ACASĂ
Etichete
12.13.2020
Iohannis, pus în situație dificilă de pretențiile PNL și USR
Ce spune un astronom cunoscut despre ploaia de stele din zilele următoare
Românii vor putea fi martorii unor fenomene astronomice extrem de rare. Evenimentele impresionante vor fi vizibile cu ochiul liber, timp de câteva nopți. O ploaie de stele va putea fi obervată în fiecare noapte, până joi. De asemenea, în câteva zile vom avea parte de un alt eveniment extrem de rar. Adrian Sonca, observator astronomic, a oferit informaţii preţioase, în exclusivitate la Antena 3.
Atronomul Adrian Sonca a vorbit în exclusivitate despre evenimentele astronomice care vor apărea pe cer în următoarele zile.
Se întâmplă ca anul să se termine frumos, din punct de vedere astronomic
''În primul rând avem în următoarele două nopți, maximul unui curent de meteori, sau mai pe românește, se văd mai multe stele căzătoare decât s-ar vedea în mod normal. Practic, în perioada asta, între 4 și 17 decembrie, cu maximul în noaptea următoare și în cealaltă, Pământul trece printr-un loc pe unde a trecut un asteroid mai ciudat așa, de kilometri în diametru care pierde materii și el se rotește în jurul Soarelui, pe orbita lui, numai că Pământul trece pe unde trece el, în fiecare an, în decembrie. Și se înâmplă ca maeria lăsată de asteroid, praful acela, bucățele mici de roci cad și intră în atmosfera Pământului, și de aceea se văd ca niște dâre luminoase, dar mai frumos este să spunem stea căzătoare sau meteor.
Când vor putea fi vizibile stele căzătoare
În primul rând trebuie să fie senin și nu trebuie să te uiți prin telescopuri sau bineclouri și cel mai bine este de observat după miezul nopții, până dimineață. Se estimează că ar fi cam 100 și ceva de stele căzătoare pe oră și dacă nu stai să te uiți o oră, nu le vei vedea pe toate. Deci, practic, după miezul nopții poți să te uiți oriunde pe cer, cu ochiul liber și dacă avem răbdare vom vedea stelele căzătoare care provin de la acest asteroid'”, a spus Adrian Sonca, observator astronomic, în exclusivitate la Antena 3.
Singura soluţie rezonabilă pentru România - social-democraţii să strângă o majoritate în jurul lui Rafila
UDMR sau deriva parlamentară
sursa: https://www.cotidianul.ro/udmr-sau-deriva-parlamentara/
Începutul sfârşitului pentru PNL şi PSD ?
sursa; https://www.cotidianul.ro/inceputul-sfarsitului-pentru-pnl-si-psd/
Soros, foc și pară pe Angela Merkel
Țara arde și EI se scarpină
sursa:https://www.cotidianul.ro/tara-arde-si-ei-se-scarpina/
Andrei Marga - INTERPRETAREA BIBLIEI
Biblia a rămas, de departe, cea mai citită carte. Cu inevitabile variații, de aproape două mii de ani, din generație în generație, oamenii și-o aproprie și se raportează la ea. De aceea, orice efort de explicitare, explicare și interpretare a ceea ce conține Biblia capătă importanță culturală crucială.
Nu este un secret emergența Bibliei din viața poporului evreu. Cel mai notoriu teolog al anilor noștri, Joseph Ratzinger-Benedict al XVI-lea, a argumentat mereu că a fost alegerea lui Dumnezeu să încredințeze poporului evreu revelația pe care o exprimă Biblia, iar acest fapt trebuie respectat. A-l respecta înseamnă inclusiv a ține cont de ceea ce au spus în materie biblică, de-a lungul timpului, învățații evrei, aflați prin forța lucrurilor mai aproape de limbajul originar al Bibliei.
De aceea, atunci când mari rabini procedează la explicitarea, explicarea și interpretarea Bibliei, se cuvine să salutăm faptul ca fiind unul de importanță culturală majoră. Așa stau lucrurile și în cazul cărții marelui rabin Menachen Hacohen, Tora. Explicații și interpretări (Editura Hasefer, București, 2020, volumul I, Geneza, 470 p. ),tocmai publicată în românește.
Importanța cărții nu se oprește însă aici. Dacă vrei să ajungi să vorbești la obiect despre Biblie, este mai mult decât imperativ să cauți să-i cunoști îndeaproape înțelegerea ei evreiască.
Este elocventă în acest sens împrejurarea că, așa cum am mai spus și altădată, suficiența le era cel mai străin dintre lucrurile de pe Pământ fiecăruia dintre cei mai mari teologi creștini ai vremurilor noastre. Ei au considerat că lectura evreiască a Bibliei rămâne un reper al interpretărilor acestei capodopere a culturii umanității și, desigur, prin numeroase implicații, al conștiinței de sine a creștinismului.
De pildă, Rudolf Bultmann s-a pronunțat energic contra alunecării înțelegerii creștinismului în afara tradițiilor iudaismului, în care învățătura lui Isus a luat naștere și fără de care nu poate fi înțeles la propriu (Glauben und Verstehen, J.C.B.Mohr, Paul Siebeck, Tübingen, 1980, pp.313-336). Rudolf Bultmann argumenta că ceea ce este propriu creștinismului a putut să se constituie în relație cu tradiția evreiască.
În discuția radiodifuzată dintre Hans Küng și Pinhas Lapide, din care a rezultat un volum deschizător de orizonturi și de epocă, vestitul rabin a arătat cât de indispensabile sunt pentru cunoașterea lui Isus cele „cinci legături cu iudaismul” – mediul înconjurător, limba ebraică, înțelegerea Bibliei ebraice, gândirea în imagini și parabole, grija pentru Israel. În replică, Hans Küng nu a ezitat să remarce cerința traducerii exacte a izvoarelor scrise și a înțelegerii propriu-zise a lui Isus. Cunoscutul teolog încheia cu un apel ce a rămas actual: „eu cred că voi puteți, ca evrei, să ne ajutați încât noi să-l vedem pe Isus în originaritatea (Ursprünglichkeit) sa și să-l descoperim, ca imperativ actual” (Hans Küng, Pinhas Lapide, Jesus im Wiederstreit. Ein jüdisch-christlicher Dialog, Calwer, Stuttgart, 1981, p.10).
Joseph Ratzinger-Benedict al XVI-lea a lansat în creștinism formula lui Isus „veritabil israelit” (vezi monografia Jesus von Nazareth, Herder, Freiburg, Basel, Wien, 2006, I, p.87), spre a sublinia cât de importantă este înțelegerea lui Isus înăuntrul iudaismului. Înainte de aceasta, strălucitul teolog a scris că în relația dintre creștinism și iudaism nu este vorba de două religii diferite, ci de una și aceeași religie, cu două căi ale „mântuirii (redempțiunii)” profilate. Ideea lui Franz Rosenzweig, din impresionantul său opus de cotitură în filosofie și religie, Der Stern der Erlösung (1927), și, în ultimă instanță, metafora apostolului Pavel, a copacului cu un singur trunchi, dar cu ramuri diferențiate, sunt istoricește recunoscute de tot mai mulți teologi dătători de ton în creștinismul de astăzi.
Tot mai mulți istorici și teologi aduc în prim plan ascendența creștinismului în iudaism. Ei amintesc că Apostolul Pavel punea credința în legătură cu credința lui Abraham (Romani, 4, Galateeni, 3) și că discipolul său, evanghelistul Luca, îl concepea pe Isus plecând de la canonul Vechiului Testament, care era oarecum de la sine înțeles (Evanghelia după Luca, 24-25-32). Învățătura lui Isus nu poate fi înțeleasă fără Vechiul Testament (vezi, de pildă, Hans Walter Wolff, Günther Bornkamm, Zugang zur Bibel. Eine Einführung in die Schriften des Alten und Neuen Testaments, Kreuz Verlag, Stuttgart, Berlin, 1980).
Cei mai mulți teologi creștini au înaintat în deceniile recente până la a revendica explicit Dumnezeul lui Israel ca Dumnezeu al credinței creștine, ca ducere până la capăt a unui proces salutar de asumare a înțelegerii istorice profunde a emergenței creștinismului. Ei au arătat, cu argumente temeinice și integre, că „Dumnezeu nu a rupt alianța sa cu Israel, ci păstrează încrederea sa în poporul său, iar creștinele și creștinii sunt legați prin Isus Hristos cu acest Dumnezeu al lui Israel” (Frank Crüsemann, Udo Theissmann, Hrsg., Ich glaube an den Gott Israel. Fragen und Antworten zu einem Thema, das im christlichen Glaubenbekenntnis fehlt, Chr. Kaiser, Gütersloh, 1998, p.10). Creștinismul nu are nevoie de desconsiderarea istoriei pentru a fi autentic.
Iar din toate acestea rezultă o anumită poziționare a Bisericii înseși. Nu se mai poate contribui la elaborarea Bibliei, care s-a încheiat demult, dar se poate înțelege până la capăt istoria (Peter Wagner, Warum sollen sich Christen mit dem Judentum beschäftigen?, în op. cit., p.94). Nicăieri în Noul Testament nu s-a scris că Biserica va lua locul Israelului și nu există nici o probă că „alianța (berit)” dintre Dumnezeu și poporul evreu ar fi fost vreodată ruptă. Dimpotrivă, „istoria relației lui Dumnezeu din Vechiul Testament arată clar că alianța dintre Dumnezeu și poporul său nu se rupe vreodată și nu poate fi ruptă, căci Dumnezeu s-a îndatorat să o mențină pentru toate timpurile” (Rolf Rendtorff, Hat das neue Bund den alten ersetzt?, în op.cit., p.101). Nu altcineva decât evanghelistul Ioan scria că „mântuirea vine de la evrei” (Evanghelia după Ioan, 4,22).
În deceniile din urmă, religia crește în importanță pe terenul vieții și în sfera culturii, ca efect al noilor desfășurări de pe scena istoriei și de pe scena științelor și a filosofiei. Odată cu aceasta, tema Dumnezeului biblic a revenit în centrul filosofării. Chiar esteticieni și filosofi și au arătat cât de dependente sunt soluțiile la crizele și dificultățile lumii de azi de religie și de asumarea existenței lui Dumnezeu al tradiției biblice, în conjuncție cu științele și filosofia de astăzi.
Literatura acestor argumentări – a emergenței creștinismului din iudaism, a condiționării înțelegerii creștinismului de cunoașterea Vechiului Testament, a nevoii restabilirii în cultura actuală a conceptului biblic al lui Dumnezeu – este deja enormă. Pe fondul ei, cartea de față capătă o semnificație în plus.
Așa cum am arătat în alt loc (Andrei Marga, Filosofi și teologi, Editura Meteor, București, 2019, pp.70-79), de partea teologilor iudei se promovează în viața culturală tot mai multe scrieri consacrate interpretării Bibliei, în modul cel mai profitabil pentru aceasta. Am citit nu demult cu nesaț, de exemplu, cartea vestitului Manitou – marele rabin Leon Askenazi (Lecons sur la Torah, Albin Michel, Paris, 2007) – o foarte doctă prezentare a Pentateuch-ului, exponențială pentru „lectura iudaică a Bibliei“, cum s-a și spus foarte bine.
Avem, odată cu opera de față a marelui rabin Menachem Hacohen, un nou comentariu autorizat la ceea ce s-a consacrat drept Biblia ebraică sau celebrul corpus Tanah, în limbajul demult adoptat de evrei. Acest comentariu urmează să fie secondat de traducerea Bibliei ebraice, făcută de acum, desigur, din ebraică, și de tipărirea comentariului care a modelat de-a lungul vremurilor înțelegerea acestei opere – comentariul lui Rași (Rabinul Şlomo Iţhachi).
Publicarea cărții marelui rabin Menachem Hacohen este parte a unui mai mult decât lăudabil proiect al Editurii Hasefer din București. Este vorba de proiectul de a face cunoscută, prin exegeze de înaltă calificare, în coordonarea neobositului și mereu inspiratului Baruch Tercatin, cartea fondatoare a civilizației și culturii timpului nostru. Odată cu volumul prezent, cititorul are la dispoziție exegeza primei părți a Pentateuch-ului – care este, cum se știe, Geneza.
Nietzsche spunea că nici o literatură a lumii nu poate pune alături personaje de anvergura celor din Vechiul Testament. Azi putem spune că această operă a culturii evreilor a împrumutat cel mai mult trăsături lumii civilizate. De aceea, este profitabil să aruncăm din capul locului o privire cuprinzătoare asupra Bibliei ebraice și să ne facem o idee despre amploarea acesteia.
Biblia ebraică sau Tanah acoperă mari categorii de texte sacre ale evreilor. Cu unele dintre aceste din urmă cărți, iudeul se întâlnește și la sinagogă, cu prilejul sărbătorilor principale ale anului. Cu Cântarea cântărilor, el se întâlnește la Pesah, cu Cartea lui Rut, la Sivan, cu Lamentațiile sau Plângerile, la Tişa be-Av, cu Eclesiastul, la Sucot şi cu Cartea Esterei, la Purim.
Conform tradiţiei, Dumnezeu (Hașem) a dat poporului lui Israel pe muntele Sinai întreaga Toră. Aceasta cuprinde atât Tora Scrisă (Şe-bi-Htav), cât şi Tora Orală (Şebe-al-Pe), adică întreaga „învăţătură“. Se spune că atunci când oamenii nu au mai rezistat în ascultarea directă a Vocii lui Dumnezeu, Moise a devenit intermediarul. Ulterior, tradiția spune că Moise a înmânat Tora înțelepților, iar aceștia au dat-o mai departe poporului.
Multă vreme, a funcționat tradiția explicării Torei prin grai viu, de la înțelepți la discipoli. Ulterior, după distrugerea celui de-al doilea Templu din Ierusalim, de către romanii conduși de Titus (anul 70), şi răspândirea evreilor în alte ținuturi decât Țara Israelului de odinioară, exista pericolul pierderii acestei tradiții. În acest context, înţelepţii iudei au decis să păstreze Tora într-o formă scrisă. Aceasta a fost destul de repede asamblată în apropiere de Ierusalim și s-a numit Mişna.
Potrivit opiniei istoricilor, Mişna a fost editată în ebraică, de-a lungul anilor, în perioada înţelepţilor Tanaimi (100 î.e.n – 200 e.n), în Galileea. După unele date, Isus din Nazaret a fost familiarizat tocmai cu acest grup de înțelepți – formarea lui s-ar fi petrecut la tanaimiți.
Înțelegerea oricărui text este condiționată de interpretare. În cazul Torei, învățații evrei au delimitat patru feluri de interpretare, care s-au diversificat, la rândul lor, încât ei vorbesc de numeroase (se estimează în jur de 70) chipuri sub care se prezintă Tora. Cele patru feluri sunt interpretările “literală sau textuală”, “simbolică”, “omiletică” și “ezoterică sau mistică”.
Fiecare fel de interpretare are un clasic care a consacrat-o și multiple versiuni. Învățații evrei ne spun că “interpretarea literală”, care este precumpănitor filologică, s-a datorat lui Ibn Ezra, dar de ea s-au detașat interpretarea dată de Moise Maimonide sau cea din prezentările mai recente ale Bibliei. “Interpretarea simbolică” a reprezentat-o Filon din Alexandria, dar nu a rămas la alegoriile acestuia, ci a cunoscut schimbări. “Interpretarea omiletică” au ilustrat-o tot versiuni diferite, precum cele legate de înțelepții Hazal, Halaha și Agada, care au satisfăcut exigențe cultice în contexte diferite, cu vederi filosofice și morale variate. ”Interpretarea mistică“ nu a fost nici ea exceptată de la diversificare.
Volumul Torat Am, datorat marelui rabin Menachem Hacohen, pe care îl avem acum la dispoziție, propune, la rândul său, o interpretare în cadrul marii tradiții rabinice din iudaism. Care sunt particularitățile ei?
Gândul de început al marelui rabin Menachem Hacohen a fost acela de a oferi o “Tora pe înțelesul tuturor” – o Torat Am, adică “Tora pentru popor”. Nu se poate decât sublinia ingenioasa folosire a unei tradiții dintre cele mai impunătoare pentru a facilita lămuriri pentru oamenii de astăzi, care suntem fiecare!
În scopul asigurării “unei înțelegeri atotcuprinzătoare și captivantă”, marele rabin Menachem Hacohen aruncă punți între diversele interpretări, voind să păstreze atuuri ale fiecăreia. Accentul interpretării pe care o elaborează cade pe aducerea în relief a moștenirii hasidice și pe valorificarea contribuțiilor înaltelor școli (ieșivoturi) ale iudaismului în degajarea de consecințe în primul rând etice.
Temele Bibliei ebraice sunt preluate de marele rabin Menachem Hacohen pe pericope și versete cheie, în succesiunea organizării textului biblic ca urmare a muncii cărturarului Ibn Ezra și a unor rabini care l-au urmat. Știm bine că, în tradiția iudaismului, pildele sunt folosite cu măiestrie ca mod de exprimare a ideilor, iar eminența sa stăpânește cu brio acest mod și-l face convingător.
Această linie se conturează deja odată cu explicitarea termenului central – este vorba de geneza lumii. Marele rabin Menachem Hacohen observă, tot în impresionanta tradiție a iudaismului, că pericopa despre începutul lumii începe cu “Dumnezeu a creat” și se încheie cu “lucrarea hotărâtă de Dumnezeu că trebuie făcută”. Așadar, conchide autorul cărții de față, “două cuvinte cheie – <a creat> şi <trebuie făcut> – ne arată că scopul creării lumii a fost creaţia şi lucrarea, deoarece fără creaţie şi acţiune, în lume n-ar fi fost decât haos şi întuneric peste abis”. Crearea de către Dumnezeu a lumii include astfel din capul locului acțiunea omului spre desăvârșirea creației înseși.
Natura omului este explicitată, de asemenea, printr-o deschidere spre ceea ce este activ și deschizător de noi orizonturi în om. Faptul că „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Lui” se explică prin aceea că Dumnezeu l-a vrut pe om încărcat cu “aspirația” de a se ridica cât mai sus în ordinea întruchipării valorilor. Omul este om având această “aspirație”, dezvoltându-și “imaginația” și “dând întâietate simțului frumosului față de simțul gustului”. Căci “nu faptul că omul a fost creat de Dumnezeu este important, ci faptul că el știe acest fapt și se comportă ca atare”. Desigur, în viață se petrec și degradări, încât “omul este doar om, dar uneori nici chiar atât”.
Marele rabin Menachem Hacohen reperează actualitatea pericopelor și versetelor Genezei mai ales pe planul eticii. Eminența sa formulează maxime elocvente în prelungirea sau în marginea textelor scripturale. De pildă, „neajunsul cel mai mare al omului este că învață să vorbească înainte de a ști să tacă”. Sau „există oameni care au mulți ani, dar zilele lor sunt scurte. Când își fac socoteala vieții, ei constată că în viața lor lungă nu au ajuns la nici un rezultat. Spre deosebire de aceștia, sunt oameni care nu au beneficiat de bătrânețe, dar în puținii lor ani au ajuns la rezultate importante. Noi îi urăm omului să i se lungească atât zilele cât și anii”. Cartea pe care o comentăm oferă la fiecare pas astfel de maxime care bat adânc.
Cu volumul Torat Am, al marelui rabin Menachem Hacohen, avem o înalt calificată introducere în istoria biblică a Israelului. Avem, totodată, o explicitare a Genezei bine ancorată în tradiția interpretărilor rabinice și, în același timp, deschisă spre viața actuală a oamenilor și nevoile ei de călăuzire. Avem, în același timp, o operă intelectuală erudită și reflexivă în cel mai înalt grad. Din toate aceste rațiuni și, desigur, din multe altele ce țin de competența și viziunea largă puse în joc de către prestigiosul autor, cartea este un eveniment major pe scena culturii din România și din afara ei. (Din Andrei Marga, prefață la volumul Menachem Hacohen, Tora. Explicații și interpretări, Editura Hasefer, București, 2020, volumul I, Geneza, 470 p.)
12.12.2020
Azi, ncepe marea împărțeală
Sâmbătă încep negocierile oficiale între cele trei partide – PNL, USR-PLUS și UDMR – în vederea formării unei majorități parlamentare și a guvernării comune, după ce joi dimineață liderii acestor partide au participat la o întâlnire informală cu președintele Klaus Iohannis.
Președintele PNL, Ludovic Orban, spunea despre viitorul guvern că nu vor fi înființate „ministere pentru portofolii”. El a precizat că la întâlnirea de la Cotroceni nu s-a discutat despre repartizarea portofoliilor, ci doar chestiuni care țin de cadrul general și de calendar.
„Nu a existat niciun fel de discuție legată de repartizare de portofolii. Am discutat lucruri care țin de cadrul general, de voința de a forma o majoritate de centru-dreapta și de calendar. Ne dorim să finalizăm cât mai repede aceste negocieri. Un guvern în care să nu înființăm ministere pentru portofolii și care să aibă un număr cât mai redus de ministere – 16, 17 maxim 18 ministere, astfel încât să existe cu adevărat ministere care să aibă competențe serioase și capacitatea de a pune în aplicare programul de guvernare”, a spus Ludovic Orban.
Liberalii au anunțat că îl susțin pe actualul ministru al Finanțelor, Florin Cîțu, pentru funcția de premier. Totodată, PNL vrea șefia Camerei Deputaților pentru Ludovic Orban.
Primarul municipiului Timișoara, Dominic Fritz, membru al echipei de negociere a USR pentru formarea noului guvern, spune că, „într-un parteneriat adevărat” PNL nu poate avea și funcția de premier, și pe cea de președinte al Camerei Deputaților.
„Totuși, trebuie să spun că sunt două funcții foarte importante la nivelul statului, Parlament și Guvern, prim-ministru și președintele Camerei Deputaților. Într-un parteneriat adevărat nu un singur partid poate să aibă ambele funcții”, a afirmat, vineri seara, la Digi24, Dominic Fritz.
Potrivit unor surse politice, liberalii nu vor să renunțe la ministere precum Apărare, Externe, Justiție, Transporturi sau Dezvoltare, dar ar putea renunța la portofolii precum Educație, Sănătate, Muncă, Tineret și Sport, Agricultură și Cultură.
Pe de altă parte, Alianța USR PLUS vizează două ministere importante, respectiv Finanțe, unde ar putea fi ministru Claudiu Năsui sau Anca Dragu, precum și Ministerul Dezvoltării.
Noi acuzaţii la adresa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a fost acuzată că a conspirat cu Ministerul Sănătăţii din Italia pentru a elimina un raport care dezvăluie gestionarea defectuoasă la începutul pandemiei de coronavirus.
Italia a fost prima ţară europeană lovită de pandemie. Raportul, realizat de omul de ştiinţă al OMS Francesco Zambon şi de 10 colegi din întreaga Europă, a fost finanţat de guvernul din Kuweit, cu scopul de a furniza informaţii ţărilor care nu erau încă afectate, relatează The Guardian.
Documentul, numit ”O provocare fără precedent: primul răspuns al Italiei la Covid-19,” a fost publicat pe site-ul OMS pe 13 mai, fiind dat jos a doua zi, potrivit sursei citate, care a semnalat acest lucuru în luna august.
Raportul de 102 pagini spunea că planul pandemic al Italiei nu a fost actualizat din 2006 şi că, din cauza nepregătirii, răspunsul iniţial din partea spitalelor a fost „improvizat, haotic şi creativ”. A fost nevoie de timp pentru ca informaţiile oficiale să devină disponibile, a adăugat raportul.
Documentul ar fi fost eliminat la cererea directorului general adjunct al OMS pentru iniţiative strategice, Ranieri Guerra.
Acesta a ocupat funcţia de director general în cadrul Ministerului Sănătăţii din Italia, între 2014 – 2017 şi, prin urmare, a fost responsabil pentru actualizarea planului de pandemie, conform noilor orientări stabilite de OMS şi Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC). Guerra se numără printre oamenii de ştiinţă din grupul de lucru Covid-19 al guvernului italian.
Planul învechit este un element crucial în anchetele preliminare desfăşurate de procurorii din Bergamo – provincia lombardă cea mai afectată în timpul primului val al pandemiei – care ar putea acuza autorităţile de neglijenţă. Decesele din cauza noului coronavirus în Italia au depăşit 60.000 duminică, cel mai mare număr din Europa continentală.
Anchetatorii folosesc, de asemenea, un raport întocmit după primul val al pandemiei întocmit de un general în retragere al armatei, Pier Paolo Lunelli, care a concluzionat că până la 10.000 de decese ar fi putut fi atribuite lipsei unor protocoale antipandemice.
Zambon, care are sediul biroului OMS în Veneţia, a fost solicitat de trei ori pentru a vorbi cu procurorii, dar a fost împiedicat să facă acest lucru de către OMS, care a insistat că el şi ceilalţi 10 cercetători implicaţi în producerea raportului ar trebui să aibă imunitate. Numai Guerra a fost audiat de procurori la începutul lunii noiembrie, dar conţinutul şedinţei nu a fost dezvăluit.
În acest context, OMS a declarat că procurorii regionali trebuie să urmeze căile diplomatice, iar cererile procurorilor să fie făcute prin intermediul Ministerului de Externe al Italiei.
Cea mai recentă convocare a lui Zambon pentru declaraţii a fost pe 10 decembrie, dar din nou i s-a interzis să meragă în faţa procurorilor, în ciuda solicitării permisiunii.
„Când am primit prima citaţie, am raportat-o la biroul legal al OMS şi, la scurt timp, au răspuns spunând că nu pot merge, fiind protejat de imunitate, în ciuda faptului că am vrut să merg, deoarece aveam ceva de spus,” a afirmat Zambon pentru The Guardian.
Zambon susţine că Guerra l-a ameninţat cu concedierea, dacă nu modifică partea textului referitoare la planul învechit. El a precizat că a informat înalţii oficiali ai OMS cu privire la ameninţările şi riscurile pe care le prezintă transparenţa şi neutralitatea organizaţiei, dar nu a fost efectuată nicio anchetă internă. La acea vreme, OMS nu a explicat de ce a fost eliminat raportul, dar a declarat săptămâna trecută că „conţine inexactităţi şi neconcordanţe”.
”Raportul nu a criticat guvernul italian, dar a evidenţiat criticile cu care se confruntă în gestionarea pandemiei, pornind de la premisa vechiului plan de pandemie, care a fost doar„ reconfirmat ”şi nu a fost actualizat în 2017”, a spus Zambon. „Echipa a verificat cu atenţie acest lucru şi a constatat că toate planurile care au venit după 2006 au fost doar copiate şi lipite – nu s-a schimbat niciun cuvânt sau virgulă în text.”
Anchetarea lui Hunter Biden, secret bine păstrat în campanie
William Barr, secretarul Justiţiei şi procuror general al SUA, ştia din primăvară de investigaţiile care vizau activităţile financiare ale lui Hunter Biden, fiul preşedintelui-ales Joseph Biden, dar informaţiile nu au fost dezvăluite în campania electorală, informează publicaţia Wall Street Journal.
Preşedintele Donald Trump şi aliaţi din cadrul Partidului Republican au exercitat presiuni asupra lui William Barr pentru anchetarea lui Hunter Biden, în contextul în care tatăl său, Joseph Biden, avea şanse din ce în ce mai mari de a câştiga scrutinul prezidenţial. William Barr ştia din primăvară că fuseseră lansate proceduri pentru investigarea lui Hunter Biden, dar a rezistat presiunilor de a dezvălui informaţiile înaintea scrutinului prezidenţial, afirmă un oficial de la Washington, citat de publicaţia The Wall Street Journal. Procedurile de monitorizare a activităţilor lui Hunter Biden fuseseră lansate din 2018, conform altor surse.
O investigaţie a fost dezvăluită miercuri seară, după o citaţie emisă de procurorii din statul Delaware. Ar mai exista o anchetă lansată de procurorii din Manhattan (New York).
Niciuna dintre investigaţii nu îl implică în vreun fel pe preşedintele-ales, Joseph Biden, au precizat sursele citate.
Donald Trump, preşedintele în funcţie al SUA, şi-a exprimat frustrarea că Departamentul Justiţiei şi Biroul Federal de Investigaţii (FBI) nu au dezvăluit aceste anchete înaintea scrutinului prezidenţial. „De ce Presa Ştirilor False, FBI şi Departamentul Justiţiei nu au dezvăluit invetigaţia împotriva lui Hunter Biden înaintea alegerilor?”, a transmis Donald Trump, prin Twitter.
Donald Trump a evocat intenţia de a-l implica pe William Barr când i-a cerut preşedintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, în iulie 2019, să anunţe anchetarea lui Joe Biden şi a lui Hunter Biden. Departamentul Justiţiei susţine că Donald Trump nu i-a cerut lui William Barr să ia legătura cu ucrainenii. Cazul a condus la iniţierea procedurii demiterii lui Donald Trump, respinsă de Senat.
Hunter Biden a anunţat miercuri seară că activităţile sale fiscale fac obiectul unei investigaţii federale, o situaţie care generează noi semne de întrebare referitoare la afacerile financiare expuse în timpul campaniei electorale. Într-un comunicat transmis de echipa de tranziţie a preşedintelui-ales, Hunter Biden afirmă că a aflat despre această anchetă marţi. „Tratez foarte serios acest caz, dar sunt încrezător că o analiză profesionistă şi obiectivă asupra acestor probleme va demonstra că mi-am gestionat în mod adecvat şi legal activităţile, inclusiv cu ajutorul consilierilor fiscali profesionişti”, a afirmat Hunter Biden în comunicat, conform agenţiei Associated Press.
Hunter Biden a fost criticat frecvent de preşedintele Donald Trump şi de aliaţii acestuia, care l-au acuzat că a profitat de conexiunile sale politice. Donald Trump şi susţinătorii săi au denunţat, fără dovezi, presupuse acte de corupţie asociate activităţilor pe care Hunter Biden le-a desfăşurat în Ucraina în perioada în care tatăl său, Joseph Biden, era vicepreşedinte al SUA.
Ancheta federală care vizează activităţile lui Hunter Biden este coordonată de Biroul procurorului statului american Delaware. Cazul reprezintă un moment dificil pentru Joseph Biden, care îşi formează viitoarea echipă guvernamentală. Persoana pe care Joseph Biden o va numi în funcţia de procuror general ar putea supraveghea investigaţia care îl vizează pe Hunter Biden, dacă procedura va mai fi activă după data de 20 ianuarie 2021, când va începe mandatul noului preşedinte american. „Preşedintele-ales, Joseph Biden, este foarte mândru de fiul său, care s-a confruntat cu provocări dificile, inclusiv cu durele atacuri personale din ultimele luni, dar din care a ieşit mai puternic”, anunţă echipa de tranziţie.
sursa:https://www.cotidianul.ro/anchetarea-lui-hunter-biden-secret-bine-pastrat-in-campanie/
Liderii AUR se gândesc la anticipate
Liderii AUR vorbesc despre posibilitatea organizării alegerilor anticipate, prezidențiale sau parlamentare.
„S-ar putea să avem și alegeri anticipate, prezidențiale sau parlamentare. Noi dacă nu votăm niciun guvern și cerem suspendarea lui Klaus Iohannis să nu așteptăm până-n 2024, pentru că națiunea română are nevoie de conducători acum, nu în 2024”, a declarat George Simion, vineri, la emisiunea Marius Tucă Show.
La rândul său, celălalt copreședinte al AUR, Claudiu Târziu, a venit cu explicații.
„Vedem cu toții că alcătuirea Parlamentului e foarte diversă și se pot foarma majorități foarte greu și foarte fragil. E foarte probabil să se declanșeze anticipate dacă lucrurile vor ajunge într-o tensiune mai mare în Parlament. E normal să se întâmple asta”, menționează Târziu.
Vrem să dăm acestei țări conducătorii pe care îi merită, a mai spus George Simion
„Când plecăm de aici să discutăm azi un caz la sediu. Nu discut cine, pentru că omul poate fi nevinovat. Ni s-au adus la adresă că din cei 47 de parlamentari pe care îi avem, doi trei au fost acuzați public. În două cazuri nu se confirmă bănuielile. Nu vom ezita, că nu ne intereseză ciolanul si funcțiile, vrem să dăm acestei țări conducatorii pe care îi merită. Oamenii așteaptă să le confirmăm încrederea cu care ne-au girat”, spune George Simion, întrebat la emisiunea Marius Tucă Show despre acuzațiile potrivit cărora din partea AUR vor fi parlamentari care au colaborat cu Securitatea.
La rândul său, Claudiu Tărziu, celălalt copreședinte al formațiunii, reacționează la acuzațiile aduse lui Sorin Lavric, potrivit cărora susține în una dintre scrierile sale publicate în anul 2019 că „bărbații nu caută în femei deșteptăciunea, profunzimea sau luciditatea” și că „o mie de femei erudite strânse laolaltă nu fac cât fascinația uneia singure din cele care au privilegiul nurilor”.
„E un text literar pe care ei îl dau drept declarație politică. A ieșit și domnul Lavric și a explicat și a spus că una e ceea ce face un creator literar și alta e ce spune și susține un om politic. Vă spun cu mâna pe inimă că Lavric e departe de a fi un misogin. E un iubitor de femei, ca orice om normal. Nu e niciun rasist. L-au acuzat de tot delul de prostii… că nici nu poți să-i treci prin față”, spune Claudiu Târziu.
George Simion a completat: „Sorin Lavric are tot sprijinul nostru. Va fi senator al României”.
12.11.2020
Nicolae Ciucă, îndepărtat de serviciile secrete !
Video-declarație șocantă a unui cunoscut și controversat politician, aflat în combinațiile la cel mai înalt nivel ale lui Băsescu și Adrian Năstase.
Numirea generalului Nicolae Ciucă în funcția de premier interimar ar fi urmat să se transforme într-o nominalizare a celebrului comandant ca premier. Deci, o impunere în funcția de premier, probabil pe 4 ani.
Desigur, se știe că Nicolae Ciucă este foarte bine văzut la Washington – atât pentru că a colaborat cu armata SUA direct, în misiunile din Orient, dar și pentru că a vegheat ca plățile uriașe pentru SUA să fie făcute cu prioritate, chiar și în aceste vremuri grele.
Circa 3 miliarde de dolari au fost plătiți SUA în anul de când Ciucă e în fruntea MApN. Deci, motive ca generalul să fie impus premier!
Și, totuși, NU a fost așa! De ce? Din cauza serviciilor secrete!
Asta declară Cozmin Gușă, unul dintre cei care știu foarte multe, fiind omul care a stat lângă Traian Băsescu în momentul acaparării puterii de către fostul ”părinte” al ”Sistemului” – dar a fost și mâna dreaptă a lui Adrian Năstase. Cozmin a fost secretar general al PSD în perioada intrării în NATO, de exemplu, când a lucrat îndeaproape cu șefi ai serviciilor din țară, din SUA și din alte state NATO. Și nu numai…
Am detaliat aceste aspecte biografice pentru a se înțelege mai bine greutate declarației video postată de Cozmin Gușă – sub forma unor ”mulțumiri”… otrăvite?
”Mulțumiri patrioților din serviciile secrete românești care-au conlucrat pentru ca să nu fie nominalizat NICOLAE CIUCĂ! Și nu glumesc”, a spus Cozmin Gușă.
A se vedea înregistrarea de mai jos.