Secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo, a chemat la constituirea unei coaliții internaționale pentru contracararea „amenințării” chineze. Răspunzând întrebării unui ziarist, referitoare la reacția României față de apelul american, președintele Iohannis a filosofat asupra „transformărilor geopolitice” din lumea contemporană și a expediat problema spre studiu MAE, care „cu siguranță va găsi o soluție”.
În aceeași perioadă, pentru prima oară în istorie, statisticile internaționale au remarcat că între primele cinci sute de companii din lume, numărul celor chineze îl depășește pe cel al companiilor americane. În acest context, pentru prima oară de la venirea sa în România, ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman (Zaharescu), l-a lăudat pe președintele PSD, Marcel Ciolacu, pentru politica pe care o promovează. Faptul s-a consumat în condițiile în care, sosit în Europa spre a strânge rândurile cruciadei antichineze, Mike Pompeo a vizitat Polonia, dar nu și România. Cu câteva zile mai târziu, Guvernul PNL dă publicității un proiect de lege privind realizarea proiectelor de telecomunicații în sistem 5G, care cu just titlu poate fi numit „legea anti Huawei”. Ce ne spun toate acestea? Ce se întâmplă? Ce urmează?
DECLARAȚII CU ȘAPCĂ ȘI FĂRĂ ȘAPCĂ
Pe 20 august 2019, după ce tocmai primise în dar de la Președintele SUA, Donald Trump, o șapcă având pe ea înscris îndemnul de a face România mare dinnou, președintele României, Klaus Werner Iohannis, aflat în vizită la Washington, a dat publicității, împreună cu gazda sa, o Declarație comună prin care cei doi se angajau, printre altele, să evite „riscurile de securitate care însoțesc investițiile chineze în rețelele de telecomunicații 5G”, să se opună proiectului „Nord Stream 2 și altor proiecte care îi fac pe aliații și partenerii noștri dependenți energetic de Rusia” (reamintim că proiectul Nord Stream 2 se realizează împreună cu Germania, care îl susține din toate puterile) și să încurajeze colaborarea strânsă a industriilor celor două țări „pentru a sprijini obiectivele României în domeniul energiei nucleare civile” (ceea ce implica rezilierea contractelor tocmai încheiate cu China în domeniul respectiv).
Pe linia acestei declarații, era mai mult decât firesc ca domnul Iohannis să salute fără rezerve chemarea lansată de Secretarul de stat american, la solidaritate internațională în lupta cu pericolul chinez, tocmai amplificat prin efectele pandemiei Covid 19, și să proclame voința României de a se alătura acestei noi coaliții spontane –„the coalition of the willings” (precedenta a fost formată pentru invadarea Irakului, presupus posesor de arme de distrugere în masă).
Ei bine, surpriză! Cu o finețe diplomatică de care puțini îl bănuiau, președintele României a formulat un răspuns evaziv, care în codul relațiilor internaționale echivalează cu un refuz. În acest sens, răspunzând întrebării puse în cadrul unei conferințe de presă, el a spus: „Este evident că balanța geopolitică de putere se schimbă, cum se schimbă și balanța geopolitică economică. Aceste lucruri ne afectează și pe noi; poate nu așa direct ca pe alții, dar toată lumea este afectată de schimbările în balanța puterii globale. În consecință, am luat act de această declarație (declarația lui Mike Pompeo – nn), vom face o evaluare și vă asigur că diplomația română are capacitatea să analizeze și să dea un răspuns pe măsură la aceste schimbări geopolitice.”
Secretarul Pompeo nu vorbise însă de „schimbarea echilibrului de putere la nivel global”, ci de contracararea influenței chineze în lume, acuzând Beijingul că s-ar fi folosit de pandemia Covid 19 pentru a-și promova agenda geopolitică. El a cerut ca „fiecare stat care înțelege libertatea și democrația cu valorile ei” să recunoască amenințarea reprezentată de China, amenințare în care se amestecă încălcarea drepturilor omului cu atacurile cibernetice. Or, părând că nu ia în seamă „libertatea și democrația cu valorile ei”, România Președintelui Iohannis a luat act doar de răsturnarea echilibrului de putere între SUA și China, fără conotații ideologice, observând că aceasta „nu ne afectează așa de direct ca pe alții” (care alții? SUA?) și de aceea ne luăm răgazul de a cugeta cu calm înainte de a decide dacă să ne aruncăm sau nu în luptă.
Cu alte cuvinte, parafrazându-l pe Tudor Arghezi, „o șapcă primim și alta vorbim!”
sursa:https://www.cotidianul.ro/cum-aluneca-romania-in-razboiul-americano-chinez/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu