8.10.2020

Revolta ”mascatului” a dat curaj. Scrisoarea care ”dă foc” MAI

 

Revolta ”mascatului” care a spus ce se întâmplă Ministerul de Interne a dat curaj și altor persoane să rupă tăcerea. 

Este clar că polițiștii nu mai vor să accepte bătaia de joc a șefilor. Mai mulți ofițeri arată spre conducere. Cei mai mulţi cer ca responsabilii care au dat ordin să păzească „ţi**nii la priveghi”, să răspundă. „Plecaţi pentru că ne-aţi umilit ! Plecaţi pentru că ne e ruşine să mai ieşim pe stradă !”, le cer şefilor, potrivit adevărul.ro, publicație care a dat publicității noi dezvăluiri. Citiți mai jos și vă cutremurați.

„Adică şeful Poliţiei Capitalei a venit personal, la priveghiul unui interlop, să monitorizeze situaţia. N-a venit să întrebe şi dacă avem suficient dezinfectant la secţie, măşti, să ne întrebe cum ne descurcăm, să ne dea o maşină nouă, un pistol nou, să ne bată pe umăr ca să ne încurajeze. Nu ! 

A venit să se îngrijească de ei. Iar noi suntem sclavii lor”, subliniază unul dintre poliţiştii care a fost trimis în faţa casei unde Emi Pian a fost ţinut o săptămână pentru priveghi. 

Redăm mesajul integral al poliţistului. “- Poliţia ! – Poliţia ! Deschide ! Poliţia ! – Gata, şefule ! – Toată lumea pe burtă ! – Nu mişcă nimeni ! – Să moară copiii mei ! N-am făcut nimic şefule !” Parcă era ieri. Doar că “ieri”, aici era o casă strâmbă, un gard care nu-şi găsea poarta, înăuntru stăteau să se prăbuşească parcă două cămăruţe insalubre şi… multă mizerie. Acum, mă uit în jur şi mă întreb cu ce-am greşit. Cu ce-am greşit eu, poliţistul de rând, care zi de zi şi-a făcut datoria. Care a plătit taxe la stat, care are credite la bănci, care a respectat legea, care de jumătate de an se luptă şi cu pandemia, în folosul cetăţeanului. Acum mă uit în jur şi abia dacă văd casa de gardurile şi porţile înalte.

Maşini luxoase, lanţuri groase, şampanie scumpă, covor roşu, toate sunt decorul acestui film sinistru. Şi “ieri” şi azi sunt aceiaşi actori: locuitorii casei, nişte infractori, şi noi – poliţiştii. Doar că „ieri” locatarii erau luaţi pe sus şi duşi la beci, iar azi … sunt trataţi ca la Oscar. Da ! Iar cei care-i servesc suntem noi. Noi, poliţiştii ! Ei stau în casa lor, care ieri era strâmbă şi azi e un palat, iar noi îi păzim să nu-i bată alţii. Regizor, şeful nostru: Bogdan Berechet. A venit personal să se asigure că cei pe care odinioară îi luam cu duba sunt păziţi corespunzător. Adică şeful Poliţiei Capitalei a venit personal, la priveghiul unui interlop, să monitorizeze situaţia. N-a venit să întrebe şi dacă avem suficient dezinfectant la secţie, măşti, să ne întrebe cum ne descurcăm, să ne dea o maşină nouă, un pistol nou, să ne bată pe umăr ca să ne încurajeze. Nu! A venit să se îngrijească de ei. Iar noi suntem sclavii lor. Şi odată cu prima sosire a domnului Berechet, au ajuns şi două maşini super dotate.

Două maşini cu camere de filmare, centru de transmisii şi alte minunăţii. Mă uitam ca prostul, pentru că eu, când am mai fost aşa pe la descinderi, n-am văzut să ne miruiască şefimea cu vreuna. Acum erau două. Şi am aflat că una e a Poliţiei Capitalei şi una e a IGPR-ului. Practic sunt cele două şi singurele centre de comanda mobile aflate în dotarea Poliţiei Române. Întreb şi eu aşa, pentru un prieten: La Alexandra în poartă, câte au fost? Îi răspund tot eu prietenului: ZERO. Afară, nu vă mai spun că erau la soare cam 50 de grade. Noi, echipaţi corespunzător, să nu cumva să ne îmbolnăvim. Ei… grămadă unii peste alţii. S-au dat şi amenzi, dar mi s-a părut că unii colegi se cam scuzau când tăiau chitanţa. Le-o fi fost ruşine de Salam şi gaşca, sau n-au ştiut cum să intrepreteze gestul şefului nostru de a merge să discute cu locatarii casei? Cum să te duci tu, şeful Poliţiei Capitalei, cea mai mare structură a Ministerului de Interne, să-i rogi pe unii, pe care deunăzi îi băgai la dubă, să respecte legea? Păi legea nu e lege pentru toţi? Că până acu’ ni se cerea să aplicăm legea şi pentru starea de urgenţă, şi pentru neurgenţă şi pentru starea de alertă.

Păi ce facem? Nu e lege pentru toată lumea? Se pare că nu, iar noi am devenit bodyguarzii clanului Duduianu. Suntem ciuca tuturor glumelor şi bătaia de joc a şefilor. Iar şeful nostru stă noaptea în poarta interlopilor şi calmează naţiunea oripilată că „Totul e sub control!”. De altfel, cam astea au şi fost singurele cuvinte pe care a putut să le scoată din gură domnul Berechet vreo 3 zile la rând, pe toate televizoarele. Aaaaa! Mă scuzaţi! Mai sunt două: “Monitorizăm! Analizăm!”. Şi cam atât! Oare cu câte cuvinte o fi vorbit domnul Berechet cu interlopii?! Aici are o scuză. Interlopii, care nu se pot lăuda cu şcoală multă, sunt influenceri de şmen. Da! Da! Interlopii au ajuns influenceri.

Fac live-uri pe facebook, îşi pun clipuri pe youtube, au tik-tok. Au experienţă cu ale vorbitului. Interlopii îşi fac reclamă la şmen pe facebook şi au mai mult de 3 cuvinte în vocabular. Păi mă uitam într-o seară la Gongoi. Era pe un post tv. Păi cum să nu facă interlopii ce vor cu toată Poliţia dacă cei care ne reprezintă nu ştiu să vorbească?! Dar, mai bine faceţi dumneavoastră, domnule Berechet, un exerciţiu. Puneţi-va căştile pe urechi şi ascultaţi-vă pe dumneavoastră şi apoi pe Gongoi. Apoi, puneţi-vă căştile jos şi plecaţi acasă. Plecaţi pentru că nu sunteţi în stare să scoateţi din gură o propoziţie clară cu subiect şi predicat!! Plecaţi pentru că i-aţi rugat pe interlopi să respecte legea! Plecaţi pentru că ne-aţi umilit! Plecaţi pentru că ne e ruşine să mai ieşim pe stradă! Şi înainte să trageţi uşa, luaţi-I cu dumneavoastră şi pe cel cu care aţi fost de mână în casa interlopilor ca să-I rugaţi să fie cuminţi! Ruşine, domnule Berechet! Ruşine, domnule Liviu Vasilescu!”, cere poliţistul.

Un alt ofiţer vorbeşte despre motivul pentru care poliţia a ajuns să facă pază la „priveghiul celui cu nume de instrument muzical”. „Observ că i-au apucat pe unii mai caterincoşi glumele cu paza priveghiului celui cu nume de instrument muzical. Ştiţi ce? Şi pe noi ne deranjează! PE TOŢI! Al dracului de tare! Aşa cum mă deranjează ştirile care curg pe această temă şi foarte multe despre care am tot scris pe pagina asta. Şi poate în unele momente mi-am pus profesia în pericol, riscând să fiu cercetat disciplinar sau chiar să fiu dat afară. Şi nu doar pentru ce am scris, ci şi pentru alţii cărora le-am luat apărarea. 
Tu, şoferule, care îmi spui că păzesc ţiganii la priveghi, de ce nu îi spui şefului tău că refuzi să mai pui magnetul la tahograf ca să faci mai mulţi bani şi mai mulţi kilometri? Tu, taximetristule, care râzi de mine, de ce nu îi spui şefului tău că refuzi să mai pleci în curse dacă nu emiţi bonul fiscal şi fără „maimuţă”? Tu, ospătarule, de ce nu îi spui patronului că refuzi să mai serveşti la mese, pentru că mâncarea este mizerabilă? Tu, oricine ai fi, nu ai curaj să-i spui patronului/şefului să se dea mai încolo, îl pupi în c*r de dimineaţa până seara, dar vii şi mă critici? De ce? Pentru că fac ceea ce mi se dispune să fac? 
Ţi se pare că îmi face vreo plăcere? Râzi mult şi bine, pentru că, indirect, râzi de tine, de societatea în care te complaci. Asta ţi-ai dorit, asta ai. O Poliţie de care să râzi, fără autoritate, subfinanţată, fără niciun cuvânt de spus. Totul mulţumită celor pe care i-ai votat singurel, ipocritule! Vrei poliţişti „americani” cu finanţare şi legislaţie de pe timpul lui tataie. Nu prea merge. Ştiu, nu tu i-ai votat, au ajuns singuri în Parlament. Neamurile şi şefii nu ni-i alegem, dar pe cei care decid asta ai puterea să-i alegi. Poate crezi că ne face plăcere să păzim indivizi dubioşi, care nu au plătit taxe în viaţa lor, plini de burţi şi aur. Surpriză, nu ne place! Iar indivizii ăia au ajuns la acest tupeu cu girul celor care au râs de noi, cu girul tău, al celui care se crede mare comic din spatele unei tastaturi. Da, da! Ai citit foarte bine. Singura plăcere este atunci când astfel de indivizi, certaţi cu legea, cu bunul simţ, ajung în spatele gratiilor. Restul sunt doar vorbe goale. 
Roagă-te ca pe viitor să nu îi păzeşti tu, cel care râde acum. Spor la râs în continuare”, atrage atenţia poliţistul.

sursa:http://sintezazilei.com/dupa-mesajul-mascatului-2-ofiteri-rup-tacerea-scrisoare-care-da-foc-mai/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu