Începând cu anul 2015, soldul contului curent al României s-a deteriorat gradual de la valori aproape nule în 2014 (deficit de 0,2 miliarde euro) la un deficit de circa 11 miliarde euro la finele lui 2020. Anul trecut, aflat sub spectrul evoluțiilor adverse asociate crizei pandemice, nu a făcut excepție, aducând o nouă contribuție la adâncirea dezechilibrului extern. Cauzele amplificării acestuia de-a lungul anilor sunt multiple și, de multe ori, interconectate, însă vulnerabilitățile induse de comerțul cu produse agroalimentare nu trebuie ignorate, acestea căpătând proporții și având chiar un posibil caracter sistemic, se arată într-un raport privind convergența elaborat de BNR. În actuala conjunctură, pandemia a readus în prim plan comerțul internațional cu produse agroalimentare, pe fondul creșterii cererii populației pentru bunurile de bază.
Economia românească se remarcă prin accentuarea semnificativă a soldului negativ al balanței bunurilor agroalimentare, adică importă alimente mai mult decât exportă. În schimb, Ungaria și Polonia realizează surplusuri semnificative pentru bunurile agroalimentare, atât în privința bunurilor cu valoare adăugată redusă, cât și a celor care necesită un nivel de prelucrare sporit. Cehia, asemenea României, are o balanță a bunurilor agroalimentare cu un deficit în deteriorare până în 2019. Cu toate acestea, spre deosebire de România, aceasta înregistrează un surplus atât în ceea ce privește cerealele, cât și în materie de preparate pe bază de cereale (produse cu un grad de prelucrare mai înalt). Atât România, cât și Cehia prezintă surplusuri pe balanța comerțului cu animale vii, dar deficite pe cea a cărnii. Celelalte grupe subsumate bunurilor alimentare prezintă, similar României, deficite comerciale.
Analiza balanței bunurilor agroalimentare în funcție de partenerii comerciali arată faptul că primele cinci țări față de care s-au înregistrat cele mai mari deficite au rămas, în mare parte, aceleași, între 2013 și 2020, anume: Germania, Ungaria, Polonia, Olanda și Bulgaria (Cehia luând locul acesteia din urmă în 2017). De asemenea, trei din cele cinci sunt parteneri regionali, ceea ce subliniază și importanța integrării în lanțurile internaționale de producție și distribuție, condiționate mai mult de proximitatea geografică în cazul produselor agroalimentare decât în cel al altor produse.
Mai mult, față de partenerii din afara UE, balanța produselor agroalimentare a înregistrat surplusuri în toți anii analizați, Arabia Saudită, Iordania și Egipt clasându-se în fiecare an între primii cinci parteneri comerciali după mărimea surplusului în cazul produselor agroalimentare. Cu toate acestea, balanța pozitivă înregistrată în raport cu aceste state se explică prin preponderența produselor cu un grad de prelucrare primar/foarte redus: cereale și animale vii. În plus, în cazul unor țări precum Egipt sau Libia (care se află între primele cinci țări după mărimea surplusului produselor agroalimentare în fiecare an al analizei, cu excepția lui 2020), s-au înregistrat variații importante ale balanței inclusiv pe fondul instabilității geopolitice.
De subliniat din perspectivă regională ar fi și evoluțiile aferente anului 2020, marcat profund de criza pandemică. În timp ce în România balanța bunurilor agroalimentare s-a înrăutățit semnificativ în acest interval, în mare parte ca urmare a recoltei slabe de cereale, balanțele celorlalte grupe de produse agroalimentare fiind mai puțin afectate, partenerii regionali și-au îmbunătățit soldul produselor agroalimentare, mai ales pe seama grupei cerealelor, dar și a altor componente (în special în cazul Cehiei au fost notabile îmbunătățirile balanței aferente cărnii și băuturilor).
În concluzie, situația balanței comerciale a bunurilor agroalimentare reflectă, în primul rând, factori structurali, legați atât de productivitatea agriculturii, cât și de capacitatea redusă a industriei agroalimentare de a asigura oferta necesară de astfel de bunuri. Acești factori acționează latent depășind orizontul pe termen mediu-scurt al unui ciclu economic. În al doilea rând, în intervalul 2013-2019, nu mai puțin importantă a fost existența unui ciclu economic favorabil (atât la nivel intern, cât și global), care s-a reflectat prin creșterea cererii agregate (atât la nivel intern, cât și global), aceasta din urmă fiind stimulată suplimentar de politicile fiscale și de venituri ale guvernului.
Comparațiile cu țările din regiune nu fac decât să sublinieze importanța celor două seturi de factori, inclusiv în contextul pandemiei Covid-19, care a reorientat cererea de consum a gospodăriilor spre bunuri de bază, fenomen corelat cu un an agricol slab, rezultând o accentuare a dezechilibrului comercial pe latura bunurilor agroalimentare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu