La audierile din Senatul SUA, Antony Blinken, de pe 26 ianuarie secretar de Stat în administrația Biden, a declarat că președintele Donald Trump a făcut bine adoptând o poziție mai dură față de China. China vrea ”să devina țara care conduce lumea – țara care stabilește normele, care stabilește standardele”, a spus Blinken. Adică Beijingul dorește să schimbe ordinea mondială creată de SUA cu propria ordine mondială.
Același Blinken mai este de acord cu poziția fostei administrații Trump în ce privește Taiwanul. Blinken este pentru o implicare mai mare a SUA în Taiwan, este pentru reducerea restricțiilor privind tranzacțiile oficiale cu conducerea de la Taipei, iar asta înseamnă și livrări de armament.
Presa americană arată că războiul comercial SUA-China va continua și sub administrația Biden, doar că această confruntare nu va ocupa prim-planul pentru moment, fiind prioritare combaterea pandemiei și luarea unor măsuri economice în Statele Unite.
La trei zile după preluarea mandatului prezidențial de către Joe Biden, aviația chineză a trimis o formație de bombardiere în spațiul aerian taiwanez. Sunt bombardiere care pot lansa rachete anti-portavion, a anunțat presa chineză. În aceeași zi, intra în Marea Chinei de Sud portavionul american USS Roosevelt.
Vocile neoconservatorilor de la Washington se aud din ce în ce mai puternic. ”Taiwanul a devenit un punct fierbinte” în relațiile dintre SUA și China, a spus Michele Flournoy (multa vreme în cărți pentru șefia Pentagonului în administrația Biden). ”Posibilele puncte fierbinți includ, desigur, Taiwanul”, a spus generalul David Petraeus, fost șef al Pentagonului și al CIA în administrația Obama. Înainte de a face aceste declarații, Flournoy și Petraeus participaseră la o reuniune virtuală a Council on Foreign Relations, axată pe problemele strategice pe care SUA trebuie să le gestioneze în 2021.
Avioanele trimise în spațiul aerian taiwanez au transmis mesajul că Beijingul nu va ceda Taiwanul fără luptă, că este parte a Chinei și că este o linie roșie. Liderii chinezi au decis să transmită acest mesaj după declarațiile amintite făcute de Antony Blinken. China nu refuză dialogul, ba chiar dorește o convorbire între președinții Biden și Xi Jinping. La reuniunea virtuală a Forumului Economic Mondial, pe 25 ianuarie, președintele Xi Jinping a ținut primul discurs public important după venirea lui Joe Biden la Casa Albă, iar Xi a transmis, pe un ton e drept moderat, un avertisment. ”Construirea unor mici grupuri și începerea unui nou Război Rece, respingerea, amenințarea și intimidare altora pentru a impune o decuplare, pentru a rupe lanțurile de aprovizionare, sancțiunile sau izolarea nu vor face decât să scindeze lumea și să ducă la confruntare”, a spus Xi Jinping. ”Trecem prin cea mai gravă recesiune de după Al Doilea Război Mondial. Pentru prima dată in istorie, sunt lovite în același timp toate economiile lumii. Istoria ne-a arătat limpede că antagonismul și confruntarea, fie în forma războiului rece, fie sub forma unuia fierbinte, a războiului comercial sau a celui tehnologic dăunează intereselor tuturor țărilor și subminează bunăstarea tuturor”, a mai spus Xi.
Jurnalistul Pat Buchanan spune că, odată ce Taiwanul este mărul discordiei, este esențial să răspundem la o întrebare: Cui aparține Taiwanul? Un răspuns a fost dat în 1972, de președintele Richard Nixon: ”SUA recunosc că toți chinezii de o parte și de alta a strâmtorii Taiwan formează o singură China și că Taiwanul este parte din China. SUA nu contestă aceasta poziție”. Apoi, în 1979, președintele Jimmy Carter a întrerupt relațiile cu Taiwanul și a recunoscut Republica Populară Chineză. Carter a anulat tratatul de Securitate SUA-Republica China (Taiwan). Din acel moment, SUA nu mai erau obligate să se implice într-un război iscat de problemele din Taiwan.
La peste 40 de ani de la acel moment, lucrurile s-au schimbat. ”Dacă răspunsul la întrebarea cu aparține Taiwanul este cel din 1972, atunci nu cumva încurajarea de către de SUA a celor 25 de milioane de taiwanezi pentru a-și declara independența este ”incitare la insurecție”? Iar dacă China va folosi forța pentru a obliga Taiwanul să renunțe la obținerea independenței, vom fi oare pregătiți să pornim un război cu o Chină nucleară din cauza orientării politice a unei insule?
Când comuniștii chinezi au ocupat Tibetul, în 1950, și au început epurarea etnică și culturala, ce am făcut? Practic, nimic.
Când China a ocupat și a fortificat stâncile și recifuele din Marea Chinei de Sud, ce am făcut? Practic, nimic.
Când China a înăbușit protestele pentru democrație pe care SUA le-au încurajat în Hong Kong și le-a impus o nouă lege a securității naționale celor 7 milioane de hongkonghezi, ce am facut? Practic, nimic”, scrie Buchanan.
”Acum, Xi Jinping a spus verde în față Americii că modul în care Beijingul îi tratează pe tibetani, pe uiguri, pe Falun Gong și pe toți cetățenii Chinei nu este treaba Statelor Unite, așa cum nu a fost treaba Chinei imperiale modul în care SUA au tratat populațiile indigene din America.
Modelul politic și de dezvoltare economică al Chinei a avut succes până acum în acest secol și este văzut ca o alternativă la democrația liberală vestică. Beijingul nu crede în libertatea nelimitată a religiei, a expresiei sau a presei. Nu crede în alegerea liderilor prin vot liber.
China nu este o societate egalitară. Nu crede în egalitatea raselor, a religiei sau a grupurilor entice. Nu celebrează diversitatea, ci se teme de ea, pentru că a văzut ce a produs diversitatea etnică în URSS, rupând statul în 15.
China nu crede în cote rasiale și de gen când vine vorba de promovarea la locul de muncă. În schimb, China crede în meritocrație și premiază loialitatea și performanța. Iar studenții chinezi sunt printre cei mai buni din lume.
E drept, China fură proprietate intelectuală din fabricile americane din China, însă cine a mutat fabricile acolo, pentru a profita de forța de munca ieftină, plătită cu doar 2 dolari pe ora?
Beijingul spune că orice încercare de a impune ”valori universale” americane Chinei va fi echivalată cu amestecul în afacerile interne. Și la orice încercare de a nega jurisdicția Chinei asupra Taiwanului sau asupra Insulelor Spratly sau Paracel, în Marea Chinei de Sud, va răspunde cu forța.
Pe cine amenințăm noi? USS Roosevelt a intrat în Marea Chinei de Sud, pentru un exercițiu de „libertate de navigație”, primul din timpul administrației Biden. În aceeași zi, bombardierele chineze au intrat în zona de identificare a Taiwanului. Trebuie să discutăm cu China”, încheie Pat Buchanan.
sursa:https://www.cotidianul.ro/marea-alegere-a-lui-biden-razboi-sau-coexistenta/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu