însă câteva consecințe extrem de neplăcute.

Cercetările preliminare arată că pacienţii care nu visează, adorm cu uşurinţă însă apoi continuă să se trezească frecvent pe parcursul nopţii, mai ales în timpul somnului REM. Adică tocmai când te-ai aştepta să viseze, ei se trezesc. Oricât de ciudat ar părea, asta duce la concluzia logică că visele ar putea fi o bună modalitate de a ne menţine adormiţi.

Solms a mai descoperit de asemenea că sistemul motivaţional al creierului (incluzând cortexul medial frontal), este de asemenea activ în timpul viselor. Şi acest lucru i-a dezvăluit încă un potenţial motiv pentru care visăm. Faptul că această parte a creierului este atât de activă în timpul viselor, sugerează faptul că noi căutăm ceva în visele noastre. Cel mai probabil, o explicaţie mai generală este aceea că, prin intermediul viselor, încercăm să găsim soluţii pentru unele probleme care ne frământă pe parcursul zilei.

Dar acest lucru ridică o întrebare fundamentală la care trebuie să găsim un răspuns: au visele vreo semnificaţie ?



De ce visăm ? Semnificaţia visurilor

În timp ce ştiinţa a început să dezvăluie multe dintre misterele viselor, a rămas totuşi o întrebare care a preocupat omenirea dintotdeauna:semnifică ceva visele ? Ne-am putea folosi de ele ? Oamenii ştiu intuitiv că există ceva în visele lor cu înţelesuri ascunse.

Această credinţă cum că visele înseamnă ceva a fost împărtăşită de oameni din întreaga lume şi rămâne un element esenţial pentru multe culturi. De-a lungul istoriei umane au existat întotdeauna idei mari despre originile viselor. Oamenii de ştiinţă au fost multă vreme convinşi că acestea au un scop. Visele au fost responsabile pentru două premii Nobel, crearea câtorva medicamente importante, precum şi pentru multe alte descoperiri ştiinţifice.


De-a lungul secolului al XX-lea, mulţi psihologi printre care şi Sigmund Freud au crezut că visele sunt simboluri izvorâte din subconştientul minţii noastre care trebuie să fie interpretate. Visul este calea regală spre inconştient, afirma Freud. 
Tot Freud este cel care a deschis primul calea spre utilizarea interpretării viselor ca mijloc de investigare psihică. 
Freud considera că forţa care motivează visul este împlinirea dorinţelor. Problemele legate de putere, control sau iubire nesatisfăcătoare se pot manifesta în vis ca mod de rezolvare a lor. 

Visele de nelinişte sunt văzute de Freud ca fiind un semn al reprimării impulsurilor sexuale. Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă şi a "complexului Oedip", care ar sta la baza legăturilor erotice inconştiente ale copilului cu părintele de sex opus. 
Aceste ultime puncte de vedere din concepţia freudiană au fost şi rămân foarte controversate. 
Pe de altă parte însă, conform lui Carl Gustav Jung, visele sunt un mod de a comunica şi de a-ţi cunoaşte inconştientul. El spunea că imaginile din vise dezvăluie ceva legat de tine, de relaţiile tale cu ceilalţi şi de situaţiile tale din viaţa reală.



O privire modernă asupra semnificaţiei viselor


Astăzi, în oraşul canadian Montreal, puterea matematicii moderne este folosită pentru a ne spune ce înseamnă visele. Există dovezi convingătoare care ne fac să credem că ceea ce visăm ne spune multe lucruri despre modul în care creierul poate procesa informaţiile, lucru foarte important pentru starea noastră psihologică.

Antonio Zadra este cercetător în cadrul ”laboratorului de vise” al Universităţii din Montreal. Aici el a adunat mii de vise. Fiecare a fost analizat pentru a se vedea din ce anume este făcut. 
Această bogată colecţie de vise este apoi transformată în numere. Rezultatul acestui minuţios proces este o bază de date cuprinzătoare despre vieţile noastre din timpul viselor. 
Zadra ne poate spune cât de des visăm despre sex şi dacă acest vis îl implică pe partenerul nostru de viaţă sau chiar o celebritate. Ne poate spune cât de des avem vise negative. Dar baza lui de date nu oferă explicaţii pertinente decât pentru fiecare dintre noi luaţi individual. 
Se doreşte observarea unei întregi game de vise, astfel încât să poată fi detectate apoi modele care reapar în această serie de vise şi astfel să se obţină o imagine mai bună asupra vieţii unei persoane în vis. Prin compararea acestor elemente, Zadra poate interpreta ce înseamnă visele cuiva.

Să luăm ca exemplu o serie de vise ale unui bărbat de 48 de ani. Pe soţia lui o vom numi Maria. 
Iată ce povesteşte acesta despre ultimul lui vis: ”Maria şi cu mine eram în bucătărie şi pregăteam micul-dejun. Preparam de asemenea şi nişte cafea, dar când m-am uitat la cafetieră, tot conţinutul ei curgea afară pe masă. Era cafea împrăştiată peste tot şi aceasta continua să curgă fără încetare... Maria continua să ţipe la mine: ce-ai făcut, ce-ai făcut ?! Am încercat să scot cafetiera din priză, am scos recipientul din sticlă, dar cafeaua curgea în continuare. A sosit şi mama mea. Şi ea, şi eu suntem foarte supăraţi de cele întâmplate. Dar mama continua să le spună tuturor în gura-mare că este doar vina mea . Încerc să mă apăr de toată această şaradă împotriva mea şi să mă trezesc din vis.”

Din seria de vise adunate de la acest bărbat, Zadra ”prevesteşte” un eveniment neplăcut în viaţa acestuia.

Iată un alt vis: ”Când am încercat să pornesc maşina înzăpezită, aceasta nu se mişca, iar roţile patinau pe loc. Maria a devenit foarte nervoasă şi îmi tot spunea că încă este prea multă zăpadă pe lângă maşină. Am coborât din nou ca să văd situaţia, dar totul părea în regulă... Am turat din nou motorul, dar fără succes. Maşina era de neclintit”

De fapt, cam 80% din aceste vise conţin într-un fel sau altul evenimente neplăcute. 
Cu toate acestea, în baza lui de date Zandra află că apariţia medie a unui astfel de eveniment în visele bărbaţilor de vârsta a doua este de doar 30%. Un alt lucru de remarcat în visele subiectului nostru este că aproape toate celelalte persoane din visele acestuia sunt femei. Există aproape o absenţă totală a figurilor masculine, iar interacţiunile pe care le are cu aceste femei sunt aproape în totalitate negative. Încă o dată, frecvenţa acestor vise negative despre femei este mult mai mare decât media. 

Iată ce spune Zandra: ”Dacă ar fi să fac o predicţie educată despre ce se întâmplă în viaţa particulară a acestui om, aş spune că are probleme serioase în relaţia cu partenera sa de viaţă şi de asemenea că este copleşit cu siguranţă de factori care au un impact negativ asupra lui şi asupra cărora simte că nu are nici un fel de control.” 

Aşadar nu a fost nici o surpriză faptul că cei doi au divorţat cinci ani mai târziu.

Din datele culese de acesta reiese că doar o cincime din visele unei femei despre sex îl implică pe partenerul ei de viaţă. Pentru bărbaţi raportul este chiar mai mic: doar într-o şesime din visele erotice o au ca parteneră pe soţie/prietenă. 
De asemenea, reiese că femeile ar trebui să viseze de două ori mai des că au o relaţie intimă cu o celebritate decât bărbaţii. Dar, din păcate mai mult de trei sferturi din visele noastre sunt negative. 

Se pare că marea majoritate a viselor noastre reflectă preocupările şi grijile noastre atunci când suntem treji. Visele nu îşi ascund semnificaţiile, dar sunt relativ transparente şi cred că există suficiente dovezi pentru a sugera că visele tind să reflecte preocupările emoţionale ale oamenilor, precum şi alte lucruri care îi preocupă în viaţa lor socială.



Când geniile visează


Visele nu au doar un sens. Ele au fost sursa unora dintre marile momente ale geniilor din istoria omenirii şi care în cele din urmă au schimbat lumea noastră. Visele au fost responsabile pentru două premii Nobel, crearea câtorva medicamente importante, precum şi pentru alte descoperiri ştiinţifice. Au fost cauza unor evenimente politice importante, a unor opere literare clasice, a unor filme şi opere de artă vizuală deosebite. Aşadar, visele au avut un rol foarte important în societatea noastră.

Profesorul Deindre Barrett de la Şcoala Medicală Harvard a studiat felul în care visele ne pot ajuta să rezolvăm problemele cărora nu le putem găsi soluţii atunci când suntem treji. Putem vedea lucrurile mult mai clar atunci când ne gândim la ele în vise şi acest lucru ne ajută de asemenea să gândim liber. 

Ideea tabelului periodic al elementelor se spune că i-a venit chimistului rus Dimitri Mendeleev în timpul unui vis. 

În 1844 inventatorul american Elias Howe a încercat să proiecteze prima maşină de cusut, dar nu putea să îşi dea seama cum să procedeze cu acul de cusut. Într-o noapte a visat că era atacat de sălbatici cu suliţe. Cum s-a trezit înspăimântat, ultimul lucru care îi rămăsese în minte a fost faptul că suliţele aveau o gaură spre partea cu vârful ascuţit, realizând că acolo ar trebui dat orificiul prin care să între aţa într-un ac de maşină de cusut. 

Această creativitate extraordinară poate fi găsită chiar şi în literatură. Povestea lui Frankenstein a fost visată de Mary Shelley.


Dar această capacitate de a valorifica visele şi de a rezolva problemele nu este doar apanajul oamenilor de geniu. Se pare că mulţi dintre noi o putem face de asemenea. 
S-a descoperit în cadrul unui experiment că după o scurtă perioadă de exerciţiu, 50% dintre subiecţii care şi-au propus mental înainte de culcare să viseze despre X sau să găsească rezolvare la o problemă, chiar reuşeau aceste lucruri într-o măsură mai mică sau mai mare. 

Dar utilitatea viselor nu se opreşte aici.

S-a descoperit recent că visele ne pot ajuta să învăţăm în timp ce dormim. Omul de ştiinţă din spatele acestei descoperiri recente este profesorul Robert Stickgold. Un vis ne spune mai multe despre ceea ce se întâmplă în creierul nostru în timp ce dormim, decât oricare altă metodă ştiinţifică de care dispunem în prezent. 

Stickgold a conceput un experiment care ne dezvăluie modul în care visele ne pot afecta procesul de învăţare. Acesta percepe o legătură clară între vise şi memorie. 
Voluntarii săi trebuiau să înveţe să stăpânească jocuri noi, cum ar fi de exemplu un simulator de schi. S-a dovedit că experienţele din vis au fost hotărâtoare pentru îmbunătăţirea performanţelor, lucru care demonstrează că visele au un rol central în procesul de învăţare. 
Studiile au evidenţiat faptul că oamenii care au visat despre activităţile pe care le practică, ajung în cele din urmă să le facă mai bine decât ceilalţi data viitoare. 
Stickgold consideră că în vis aducem experienţe noi asupra amintirilor vechi şi în acest fel învăţăm.

Dar poate cel mai important lucru pe care îl facem cu amintirile noastre este că nu le păstrăm exact în modul în care s-au întâmplat, ci le luăm separat selectând ceea ce este important şi le legăm de alte întâmplări mai vechi, ca astfel să ne putem da seama ce înseamnă acest lucru pentru viitorul nostru, pentru ceea ce vom face mâine, peste o lună sau peste un an. 
Într-un anume sens, cel mai minunat lucru pe care creierul uman îl poate face este extracţia informaţiei şi căutarea unei explicaţii pentru ea. 
Pe măsură ce înaintăm prin orele întunecate ale nopţii , aceste viziuni care ne bântuie mintea nu sunt doar semnale aleatoare ale creierului nostru. Ele au un scop. Ştiinţa a arătat că există o conexiune importantă între visele şi amintirile noastre.



Interpretarea viselor


Haideţi să aruncăm o privire asupra celor mai comune vise şi asupra felului în care le interpretează experţii în vise:


• Apărem goi în public

Cei mai mulţi dintre noi am visat la un moment dat că suntem la şcoală, la serviciu sau la vreun eveniment social şi dintr-o dată realizăm că am uitat să ne îmbrăcăm şi suntem parţial sau complet goi. Experţii spun că acest lucru înseamnă că:
Încercăm să ascundem ceva (şi fără haine acest lucru este destul de greu de făcut)
Nu suntem pregătiţi pentru ceva, cum ar fi un discurs în public sau un examen (şi acum toată lumea va afla – suntem expuşi !)

Dacă suntem dezbrăcaţi, dar nimeni nu observă, atunci interpretarea este că indiferent de ceea ce ne este frică, motivul este nefondat. Dacă nu ne pasă că suntem dezbrăcaţi, atunci ne simţim bine cu propria persoană.

• Cădem în gol

Cazi, cazi, cazi... şi apoi te trezeşti brusc într-un lac de sudoare. Este un vis extrem de comun şi se crede că simbolizează nesiguranţa şi anxietatea. Câteodată viaţa este total incontrolabilă şi nu există nici o cale prin care să oprim acest lucru. 
O altă interpretare este aceea că avem un sentiment de eşec despre ceva anume. Poate nu avem rezultatele dorite la şcoală sau la serviciu şi ne este frică că vom fi exmatriculaţi sau concediaţi. Din nou, simţim că nu putem controla situaţia.

Cu toate aceste caracteristici benefice, cu toţii ştim că visele au şi o altă latură: pe mulţi dintre noi coşmarurile nu ne lasă să dormim cu nopţile.


• Suntem urmăriţi


Celebrul vis în care suntem urmăriţi poate fi extrem de înfricoşător. Ceea ce simbolizează acesta de obicei este faptul că fugi de problemele tale. Care sunt acestea depinde de cine te urmăreşte. Poate fi o problemă de la locul de muncă sau pur şi simplu una despre tine, de care eşti conştient că are efecte distructive asupra ta. De exemplu, poate ai probleme cu băutura şi visele îţi pot spune că consumul de alcool a devenit o reală problemă.


• Dăm un examen (sau uităm că avem unul)

Acesta este un alt vis extrem de frecvent. Dintr-o dată realizezi că ar trebui să fii la un examen. Poate alergi pe coridoare şi nu găseşti sala potrivită. Acest tip de vis poate avea mai multe variante cu înţelesuri similare (poate pixul nu îţi mai scrie şi nu poţi termina lucrarea). Experţii spun că acest lucru poate însemna că eşti examinat, că eşti pus la testare – poate te confrunţi cu o provocare pentru care nu te simţi pregătit. Poate însemna de asemenea că există un lucru pe care l-ai neglijat, dar despre care ştii că are nevoie de atenţia ta.



• Zburăm

Multe vise în care zburăm sunt rezultatul visării lucide (despre care voi vorbi în ultima parte a acestui articol). De obicei, faptul că zbori în vis înseamnă că te vezi deasupra tuturor lucrurilor. Deţii controlul asupra lucrurilor care contează pentru tine. Sau poate tocmai ai dobândit o perspectivă nouă asupra lucrurilor. De asemenea te simţi puternic, invincibil şi nimeni sau nimic nu te poate înfrânge. Dacă ai probleme în a-ţi menţine zborul, cineva sau ceva nu te lasă să ai control total. Dacă ţi-e frică în timp ce zbori, probabil te confrunţi cu provocări pentru care nu te simţi pregătit.


• Alergăm, dar nu ajungem nicăieri

Acest vis poate fi parte a visului în care eşti urmărit. Încerci să alergi, dar fie picioarele refuză să se mişte, fie nu ajungi nicăieri – ca şi cum ai fi pe o bandă de alergat. Potrivit unora, acest vis înseamnă că încerci să faci prea multe lucruri deodată şi nu poţi ţine pasul sau nu poţi avansa.


• Ne cad dinţii


Mulţi oameni visează că şi-au pierdut toţi dinţii. În acest vis, ei pot simţi ceva ciudat în gură şi apoi îşi scuipă dinţii în mână, ajungând în cele din urmă să îi piardă pe toţi. Potrivit experţilor, dinţii noştri sunt în strânsă legătură cu sentimentul nostru de putere şi cu capacitatea noastră de a comunica. Pierderea dinţilor nu numai că ne face jenaţi de aspectul nostru şi ne împiedică să socializăm, dar ne scade şi puterea. Visul este de asemenea asociat cu părerea noastră despre aspectul fizic propriu. Aşadar aceste vise aduc o nelinişte cu privire la imaginea ta şi la felul în care eşti perceput de ceilalţi.

Iată aşadar doar câteva interpretări pentru visele mai comune.



Deci, elementele creatoare al viselor sunt simțurile și emoțiile. 
Visul este oglinda emoțiilor noastre subtile. profunde, puternice, ale emoțiilor ce ne conduc viața.
Visul este o lume fantastică, dar foarte reală pentru că e lumea propriului SINE.
Visul este acea lume unde orice este posibil.
Visul este un indicator al stării noastre spirituale, este o cale de acces spre universuri aflate dincolo de spațiul și timpul nostru pământean.

surse: http://www.scientia.ro

”8 MARTIE” - LA MULȚI ANI MAMELOR, BUNICUȚELOR, LA MULȚI ANI TUTUROR FEMEILOR ! !

VINE PRIMĂVARA, NE SIMȚIM DEODATĂ, IAR NEMURITORI ...

Vine primăvara iarăși peste noi,

Vine de departe, vine de aproape,

Oameni de zăpadă pleacă înapoi, 

Înapoi în lacrimi, înapoi în ape.

Trec peste câmpie carele de flori,

Ne simțim deodată, iar nemuritori ...

sursa: http://prafdestele.net

„M-am născut în România, dar părinţii m-au lăsat singur într-o gară”

În urmă cu 23 de ani, la mijlocul lunii februarie, într-o gară din România, un copil era abandonat de către cei care i-au dat viaţă. 

După mai mulţi ani petrecuţi într-un orfelinat, Dacian a fost înfiat de o familie din Finlanda. 

Ajuns la 25 de ani, tânărul care acum lucrează pentru gigantul Google îşi caută familia.

Dacian Sölgén are 25 de ani. S-a născut în judeţul Bihor, iar pe când avea doar 2 ani şi jumătate a fost abandonat de familie într-o gară. 

„M-am născut în România, dar părinţii m-au lăsat singur într-o gară. Era 13 sau 14 februarie. Nu am amintiri de dinainte să ajung orfan. Tot ce îmi amintesc este că eram pe un loc de joacă în gara din Tinca, cu muncitorii“, ne-a mărturisit tânărul. 

Au urmat patru ani pe care i-a petrecut în orfelinat. Mai exact, în leagănul pentru copii din Oradea, de pe strada Traian Lalescu nr. 3, denumit mai târziu Centrul de Plasament nr.1 Oradea. 

Nu are amintiri cu părinţii biologici, însă nu are cum să uite comportamentul brutelor din Centrul de Plasament, corecţiile zilnice aplicate de către îngrijitori. 

„Ne pedepseau mereu pentru micile năzbâtii şi ne băteau. Eram bătuţi cu băţul în fiecare zi. Eram sortaţi în dreapta şi în stânga. Cei care erau în dreapta primeau mâncare, cei care erau în stânga erau pedepsiţi să se uite cum primesc mâncare ceilalţi. În altă zi, ne-au izbit de pereţi şi ne-au aruncat în tomberoane şi ne-au ameninţat că lasă maşina de gunoi să ne ia. Poate era mai bine să fi venit maşina de gunoi să ne ia. Am avut câţiva prieteni acolo, la orfelinat, cu care mă jucam. Unul dintre ei a fost Norbert“, îşi aminteşte Dacian.

Din orfelinat, îşi aduce aminte de câteva nume ale îngrijitoarelor, cărora le spune „femei rele“: Monica, Viorica, Alina, dar şi ale unor prieteni: Marcello, Norbert, Sergiu, Mario. 

La sfârşitul anului 1998, viaţa lui Dacian s-a schimbat radical. Doi tineri finlandezi, Eva şi Jim Sölgén, au venit să-l ia în familia lor. Cei doi ajunseseră în România prin fundaţia Interpedia, care facilita adopţii internaţionale. 

„Îmi amintesc atât de bine ziua aceea când am fost adus într-o cameră din orfelinat pe care nu o mai văzusem niciodată, minunat aranjată şi plină de jucării frumoase. Medicul care a venit după mine mi-a spus că voi locui într-o casă nouă. Eram fericit. Mai erau şi alţi copii pe care urmau să-i ia străinii sau părinţii noi, cum le ziceam noi. Cred că am petrecut ore întregi aşteptând acolo, apoi am plecat în sfârşit cu maşina de la orfelinat“, rememorează tânărul.

Au urmat zece zile petrecute împreună cu părinţii adoptivi în Cehul Silvaniei, după care, Dacian a zburat, de pe aeroportul din Budapesta, spre Åland, Finlanda. 

„Părinţii adoptivi mi-au spus că doreau să adopte un copil şi au aflat că eu aveam nevoie de o familie. Au primit fotografii cu mine şi au decis să mă adopte. Prima întâlnire cu ei a avut loc pe 27 noiembrie 1998, iar când am plecat spre Finlanda am simţit că sunt dus într-o lume nouă şi aşa şi era. Am ajuns acasă pe 6 decembrie, dată la care Finlanda îşi sărbătoreşte Ziua Independenţei“, povesteşte Dacian. 

Chiar dacă au trecut mai bine de 20 de ani de când părinţii care i-au dat viaţă au ales să uite de el, tânărul îşi doreşte să-i revadă, să stea de vorbă cu ei, să le spună ce a făcut în toţi aceşti ani. 

Acest lucru l-a împins să-şi facă publică povestea pe pagina specială de Facebook „The never forgotten Romanian children / Copiii niciodată uitaţi ai României“. Este o pagină deschisă de o româncă stabilită în Irlanda, unde copiii abandonaţi îşi pot spune poveştile în speranţa că vor reuşi să-şi regăsească părinţii biologici. 

„De ceva timp îmi caut originile româneşti. Sper că într-o bună zi voi şti de unde provin cu adevărat, cine mi-a dat viaţă, cine m-a pierdut sau m-a abandonat. Este un vis enorm, mă întreb zi de zi… Am şanse foarte mici de a afla ceva. Dar voi continua să încerc. Cel mai important lucru pentru mine este să le arăt că încă sunt în viaţă şi că sunt bine acum. De asemenea, vreau să obţin nişte răspunsuri la întrebările pe care le am pentru ei“, spune tânărul.

Dacian a primit mai multe mesaje în urma postării de pe reţeaua de socializare şi speră că, nu peste mult timp, va veni şi ziua în care să afle unde îi sunt părinţii biologici şi cum poate lua legătura cu ei. Îşi doreşte să-i viziteze şi să afle dacă mai are fraţi sau surori. 

Totodată, Dacian are şi un mesaj pentru cei pe care-i caută „Dragi părinţi ! S-ar putea să nu vă mai amintiţi de mine, dar eu sunt fiul vostru iubit, abandonat în gara din Tinca. Vreau să vă spun că acum sunt bine. Locuiesc în Mariehamn, Åland, Finlanda. S-au întâmplat multe de când nu ne-am văzut. Am fost adoptat de către nişte părinţi minunaţi. Am studiat şi am absolvit, în 2016, studii de comunicare şi informatică. De asemenea, am început să fac fotografii şi chiar muzică. 

Ar fi frumos să vă cunosc şi să vă împărtăşesc povestea mea despre ceea ce am făcut în toţi aceşti ani. Sper să vă văd curând. Salutări de la fiul vostru“, este mesajul tânărului pentru părinţii pe care-i caută. 

Părinţii adoptivi i-au îndrumat paşii spre succes. De un an, Dacian lucrează pentru gigantul Google, primind titulatura de fotograf de încredere. Mai exact, fotografiază restaurante sau locuri turistice şi alte lucruri care se folosesc pentru Google Maps.

Din februarie 2017 am fost autorizat ca fotograf de încredere, ceea ce înseamnă că oamenii care deţin afaceri pot să mă angajeze pentru a le face fotografii interioare de 360 de grade ale afacerilor lor, după care le pot expune pentru a atrage oamenii ca să intre în clădirile respective“, a precizat Dacian. 

Ca planuri de viitor are de gând să îşi deschid o mică afacere în care să vândă fotografii şi servicii de imagine pentru restaurante, atracţii turistice, magazine sau firme de afaceri care doresc să fie vizibile. 

„Mi-ar plăcea să înfiinţez o companie care să vândă imagini 360 de grade, pentru diverşi întreprinzători. Voi vinde şi servicii de fotografie pentru nunţi. Fotografia este una dintre cele mai mari pasiuni, aşa că vreau să lucrez cu ea“, mai spune tânărul.

sursa: http://adevarul.ro

LA MULȚI ANI ”1 MARTIE” !

BABĂ-IARNĂ, AI DORMIT CÂND TREBUIA SĂ MUNCEȘTI  !

ACUM, DE 1 MARTIE VREI SĂ ”ÎNGRAȘI PORCUL” ?

EU NU MAI AM RĂBDARE CU TINE ȘI-ȚI SPUN SĂ PLECI !

HAI, PRIMĂVARĂ MAI REPEDE !

LA MULȚI ANI DE „1 MARTIE” ! HHHAAAPCIUUUUU ... HAI PRIMĂVARĂ MAI REPEDE !

Oamenii treziti spiritual nu reactionează cu violentă si sunt mult mai toleranti față de ceilalti

Câteva indicii care te anunță că te-ai trezit din punct de vedere spiritual,

Inainte să te trezesti spiritual, chiar dacă la un anume nivel simți că erai diferit de ceilalti, pur si simplu nu te interesa să te deosebești prea mult de ei. 

Acum insa incepi sa devii curios in ceea ce priveste tot ce te inconjoară, si-ti doresti să ai lânga tine tot felul de oameni care sunt ca si tine, si care îti pot oferi cunoștințele de care ai nevoie, așa cum si tu le poti oferi lor alte cunoștințe.

Nu mai ai chef doar să traiesti, ci să existi. Este ca si cum de-abia acum te naști, si acum descoperi lucruri de care nu-ti păsa pâna acum. 

Tot ce este la nivel fizic cumva nu te mai intereseaza, in schimb esti foarte preocupat de evolutia ta ca suflet. 

In general, pe pământ, oamenii tind să ramână ei singuri cu ei insisi si cauta tot felul de distractii si de distrageri care îi pot atrage catre ceea ce este superficial. 

Oamenii fug de ei insisi. Insa, acum acesta nu mai este cazul tău, si esti deschis să experimentezi din ce in ce mai mult cu tine, si să iesi din limitele impuse de convenționalism.

Nu mai simti nevoia sa acumulezi lucruri fizice, pentru că stii că de fapt totul este trecator, si ca nimic din ce acumulezi de fapt nu te ajuta la nivel fizic. 

Practic oamenii acumuleaza ceva la nivel fizic din dorinta de sigurantă si de adaptare la ceea ce este normal in realitatea fizica. 

Este ca si cum ei se vindecă de ceva interior acumulând ceva; de exemplu femeile fac cumparaturi atunci cand sunt depresive, barbatii care nu prea au multe de oferit isi cumpara masini si ceasuri scumpe, etc. 

Cu cât simti mai mult nevoia sa epatezi, cu atat esti mai indepartat de spiritualitate. 

Relatiile de orice fel devin mult mai profunde, si mult mai puternice, pentru că incepi să atragi oameni ca si tine, si vă puteti ajuta reciproc. 

Oamenii treziti spiritual nu reactionează cu violentă si sunt mult mai toleranti față de ceilalti, pentru că ei văd partea intunecata din ceilalti si incearca cumva să o combata. 

Daca esti nesigur pe tine, ai interesul sa creezi relatii care sa-ti asigure siguranta, si automat esti interesat să lasi o impresie buna, esti atent la tot ce spui, sa nu te certi cu ceilalti, etc.

Incepi sa fii mult mai concentrat pe tine si pe ceea ce reprezinti tu in interior. Iti dai seama cam cum erai tu cel vechi, si observi toate defectele pe care le aveai atunci, si toate lucrurile rele pe care le-ai facut, si acum nu prea te recunosti. 

Iti dai seama că esti pregatit pentru o mare schimbare, o mare vindecare, si sub nici o forma nu vrei sa te mai intorci la vechiul TU, indiferent cât de greu iti este acum. 

Te simti mult mai usurat pentru ca ai scapat de ceea ce ai fost in trecut, si că de-abia acum te apropii de adevaratul sine.

Ti se schimba programul de somn, fie ai insomnii (din cauza faptului ca te gandesti că pierzi timpul vorbind), fie dormi foarte mult, te culci obosit si te trezesti si mai obosit. 

Ai perioade de letargie si oboseală, si nu reusesti deloc sa-ti dai seama ce se intampla cu tine. Pur si simplu gândește că este normal ce se intamplă, si nu te mai lupta. Schimba-ti obiceiurile de dormit (daca este posibil), sau ai grija sa te alimentezi asa cum trebuie astfel incat sa poti dormi cât sa te odihnesti. Uneori este posibil sa ai atata energie incat sa nu reusesti sa dormi; integreaza si asta si lasa sa se intample.

Incepi să fii atent la alimentatie si să cauti din ce in ce mai multe informatii cum să te hranesti corect. Fie asta, fie la inceput o să manânci haotic pentru că simti nevoia sa suplinesti ceea ce iti lipseste la nivel fizic. Este in regulă, atâta timp cât iti spui că totul este temporar, insa continui sa te interesezi despre ce inseamna alimentatia corecta. Cu cât ai vibratia mai ridicată, cu atat esti atras de alimente care au vibratia ridicata.

Renunti in a-i judeca pe ceilalti sau chiar pe tine insuti. Chiar daca asta nu este posibil la nivel total, ceva-ceva tot se simte. Este ca si cum oferi circumstante atenuante unei anumite persoane, si iti spui că dacă il judeci sau nu, el tot se va confrunta cu consecințele propriilor actiuni, insa faptul ca-l judeci te va trage pe tine inapoi. 

Atunci cand evoluezi iti dai seama că noi toți suntem interconectați, si că, dacă judeci ceva la celalalt, la un anume nivel judeci asta si la tine.

Ai acea senzatie ca traiesti intr-o binecuvântare continua, că nimic nu te poate atinge, si ca a doua zi te asteapta lucruri din ce in ce mai bune. 

Uneori iti vine sa râzi fara motiv, te bucuri de exemplu de picăturile de rouă dimineața, apoi incepi să faci tot felul de planuri care sa-ti aduca fericirea. 

Te bucuri de tot ce te inconjoara si te bucuri foarte mult de tot, si mai ales de lucrurile minore.

(într-un viitor articol voi reveni cu mai multe amănunte despre ceea ce înseamnă trezirea spirituală)

sursa: https://viatain5d.wordpress.com

”ZÂNA ȘI ZÂNUL IUBIRII” - FAMILIA TRADIȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ

IUBESC ACEASTĂ IMAGINE !
ESTE IMAGINEA CARE VORBEȘTE DESPRE IUBIRE, DESPRE NUNTA TRADIȚIONALĂ LA ROMÂNI...
TOATĂ FRUMUSEȚEA SUFLETULUI ROMÂNESC POATE FI OBSERVATĂ NU NUMAI PE CHIPURILE CELOR DOI MIRI, DAR ȘI PE COSTUMELE TRADIȚIONALE PURTATE DE ACEȘTIA ... 

BĂRBĂȚIA ȘI FEMINITATEA ÎN ADEVĂRATUL SENS, AȘA CUM DUMNEZEU A LĂSAT SĂ EXISTE, ÎȘI DAU MÂNA ȘI CLĂDESC ADEVĂRATA FAMILIE - FAMILIA ROMÂNEASCĂ !

Cât de mult se apropie de perfecţiune inima noastră, dragostea noastră ?

 

Cât de mult se apropie de perfecţiune inima noastră, dragostea noastră ? Inima ne este mai frumoasă într-o puritate timpurie, trecătoare, sau prin darurile sale spre alţii şi ale altora către ea, care o fac să pară în aparenţă departe de a fi perfectă ? Despre acest lucru ne vorbeşte Paulo Coehlo în povestea ce urmează.

Un tânăr s-a proţăpit odată în centrul unui oraş, lăudându-se în gura mare că avea cea mai frumoasă inimă de pe acele meleaguri.
O mare mulţime de oameni s-a adunat în jurul său şi i-a admirat inima ce părea să fie într-adevăr perfectă. Nu exista nici o pată sau vreun defect în ea.
Deodată, un bătrân şi-a croit cale prin gloată şi a spus răspicat, "Inima ta nu este nici pe departe atât de frumoasă ca a mea !"
Curioşi nevoie mare, oamenii s-au îngrămădit să se uite la inima bătrânului. Bătea cu putere, dar era plină de cicatrici. Unele părţi din ea fuseseră luate şi înlocuite cu altele, care nu se potriveau totuşi cu întregul, iar în câteva porţiuni, inima avea proeminențe colţuroase.

         Tânărul a privit la inima omului vârstnic şi a râs în hohote !

"Cred că glumeşti," a zis el. "Bagă bine de seamă la inima mea şi compar-o cu a ta ! Inima mea este perfectă, pe când a ta nu este decât un zgârci brăzdat de răni şi lacrimi." 

"Da, aşa este," a răspuns bătrânul. "Inima ta pare să fie perfectă la prima vedere... dar nu aş schimba-o cu a mea cu nici un preţ ! Vezi tu, fiecare cicatrice a sa reprezintă un om căruia i-am dăruit dragostea mea... Mi-am sfâşiat câte o bucată din inimă pentru a le-o oferi persoanelor iubite... Adeseori, ele mi-au dat înapoi bucăţele din inima lor, în locul celor oferite de mine însă, pentru că acestea nu s-au potrivit exact, inima mea are porţiuni neregulate, pare să fie imperfectă. Câteodată, am dat părţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dăruit nimic în schimb. A rămas astfel cu locuri goale, dar las dragostei lor către mine încă o şansă. Cu toate că aceste goluri sunt dureroase, ele rămân deschise, amintindu-mi de iubirea pe care o am faţă de aceşti oameni... şi sper că, la un moment dat, ei se vor întoarce la mine şi vor umple spaţiile goale lăsate în inimă de dragostea faţă de ei. Înţelegi acum ce înseamnă adevărata frumuseţe ?"

Tânărul a înlemnit în tăcere, în vreme ce faţa îi era năpădită de lacrimi. S-a apropiat de bătrân, şi-a împlântat mâna în inima sa viguroasă şi frumoasă, a rupt o bucată din ea, şi a dăruit-o bătrânului. Bătrânul a acceptat darul, şi l-a aşezat în inima sa, apoi a luat o bucată din inima lui plină de cicatrici şi a pus-o în inima tânărului, în locul bucăţii ce îi fusese oferită. Nu se potrivea perfect, se vedeau câteva proeminente, câteva porţiuni ieşite în afară...

Tânărul a privit la inima lui, lipsită de perfecţiunea dinainte, dar mai frumoasă decât fusese vreodată, fiindcă dragostea din inima bătrânului curgea acum prin a sa.

sursa: http://www.diane.ro

”POVESTEA DIN PĂDURE” - poveste pentru minte și suflet

– Haide, vrei sa iti spun o poveste ?

– Daaaa ! De mult nu mi-a mai spus cineva o poveste !

– Bine, atunci stai acolo frumos in pătuț, si eu o sa îți spun.

“La marginea unei păduri, intr-o căsuta saracacioasa din lemn, traia un baietel cu mama lui. Tatal era plecat de câteva luni la muncă in altă tara, asa ca baietelul luase acum locul tatalui in gospodarie. Sigur, era micut, dar atat cat putea, el era dornic sa isi ajute mama la treburile casnice…”

– Heei, cred ca stiu eu povestea asta, că și noi suntem tot o mamica si un baietel !

– Eee, e doar o coincidenta ! Stai acolo sub plapumă să vedem ce s-a intamplat cu cei doi…

“Era toamna, asa ca aproape toata ziua baiatul umbla prin padure să adune lemne uscate, mai groase sau mai subtiri, ca sa faca in spatele casei, in sopron, provizii pentru la iarna. Iarna era grea in acea parte a padurii, si fara lemne pentru foc, nu se stie cum ar fi supravietuit cei doi…”

– Poate dacă aveau doi saci de dormit le-ar fi fost mai usor…

– He he, dar nu aveau, că erau săraci. Nu aveau mai nimic, doar strictul necesar. In schimb, se aveau unul pe altul…

“Mama isi iubea mult baiatul, mai ales cand il vedea cărând o creangă mai mare decat el care aproape il dărâma, dar baiatul zâmbea. Stia că toată greutatea muncii sale – pentru că era o munca grea să care lemne din padure – o făcea pentru mămica lui si pentru el. Si in timpul ăsta, mama avea grija de gradina cu legume si de cele cateva animale, singura lor sursa de hrana…”

– Ce animale aveau ?

– Păi… aveau o văcuta care le dadea lăptic bun, câteva găini care faceau ouă in fiecare seara… Stii, baietelul se suia in cotet si aduna cam 4 oua in fiecare seara – exact cât să le ajunga pentru cină. Dar asta nu era tot ! Una dintre gaini era mai… neascultatoare, si isi făcuse ea cuibul undeva sub cotet. Baiatul o vedea mereu ca intra acolo si pâna la urma a descoperit că intr-o adancitura in praful de sub cotet se ascund inca doua ouă. Ceea ce insemna că uneori puteau sa manance oua si dimineata !

– Păi nu li se făcea rău de la atâtea oua ?

– Eee, nu li se facea, ca nu le mancau prajite pe toate si nu mancau in fiecare zi. Uneori, mama mai facea si alte mâncaruri din legumele din curte.

– Ce legume aveau ?

– Pai… aveau si rosii si cartofi, morcovi, varza… plantasera multe ca sa aiba ce sa culeaga. Asa… lasa-ma să zic, tu stai acolo in plapumă !

“Desi nu aveau multe lucruri si desi amândurora le era dor de tatal plecat undeva departe, cei doi se iubeau foarte mult. Baietelul intelesese că mamei îi este greu singura, de aceea facea tot ce putea sa o ajute si sa nu o supere, chiar daca uneori el ar fi vrut sa se joace mai mult. Si mama il iubea mult, dar o durea sa il vada muncind atat, i-ar fi placut sa il vada mai mult jucandu-se. Dar stia foarte bine ca fara el nu s-ar fi descurcat. Intr-un fel, mama era tristă pentru că nu-i putea oferi copilului ceea ce alti copii aveau…”

– Pai da, copilul ăla nu vroia si el jucarii, sau calculator sau alte lucruri pe care altii le aveau ? Mamica il iubea mult daca ar fi vrut sa-i ofere toate astea ! Dar… cred ca îi era foarte greu…

– Ba nu, mamica nu stia ceva important ! Dar intr-o zi, ea intelese !

“Era o dimineata insorita si cand baietelul deschise ochii, pe masa din fata lui se gasea o farfurie plina cu prajituri pufoase facute de mama lui. Mama statuse pe un scaun si il privise cum dormea mai mult timp si acum, vazand bucuria din ochii copilului cand se năpusti asupra farfuriei cu prajituri la care ea muncise toata dimineata, nu se putu abtine să nu plângă…”

– Plangea de bucurie, nu ?

– Da, era bucuria de a-i oferi persoanei pe care o iubea cel mai mult, o parte din sufletul ei. Pentru că stii, prajiturile acelea, ca si multe alte surprize pe care ea i le facea copilului, erau pline de suflet !

– Pai daca il iubea mult, normal că erau pline de suflet, nu ? Si la cât o ajuta baietelul, merita si el ceva bun…

– Da, dar ceea ce mamica nu intelesese pâna atunci era faptul ca baiatul nu facea toata munca aceea si nu o ajuta special ca sa primeasca prajituri ! O facea pentru ca isi iubea mama foarte mult si atunci cand iubesti pe cineva, fericirea lui e cea mai importanta, mai importanta decat a ta !

– Păi și…

– Stai, lasa-ma sa spun !

“Mamica plangea de bucurie atunci cand isi vedea copilul bucuros, dar plangea de suparare atunci cand il vedea ca in loc sa se joace, el e nevoit sa munceasca. Si copilul plangea de bucurie atunci cand o vedea pe mama lui ca e multumita de el si plangea de suparare atunci cand o vedea trista, crezand ca tristetea ei vine din faptul ca el nu o ajuta suficient de mult. De aceea, el nu stia cum sa faca să o ajute si mai mult pe mama lui pentru a o vedea mereu fericita si ea nu stia ce sa îi ofere mai mult ca sa il vada pe el fericit. Pentru ca ei nu intelegeau ca nefericirea celuilalt nu provenea din lipsuri exterioare lor, ci din faptul ca niciunul nu stia sa-si exprime sentimentele pe care le avea. Dar intr-o zi, mamica il chemă pe baiat la ea si ii spuse…”

– Ce i-a spus ?

– I-a spus asa:

“Off puiuț drag, esti minunat pentru tot ce faci pentru mine aici in gospodarie, dar ma doare ca trebuie sa te vad asa, muncind, cand tu esti doar un copil si ar trebui sa te joci, si ma doare ca eu nu iti pot oferi mai mult din ceea ce ai nevoie. Dar mi-ar placea de acum sa te mai si joci, nu doar sa ma ajuti pe mine, că eu mă mai descurc si singura… ”

– Si el ce i-a raspuns ?

“Cum mamico, dar eu credeam ca tu esti suparata ca nu te ajut suficient de mult si eu nu suport sa te vad suparata, ca ma doare undeva înauntru… Si te iubesc mult pentru ca esti cea mai buna mamica, si de aceea fac totul – nu de joaca am eu nevoie cel mai mult, ci de tine !”

– Cum, copilul nu vroia sa se joace mai mult ? El o ajuta pe mama de placere ?

– Ba ar fi vrut sa se joace mai mult, dar nu dacă asta insemna nefericirea mamei sale. El o ajuta pe ea cu toata daruirea, pentru ca vroia sa o vada fericita, dar acum, cand ea i-a spus ca uneori se poate descurca si singura si el poate sa se joace, copilul incepu sa se joace mai mult. Si cand mama avea treaba si nu se descurca, el venea imediat si o ajuta si nu uita niciodata sa faca treburile pe care le facea inainte: sa adune lemne, sa culeaga ouale din cotet… Si ce era minunat era ca facea totul cu si mai mare bucurie, acum cand stia ca mama lui e asa multumita de el. Si mama era si ea mult mai fericita, cand stia ca baiatul ei se poate si juca si nu doar munceste toata ziua.

– Pai si asta nu i-a departat pe cei doi ? Ca daca el statea si se juca, si o lasa singura pe mamica…

– Pai nu, off, nu ai inteles, mamica era mult mai fericita cand il vedea pe copil fericit si copilul era fericit cand se juca. Dar ceea ce-l facea pe el mult mai fericit era să o ajute pe mama lui la treaba si de aceea jocul nu il mai atragea atat de mult, pentru ca il tinea departe de mamica lui. Amandoi isi doreau ca celalalt sa fie mai fericit si intr-un fel, isi sacrificau propria fericire pentru asta – el pentru ca se juca mai putin, ea pentru ca muncea mai mult singura. Dar de atunci, cand au inteles ca fiecare reprezinta fericirea celuilalt, toate barierele dintre ei au cazut. Si acum ei erau liberi sa fie fericiti si separat, el jucandu-se si ea avand grija de casa. Dar tocmai pentru ca au obtinut aceasta libertate si fiecare ar fi putut sa se ocupe mai mult de el insusi, niciunul nu a vrut sa faca asta. Ar fi putut, dar asa si-au dat si mai bine seama ce e cel mai important pentru ei – si anume, celalalt ! Si asta i-a apropiat si mai mult. Mamica se juca impreuna cu el cand aveau timp liber, el o ajuta in continuare pe ea la treaba… si fiecare il punea pe celalalt pe primul plan, astfel incat sa fie siguri că celalalt e fericit.

– Ce frumos… cred ca asta e dragostea adevarata: sa iubesti pe cineva atat de mult incat sa nu iti mai pese de fericirea ta, ci doar de a lui. Si daca si el te iubeste la fel de mult, atunci si el va face la fel. Si fiecare are grija de fericirea celuilalt cumva si atunci niciunul nu trebuie sa-si faca griji in ceea ce-l priveste, pentru ca celalalt are grija atat de bine de el.

– Da măi mami, off, si acu pricepi de ce iti spuneam eu ca nu jucariile pe care mi le cumperi sunt importante, ci felul in care te porti cu mine ? Că eu nu pentru jucarii te iubesc pe tine si nu de-aia fac atâtea pentru tine aici in casa. Pentru ca orice altceva in afara de tine nu e decat un bonus de care mă pot lipsi…

– Off puiut, ai dreptate, nu ar trebui sa mă streseze asa mult faptul ca nu-ti pot cumpara jucarii, pentru ca unele lucruri sunt mai importante decat altele…

– Exact ! Tu esti cea mai importata pentru mine !

– Si tu pentru mine ! Bine, atunci poti sa iesi din plapumă acum, că e aproape ora 9 si trebuie sa facem micul dejun. 

- Pe urmă spălăm covorul de care spuneai ?

– Nu, intai mergem amandoi in parculet si ne dam in balansoar !

– Off, ce bine ! Te iubesc mami !

– Si eu te iubesc dragul meu !

ÎNȚELEPCIUNEA, ÎNGĂDUINȚA, DRAGOSTEA, SUNT COMORI CARE TE FAC MAI BOGAT ȘI MAI FERICIT, TE AJUTĂ SĂ ALUNGI TRISTEȚEA ȘI SĂRĂCIA DIN CASĂ ...

(n.m.)

sursa:  https://ioanstoenica.com

OF, DOAMNE, IAR ESTE GER !

NUNTA ASIATICĂ - COSTUME, TRADIȚII

JAPONIA

În întreaga Asie, nunta reprezintă un eveniment unic, ce trebuie să iasă intr-un mod desăvârșit. 

Diversitatea culturilor asiatice, tradițiile si religiile fac ca nunțile să se transforme in veritabile spectacole multiculturale. 

Iată unele dintre cele mai populare tradiții de nuntă asiatice :

Japonia

In Tara Soarelui Răsare se păstrează unele dintre cele mai frumoase si mai interesante traditii de nuntă. 

Mireasa poartă un machiaj extrem de elaborat, cu totul si cu totul deosebit, executat în nuanțe de alb-fildeș.

Vopsirea chipului si a pielii miresei, precum o gheișă, simbolizează declarația statutului de domnișoară față de zei. 

In momentul depunerii jurămintelor, tânăra mireasă poartă o rochie albă de mireasă, iar la petrecere ea se schimbă intr-un kimono din mătase, de culoare purpurie, decorat cu motive florale.

Ceremonia ”yuino” sau logodna reprezintă un schimb simbolic de cadouri intre familiile celor doi miri. 

Cel mai mare dar îl reprezintă banii (aproxomativ 5.000 de dolari) introdusi intr-un plic, sigilat cu fire aurii si argintii, greu de desfacut. 

Printre cele mai populare cadouri de nuntă se numară si „konbu”, o funie lungă si impletită, ce reprezintă uniunea si îmbătrânirea împreună a celor doi miri, dar si un evantai a carui intindere inseamnă bogătia si prosperitatea.

Una dintre cele mai esențiale traditii japoneze o reprezintă cele nouă cupe de ”sake”, pe care cei doi proaspăt casatoriti trebuie sa le bea pentru a fi considerati uniti. Folosind trei cesti de sake puse una peste cealaltă, mireasa si mirele iau trei guri din fiecare cească. Apoi si părinții lor fac la fel (in total 9 guri), cimentând astfel legătura dintre familii.

În diferite țări și culturi există haine tradiționale diferite, și acest lucru include, desigur, costume purtate la ocazii speciale; și nici o altă ocazie nu se compară cu o nuntă, când doi iubiți devin oficial parteneri pentru viață. Din acest motiv, costumele de nuntă sunt unele dintre cele mai frumoase si elegante ținute pe care oamenii le pot purta in viața lor. Iar din cauza semnificației căsătoriei, există motive simbolice pentru orice ritual care are loc la nunți și la ceea ce este purtat de mireasă și mire.

În continuare, puteți admira imagini cu costume tradiționale de nuntă din câteva țări asiatice.

Fiecare costum este frumos și unic pentru culturile de care aparțin. 

În ciuda faptului că din ce în ce mai puțini oameni doresc să facă angajamentul în ultimii ani, doar privind costumele, vă dați seama cât de specială este instituția căsătoriei pentru majoritatea celor din lume.

China

Roșu este purtat de mireasă și de mire pentru noroc. Multe nunți au loc, de obicei, la apus, ceea ce este considerat cel mai bun moment al zilei.

COREEA DE SUD

Variantele colorate ale costumului național ”Hanbok” sunt purtate la nunți tradiționale.

India

Rochii roz sau roșii sunt de obicei purtate de mireasă la nunți traditionale, dar din cauza diferențelor din regiune, religie, caste, etnie si limbă, obiceiurile pentru nunți variază în întreaga țară.

Indonezia

Cu peste 300 de grupuri etnice, obiceiurile și costumele variază foarte mult în Indonezia. În nunțile tradiționale, mirele și mireasa își acoperă fețele cu un ”seledang” sau un văl pentru a reprezenta o minte cu două corpuri.

sursa: https://www.dramafever.com

SĂ IUBIM CĂRȚILE ! Ele ne formează ca oameni și ne diferențiază de celelalte viețuitoare ...

Când modelele vii sunt din ce în ce mai rare sau dispar, când ”Tradiția” este înlocuită de imitații calpe ori ridiculizată, atunci singurul refugiu al celor însetați de viață și libertate îl reprezintă cărțile.

Editura ”ANACRONIC” și-a propus să reînvie misiunea de edificare a cărții.

Cărțile sunt foarte importante în formarea personalitatii oamenilor, indiferent de vârstă.

Cărtile, asimilate cu lectura, au un rol important in formarea si educarea oamenilor deoarece lărgesc orizontul de cunoastere, ajutând la dezvoltarea acestora din diferite puncte de vedere.

In primul rand, lectura are rolul de a forma gustul pentru literatură si pentru estetic. 

Este dovedit că, in urma lecturii unei cărti, cititorul isi formează o părere, aflând dacă acel gen de carte i se potrivește, dacă ar mai citi o astfel de carte sau dacă dorește sa citească ceva diferit. Astfel, se formează gustul pentru literatură, care se dezvoltă odată cu lecturarea frecventă.

In al doilea rând, lectura ajută la lărgirea orizontului de cunoaștere, in toate domeniile posibile. 

Prin lectura cărtilor, oamenii află lucruri noi, iși dezvoltă exprimarea, însusindu-si cuvinte noi, descoperă locuri, evenimente, povești care îi ajută in dezvoltarea psihică si intelectuală, dar si afectivă. 

De exemplu, in urma lecturii unei cărti despre istoria românilor, oamenii află informații noi, pot fi influențati in alegerea unei cariere, le dezvoltă respectul si iubirea pentru țară.

Primordial, rolul culturii nu ar trebui să fie altul decât acela de a furniza modele pentru comunitate, de a contura pentru cei care vin exemplele supreme, de a ilustra soluții onorabile.

Dar când cultura se transformă într-un rezervor de antimodele și antieroi, când cărțile au rolul de a dărâma, nu de a edifica o comunitate, când cultura devine o anticultură sau o subcultură, atunci rolul unei edituri tradiționale se schimbă.

Editura ”ANACRONIC” și-a propus să reînvie misiunea de edificare a cărții, însă această misiune ar fi de la bun început sortită eșecului, dacă nu s-ar avea în vedere și rolul sanitar pe care trebuie să îl joace o carte în zilele noastre. Așa că întregul proiect editorial țintește simultan restabilirea coordonatelor unei tradiții și demitizarea idolilor modernității.

Avem nevoie, mai mult decât orice, să înțelegem cum am ajuns într-o fundătură culturală, politică și socială, care sunt erorile intelectuale comise de-a lungul timpului, cine sunt corifeii dezastrului cultural contemporan și cum putem restaura demnitatea omului și a culturii.

Debutul editurii a fost marcat de ”Procesul lui Darwin”, o carte necesară pentru a pune rapid și inteligent sub semnul întrebării întreaga metafizică a progresului. Dar acesta nu a fost decât primul pas. ”Rousseau și romantismul” (Irving Babbitt) și cartea părintelui Michael Azkoul despre erorile teologice ale Fericitului Augustin. Aceste cărți, imbatabile logic, sunt referințe obligatorii pentru deconstrucția presupozițiilor curente și parte indispensabilă din bibliografia omului cultivat.

Însă, până la arcanele subtile de teologie dogmatică, au fost scoase pe piața românească trei volume despre educație, ”Distracția care ne omoară” (Neil Postman), ”Cum suntem imbecilizați” (John Taylor Gatto) și ”Educația creștin-ortodoxă a copiilor în zilele noastre” (Episcopul Grigorie Grabbe). 

Obiectivul manifest a fost de a spulbera miturile educaționale legate de mass-media și școala publică, concomitent cu a oferi un model paideic tradițional. 

În continuarea acestui demers, vor apărea la ANACRONIC celelalte titluri ale lui Johh Taylor Gatto (”Arme de instrucție în masă, Istoria secretă a învățământului în America”), o carte despre mutilarea artei în menghina corectitudinii politice universitare, „Siluirea maeștrilor” (Roger Kimball) și nu în ultimul rând un volum clasic (apărut în 1948), mai actual în fiecare zi, despre declinul civilizației apusene, „Ideile au consecințe” al lui Richard M. Weaver.

Nu în cele din din urmă, ANACRONIC va propune cititorului român o colecție de cărți istorice care vor încerca să schimbe perspectiva asupra unor evenimente clasate, în același timp în care mai atenuează din fascinația modelelor abstracte. 

Prima apariție va fi cartea profesorului Peter Dale Scott despre “Statul profund în America”, urmată de lucrarea lui Terry Melanson despre ordinul Iluminatilor, ”Perfectibiliștii”, pentru a încheia o primă serie cu excelentul volum al regretatului economist Anthony Sutton, „Wall-Street și Revoluția Bolșevică”, o carte document despre legăturile dintre bancherii americani și liderii sovietici. Acestea vor fi doar primele nume dintr-o serie cu adevărat spectaculoasă.

Eforturile sunt abia la început, iar succesul cărților ANACRONIC va fi un indiciu important că există o ieșire din dezumanizarea intitulată generic modernitate.

sursa: http://magazin.anacronic.ro

ZEUL DRAGOSTEI LA ROMÂNI

”Dragobetele”, zeul dragostei la români, este un flăcău voinic, chipeş şi iubăreţ, care sălăşluieşte mai mult prin păduri.

Denumirea zeului vine din vechime, de pe vremea dacilor, de la cuvintele dacice „trago” - țap și „pede” - picioare. Vechii daci îl percepeau ca pe un zeu peţitor şi ca un naş ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor.

De-a lungul veacurilor românii au transformat Dragobetele, acesta ajungând să fie considerat ”Zânul dragostei”, zeitate ce îi ocroteşte şi le poartă noroc îndrăgostiţilor. A devenit protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, precum cea a păsărilor ce ”se logodesc” în această zi.

Dragobetele se mai numeşte, în funcţie de regiune, “Cap de primăvară”, ”Sântion de primăvară”, ”Ioan Dragobete”, ”Drăgostiţele”, “Năvalnicul”, “Logodna sau Însoţitul paserilor”.

”Dragobetele” marchează începutul primăverii, renaşterea naturii, a dragostei, a apropierii.Data de 24 februarie nu este întâmplător aleasă, ea marchează începutul anului agricol. Este momentul în care întreaga natură renaşte, păsările îşi caută cuiburi şi, după unele credinţe populare, ursul iese din bârlog. 

Odată cu natura, reînvie şi iubirea, iar Dragobetele marchează ziua în care întreaga suflare sărbătorește înnoirea firii şi se pregătește pentru venirea primăverii. 

Divinitate mitologică asemănătoare lui Eros (zeul iubirii, în mitologia greacă) şi Cupidon (sau Amor, zeul roman al dragostei), Dragobete, cunoscut şi sub numele de Dragomir, este considerat, în credinţa populară românească, fiul Babei Dochia. 

Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii, de ziua lui organizându-se petreceri, prilejuind astfel înfiriparea unor noi iubiri, logodne şi chiar căsnicii. 

De Dragobete, satele româneşti răsună de veselia tinerilor şi peste tot se poate auzi zicala: ”Dragobetele sărută fetele !”.

Credinţele populare referitoare la această sărbătoare sunt multe. 

Astfel, în popor se spune că aceea care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli şi Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.

În dimineaţa zilei lui Dragobete, înveşmântaţi în straie de sărbătoare, flăcăii şi fetele se întâlnesc în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă vremea este urâtă, se strâng în casa unuia dintre ei, unde se ţin de jocuri şi de poveşti. Dacă vremea este prielnică, pornesc în cete, cântând, către pădure sau prin luncile din apropiere, unde băieţii adună lemne pentru foc, iar fetele culeg ghiocei, violete şi tămâioasă, flori de primăvară şi plante miraculoase, pe care le păstrează la icoane, fiind folosite apoi la descântece de dragoste. Adunaţi în jurul focurilor aprinse, flăcăii şi fetele stau de vorbă.

În unele zone, există obiceiul ca fetele mari să strângă apă din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă, despre care se spune că e ”născută din surâsul zânelor” (‘apa zânelor’), este păstrată cu grijă, existând credinţa că are proprietăţi magice: face fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase. Dacă de Dragobete nu este zăpadă şi fragi, fetele adună apă de ploaie sau iau apă de izvor pentru spălatul părului.

În Mehedinţi, există obiceiul numit ”zburătorit”, potrivit căruia, la prânz, fetele se întorc în fugă spre sat. Fiecare flăcău urmărește fata care îi este dragă. Dacă băiatul este iute de picior şi o ajunge, iar fata îl place, goana se sfârşește cu un sărut în văzul tuturor. Acest sărut simbolizează logodna celor doi tineri, pentru cel puţin un an de zile. Nu de puţine ori, aceste logodne ludice preced logodnele adevărate, 

În Ardealul de sud-vest (de pildă, în zona Orăştiei), Dragobetelui îi corespunde sărbătoarea Popelnicului. Tinerele merg să culeagă planta omonimă, cu ale cărei frunze îşi spală părul. Popelnicul se culege după un ritual prestabilit: fetele merg pe ascuns, pe nemâncate, încă de la sfârşitul nopţii. Ele lasă ca ofrandă pâine şi ouă sau pâine cu sare şi culeg planta. 

Tinerii fac hore în câmp şi, dacă vremea este frumoasă, merg să culeagă ghiocei. 

De la această sărbătoare nu lipsesc nici cei mai în vârstă, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuie să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrifică animale pentru că astfel s-ar strica rostul împerecherilor. 

Femeile obişnuiesc să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot restul anului, în timp ce bărbaţii sunt atenţi să nu le supere pe femei, pentru că altfel nu le-ar merge bine.

Sărbătoarea dragostei este socotită de bun augur pentru treburile mărunte, însă nu şi pentru cele mai importante. Deoarece există credinţa că Dragobetele îi va ajuta pe gospodari să aibă un an mai îmbelşugat decât ceilalţi ani, oamenii respectă această sărbătoare la fel ca şi pe cele religioase – nu muncesc, doar îşi fac curăţenie prin case. 

sursa: https://ro.wikipedia.org; https://identitatea.ro/