Compania Pfizer a anunțat rezultatele testării vaccinului anti-covid, cu peste 90% eficiență, pe 9 noiembrie 2020. Era la mai puțin de o săptămână după alegerile prezidențiale din Statele Unite. ”Abject”, a scris pe Twitter fiul cel mare al președintelui în exercițiu, Donald Trump. ”Motivul este că Pfizer a așteptat ca Joe Biden să fie încoronat președinte, pentru ca Biden să fie creditat pentru asta”, au spus comentatorii conservatori.
Istoria s-a repetat imediat după învestirea lui Joe Biden. Unii dintre guvernatorii statelor americane care au aplicat cele mai dure măsuri de distanțare socială au anunțat ridicarea restricțiilor. Pe 24 ianuarie, în California s-a ridicat interdicția părăsirii locuinței în alte scopuri decât urgențe și aprovizionare. Pe 2 februarie, în Michigan au fost redeschise localurile.
La fel stau lucrurile și cu o companie gigant precum Amazon. Exact în ziua învestirii lui Joe Biden, CEO-ul Amazon i-a trimis noului președinte o scrisoare în care spunea că este gata să ajute la distribuirea vaccinului în America. Câtă vreme administrația Trump a pregătit logistic operațiunea de vaccinare, Amazon nu a lansat public o asemenea ofertă.
Apoi, la finalul lunii ianuarie, a început scandalul acțiunilor retailerului GameStop. Utilizatorii unei platforme online de pariuri pe bursă, oameni simpli, majoritatea foarte tineri și îndatorați, afectați de închiderea economiei, au decis să cumpere acțiunile companiei, împotriva căreia pariaseră mari fonduri speculative. Acțiunile au crescut spectaculos, iar fondurile speculative au pierdut circa 5 miliarde de dolari. Care a fost reacția sistemului? Restricționarea tranzacțiilor GameStop pe platforma respectivă. Pe de altă parte, marile fonduri nu au fost restricționate și au putut acționa pe bursă cum au dorit. În câteva zile, pierderile au fost amortizate, iar simplii jucători amatori pe bursă au pierdut.
De ce toate marile companii și presa și-au schimbat tonul, ca prin miracol, după ziua învestirii lui Joe Biden, pe 20 ianuarie?
Revista The American Conservative ne propune două explicații pentru evenimentele de mai sus. Prima ține de o vastă conspirație. ”Există întotdeauna posibilitatea ca Barack Obama sau George Soros să le fi cerut guvernatorilor să ridice interdicțiile într-un anumite moment și în anumite condiții”, scrie The American Conservative. La fel și în cazul Amazon: ”Nu primiți vaccinul până când nu votați cum trebuie, până când nu suntem absolut siguri că ați votat cu cine trebuie și că nu mai există cale de întoarcere”. Poate că la fel au gândit și șefii companiei Pfizer – totul pentru a da jos un președinte.
Politica fricii
A doua explicație, mult mai aproape de adevăr, în opinia The American Conervative, este frica. ”Se vorbește mult în ultima vreme despre politica fricii, iar ea este îndreptată aproape întotdeauna, și deseori în moduri ridicole, împotriva dreptei conservatoare. ”Dacă cineva a votat cu Donald Trump, se spune despre acea persoană că a făcut-o pentru că îi este frică de China lui Xi Jinping, de Twitter, de Facebook, de afroamericani. Dacă cineva se opune politicilor progresiste, se spune despre el că se teme de homosexuali sau de femei. Dacă cineva se opune unui candidat al Wall Street-ului, se spune despre el că este un retrograd care se teme de progresul pe care îl vor aduce acești candidați. În acest fel se inculcă ideea că orice eșec electoral al progresiștilor se datorează nu lor, ci fricii care paralizează jumătate din electoratul american”.
Însă aceeași logică a fricii poate funcționa și în tabăra progresistă. ”Nu este necesar să existe o conspirație. Este suficient ca oamenii aflați în poziții de putere să fie înfricoșați că își vor pierde poziția aceasta. Este suficient ca, pentru prima dată în istoria lor, corporațiile gigant din America să fie înfricoșate că nu mai au un prieten la Casa Albă. Este suficient ca presa să fie speriată că nu mai are un prieten la Casa Albă și că pierde audiență, pentru a acționa cu toata forța pentru a aduce un amic în fruntea SUA, căruia să-i pună eternele întrebări. Este suficient ca americanii progresiști care domină instituțiile din SUA să se teamă că ar putea pierde controlul, pentru a acționa împotriva președintelui”.
Sistemul îngrozit
Cazul celui de al doilea impeachment al lui Donald Trump indică aceeași spaimă ca și cea din Silicon Valley sau din industria farmaceutică. Impeachmentul lui Donald Trump merge mai departe în Senatul SUA, deși acum este vorba despre un impeachment împotriva unui simplu cetățean, nu a președintelui. ”Este flagrant anticonstituțional”, scrie Pat Buchanan despre aceste proceduri. Este nevoie de votul a două treimi dintre senatori pentru acuzarea lui Trump de ”incitare la insurecție”. Or, 45 dintre cei 50 de senatori republicani au votat că procesul acesta din Senat este neconstituțional. Deci, impeachmentul este și neconstituțional, și imposibil matematic. Asta lăsând la o parte dubiile legate de „incitarea la insurecție”, câtă vreme protestatarii invadaseră Congresul SUA, pe 6 ianuarie, înainte ca Trump să-și încheie discursul „incitator” de la Casa Albă.
”Bine ați venit în Zimbabwe”, scrie Pat Buchanan despre impeachment. ”Ce vor, de fapt, democrații, prin această răzbunare? Vor să-l condamne pe Trump, pentru ca el să nu mai poată candida vreodată pentru o funcție publică. Sistemul se teme că Trump poate reveni, poate câștiga alegerile primare republicane în 2024 și poate triumfa la alegerile prezidențiale. Sunt hotărâți să anuleze această posibilitate. Mulți recunosc în mod deschis acest lucru. Ce spune asta despre atașamentul sistemului liberal la valorile democrației, când îl descalifică din start pe candidatul ce a obținut cel mai mare număr de voturi din istorie din partea unui partid de opoziție? Această acțiune de descalificare spune mai mult despre oamenii din spatele ei decât despre Trump. Sunt șanse mici ca, în 2024, un Trump la 78 de ani să câștige președinția. Însă sistemul se teme și nu vrea să riște. Dincolo de tot bla-bla-ul despre democrație din ultimele zile, sistemul vrea să elimine posibilitatea ca oamenii să se mobilizeze și, oroarea ororilor, să-l mai aleagă o dată pe Trump. Puteți mirosi frica asta”, scrie Buchanan.
Presa corporatistă propune un Minister al Adevărului
Iar un articol recent publicat de The New York Times spune multe despre fricile presei corporatiste. Articolul cu pricina vorbește despre „criza realității” din Statele Unite, adică intoxicarea americanilor cu o mulțime de „teorii ale conspirației”, mergând de la cea a îndepărtării președintelui Trump în urma unui complot, până la cea a creării noului coronavirus într-un laborator din China. Desigur, în rândul acestor intoxicări pot intra toate informațiile care nu slujesc scopurilor puterii politice și ale corporațiilor, așa cum se poate întâmpla și cu legea împotriva „terorismului intern” care este pe agenda administrației democrate.
Ceea ce a atras atenția la articolul publicat de The New York Times este soluția sugerată administrației Biden – crearea unui portofoliu de ”șef al realității” (reality czar), care să coordoneze agențiile statului (inclusiv serviciile de informații) și să colaboreze îndeaproape cu companiile Big Tech, pentru a combate dezinformarea și extremismul intern. Nu este doar o idee a autorului, ci și a ”câtorva experți care au recomandat administrației Biden să creeze o echipă inter-agenții, pentru combaterea dezinformării”, după cum scrie The New York Times. Până și autorul arată că idea ”sună puțin a distopie”.
Reacțiile în mediul online au venit imediat, iar comparațiile cu ”Ministerul Adevărului” imaginat de George Orwell în „1984” au început să curgă. ”Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul”, îl citează pe Orwell profesorul Steve Hanke, de la Universitatea John Hopkins. Și o întrebare apărută în presa antisistem: ”Dacă teoriile conspirației sunt un pericol mortal pentru societate, cine este responsabil pentru promovarea celor mai mari dezinformări? Cele mai dăunătoare ”teorii ale conspirației” – precum inexistentele arme de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein și susținerea „luptătorilor pentru libertate” care de fapt sunt jihadiștii din Libia și Siria – au fost promovate exclusiv de presa de mainstream, care acum sugerează crearea unui ”Minister al Adevărului” în administrația Biden.
O concluzie este trasă de The American Conservative: ”Acești oameni sunt mult prea disperați pentru a fi atât de abjecți pe cât se spune. Cele mai revoltătoare aspecte din ultimele luni – de la cenzurarea lui Trump pe Twitter, până la cutremurul din SUA de după alegeri – pot fi descrise cel mai bine nu ca semne prevestitoare ale tiraniei, ci ca o mulțime de mișcări prostești din partea unei elite care are mult mai puțină încredere în propria putere decât avem noi, restul populației.
Oligarhii care au încredere în puterea lor nu acționează precum fondurile speculative și marile corporații de mai sus. Și mie mi-e teamă de axa Wall Street-Silicon Valley-Washington. Însă nu are cum să-ți fie foarte frica de un sistem care se panichează când mai mulți internauți pariază pe acțiunile GamesStop de pe un laptop, din garajul părinților. Nu are cum să-ți fie frică de un regim care este devastat de panică din cauza unui virus, a unor alegeri sau din cauza personajului principal din serialul «The Apprentice»”.
sursa:https://www.cotidianul.ro/conspiratie-sau-disperarea-unui-sistem/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu