Se afișează postările cu eticheta SPECTACOLUL LUMII. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SPECTACOLUL LUMII. Afișați toate postările

7.02.2020

Cel mai renumit designer vestimentar din lume, dar si cel mai activ - Karl Otto Lagerfeld

 
Karl Otto Lagerfeld (10 septembrie 1933 - 19 februarie 2019)) a fost un director de creație german, designer de modă, artist, fotograf și caricaturist care a locuit la Paris.

El a fost cunoscut ca director de creație al casei de modă franceze ”Chanel”, funcție deținută din 1983 până la moartea sa, și a fost, de asemenea, director de creație al casei de modă italiene de blană și articole din piele ”Fendi”, și a propriei sale mărci de modă omonime. A colaborat la o varietate de proiecte legate de modă și artă.





Karl Otto Lagerfeld a fost cel mai renumit designer vestimentar din lume, dar a fost si cel mai activ. 

Pe lângă cariera de designer, Karl Lagerfld a fost proprietarul librariei pariziene 7L, a unei imprimerii si a fost unul dintre cei mai talentati fotografi din lumea modei. In plus a avut un imens apetit pentru cultură ce mergea de la artă, la colectia de mobilier Louis al XV-lea si până la muzică. 




In 1972 a devenit designerul casei Fendi, iar din 1983 Karl Lagerfeld a preluat conducerea Departamentului de Creatie pentru haute couture al Casei Chanel si cea a departamentului pentru pret-a-porter în 1984. 

Liber de constrangerile impuse de conducerea unei case de modă cu istorie, designerul isi folosea propria casă – Karl Lagerfeld – ca teren de joacă pentru creativitatea sa exploratoare. Rezultatul – costume in alb si negru, jachete military purtate cu cizme de motociclisti, jachete cambrate cu pantaloni skinny – imprumuta foarte mult din stilul deja consacrat al designerului. 





Cu coama sa albă, omniprezentii ochelari negri si manusile negre, Lagerfeld, a creat un personaj legendar a cărui aură stylish transforma orice atingea. 





Colectia lui din 2004 pentru H&M a creat senzatie la nivel international, vânzându-se in numai câteva zile. 

In toamna anului 2008 a debutat cu un trio de parfumuri unisex numite ”Kapsule”. 

Lagarfeld nu numai că a fost protagonistul campaniilor publicitare, dar a fost si fotograful lor. 

A făcut o adevarată pasiune pentru fotografie, publicând mai multe albume, dupa ce in 1987, nemultumit de un album creat pentru presă, s-a decis să il refacă singur. 






De atunci a devenit fotograful tuturor campaniilor Chanel. In 1998 isi deschide chiar propria galerie fotografică – un concept inedit care a reunit in același loc două arte complementare – moda si fotografia. 

Personalitatea designerului nu a avut limite. De o erudiție extraordinară, având un adevarat cult al muncii inteligente, 
Karl Lagerfeld continua să uimească prin modurile inedite si extrem de diversificate in care isi exprima personalitatea – a fost critic de arhitectură, publica numeroase cărți de artă, a fot realizatorul unor scurt metraje foarte interesante.




In ultimii ani, enigmaticul creator s-a implicat in domenii in care nimeni nu ar fi bănuit că putea să dea dovadă de un talent la fel de mare ca in modă – era animator la un radio virtual in jocul video Grand Theft Auto 4, a pozat pentru o campanie de prevenire a accidentelor rutiere, si-a creat propriul urs de plus, care îi semăna leit, a imbrăcat-o pe ”Barbie” pentru cea de-a cinzecea aniversare, si-a împrumutat vocea excentricului ”Fubu” in desenul animat ”Totally Spies” si a fost arhitectul luxoasei ”Isla Moda” din Dubai.

Complexitatea uluitoare a acestui om carismatic i-a atras extrem de multă publicitate. Si totusi, in ciuda numeroaselor documentare care i-au fost dedicate, Karl Lagerfeld rămâne, in continuare, un paradox enigmatic: extravagant, dar riguros, fantezist, dar sobru, generos, dar extrem de critic si de direct.




Dincolo de orice paradox, rămâne însă ceea ce contează cu adevărat pentru orice artist – opera. 
In cazul lui Lagerfeld – moda pe care a lăsat-o în urmă si de care iși vor aminti toti pasionatii acestui univers miraculos. 


6.24.2020

Fosta proprietate a lui Sir Sean Connery a fost scoasă la vânzare pentru 30 de milioane de euro



Proprietatea din imagine, construită pe o colină cu vedere la mare în Cap de Nice, a fost cândva reședința lui Sir Sean Connery, cunoscut de toată lumea pentru interpretarea personajului James Bond în filmele din anii 1960, 1970 și 1980. 


 
 

Potrivit agentul de intermediere  Knight Frank, săptămâna aceasta, frumoasa proprietate a fost scoasă la vânzare pentru 30 de milioane de euro (34 milioane USD).

Conacul inspirat de Belle Epoch emană arhitectura clasică franceză, cu ”wisteria” urcând peste fațada sa și o cascadă de grădini amenajate care se întind spre mare. 




Grădinile recent renovate urmăresc o potecă până la drumul mării, unde se poate ajunge la plajele din apropiere.





Locuința are în interior un complex de fitness, o sală de gimnastică și o piscină interioară, cu vedere la Mediterana. Nivelul piscinei include, de asemenea, o zonă de servit masa și bucătăria principală.






Terenurile de 1,24 acri cuprind o a doua piscină cu apă sărată și două case de oaspeți independente.

Casa principală, ca și restul proprietății, este un mix de vechi și nou, cu detalii de epocă, cum ar fi podele din lemn bogat, cu scândură largă, și geamuri contemporane de la podea la tavan, precum și un lift.





O cameră de familie separată, cu propria chicinetă, se află la nivelul principal și servește astăzi ca birou de acasă.




Există cinci dormitoare răspândite pe cele cinci niveluri ale conacului, inclusiv o suită principală cu balcon privat și două apartamente cu baie.






Sir Sean Connery, în vârstă de 89 de ani, nu mai deține proprietatea, însă zona, chiar în afara orașului Nisa și la o distanță scurtă de condus de Monaco, rămâne un magnet pentru bogați și celebri, potrivit agentului de listare, Edward de Mallet Morgan și a agentul de intermediere Knight Frank.



6.03.2020

Primul film de animaţie românesc conceput şi realizat în perioada de izolare impusă



Primul film de animaţie românesc conceput şi realizat în perioada de izolare impusă de pandemia Covid-19, intitulat „reStart” şi regizat de Marius Donici, a fost lansat în premieră în mediul online. 

Animaţia de 2 minute şi jumătate a fost realizată prin complicata tehnică de stop motion, cu nu mai puţin de 1.700 de frame-uri gândite şi realizate de Marius Donici în perioada în care a stat izolat la domiciliul din Bucureşti. 

„reStart” este un eseu video creat în singurătate, cu un laptop şi o cameră de filmat: un mic film de animaţie care trimite cu gândul atât la Frankenstein, cât şi la Pygmalion. 

„Trecem printr-un moment unic în istoria umanităţii. Am devenit atât de zgomotoşi şi atât de agitaţi, încât natura a zis Stop ! 
Închisă în casă, omenirea aşteaptă ca ştiinţa şi nu religia sau filosofia să găsească soluţia salvatoare. 

Săptămâni întregi, Omul a stat în loc, între patru pereţi, singur, cu gândurile, anxietăţile şi emoţiile sale. Mai mult ca niciodată am avut timp să reflectăm asupra marilor, dar şi mai micilor întrebări ale vieţii, la fel de importante, deopotrivă. Artişti în izolare au creat eseuri bazate pe meditaţia lor în izolare.

Pe parcursul a două minute, sunete din Univers precum cel al Soarelui, al Pământului, sunetul de contopire dintre două găuri negre sau al planetei pitice Pluto redau trăiri din autoizolare, pe care fiecare pământean le poate interpreta din punctul său de vedere. 
Covid-19 pare a fi numele unei noi planete, a unei noi ordini în lume, cu locuitori ce se vor ghida după alte principii. Covid-19, a noua planetă, o planetă nouă. Dezasamblare şi reasamblare. Restart-ul inevitabil. Cu alte reguli. Cu alte emoţii. Mai sincere. Umile. Umane”, îşi descrie regizorul animaţia, care a fost lansată chiar în ultima zi de stare de urgenţă, pe CinePub, cea mai mare platformă gratuită de film românesc.

„Prin acest film am dorit să evidenţiez cât mai puternic posibil acest moment unic trăit de întreaga umanitate, precum şi necesitatea unui #restart uman, atât în interior cât şi în exterior. Este singura soluţie care ne poate salva”, a declarat regizorul.





Marius Donici este absolvent al Facultăţii de Imagine şi Film - Universitatea Media Pro şi activează ca freelancer de mai bine de 15 ani. A fost implicat în proiecte şi colaborări din domenii diferite de activitate – ariile sale de interes fiind cinematografia, teatrul, fotografia si online-ul. 
În ultima perioadă a fost prezent mai ales în mediul online şi în cadrul festivalurilor de film, fiind implicat în realizarea mai multor proiecte, printre care filmul documentar „Cartea Soldatului” (în parteneriat cu scriitoarea Doina Ruşti), scurtmetrajul „The End”, în regia lui Marius Roşu şi lungmetrajul „Experimentul Piteşti” (regia Victoria Baltag). 
De-a lungul carierei, a colaborat cu instituţii culturale precum Teatrul Naţional din Bucuresti, Teatru Toma Caragiu din Ploieşti, ArCub, Cinepub şi multe altele. 





1.09.2020

ÎNCEPÂND CU 8 IANUARIE, CHINEZII SĂRBĂTORESC SOSIREA NOULUI AN LUNAR - 2020





Artist dansând în cadrul Galei care sărbătorește Noul An Lunar Chinezesc în satul Daiyao din județul Mengcheng din orașul Bozhou, provincia Anhui din China de est, la 8 ianuarie 2020. (Foto de Liu Qinli / Xinhua)

Calendarul chinez este un calendar (astronomic) întocmit după lună cu toate că ia în considerare un ciclu solar de un an. 
Ia de asemenea în considerare și ciclurile lunii (ciclurile selenare). 

Acest calendar (公曆 gōngli) este folosit pentru stabilirea sărbătorilor tradiționale din China și Taiwan, dar au preluat în același timp ca și majoritatea statelor din Asia, calendarul Gregorian (xili 西曆 xīli). 

În Taiwan numerotarea anilor (analog la creștini cu Nașterea lui Hristos) începe din anul 1912 anul întemeierii Republicii China (Taiwan). 

Cele 12 animale care alcătuiesc un ciclu calendaristic sunt: șobolanul, bivolul, tigrul, iepurele, dragonul, șarpele, calul, capra, maimuța, cocoșul, câinele și porcul.



Artiștii populari cântă în cadrul Galei care sărbătorește Noul An Lunar Chinezesc - 2020, în Satul Daiyao din județul Mengcheng din orașul Bozhou, provincia Anhui din China de est, la 8 ianuarie 2020. (Foto de Liu Qinli / Xinhua)


Calendarul de azi începe din anul 1645 și regulile calendarului se pot preciza într-o perioadă de 5 ani:
Punctul de referință este meridianul estic 120 (Peking: 116°25'O).
Ziua începe la miazănoapte.
In prima zi a lunii este întotdeauna Luna nouă.
Solstițiul de iarnă din emisfera nordică cade totdeauna în luna XI-a
Când e nevoie de o lună bisectă (analog anului bisect), va fi lună bisectă prima lună dintre două solstiții de iarnă Zhōngqì (chin. 中氣)




Dansul dragonilor în cadrul Galei care sărbătorește Noul An Lunar Chinezesc în Satul Daiyao din județul Mengcheng din orașul Bozhou, provincia Anhui din China de est, la 8 ianuarie 2020. (Foto de Liu Qinli / Xinhua)


Cele 12 Zhōngqì împart orbita eliptică a pământului în 12 părți, fiecare parte având 30°, unde cele 2 solstiții și cele 2 echinocții sunt 4 Zhōngqì din cele 12 Zhōngqì. 
Perioada medie de timp dintre două Zhōngqì corespunde cu 1/12 dintr-un an tropical, respectiv 30,43685 zile și este ceva mai lung ca luna sinodică mijlocie de 29,53059 zile.
Dificultatea calculării calendarului chinez se datorează faptului că acesta nu ia în considerare valorile medii, ci se bazează pe datele astronomice exacte ale poziției lunii și soarelui.
Perioada de timp între două Zhōngqì variază între 29,44 și 31,44 de zile, iar o lună sinodică variază între 29,27 și 29,84 de zile.
Din această cauză destul de rar dar poate fi lună cu două Zhōngqì, și altă lună fără Zhōngqì.




Artiștii populari cântă în cadrul GaleI care sărbătorește viitorul An Lunar Chinezesc în Satul Daiyao din județul Mengcheng din orașul Bozhou, provincia Anhui din China de est, la 8 ianuarie 2020. (Foto de Liu Qinli / Xinhua)

Ciclul de 60 de ani, lunile și zilele repetându-se în mod ciclic cu 10 elemente cerești (天干 tiāngān) și 12 simboluri de animale (地支 dìzhī).
Ciclul de 60 de ani a fost introdus în timpul dinastiei Han în secolul III, azi Ciclul de 60 de ani respectiv ciclul de 12 ani a simbolurilor de animale este important pentru astrologia chineză.


Cele 10 elemente (trunchiuri cerești) sunt combinații a celor 5 forme de transformare cu Yin și Yang (cer și pământ).
甲 chin. jiă, jap. kinoe (木の兄) oder kō: Lemn și Yáng
乙 chin. yĭ, jap. kinoto (木の弟) oder otsu: Lemn și Yīn
丙 chin. bĭng, jap. hinoe (火の兄) oder hei: Foc și Yáng
丁 chin. dīng, jap. hinoto (火の弟) oder tei: Foc și Yīn
戊 chin. wù, jap. tsuchinoe (土の兄) oder bo: Pământ și Yáng
己 chin. jĭ, jap. tsuchinoto (土の弟) oder ki: Pământ și Yīn
庚 chin. gēng, jap. kanoe (金の兄) oder kō: Metal și Yáng
辛 chin. xīn, jap. kanoto (金の弟) oder shin: Metal și Yīn
壬 chin. rén, jap. mizunoe (水の兄) oder jin: Apă și Yáng
癸 chin. guĭ, jap. mizunoto (水の弟) oder ki: Apă și Yīn


Cele 12 simboluri de animale

子 zĭ: Șobolan (鼠 shŭ), siehe Anul Șobolanului
丑 chŏu: Bivol (牛 niú), siehe Anul Bivolului
寅 yín: Tigru (虎 hŭ), siehe Anul Tigrului
卯 măo: Iepure (兔 tù), siehe Anul Iepurelui
辰 chén: Dragon (龍 lóng), siehe Anul Dragonului
巳 sì: Șarpe (蛇 shé), siehe Anul Șarpelui
午 wŭ: Cal (馬 mă), siehe Anul Calului
未 wèi: Capră (羊 yáng), siehe Anul Caprei
申 shēn: Maimuță (猴 hóu), siehe Anul Maimuței
酉 yŏu: Cocoș (鷄 jī), siehe Anul Cocoșului
戌 xū: Câine (狗 gŏu), siehe Anul Câinelui
亥 hài: Porc (猪 zhū), siehe Anul Porcului




Copiii dansează în cadrul Galei care sărbătorește viitorul An Lunar Chinezesc în satul Daiyao din județul Mengcheng din orașul Bozhou, provincia Anhui din China de est, la 8 ianuarie 2020. (Foto de Liu Qinli / Xinhua)


Cele 12 simboluri de animale sau ramuri sunt împărțiți pe zile de 2 x 12 ore. Ora 24 fiind 子 iar 12 (prânz) 午, păstrându-se denumirea wŭqián (午前, din japoneză gozen = înaintea calului) pentru înainte de masă și wŭhòu (午後, jap. gogo = după cal) pentru după masă. 
Simbolurile de animale din horscopul chinez spre deosebire de cel european care este influențat de poziția soarelui, cel chinez este influențat de poziția lunii. Această credință în horoscop se presupine că ar fi apărut în timpul dinastiei Han.



Cele 60 de combinații

Pentru că 10 și 12 au numitorul comun 2 , există 10•12/2 = 60 de combinații de la truchi la ramură (干支 gānzhī), de asemenea după prima combinație numită jiazi (甲子). In tabelă sunt 60 de combinații a anilor ce aparțin de perioada 1864 - 2043. 

Important de menționat este faptul că Anul Nou al calendarului Gregorian corespunde Anului Nou chinez.


Un an este împărțit in 24 de stații, cele 24 Jiéqì (節氣), care împart anul soarelui in 24 de părți asemănătoare, mai precis elipsa este împărțită în 24 de părți a 15° fiecare, care sunt importante pentru o agricultură tradițională. 
Din punct de vedere climatic această împărțire este adecvată pentru China de nord. 
Incepând cu Yǔshuǐ (雨水) fiecare a doua stație este un Zhōngqì (中氣). 
Pe motivul anilor bisecți din calendarul Gregorian determinat de diferența dintre o orbită circulară față de orbita eliptică a pământului apar diferențe de date care oscilează între două Jiéqì.



Primăvara 春 Chūn
立春 Lìchūn - Inceputul primăverii (3-5 Februarie)
雨水 Yǔshuǐ - Anotimul ploios (18-20 Februarie)
驚蟄 Jīngzhé - Apariția insectelor (5-7 Martie)
春分 Chūnfēn - Echinocțiul de primăvară (20-22 Martie)
清明 Qīngmíng - Perioada senină luminoasă (4-6 Aprilie) Sărbătoarea curățirea mormintelor.
穀雨 Gǔyǔ - Ploile cerealelor respectiv Ploile semănăturilor (19-21 Aprilie) Perioada semănatului.



Vara 夏 Xià
立夏 Lìxià - Inceputul verii (5-7 Mai). începutul iernii calde.
小滿 Xiǎomǎn - recolta mică (20-22 Mai) formarea spicului, este recoltat grâul de iarnă.
芒種 Mángzhòng - coacerea cerealelor (5-7 Iunie).
夏至 Xiàzhì - Sosirea verii (21-22 Iunie), Solstițiul de vară, corespunde cu miezul verii) ziua cea mai lungă anului.
小暑 Xiǎoshǔ - căldura mică (6-8 Iunie)
大暑 Dàshǔ - căldura mare (22-24 Iunie)



Toamna 秋 Qiū
立秋 Lìqiū - Inceputul toamnei (7-9 August)
處暑 Chǔshǔ - Sfârșitul căldurii (22-24 August)
白露 Baílù - Roua albă (7-9 Septembrie) Începe iarna uscată.
秋分 Qiūfēn - echinocțiul de toamnă (22-24 September)
寒露 Hánlù - roua rece (8-9 Octombrie) Cad primele frunze.
霜降 Shuāngjiàng - căderea brumei (23-24 Octombrie) Primul îngheț.



Iarna 冬 Dōng
立冬 Lìdōng - Începutul iernii (7-8 Noiembrie)
小雪 Xiǎoxuě - Zăpadă moderată (22-23 Noiembrie)
大雪 Dàxuě - Zăpadă mare (6-8 Decembrie)
冬至 Dōngzhì - Sosirea iernii (21-23 Decembrie, Solstițiul de iarnă)
小寒 Xiǎohán - Frig moderat (5-7 Ianuarie)
大寒 Dàhán - Frig mare (20-21 Ianuarie)





Artiștii fac spectacol în cadrul Galei care sărbătorește viitorul An Lunar Chinezesc în Satul Daiyao din județul Mengcheng din orașul Bozhou, provincia Anhui din China de est, la 8 ianuarie 2020. (Foto de Liu Qinli / Xinhua)




11.29.2019

David, uriașul de marmură creat de genialul Michelangelo




Michelangelo este unul dintre cele mai cunoscute genii din istoria artei, iar creația sa emblematică – statuia lui David, regele israeliților – este, probabil, cea mai celebră sculptură din lume.

Este o lucrare incredibilă, pe care toată lumea o recunoaște și despre care fiecare știe câte ceva. Cu toate acestea, numai atunci când privești statuia de aproape devin evidente priceperea și răbdarea cu care Michelangelo a creat această capodoperă.





Pe umărul său stâng, David ține o praștie, iar în mâna dreaptă are o piatră. Cu aceste arme rudimentare, David este gata să-l atace pe campionul uriaș al filistenilor, Goliat, în fața căruia va ieși victorios, în primul său act semnificativ înainte de a ajunge cel mai faimos rege al Israelului.





Numele lui David a fost tradus în latina biblică drept „fortis manu, sive desiderabilis”, unde „fortis manu” înseamnă „mână puternică”. Poate din acest motiv, mâna dreaptă a lui David nu este proporțională cu restul corpului său.

Statuia lui David are înălțimea de 5 metri și cântărește 5.572 kg. David se ridică deasupra noastră, ceea ce este foarte important, dacă luăm în considerare faptul că, în povestea lui David și a lui Goliat, David este văzut ca fiind cel slab.




De vreme ce își ține praștia în mâna stângă, mulți cred că Dravid este stângaci. Cu toate acestea, alții susțin că poziția corpului viitorului rege arată că el este, de fapt, dreptaci.

Statuia lui David a fost sculptată dintr-o singură bucată de marmură. Un aspect foarte interesant este faptul că această bucată de marmură mai fusese achiziționată de două ori înaintea lui Michelangelo, de artiști care fie nu au mai putut, fie nu au mai vrut să prelucreze blocul de piatră.

Marmura a fost lăsată la o parte timp de 40 de ani înainte ca Michelangelo să înceapă să lucreze la ea timp de doi ani, pe când avea 29 de ani. Patru ani mai târziu, Michelangelo a fost însărcinat să lucreze la Capela Sixtină.

Inițial, statuia lui David trebuia să fie amplasată pe acoperișul domului catedralei din Florența. Cu toate acestea, pentru că lucrarea a uimit pe toată lumea prin frumusețea sa, planul a fost abandonat, astfel încât sculptura să poată fi apreciată de oricine de aproape.

Iată ce scria criticul de artă Giorgio Vasari imediat după ce a văzut statuia lui David :

„Oricine a văzut această lucrare nu trebuie să-și mai facă griji să vadă și altă sculptură, nici din zilele noastre, nici din alte vremuri”.






Chipul lui David reconstituit prin manipulare digitală a imaginii statuii.


Se spune că Michelangelo și-a bazat imaginea lui David pe reprezentările tipice ale lui Dumnezeu Hercules, care era considerat o figură importantă în Florența renascentistă.

Când Marele Duce de Toscana a realizat o copie a statuii lui David pentru regina Victoria, suverana britanică a fost atât de jignită de nuditate, încât a ordonat ca goliciunea statuii să fie acoperită cu o modestă frunză de smochin.

În fiecare an, opt milioane de oameni vizitează Galleria dell’Accademia, locul unde se află statuia lui David. Din păcate, pașii acestor curioși îl poartă pe David spre distrugere, deoarece provoacă vibrații care fisurează marmura. Din acest motiv, statuia este restaurată frecvent.

sursa:

https://incredibilia.ro/statuia-lui-david-michelangelo/

3.27.2019

Palatul ”Potala” – centrul spiritual al Tibetului






”Potala” este un palat din orașul Lhasa, Tibet, acum regiune autonomă a Chinei. 

Palatul este numit după Muntele Potalaka, lăcașul mistic al lui Bodhisattva Avalokiteśvara. 

Palatul Potala a fost reședința lui Dalai Lama, liderul spiritual al budismului tibetan, până în anul 1959 când a avut loc revolta tibetană, iar Dalai Lama a fugit în Dharamsala, în India.

Lozang Gyatso, al cincilea Dalai Lama a început construcția Palatului Potala în anul 1645, ca centru spiritual și politic al Tibetului. Construcția a fost terminată în anul 1694. 
În scurt timp, Potala a devenit cea mai importantă clădire din Tibet, alături de Templul Jokhang.

Palatul Potala este edificiul aflat la cea mai mare altitudine, între vechile palate ale lumii.

Palatul a fost puțin avariat din cauza rachetelor lansate de chinezi în timpul revoltei tibetane. La acel moment cam 100.000 de scripturi sacre și documente istorice din interiorul palatului au fost distruse. 

În anul 1994, Palatul Potala a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO. 
În ziua de astăzi palatul este muzeu, dar și un centru spiritual ce se află la o altitudine de 3.700 metri.

Structura palatului se desfășoară în plan vertical. 
Zidurile sunt înclinate asemenea fațetelor unui trunchi de piramidă. Arhitectura palatului este realizată în stilul tibetan, fundația nu atinge partea proeminentă a stâncilor, umplând adânciturile.



 

Palatul are o înălțime de 117 m și 13 etaje. Lungimea de la est până la vest este de 360 de metri. Spre palat duc trei scări de piatră pe partea frontală și două drumuri dinspre nord-vest către nord-est, care, ajungând în curte, se transformă în scări.

În interior, Potala arată destul de sumbru, uimind prin masivitate. Aici sunt scări abrupte, ferestre înguste în pereții groși de un metru, pereți nu prea înalți care susțin coloanele sculptate din lemn. 





Principalele obiecte sacre și apartamentele lui Dalai Lama se află în partea centrală a palatului, colorată în roșu-brun, numită „Palatul roșu”. 
Lângă camerele personale ale lui Dalai Lama se află stupele funerare (suburgan) ale predecesorilor săi, începând cu cel de-al cincilea Dalai Lama, a cărui stupă uimește prin splendoare: aceasta este făcută din foi de aur și acoperită cu pietre prețioase.





Palatul Potala este considerat, datorită dimensiunilor, a stilului în care este construit, precum și a operelor de artă pe care le adăpostește, drept una dintre minunile lumii.

Gigantica construcție are două părți: Palatul Alb și Palatul Roșu.

Minunatele picturi murale din interiorul palatului reprezintă o veritabilă istorie în imagini a Tibetului.





Palatul Alb a găzduit zece Dalai Lama succesivi, precum și curțile lor. De asemenea, acolo se aflau birourile guvernului tibetan, sălile de întrunire guvernamentale și alte instituții ale Tibetului. În această structură uimitoare de piatră și lemn sunt adăpostite artefacte ce ilustrează istoria, religia și cultura străvechiului Tibet. Sunt statui ale lui Budha, picturi murale și felurite obiecte de artă, realizate cu o măiestrie incredibilă și vechi de secole.





Palatul Roșu reprezintă porțiunea superioară a Palatului Potala, fiind zona în care cei cărora le-a fost conferită calitatea de Dalai Lama, de-a lungul timpului, obișnuiau să se roage. Tot această zonă a palatului era utilizată pentru studiul religiei budiste, adăpostind și mausoleele defuncților Dalai Lama. Mausoleul celui de-al cincilea Dalai Lama se află în partea de apus a palatului, are cinci etaje și este împodobit cu impresionante ornamente, confecționate din aur, diamante, perle și alte pietre prețioase. Partea superioară a Palatului Roșu cuprinde șapte acoperișuri din bronz aurit. Fiecare acoperiș auriu este decorat cu câte una până la cinci turle sub formă de floare și clopot, care mai servesc și drept paratrăsnete.


1.12.2019

Natura spectaculoasă - Koi, Nishikigoi sau crapii japonezi






Koi, Crapul japonez este o varietate a crapului comun - Cyprinus carpio.

Cel mai vechi stramos al crapului japonez se numeste Magoi, un peste de culoare neagra, iar cele mai vechi dovezi cu privire la existenta lui dateaza cu 2500 de ani in urma.

În timp, mai multe mutatii coloristice au aparut la crapul japonez, initial rosu apoi alb . Pornind de la acestea, Japonezii au crescut crapi japonezi colorati in alb si rosu, foarte familiari astazi.

Cu toate ca in China au actionat mutatii naturale asupra crapului, mutatii care au actionat prin crearea de pete de culoare, Japonezii sunt in general recunoscuti drept creatorii acestor pesti (Koi, Nishikigoi sau crapi japonezi). Japonezii au fost primii care au folosit mutatiile naturale asupra crapului si le-au dezvoltat in mod controlat.

Crapul salbatic este numit "Koi" in Japonia, insa termenul a fost folosit și pentru a descrie crapul colorat.

Crapul japonez poate ajunge la lungimi de 60 - 90 cm și uneori chiar 150 cm. Ei au o durata de viata de 15 - 30 de ani dar pot depași și 100 de ani.

Crapii japonezi sunt una dintre cele mai frumoase specii de pesti pe care ii poti avea ca animale de companie. Acestia sunt usor de intretinut.

Japonezii si chinezii valorifica nishikigoii, deoarece ei cred ca aduc noroc si energie pozitiva in casele lor.

Un numar mare de oameni au un iaz cu koi, pur si simplu pentru ca ei doresc sa isi decoreze casele si gradinile.



În videoclipul de mai jos puteți admira un frumos iaz cu crapi Koi 


 


Un lucru interesant de retinut despre koi este ca simbolismul lor in sine, se bazeaza in principal, pe calitatile exterioare si anume, pe cele comportamentale. Atunci cand este observat intr-un iaz , crapul japonez tinde sa fie foarte activ si curios. Ei sunt intr-o continua miscare si aparent cotrobaind prin namol facand deranj prin ghivecele cu plante din iaz. Atunci cand construiti unui iaz cu koi este o idee buna sa pastrati plantele in spatele unei plase sau adanc inradacinate, in caz contrar, sigur le vor smulge. Acest comportament al crapului japonez simbolizeaza masculinitatea si puterea.

Crapul koi este cunoscut pentru curajul sau de a innota in amonte, in a depasi obstacole. Deoarece koii sunt suficient de indrazneti sa inoate in directia opusa fluxului puternic de apa, ei reprezinta dorinta de a trece peste orice obstacol. Se spune ca sunt niste creaturi atat de independente, incat vor face ce vor indiferent de risc.

Koii sunt creaturi uimitoare pe care le admiri in timp ce cresc si ajung la dimensiuni considerabile, avand o varietate de nuante stralucitoare.

Datorita aspectului lor si a usurintei cu care se misca, ei simbolizeaza frumusetea si rafinamentul.

Se mai spune, de asemenea, ca, atunci cand koii sunt scosi din apa, spre deosebire de majoritatea pestilor care abia se mai lupta, ei se zbat si se lupta puternic. Datorita, acestei caracteristici crapul japonez simbolizeaza curaj si vitejie.

Pentru majoritatea colectionarilor, semnificatia simbolica a crapului japonez nu conteaza, deoarece frumustea lor este coplesitoare.




9.17.2018

Parcul Central din New York și Fântâna ”Bethesda”







Fântâna ”Bethesda” din Parcul Central - Bew York




Central Park este cel mai vizitat parc urban din Statele Unite (cca 40 milioane de vizitatori pe an) și printre cele mai filmate din lume.

Un raport din decembrie 2017 arată că, în acest parc, s-au ”tras” exterioare în 231 de filme (în Greenwich Village - 160 și în Times Square - 99).

Este, de asemenea, cel mai mare parc intraurban de pe teritoriul SUA și este ca un patrulater care se întinde pe o suprafață de 341 ha. Între 59 Street (Central Park South) și 110 Street (Central Park North) este o distanță de 4 km, iar, pe lățime, între 5th Avenue și 8th Avenue (Central Park West) 0,8 km. Asta ca să vă faceți o idee despre dimensiunea parcului. 








Construcția lui a început în 1857, dar ”părinții lui”, Frederick Law Olmsted și peisagistul-arhitect Calvert Vaux, au fost niște adevărați vizionari, de l-au gândit și proiectat la asemenea dimensiuni, ca să ajungă, cât de cât, pentru o populație de 8,55 milioane de newyorkezi (în 2016).

Mărimea și poziția culturală a Central Park-ului îl face să rivalizeze cu Hyde Park din Londra și Englischer Garten din Muenchen. 

A servit drept model pentru Parcul Golden Gate din San Francisco, Parcul Ueno din Tokio și Parcul Stanley din Vancouver.






Interior - Terasa Bathesda - Central Park - New York


Parcul este în propietatea Primăriei NYC, Departamentul de parcuri și recreere, fiind administrat si operat de Conservancy Central Parc, o firmă non-profit care contribuie cu 85% din bugetul anual de funcționare a CP, de peste 37 mil $ și care a investit din 2007, până în prezent cca 450 mil$ în restaurarea și mentenanța parcului, deținând 80% din personalul de întreținere și operare al parcului.

New York-ul stă destul de bine cu cele 44 de parcuri și squaruri. 

Nu știu câți metrii patrați de spațiu verde revine pe cap de locuitor, dar cred că stă mai bine decît Bucureștiul nostru, unde hrăpăreții ”imobiliarelor” nu știu cum să mai ciopârțească din suprafața puținelor parcuri existente, a se vedea cazul parcului Herăstrău !

Parcul are propria lui secție de poliție. Frecvența și numărul patrulelor crește după lăsarea serii. Rolul lor este păstrarea liniștii și ordinii, supravegherea traficului și, mai ales, descurajarea posibililor infractori.

Există și un serviciu de ambulanță și o unitate medicală care asigură servicii nu numai pentru vizitatori, ci și pentru locuitorii de pe străzile învecinate.

În afară de aleile pietonale există și câteva străzi pe care pot circula automobile și taxiuri, cu excepția zilelor din weekend, precum și seara după ora 19, când traficul este interzis. Traficul comercial de desfășoară pe căi rutiere ecranate cu centuri de arbori și care adesea traversează parcul prin tuneluri speciale.






Tot în parc există un traseu de 9,7 km (Park Drive) destinat joggerșilor, cicliștilor, skateboardiștilor și patinatorilor pe rotile, integrat în sistemul de ”circulație separată”. 

În jurul lui Jaqueline Kennedy Onassis Reservoire se află o pistă numai pentru jogging. Alte trasee sunt rezevate vehiculelor de agrement și trăsurilor trase de cai. Un lucru admirabil care permite turiștilor să se plimbe liniștiți pe aleile mârginite de ulmi seculari, fără riscul de a fi accidentați.

Din salba de lacuri a parcului, cel denumit ”Harleem Meer” (1,4 ha), aflat în partea de sus a PC, găzduit de o pădure de stejari, chiparoși și fagi, permite vizitatorilor să pescuiască, în sistemul ”captură și eliberare”. 


Pe ”The Lake” (7,3 ha) vizitatorii se pot plimba vara cu bărcile, iar iarna se transformă în patinoar pentru cei amatori. În afară de acesta parcul mai are două patinoare: Wollman Rink și Lasker Rink, care în timpul verii se transformă în piscine în aer liber și sunt încadrate în parcul de distracții ”Victorian Gardens”. Bărcile și caiacele se pot închiria pentru o oră de la ”Loeb Boathouse”, unde se află și un restaurant cu o frumoasă priveliște spre lac.

Parcul Central are pe lângă 12 terenuri de practicare a diferitelor jocuri cu mingea (volei, tenis, crocket, bowling, baseball), un număr de nu mai puțin de 21 de locuri de joacă pentru copii (cel mai mare are 3 ha numit ”Heckscher Park”), unde se află cel mai mare carusel din Statele Unite, cu 58 de căluți de lemn sculptați manual.

Tot pentru delectarea copiilor, dar și a vizitatorilor adulți, parcul este dotat cu patru grădini zoologice și un aquariu. un fragment de pădure tropicală interioară, o colonie de maimuțe și un bazin cu urși polari.







Ca să vă faceți o idee palidă despre ce a însemnat construcția acestui parc, am aflat că el a necesitat trasportul a peste 14.500 metrii cubi de sol vgetal fertil, adus tocmai din New Jersey și s-au plantat peste 4 milioane de copaci, arbuști și plante (25.000 de copaci, din care 1.700 autohtoni), reprezentând cca 1500 de specii.

Din fauna parcului, newyorkezii se mândresc cu ”șoimul cu coadă roșie”, o celebritate locală, care a poposit aici prin 1991 și n-a mai plecat, perpetuându-se prin numeroși urmași. 


În parc, au fost numărate de ornitologi 235 de specii de păsări (peste un sfert din totalul de specii ale SUA). O mare parte din ele sunt specii migratoare și pot fi văzute numai în timpul migrației lor de primăvară sau toamnă. Pe lacuri, rațele se simt ca la ele acasă. Dintre mamifere găsim ratoni, veverițe cenușii, opossumi.





Central Park -New York



Ca orice imperiu (de data asta ”imperiu verde”) parcul a cunoscut două perioade de grandoare și decadență. 
Prima perioadă de declin a început după terminarea lui în 1873 și s-a datorat lipsei de interes din partea politicienilor care conduceau NYC, intensificării traficului (trăsuri și apoi automobile, cu poluarea respectivă), precum și scăderii efortului de întreținere datorat reducerii bugetului alocat parcului. 
Peluzele erau degradate, cu zone de pământ goale, gazonul plin de buruieni și bălți cu noroi în sezoanele umede, bănci răsturnate și distruse. 
Totul a durat până în 1934, când renumitul Fiorello LaGuardia a fost ales primar și l-a desemnat pe Robert Moses să renoveze parcul. Și acest om a realizat minunea într-un singur an, bineînțeles având la dispoziție și fonduri suficiente. 
Parcul și-a recăpătat funcționabilitatea, fiind din nou apt pentru plimbări și picnicuri în aer liber, pentru un număr sporit de vizitatori.

Din păcate, după 1960, când Robert Moses a plecat din funcție, parcul intră din nou într-o perioadă de declin, care va dura cca 20 de ani de gestionare proastă și de întreținere necorespunzătoare, la care s-au adăugat și reducerile bugetare. 

Asistăm și la o creștere îngrijorătoare a criminalității, a vandalizărlor, a distrugerii gazonului din cauza practicării nepermise a tot feluri de sporturi de echipă (softball, fotbal american, etc). 
Numărul vizitatorilor a scăzut dramatic, tot mai mulți locuitori ai NYC mutându-se în suburbii. 

Norocul parcului a fost înființarea lui Central Park Conservancy, precum și apariția a două ONG-uri care au sprijinit financiar (prin donații strânse de la cetățeni) și prin voluntari, activitățile de renovare ale parcului, desfășurate mai ales în anii *80. 

În cadrul celei de a doua etape de renovare s-au plantat 50 de copaci noi, 3500 de arbuști și 3000 de plante pentru înierbarea solului. S-au restaurat și unele obiective importante. 
La lucrări au participat peste 1900 de voluntari (cu peste 4.000 de ore de lucru efectiv în parc, fără a fi remunerați !), îndrumați atent de un personal de specialitate - 250 de muncitori plătiți de către administația parcului. 
Rezultatul: parcul într-o haină nouă a arătat ca o expoziție horticolă. Până în 1998 numărul de ore prestat de voluntari a crescut la peste 13.000.
Din 1960, când a debutat ”Era evenimentelor”, în Central Park se desfășoară în fiecare an, în Teatrul de vară Delacorte, Festivalul Shakespeare și spectacolele Teatrului Clasic din NY. 
Pe pajiștea mare dau concerte Orchestra Filarmonicii din New york și Opera Metropolitană. 
”Summerstagedin” prezintă, din 1985, spectacole gratuite de muzică, dans, tolkshaw și prezentări de film. 
Dintre artiștii care s-au perindat pe scenele teatrelor din parc putem cita: Barbara Streisand, Elton John, Simon&Garfunkel, Diana Ross, Bon Jovi, Andrea Bocceli. La concertul gratuit, dat de superstarul Garth Brooks, au participat cca 980.000 de spectatori - record în lume !

În parc există tarabe cu hot dog dar și două restaurante: ”Tavern on the Green”, renovat în 2014 și ”Loeb Boathouse”, situat pe malul lacului ”The Lake”, de pe terasa căruia te poți bucura de o priveliște frumoasă. 





Central Park -New York



sursa: https://amfostacolo.ro

9.07.2018

”Eilean Donan”, cel mai romantic castel din Scoția






Eilean Donan este o mică insulă din Scoția. 
Un castel pitoresc care apare frecvent în fotografii, film și televiziune domină insula, care se află la aproximativ 1 kilometru de satul Dornie. 
De la refacerea castelului la începutul secolului al XX-lea, o pasarelă leagă insula de continent.
Eilean Donan face parte din Zona Națională Kintail, din Scoția.  

În 2001, insula avea o populație înregistrată de doar o singură persoană,  dar în momentul recensământului din 2011 nu mai existau locuitori. 






Eilean Donan, care înseamnă pur și simplu ”insula Donnán”, este numită așa după Donnán de Eigg , un sfânt celtic martirizat în 617. Se spune că Donnán a înființat o biserică pe insulă, deși nu mai există nici o urmă a acestui fapt.
Castelul a fost fondat în secolul al treisprezecelea și a devenit o fortăreață a Clanului Mackenzie și a aliaților acestora Clan Macrae. 


La începutul secolului al XVIII-lea, implicarea lui Mackenzies în rebeliunile Jacobite a dus în 1719 la distrugerea castelului. 

Reluarea reconstrucției de către locotenent-colonelul John Macrae-Gilstrap, în secolul al XX-lea, a generat clădirile actuale. 






În secolul al XIII-lea, în timpul domniei lui Alexandru al II-lea (în perioada 1214 -1249), a fost construit - Eilean Donan - un castel mare care ocupa o mare parte a insulei.  






Eilean Donan a oferit o poziție puternică defensivă împotriva expedițiilor norvegiene. 

O legendă vorbește despre faptul că fiul unui șef al lui Mathesons a dobândit puterea de a comunica cu păsările. Ca rezultat, și după multe aventuri în străinătate, el a câștigat bogăția, puterea și respectul lui Alexandru al II-lea, care l-a rugat să construiască castelul pentru a-și apăra tărâmul.

La o dată ulterioară, insula a devenit o fortăreață a clanului Mackenzies din Kintail. 

De-a lungul anilor, castelul a fost deținut de mai multe familii. 

Insula mică din Loch Duich, pe care se află Castelul ”Eilean Donan”, este legată de continent printr-un pod de piatră cu trei arcuri și este amplasat într-un peisaj pitoresc ca în basmele cele mai frumoase. 
Când razele slabe ale luminii solare creează o oglindă de argint pe apă, iar briza ușoară se plimbă prin păr, cu adevărat te gândești dacă este ficțiune sau este realitate. 







Sala de încartiruiri are un tavan boltit, iar mirosul acru de șemineu arzând pătrunde în încăpere. 






Cea mai mare cameră, Sala Mare, este scufundată în istorie. Steaguri, relicve, portrete și arme scoțiene sunt peste tot.








O bucătărie frumoasă cu tot personalul de lucru a fost reconstruită. 








Coridoare foarte înguste și locuri ascunse întâlnești la tot pasul.






 
”Eilean Donan” este cel mai romantic castel din Scoția !









”Eilean Donan” - Scotia, este un loc care merită să-l vizitați !



În continuare aveți un videoclip cu ”Eilean Donan”





 surse: https://www.travellector.com; https://en.wikipedia.org