În articol se precizează:

E o pedeapsă să guvernezi ţara pe astfel de vremuri. Mai ales când vezi cum se prăbuşeşte totul în jur: economia, sistemul medical, şcoala, încrederea oamenilor, speranţa revenirii la normalitate.

Se instaurează cu fiecare zi ce trece o stare de haos. Iar cei mai entropici dintre toţi, cei care influenţează în cea mai mare măsură gradul de nedeterminare a zilei de mâine, sunt guvernanţii.

Incompetenţi, incoerenţi, fără simţul inadecvării lor la situaţie, laşi, oportunişti, mediocri în principii înalte, continuă să presteze strict după instinctul lor de gangsteri periferici.  Fac numai politică de ciolan, pentru profit imediat, puţin interesându-i ţara, poporul şi alte vorbe mari folosite pentru oameni adevăraţi.

E suficient să te informezi şi să compari, ca să înţelegi  cum au procedat diverse ţări când pericole fundamentale (războaie, molimi, cataclisme) le-au ameninţat fiinţa.

Victorioasele au mizat întotdeauna pe solidaritatea populară absolută şi pe ideea „patria mai presus de orice”. După care, cu sacrificii, cu costuri, au răzbit.

A devenit o regulă, dar nu şi pentru idioţi (vorba profesorului Miclea), că, la greu, salvatoare este unirea, nu dezbinarea.  Guvernanţii noştri ignoră această regulă!

Cu creierii virusaţi de obsesia alegerilor, cu luciditatea paralizată de gândul că o înfrângere la urne i-ar putea costa chiar şi libertatea, ai noştri mizează totul pe învrăjbire şi disoluţie internă.

Cu un preşedinte incapabil de altceva decât de ură şi discordie, ajungem să ne omorâm noi între noi, români pe români, înainte să ne termine virusul!

Ar fi trebuit ca, încă de la declararea pandemiei,  funcţionarul Iohannis să iasă şi să spună răspicat: suspendăm luptele politice până la încetarea stării de urgenţă medicală. Înainte de a fi liberali, pesedişti, userişti, udemerişti, suntem români. Doar uniţi putem găsi şi aplica soluţiile optime, putem salva ţara. Vă invit aşadar la discuţii şi colaborare!  

Aiurea! N-am găsit omul! A făcut exact pe dos!

Să coboare EL din morga-i autosuficientă, să pară EL a face concesii? Să-şi ciobească EL statuia de meteorit cu contururi umane? Să-şi reprime EL vomele verzi, gen „ionopot kivanok Pe-Se-De” când acestea sunt parte a sinelui său profund? Când acestea, şi doar acestea, sunt secreţiile care îl definesc?

Ludovic Orban, la fel! Obraznic, superficial, stupid, şmecheraş guraliv de buza cortului căruia beţia întâmplării că „banii sunt la mine” îi dă un fel de sentiment de plutire atotstăpânitoare, de genul „mă piş în capul vostru de sclavi jegoşi”.

(…)

Cum e  turcu’, şi pistolu’!

Ce empatie, ce milostenie, ce umanitarism să aşteptăm de la nişte guvernanţi răsăriţi din coasta lui Iohannis? Adică impărtăşind valorile  unui preşedinte care, în 6 ani de mandat, nu a dat nici măcar o graţiere?

Nici măcar o graţiere?

Să fii preşedinte, să ai suflet şi posibilitatea de a salva măcar un semen de la o suferinţă nemeritată (sau disproporţionată în raport cu fapta pedepsită) şi să nu o faci?

Ceva lipseşte aici!

Probabil sufletul.“

articolul integral poate fi citit pe conteledesaintgermain.ro