CIUMA, PĂMÂNTUL ”VIU”, MAREA GETICĂ, PUNGILE CU GAZE PE CARE ESTE CLĂDIT BUCUREȘTIUL

De la un an la altul, bucureştenii se plâng de sănătate, de dureri de cap tot mai dese, de ameţeli care durează tot mai mult, de stări de somnolenţă care se cronicizează. Şi toate acestea au fost puse ba pe seama radiaţiilor, ba pe seama stresului, ba pe seama poluării pregnante sau a faptului că, după 1990, românii şi-au luat chiar şi câte 2-3 servicii.
Unii chiar au mers mai departe şi au declarat că Bucureştiul este permanent ţinta unor atacuri dintr-un război nevăzut, care se duce la nivel paranormal şi despre care oamenii simpli nici nu ştiu nimic şi nici măcar nu ar cuteza să se gândească la astfel de lucruri.

Să trecem în revistă câteva dintre pericolele zilnice la care este expusă Capitala şi despre care nu s-a vorbit niciodată, decât cel mult în anumite cercuri.

La un pas de o posibilă epidemie de ciumă

Deşi la ora actuală ciuma este o boală eradicată de mult, ceea ce nu se ştie este că ea poate să lovească necruţător capitala României.

Şi asta pentru că, în urmă cu sute de ani, bolnavii de ciumă erau pur şi simplu îngropaţi la grămadă, într-o singură groapă, iar peste ei se turna var, în ideea că varul va izola virusul respectiv. 

Însă, ceea ce nu ştiau medicii din acele vremuri este longevitatea virusului (poate rezista în pământ și 500 de ani – de aceea se află pe lista armelor biologice) şi faptul că varul acţionează doar ca un izolator: adică, pe de o parte, izolează pentru moment, virusul ciumei, dar pe de alta, îl conservă, pur şi simplu.

De-a lungul secolelor, au existat o serie de epidemii de ciumă, dar cea mai cumplită s-a declanşat în timpul domniei lui Caragea, în anul 1812. Bucureştiul a fost aproape pustiit în acele vremuri, iar cei care nu mureau loviţi de cumplitul flagel, părăseau oraşul către zone mai ferite, în special zone de munte şi de pădure.

Scrierile din acea perioadă spun că tăcerea era atât de apăsătoare peste Bucureşti, încât se puteau auzi fâlfâitul din aripi ale pasărilor şi zgomotele produse de ciocul acestora, ca un fel de prevestire a nenorocirilor.

Din păcate, în timp s-a petrecut un eveniment care nu a putut fi prevăzut de edilii secolelor respective: marginea Bucureştilor a devenit zonă centrală, iar actualele excavaţii pot scoate oricând la suprafaţă morţii adormiţi de ciumă.

În urmă cu mai bine de 30 de ani, au început săpăturile pentru metrou şi pentru Casa Poporului, unde s-au descoperit gropi comune unde fuseseră îngropaţi ciumaţii.

Doar printr-un noroc, epidemia nu s-a declanşat, existând riscul ca la orice nouă construcţie să fie descoperite gropi comune cu morţi de ciumă.

Mai mult, se pare că, din diverse motive, o parte din acei morţi au fost aruncaţi în subterane, acoperiţi cu var, peste care s-a surpat apoi pământul de deasupra.

Specialiştii în virusologie afirmă că, la ora actuală, virusul de ciumă nu mai este mortal, dar asta doar în cazul în care este depistat la timp şi izolat.

Specialiștii spun că vaccinurile împotriva ciumei sunt puţine şi ineficiente, atâta vreme cât au fost obţinute din tulpini deja învechite ale virusului respectiv.

Ioana Matei, arheolog, consideră că: „numărul celor morţi de ciumă şi îngropaţi la temelia propriei case sau înhumaţi în grabă poate fi foarte mare, iar în zilele noastre s-a pornit o adevărată campanie de construire a unor blocuri gigant în Bucureşti. 

Interesele de moment pot face ca orice descoperire de această natură să fie ţinută strict secretă, întrucât oprirea, chiar şi parţială a lucrărilor de construcţie, ar cauza pierderi imense pentru antreprenori şi investitori. 

Aşa că cei mai mulţi, dacă vor descoperi astfel de cadavre infestate cu ciumă, nu numai că nu vor şti cu ce au de-a face, dar există riscul să le ardă în crematoriile proprii şi în felul acesta să declanşeze, pur şi simplu, epidemia mortală”.


Lacul uriaş de sub Capitala României

Cu milioane de ani în urmă, în Sudul Romaniei și pe locul unde este astăzi Bucureştiul, se întindea Marea Getică. 

Treptat, fundul mării s-a ridicat, iar marea s-a retras, făcând loc mănoasei Câmpii Române. Cu toate acestea, un fenomen ciudat, dar deloc rar, a dus la conservarea unei părţi a fostei mări, sub forma unui lac subteran.

Ne explică domnul Andrei Mocanu, geolog de profesie, care la ora actuală scrie despre istoria geologică a Bucureştiului: 

„Practic, ce s-a întâmplat în acele vremuri ?
Din cauza efortului pământului, scoarţa terestră s-a ridicat pur şi simplu, formând o concavitate în care s-a păstrat apa mării milenare. 

Imaginaţi-vă următorul aspect: aveţi o saltea de plajă, plină cu aer. Puneţi pe ea, la mijloc, o găleată plină cu apă, apoi îndoiţi cele două margini ale saltelei până când se împreunează. În felul acesta, găleata a rămas la mijloc, dar în acelaşi timp este complet acoperită de cele două margini ale saltelei. Exact asta s-a întâmplat cu Marea Getică: apa s-a retras parţial, iar marginile scoarţei terestre s-au încreţit până când au format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior, Bucureştiul”.

În susţinerea teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec zilnic, în staţiile de metrou, sau în perioadele cu ploi, când canalele se înfundă. „Apa se scurge, e adevărat, dar la un moment dat lacul subteran se umflă şi dă pe dinafară, lucru care duce la saturaţia pământului cu apă şi la apariţia fenomenului de băltire. Fenomenul nu are nicio legătură cu aşa-zisa canalizare defectuoasă (care oricum e defectuoasă), ci cu saturaţia cu apă a pământului.
Apoi, nu-mi spuneţi că nu aţi remarcat faptul că în anumite staţii de metrou, indiferent dacă e zi sau seară, se aude curgând o apă. Nu e vorba despre niciun râu, ci pur şi simplu de canalele prin care apa de la suprafaţă se scurge în lacul subteran”.

O bombă naturală, care poate exploda oricând

Mai mult, domnul Mocanu consideră că Ceauşescu a făcut, printre multe altele, o greşeală capitală în perioada de urbanizare şi modernizare a Bucureştiului: a construit lacul de la Ciurel, pe Dâmboviţa. Iniţial, lacul s-a vrut să fie transformat în primul port pe Dâmboviţa, bărci şi vaporaşe de mic tonaj urmând să străbată drumul până la Dunăre.

„Din nefericire, presiunea pe care lacul Ciurel o exercită asupra pânzei freatice din adâncime s-a dovedit fatală, aducând o serie de izvoare mai mici sau mai mari către suprafaţă, împiedicând deversarea acestora în lacul de sub Bucureşti”.

Şi asta nu e totul, presiunea exercitată ducând la apariţia unui pericol de care cei mai mulţi nici măcar n-au habar, anume pungile cu gaze de sub oraş.

„Unii spun că, din cauza lucrărilor de punere a conductelor cu gaz, în Bucureşti s-a ajuns la situaţia în care Capitala stă efectiv pe o bombă care poate exploda în orice moment.

E o aberaţie şi, în acelaşi timp, purul adevăr. De ce e o aberaţie ? Pentru că, în cazul unei explozii locale, alimentarea cu gaze se întrerupe aproape instantaneu. Deci ar putea, cel mult, să aibă loc o explozie undeva la un bloc, cel mult.

În acelaşi timp însă, Bucureştiul stă pe o acumulare de gaze.

Acestea s-au format, de-alungul milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care trăiau pe vremuri în Marea Getică şi care au fost izolate, în momentul în care pământul s-a încreţit şi a format concavitatea în care se găseşte lacul subteran, iar presiunea exercitată de Lacul Morii şi de apele subterane riscă oricând să împingă aceste gaze spre suprafaţă.
Din păcate, nu există o modalitate de ardere controlată a acestor gaze, pentru că orice flacără care ajunge în adânc poate transforma zona într-una deşertică.”


Bucureştiul de acum 2.300 de ani


Cu toate acestea, există o minune care până acum a făcut faţă pericolului din adâncuri: canalele şi subteranele Bucureştiului. Şi nu vorbim despre canalele construite de comunişti, ci despre subteranele existente de mii de ani în această zonă.

Domnul Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa opinie: „Aduceţi-vă aminte că fanarioţii se plimbau cu trăsura pe sub pământ. Chiar credeţi că într-o sută de ani, acei fanarioţi puteau să construiască asemenea coridoare tainice ? Păi să nu uităm cât a durat ca să fie preschimbate subteranele şi transformate în metrou, asta la sfârşit de secol XX, cu utilaje şi oameni.
Deci cum vă închipuiţi că puteau să facă acei fanarioţi lucrările de amenajare a subsolului cu o sapă şi-o găleată rudimentară ?

Nu, domnilor, subteranele au existat dintotdeauna şi ele sunt pomenite chiar şi pe vremea dacilor. Pentru că Bucurestes, în anii 292 î. H. era atestat documentar ca fiind capitala Gaetiei (Geţiei) condusă în acei ani de Dori regis thracum, Dromichaites cum i-au spus grecii, sau Doru Mihăiţă, aşa cum i se spunea în realitate”.

Subteranele, indiferent cine le-a construit, au scăpat până acum Bucureştiul de o eventuală explozie, gazele acumulate în adâncuri găsind loc de trecere către suprafaţă şi într-o asemenea concentraţie încât să nu fie periculoase pentru oameni.

„Se mai întâmplă ca uneori, o pungă mai mare de gaze să iasă din adâncuri şi atunci, de regulă, bucureştenii se plâng de dureri de cap, ameţeli sau o stare de somnolenţă, de lene. Nu e vorba despre nici o boală pe sistem nervos sau de nici o oboseală cronică, aşa cum lasă unii să se înţeleagă, ci pur şi simplu de inhalarea unei cantităţi prea mari din acele gaze. Acum, doar n-o să vreţi să se anunţe la televizor că Bucureştiul este în pericol, că doar banii în Bucureşti se fac şi cele mai mari interese aici sunt”.

Subteranele salvatoare


Blestemul care a căzut pe neamul geţilor ni s-a transmis şi nouă, urmaşii lor. Ceea ce ne-a salvat până acum ne poate aduce pieirea de acum înainte. Subteranele de sub capitală, deşi construite după forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: oraşul se poate surpa măcar unele zone ale acestuia, întrucât a ajuns să semene cu un uriaş şvaiţer.

„Este şi motivul principal pentru care reţeaua de metrou este permanent prelungită”, e de părere domnul Mocanu. „Pentru că aşa, o serie de subterane sunt cimentate, betonate şi întărite cu liniile de metrou, ducând la o creştere a siguranţei zonei respective.

Cel mai mare dezastru s-a petrecut în timpul cutremurului din 1977 când, din cauza acestor goluri de sub oraş, aproape tot centrul Bucureştiului s-a năruit. Atunci s-a alarmat Ceauşescu şi a pornit campania de construire intensivă a metroului, oferind poporului o explicaţie plauzibilă şi ascunzând existenţa trecătorilor subterane, din teama de a nu fi folosite de eventualii disidenţi”.

Pământul ”viu” de sub Capitală

Cei care au lucrat la metrou au văzut şi au auzit lucruri greu de crezut. Mircea Ioanid, pensionar, îşi aminteşte cu groază nişte întâmplări din anii ’80, al căror martor a fost pe când căra cu basculanta pământ din subteran. „Nu am fost singurul care a trăit astfel de întâmplări, dar sunt singurul care a mai rămas în viaţă după tot ce s-a întâmplat. Pentru că pământul i-a înghiţit, pur şi simplu pe ceilalţi.
Pământul era viu, la propriu. Şi eu eram tânăr şofer şi în putere şi nu mă temeam aşa, cu una cu două, dar când îmi amintesc de întâmplările respective, mi se zbârleşte şi acum părul în cap de frică”.

Domnul Ioanid susţine că în 1982, unul dintre excavatoare a scos la suprafaţă un cadavru bizar. Avea peste 2 metri şi era îmbrăcat straniu, cu un fel de robă roz şi cu o mască neagră pe faţă.

Pielea era de culoare maronie. Ceea ce ne-a uimit pe toţi a fost senzaţia că acel bărbat era încă viu. Avea ochii larg deschişi iar faţa lui, deşi cu trăsături frumoase, inspira teamă. Unul dintre colegii mei chiar a făcut o glumă şi a spus că aşa trebuie să arate Satana, dacă există.
Nu ştiu dacă a fost o simplă coincidenţă, dar la câteva zile după, pe colegul ăsta l-au găsit mort. La autopsie, medicii au spus că avea toate organele interne împrăştiate, ca şi cum ceva îi explodase în interior”.

Dar ceea ce i-a uimit pe cei câţiva lucrători care au văzut cadavrul a fost obiectul ciudat pe care arătarea îl ţinea în mână şi care semăna cu un baros mai mare, terminat cu o secure cu două tăişuri.

„Şi nu atât arma din mâna arătării ne-a uimit, cât mai ales faptul că nu mai văzusem niciodată nimic asemănător şi că, deşi părea că stătuse sub pământ timp de sute de ani, nu avea nici un fel de rugină pe ea. Arma şi cadavrul au fost izolate până la urmă, ca să vină un specialist, dar în seara respectivă, în mod surprinzător, au dispărut complet. Au venit cei de la Securitate şi ne-au întors pe toate feţele, ne bănuiau că suntem înţeleşi cu duşmanii de clasă şi că am ascuns cadavrul.
Dar am trecut şi de asta. În schimb, ceilalţi colegi ai mei au dispărut, pe rând, înghiţiţi de pământ, fără ca cineva să mai dea de urma lor. La dispariţia unuia am fost de faţă şi nu am putut uita nici acum urletul animalic pe care l-a scos, strigând, încercând să se agaţe cu unghiile de o margine de pământ. Eu sunt singurul care am scăpat, pentru că mi-am cerut repede transferul pe un alt şantier”.

Refugiul ultimilor zei ai dacilor

Legendele vechi vorbesc despre o răscoală a uriaşilor şi a titanilor împotriva stăpânului de atunci al pământului, Zeus. Răsculaţii au învins în prima fază, dar zeii au fost ajutaţi de eroul pelasg Hercule, care i-a învins, i-a ferecat cu lanţuri grele şi i-a aruncat sub pământ.

ZEUS vs TITANI

Tainiţa în care au fost azvârliţi titanii se pare că a fost Bucureştiul, iar subteranele au fost construite de Hefaistos, zeul din adâncuri, special ca nici una să nu ducă la suprafaţă.

Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog şi folclorist, spune că legenda Minotaurului este adevărată, dar realitatea a fost deformată: 

„Bucurestes a fost numit aşa în urma victoriei asupra titanilor, pentru că zeii cei vechi s-au bucurat de triumful lor vremelnic şi au construit un oraş în care oamenii să se bucure mereu şi să celebreze de-a pururea victoria asupra titanilor.

Numai că aici, sub Bucurestes, a fost construită de asemenea şi cea mai crudă închisoare, ferecată cu lacăte magice: un labirint în care cei care pătrundeau nu mai ieşeau niciodată la suprafaţă, pentru că nu mai reuşeau să găsească drumul. Vă întrebaţi de ce oare nu le dădea prin minte să facă semne pe pereţi şi să meargă după ele ? Simplu, pentru că labirintul însuşi era viu şi îşi schimba reţelele de coridoare permanent.
Pământul acesta domnilor, a fost un pământ viu dintotdeauna. De-aia ţara s-a numit Geţia sau Geia (zeița pământului), iar geţii au fost fii ei”.

Şi tot aici în labirintul de sub Bucurestes, domnul Tiberiu consideră că au fost închişi ultimii zei de către Apostolul Andrei, cel care i-a creştinat pe daci. 

„Poate o să vi se pară ciudat că un intelectual ca mine crede în zei şi în forţe nevăzute. Credeţi-mă când vă spun un lucru: cu cât ştiinţa se dezvoltă mai mult, cu atât mai mult se apropie de Dumnezeu. Ajungem să ne punem nişte întrebări fireşti, iar răspunsurile nu le putem găsi în această lume pe calea raţionamentului logic. Iar fenomenele din adâncul Bucureştilor sunt dincolo de orice logică şi raţiune”, încheie domnul Tiberiu.


Taina bisericilor ortodoxe

Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic grup de specialişti în domeniul paranormalului şi i-am rugat să ne ajute să ne formăm o părere asupra lucrurilor pe care le-am aflat.

Irina Asaftei, Remus Dumitru şi Petre Petre sunt mediumuri cunoscute în lumea lor şi care se ocupă de măsurarea câmpurilor de forţă şi a perturbărilor acestora. De la ei am aflat un lucru interesant, anume că, din punct de vedere energetic, Bucureştiul este poziţionat pe un nod de energie negativă telurică.

„Asta nu înseamnă că Bucureştiul este negativ, ci că acel câmp, în funcţie de direcţia sa de expansiune, poate afecta viaţa de la suprafaţă fie pozitiv fie negativ. Curgerea energiei se face sub forma unei spirale care se deplasează periodic în jurul unui punct de sprijin. Când sensul de curgere al spiralei este în sus, la suprafaţă totul se resimte sub forma unui boom economic, al unei dezvoltări puternice, al unui nivel de trai îmbelşugat. Când spirala se învârte pe direcţia de curgere a energiei către centrul pământului, avem la suprafaţă o perioadă de regresie economică, de dezastre, de boli şi nefericire. Iar când spirala deplasează energia lateral, de regulă, la suprafaţă există momente de stagnare economică şi spirituală”.

Din păcate, toţi trei sunt de acord asupra unui alt aspect: direcţia de deplasare a energiei nu poate fi prevăzută, ci doar constatată şi măsurată, ceea ce înseamnă că nu se pot lua măsuri pentru contracararea efectelor negative.

„Mai ales că nu există o regulă a deplasărilor: pot fi trei deplasări laterale urmate de una verticală în sus sau în jos sau pot fi cicluri de câte o singură deplasare în jurul punctului de sprijin”. 

Cu toate acestea, dumnealor susţin că în ultimii ani, oamenii au găsit, voluntar sau involuntar, o metodă ca să contracareze deplasările din adâncuri: construirea bisericilor ortodoxe.

„Finisarea unei biserici activează câmpuri de forţă deosebite şi face în aşa fel ca deplasarea energiei să se orienteze treptat în sus, sau cel mult lateral. În ultimii 15 ani de când ne cunoaştem noi, am remarcat că la fiecare biserică ortodoxă construită, câmpul de forţe de sub Bucureşti s-a schimbat, a devenit mai stabil şi mai puternic, ca şi cum fiecare lăcaş de cult a funcţionat ca un fel de amplificator şi stabilizator de energie telurică”, încheie doamna Asaftei.

Stând şi analizând opiniile specialiştilor, nu am putut să nu mă gândesc cu groază că fiecare zi este o zi periculoasă şi poate fi ultima din viaţa unei metropole. Şi abia atunci am realizat cât de înţelepţi au fost strămoşii noştri, numind acest oraş Oraşul Bucuriei, oraşul care trăieşte intens fiecare ceas din viaţa sa, oraşul care se bucură de fiecare secundă care i-a fost hărăzită… Poate de zeii din adâncuri, poate de titani sau de entităţi a căror existenţă mintea noastră raţională şi logică se teme s-o accepte.


PORȚILE TIMPULUI DE SUB BUCUREȘTI


Legendele vorbesc că Bucureştii ar ascunde în uluitoarea sa reţea de tuneluri (din care cele mai cunoscute sunt cele de la Curtea Veche, cel care leagă Giuleştiul cu Dealul Cotroceni şi galeriile care unesc Palatul Ghica şi Mânăstirea Plumbuita) aşa-numitele „Porţi ale Timpului”.

Acestea sunt folosite de vrăjitoare în anumite nopţi, numai de ele ştiute, pentru a-și încărca bateriile energetice, în scopul practicării magiei negre sau albe. De aceea, sunt ţinute în mare secret.

Totuşi, în urma cercetărilor de documente şi pe teren se pot localiza cu prudenţă nouă zone: Mântuleasa, Uranus-13 Septembrie-Panduri, Antiaeriană-Sălaj, Dealul Cotroceni, Foişor, Cocioc-Piscului-Văcăreşti, Mitropolie şi Zeţarilor-Drumul Găzarului.

Cu mici excepţii, „Porţile Timpului” se suprapun cu ceea ce radiesteziştii, cei care se ocupă cu neutralizarea radiaţiilor nocive şi echilibrarea energetică, le numesc „zone de iritare”.

Pomenite în trecut ca „zone necurate”, s-a observat că cei care au stat mai mult de opt zile în locurile geopatogene respective, manifestă stări de iritare, insomnie, migrene, crampe musculare etc., iar în timp, dacă nu se iau măsuri, apar disfuncţii endocrine şi chiar cancer.

Cunoscutul fizician A. Dincă recomandă printre metodele simple de corectare a perturbărilor mutarea patului, a canapelei sau a biroului, ori amplasarea în locuinţă a unor cristale de cuarţ care absorb energia negativă. 

Oameni de ştiinţă de notorietate, precum doctorul francez Peyre şi germanul Weitmann, au reuşit să demonstreze că, în zonele malefice de care ne ocupăm, există acumulări masive de energie telurică. Această energie misterioasă ar produce cu predilecţie întâmplări nefericite, pe anumite arii în care sunt amplasate clădiri sau drumuri. Specialiştii susţin că atât timp cât Bucureştiul este supus demolărilor şi tăierilor masive de copaci, apar noi zone geopatogene.

Ruşii A. I. Nizovski şi N. N. Nepomniaski presupun că, în zonele anormale, cunoscute pretutindeni pe Terra, unde printre alte fenomene timpul îşi încetineşte mersul, acţionează raze energetice geopatogene, generate de interacţiunea otonilor – găuri negre minuscule dotate fiecare cu o energie care depăşeşte puterea unei centrale electrice nucleare, în adâncurile pământului.

În asemenea zone anormale se încadrează şi „Porţile Timpului” din Capitală, considerate de regretatul parapsiholog I. Ţugui drept zone unde se acumulează fluxul informaţional al lumilor paralele care străbate Universul.

În exemplele pe care le vom da, există şi posibilitatea ca, în „Porţile Timpului”, să se producă şi fenomenul întoarcerii în timp prin tunelurile spaţial-temporale, sau a „canalelor cosmice”, idee exprimată pentru prima dată de fizicianul J. Wiler în „Geometrodinamica”. Unele variante ale concepţiei respective examinează posibilitatea deplasării cu ajutorul „canalelor” nu numai în trecut, ci şi în viitor, precum şi în alte universuri şi dimensiuni, în opinia gen. de brigadă dr. E. Streinu, în spaţiul cosmic, existând posibilitatea a 120 de dimensiuni.

Şi să nu uităm că, în teoria generală a relativităţii a lui Einstein, este imposibil să descrii un obiect ca ocupând un anume loc, într-un anume timp, chiar timpul fiind prea puţin studiat.



sursa: biblioteca-secreta.blogspot.ro; https://www.secretulcunoasterii.ro

CLĂTITE CU MIERE PENTRU O ZI RĂCOROASĂ DE TOAMNĂ

Slavă Armatei Naţionale Române !

Slavă Armatei Naţionale Române ! 
Dispreţ etern pângăritorilor ei ! 

Fără doar şi poate aţi remarcat că trăim nenorocite zile în care tot ce e românesc nu este bun, mândria naţională trebuie să dispară ca înălţătoare sintagmă, iar pilonii naţiunii sunt mâzgăliţi zilnic de nişte neica-nimeni scuipaţi printr-o clipă de ţăcăneală istorică în fruntea Ţării. 

După sceleratele atacuri la adresa Bisericii, a venit, nu-i aşa, rândul Oştirii Române, al doilea stâlp de susţinere a României, instituţie care s-a bucurat permanent de simpatia şi de sprijinul majorităţii absolute a populaţiei. 

Evident că mă refer la mizeria cu pensiile militare, la mizeria în care trăiesc ultimii veterani ai celui de al doilea război mondial şi urmaşii acestora.
Cine dintre guvernaţii aduşi cu roaba, de prin grămezile de vânduţi crescuţi la sânul banilor murdari închinaţi deznaţionalizării masive pornite împotriva neamurilor lumii, mai are timp să-şi aducă aminte de glorioase fapte de luptă, de clipe vitejeşti, de învălmăşelile de trupuri păgâne din care ieşea, victorios, un Pavel Chinezul (Cneazul din Banat). 

Sau cum oastea nostră de ţărani a dat ruşine marilor conducători cu veleităţi de cuceritori peste Provinciile noastre. 

Cine are vreme să strige un „pe aici nu se trece !” sau măcar să ia în seamă sacrificiile înaintaşilor ca să aibă el, reprezentant al statului, cămaşa scrobită şi laptop cu măr pe el ? 

Mai numără cineva morţii pentru Independenţă ? 

Mai ştiu trântorii clipei câţi au căzut împotriva bolşevicilor sau ce i-am făcut lui Bela Kun (evreu maghiar comunist) ?  

Când se vorbea despre „jandarmul Balcanilor”, oare bunicii şi străbunicii mişeilor de azi nu se făleau cu Armata Naţională, cu Regele, cu Ţara ? 

Câţi români adevăraţi au ajuns carne de tun pentru săbiile cazacilor ? Pe ei îi mai numără cineva ? 

Câţi au ajuns oase strivite de şenilele bolşevicilor într-o clipă de schimonosire a istoriei noastre fireşti ? 

Siberia încă mai geme de suflete româneşti, Ţara este şi acum ruptă şi aceşti vii fără de suflet umblă cu condeie aurite prin mlaştina austerităţii justificând zilnic blestemate acţiuni antinaţionale. 

Istoria Armatei Române este un mister pentru aceşti pseudocorporatişti zefelmitori. 

Culmea, ai crede că ştiu pe ce lume trăiesc, aşa de bine mimează gândirea eliberată de greutăţile răspunderii politice. Dar lumea lor nu mai este şi lumea noastră. 

Tăiem banii Armatei şi a altor structuri angajate direct în lupte vizibile sau invizibile, dar cerşim integrarea în Schengen pentru că aceste structuri şi-au făcut treaba. 

Cum spun, abstracţiunea ce le-a cuprins minţile nu se mai pupă cu realitatea.
Şi care e realitatea ? Păi asta: Până în 2014, sacrificiile Oştii noastre însumau 26 de morţi prin Afganistan si Irak. Răniţii sar de două sute. Şi în scrîntita lor realitate, nişte scribălăi, în loc să-şi taie banii de amante, le taie militarilor leii de pâine... Subminarea siguranţei statului, aici ar trebui încadraţi aceşti iresponsabili închinaţi Nefratelui...
Regăţenii de la Scorpionii Roşii, ardelenii de la Şoimii Carpaţilor şi moldovenii de la Lupii Negri au fluturat cu mândrie tricolorul în lupte deloc străine nouă, căci terorismul nu recunoaşte neamuri şi nici civilizaţii. 

Cuminţi ca stâncile, puternici ca urşii şi veseli ca războinicii daci, militarii noştri înţeleg şi îşi fac datoria.
Deseori se sacrifică lent, fără un strigăt, fără un vaiet, în clipele când se ridică în numele Ţării de lângă copii şi nevastă, ca să fie cea mai valoroasă za din armura României. 

Că sunt în ţări străine servind cu onoare Patria, că sunt între graniţele Ţării, ei sunt primii eroi ai noştri în vremurile cele mai grele. Pe ei ne bizuim, lor le datorăm liniştea noastră. Lor, celor care nu au parte de ea.

Tot timpul la ordin, cei mai norocoşi dintre ei nici nu ştiu când li s-au făcut copii mari şi le-au adus frumoşi nepoţi acasă.

Cei mai norocoşi îşi trăiesc tinereţea la pensie.

Ei sunt primii patrioţi, ei sunt mândri de înaintaşii lor, ei ştiu să îndure pentru cei iubiţi, să-şi rupă zile lungi şi nopţi aspre din viaţă pentru restul românilor.

Şi atunci, câtă scârnăvie trebuie să mustească în sufletul conţopiştilor care manevrează condeiul mai precis decât gloanţele unui kalaşnikov inamic ? 

Ce este corect şi patriotic în această demonică manevră care slăbeşte Pavăza Naţională din însăşi interiorul ei ?

Nenorocite vremuri am ajuns să suportăm, fraţi români ! Câţi om mai fi...

Autor, Ninel PEIA (deputat român 2012-2016)

STATUL EVREIESC ROMÂN ȘI ”IDIOȚII UTILI” VS POPORUL ROMÂN

POATE CĂ UNII VOR CREDE CĂ DATELE DIN ARTICOL SUNT INVENȚII SAU DOAR NIȘTE PRESUPUNERI ... NU, DIN PĂCATE, DATELE SUNT REALE, SUNT DATE ADUNATE DE LA UNII MEMBRII SAU CHIAR RECUNOSCUTE PUBLIC DE UNII MEMBRII AI MASONERIEI EVREIEȘTI.

CEI CE AU ASCUNS ADEVĂRATA ISTORIE A ROMÂNIEI, CEI CE AU SCHIMBAT NUMELE ȚĂRII ”DACIA” ÎN ”ROMÂNIA”, CEI CE AU TRĂDAT ȚARA ȘI PE DOMNITORII EI PATRIOȚI  ÎN VREMURILE TRECUTE, CONTINUĂ ȘI ASTĂZI, PRIN URMAȘII LOR,  SĂ NE CONDUCĂ ȚARA, SĂ NE-O PRĂDUIASCĂ ȘI SĂ NE-O CALCE ÎN PICIOARE !

DACĂ NU-ȚI CUNOȘTI DUȘMANUL DE MOARTE, NU AI SĂ ȘTII CU CE ARME TREBUIE SĂ LUPȚI ÎMPOTRIVA LUI  ! (n.m.)

De peste 160 de ani Neamul Românesc este executat de călăi externi şi interni, începând cu cei mai buni români.
„Elita” Etniei Evreieşti a capturat conducerea integrală a Statului Român, în decembrie 1989.
După 1989, în întregime, pârghiile Statului au ajuns în mâna „Elitei” Etniei Evreieşti prin intermediul masonilor băştinaşi şi de atunci s-a interzis complet accesul Neamului Românesc la resursele ţării.

Dar, țineți minte și unii și alții :

Un proverb strămoşesc adevărat spune: „Să te fereşti de furia celui răbdător !”. 

NOI ROMÂNII, URMAȘII LUI DECEBAL ȘI AI LUI ȘTEFAN CEL MARE, TRĂIM ÎN STATUL EVREIESC ROMÂN, ÎN MOD ÎNȘELĂTOR NUMIT STATUL ROMÂN

CUM AȘA ? ESTE ADEVĂRAT ?

Dacă i-am întreba pe Mihai Eminescu, Ştefan Cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Corneliu Zelea Codreanu, Nae Ionescu, Ion Antonescu, am avea un răspuns.

Dacă i-am întreba pe Titu Maiorescu, Nicolae Titulescu, Gogu Rădulescu, Atanase Stanculescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis, Elena Udrea, Emil Boc și alții la fel ca ei,  în ipoteza că ar fi sinceri, am avea un răspuns opus.

POPORUL ROMÂN NU ÎNŢELEGE NIMIC DIN CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI, pentru că singurele sale surse de informaţie au rămas numai cele ale ”inamicului de moarte” al Poporului Român, de la care putem aştepta orice, dar nu adevărul.

NEAMUL ROMÂNESC AŞTEAPTĂ să fie condus spre o viaţă bazată pe valorile strămoşeşti, creştine, paşnice, iubitoare de viaţă, cooperare şi relaţii de deplină înţelegere între români.

MĂRIA SA NEAMUL ROMÂNESC VA PRIMI CE AŞTEPTĂ. Când, cum, de la cine, încă nu se ştie, dar şi această ”invazie a răului” va fi răsturnată. În privinţa aceasta nu este nici un dubiu !

DAR SĂ AFLĂM CUM DISTRUGE, ELITA IUDEO-MASONICĂ, NEAMUL ROMÂNESC

În fond, ce este mișcarea masonică din România ?

O spun chiar evreii: este o organizaţie compusă din ROMÂNI (în sens general de băştinaşi, în fiecare ţară din etnici locali) care funcţionează CONFORM REGULILOR Etniei Evreieşti în SCOPUL INTERESELOR Etniei Evreieşti.

Identitatea „masonică” provine de la breasla constructorilor preluată clandestin cu scopul ca organizaţia prezentă să exploateze reputaţia tradiţională de seriozitate a acestei bresle întru înşelarea publicului.

Organizarea şi funcţionarea Masoneriei a fost concepută de „Elita” Etniei Evreieşti în secolul 17 e.n. pentru a-şi spori numărul şi a se ascunde în spatele ei în lupta desfăşurată împotriva popoarele desemnate pentru a fi înrobite, întru exploatare, în favoarea exclusivă a Neamului Evreiesc. 

Toate încercările anterioare de înrobire completă a popoarelor pe lungimea a peste 1.700 de ani au eşuat, în primul rând pentru că membrii Etniei Evreieşti au fost numeric prea puţini, chiar după ce şi-au sporit numărul prin înglobarea Khazarilor de rea credinţă în rândurile Neamului Evreiesc în secolul 8 e.n.

Abia după ce „Elita” Etniei Evreieşti a conceput ideea de a îşi spori numărul armatei clandestine de atac neprovocat cu oameni de vocaţie infracţională din rândul popoarelor atacate, au început să realizeze succese notabile în preluarea patrimoniilor popoarelor atacate şi să implementeze sistemele de exploatare prin însclavizare a acestora şi extinderea sistemului la state şi continente întregi.

Poporul Român este înşelat prin mass-media să perceapă că masonii plasaţi în funcţii de Stat sunt decidenţi şi beneficiari finali ai exploatării Poporului Român.

În fapt, Statul este atacat şi condus de „Elita” Etniei Evreieşti prin masoni care oferă şi o ţintă falsă pentru nemulţumirea celor exploataţi, în efect oferă protecţie adevăraţilor exploatatori ai Poporului Român.

Membrii masoneriei sunt selectaţi dintre băştinaşi cu diverse dezechilibrări mentale, de inteligenţă variabilă, dar și câțiva inteligenți. 

Sunt supuşi unor proceduri de selecţie care testează în primul rând disponibilitatea candidatului de a permite să fie umilit.
Lipsa capacităţii de a sesiza ridicolul, opacitatea faţă de noţiunile de cert şi incert, dificultăţi în a face distincţia între fantastic şi realitate, sunt, de asemenea, criterii de selecție.

Candidatului îi lipseşte „organul” necesar pentru aprecierea echității şi echilibrului în raporturile dintre persoane, el vede firesc ceea ce, pentru o persoană cu gândire nepoluată, ar fi inimaginabil: să facă o tranzacţie irevocabilă pe seama propriei persoane în a da ceva cert, respectiv viaţa lor, unor străini despre care nu cunosc absolut nimic în schimbul a ceva incert, între care: mirajul abundenței materiale, faimă, glorie, popularitate, confort, bunuri diverse, bani, privilegii, siguranţă materială şi, cel mai important, IMUNITATE JURIDICĂ pentru a putea comite infracțiuni fără limită !

Aceste avantaje sunt promise nelimitat de respectivii străini.

Pe scurt, sunt români cu caracter genetic de prădător, care cunosc doar luatul nu şi datul, nicidecum schimbul echitabil, infractori disperaţi care sunt perfect conştienţi că dacă nu se înrolează sub protecţia unor străini ce li se par experţi în realizarea imunităţii juridice, ar sfârşi în puşcarii sau la periferia societăţii.

În orice etnie se nasc oameni cu vocaţie infracţională care sunt în număr foarte mic faţa de restul populaţiei care nicidecum nu caracterizează etnia respectivă. 
Aceşti infractori, promovaţi de mass-media drept conducători, NU sunt un eşantion caracteristic al Etniei Române, ci dimpotrivă. Probabil nu depăşesc 50.000 din care 25.000 în puşcarii, 10.000 în diverse etape de cercetare şi 15.000, din cei mai vicleni şi talentaţi, sunt adunaţi în masonerie şi folosiţi să ocupe funcţii în stat.

Sunt însă foarte vizibili şi foarte stridenţi deoarece mass-media îi promovează doar pe aceştia şi pe evreii, sub falsă identitate de români, care comit fapte reprobabile sub respectiva falsă identitate românească, pe care ulterior le atribuie românilor pentru compromitere. Asta este ceea ce vede Poporul şi nici o altă informaţie nu poate ajunge la el.

Masoneria nu este nimic altceva decât un mare grup de crimă foarte bine organizată compusă din infractori băştinaşi cu scop de a prăda pe termen lung patrimoniul Poporului Român în favoarea Etniei Evreieşti.

Crima dezorganizată este la puşcărie, crima organizată de „Elita” Etniei Evreieşti ocupă funcţiile de conducere în Statul Român, numiţi în funcţii de cei care deja au ajuns în funcţii şi aleşi pe listele de vot. 
Listele de vot sunt populate exclusiv cu masoni sau evrei cu falsă identitate de români, unguri, germani etc.. 
Plasaţi în funcţii în Stat, ei nu conduc nimic, nici nu ar putea, doar executa ordinele date în lojă de stăpânii lor. La fel găsim situaţia şi în firme mai ales cele private, unde au funcţii importante de acţionari sau administratori şi execută ordinele date în lojă de stăpânii lor.

Nici o persoană, ce a ocupat vreo funcţie în stat în ultimii 28 ani, nu a emis vreun enunţ inteligent şi original în același timp. Ca să fii conducător politic sau economic, trebuie să poţi produce idei şi gânduri noi, adaptate la realitatea dinamică şi competențe.

Mass-media, fiind aproape în întregime deţinută de „Elita” Etniei Evreieşti, induce şi menţine Poporul Român în eroarea de percepţie că Statul Roman este condus de o Elită provenită din rândurile Poporului Român, în interesul Poporului Român. Dar, distruge adevărul că Statul Roman este condus de „Elita” Etniei Evreieşti, în interesul Etniei Evreieşti. Aceasta se folosește de masoni, care sunt – de fapt – „elita” infracţională a Poporului Român. 

Legătura dintre Pârghiile Statului Român şi „Elita” Etniei Evreieşti se face prin jurământul masonic.

T. Băsescu și liderul Grupului Bilderber

În masonerie se găsesc următoarele categorii:

1) În orice lojă se găsesc unul sau mai mulţi evrei conspiraţi sub falsă identitate de români, desemnaţi de B’nai B’rith – Frăţia Legământului, o organizaţie exclusiv evreiască cu rol de curea de transmisie şi raportare între „Elita” Etniei Evreieşti, condusă de Kahal, cu misiunea de a controla şi dirija misiunile masonilor şi  aplică sancţiunile definitive asupra celor indisciplinaţi;

2) Români de vocaţie infracţională care cunosc scopul masoneriei şi se lasă folosiţi pentru beneficii personale;

3) Naivi care din orice motive nu pot percepe scopurile masoneriei şi care promovează legendele false promovate de mass-media. Pentru a indica această categorie s-a inventat termenul peiorativ „Idioţi Utili”.

4) Patrioţi Români cu adevărat rătăciţi care au căzut pradă proverbului otrăvit „Te faci frate cu Dracul până treci puntea !” cu ignorarea faptului că Dracul NU ARE FRAŢI ci doar sclavi. Se trezesc acolo „legaţi de mâini şi de picioare” întrucât sunt anihilaţi dacă sunt observaţi că fac orice din proprie iniţiativă pentru Neamul Românesc.

„Elita” Etniei Evreieşti a devenit expertă în diversiuni şi pentru a amplifica confuzia popoarelor atacate au conceput diverse alte forme de organizaţii masonice, care – în fapt – funcţionează în acelaşi regim dar sunt numite diferit şi înșelător, precum Lions’ Club, Rotary etc..

„Elita” Etniei Evreieşti a adus în viaţa Umanităţii o inovaţie, cu adevărat genială, în ceea ce privește actul de agresiune, preluare şi exploatare a popoarelor, poate cea mai importantă contribuţie a lor la viaţa Umanităţii, ce constă în comiterea de crime de război, fără a declara un război.

Pentru a nu declara război este de esenţă ca forţa agresoare să nu existe oficial, ceea ce a necesitat şi continuă să necesite conspirarea acesteia. 

În situaţia unei agresiuni nedeclarate, perfecţionată pe o perioadă de secole, de către o forţă despre a cărei existenţă publicul nu poate afla, compusă din străini cu falsă identitate, de localnici înrolaţi în trupele de agresiune, se pot comite orice crime şi abuzuri fără ca poporul să ştie cine este agresorul, fără să înţeleagă cine este beneficiarul final, iar când i se aduce informaţia nu o va primi întrucât o astfel de operaţiune criminală depăşeşte puterea de cuprindere a unei minţi normale.

În cazul apariţiei unor lideri care să organizeze vreo opoziţie la agresiune, aceştia sunt asasinaţi pentru a lăsa apărarea fără conducere, așa cum s-a întâmplat cu toţi patrioţii din ultimii 300 de ani.

După ce poporului îi este indusă percepţia că ceea ce, în realitate, sunt acte de agresiune, ar fi acte favorabile lor, românii cu vocaţie infracţională, înrolaţi clandestin în trupele de agresiune conspirate în calitate de masoni, vor confuza şi dirija poporul cu scopul de a susţine agresiunea, fără ca poporul să poată pricepe rolul real al acestor români. Astfel, agresorul şi-a creat şi continuă să îşi creeze condiţiile de a nu avea nici o opoziţie din partea poporului agresat.

Conducerea forţelor de apărare este preluată de evrei cu falsa identitate de români sau de români înrolaţi în masonerie, sclavi de casă la evrei. 
De fiecare dată când un patriot a preluat conducerea apărării, a fost asasinat, chiar dacă le-a luat „Elitei” evreieşti şi zeci de ani precum a fost în cazul lui Ceauşescu, la îndepărtarea căruia au lucrat 25 de ani.

JURĂMÂNTUL MASONIC

Jurământul masonic obligă masonul să se dedice pe lungimea întregii vieţi şi să pună chezăşie chiar viaţa sa însăşi pentru a contribui la realizarea supremaţiei Neamului Evreiesc asupra propriului Neam Românesc, în timp ce jurământul militar sau oricare alt jurământ făcut faţă de Statul Român şi sau faţă de Poporul Român, obliga apărarea propriului neam faţă de atacul unor străini.

Mai jos vedeţi o versiune sumară a jurământului:

„Jur, în numele Arhitectului Suprem al tuturor lumilor, să nu descopăr niciodată secretele, semnele, cuvintele, învăţăturile sau practicile francmasoneriei şi să păstrez tăcere veşnică asupra lor. Făgăduiesc şi jur să nu trădez niciodată nimic din acestea nici prin scris, nici prin grai, nici prin gesturi, nici să pun pe altcineva să scrie, să litografieze, să graveze, să tipărească ceva, să nu dau în vileag în vreun fel ceea ce mi s-a descoperit până în această clipă sau mi se va descoperi în viitor. Dacă nu mă voi ţine de cuvânt, mă oblig să mă supun la următoarea pedeapsă: să mi se ardă buzele cu fier înroşit, să mi se taie o mână, să mi se smulgă limba din gură, să mi se reteze gâtul, cadavrul meu să fie spânzurat în lojă în timpul primirii unui nou frate, iar după aceea să fie ars şi cenuşa aruncată în vânt.”

Jurământul masonic asigură şi secretizarea calităţii reale a persoanei şi a tuturor acestor conflicte între obligaţiile pe care masonul jura că şi le ia.

Gigantica viclenie a „Elitei” Etniei Evreieşti şi-a „băgat degetuţele” cam peste tot prin Constituţia României, iar în ce priveşte subiectul nostru aici, a introdus art. 40, Dreptul de Asociere alin (4):
 „Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise”, dar nicăieri în Constituţie sau Codul Penal nu au lăsat vreo prevedere care să interzică depunerea unui jurământ faţă de masonerie şi stăpânii săi sau față de orice alta entitate, juramânt cu clauze aflate în contradicţie cu jurământul făcut faţă de Stat sau Popor şi, cu atât mai mult, să îl ascunzi.
La presiunea Uniunii Europene, s-a instituit definitiv imunitate juridică pentru infractorul mason astfel: Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat, o hotărâre care presupune că magistraţii care fac parte din organizaţiile masonice trebuie să îşi declare apartenenţa. Sigur, toţi se vor înghesui să se declare dar …. Nasol, e interzis de jurământul masonic să divulgi apartenenţa la masonerie. Mai mult, CSM a hotărât, conform directivei UE, că judecătorii masoni pot judeca alţi masoni.

Întrebare : O să condamne un mason pe alt mason dacă primeşte ordin să îl favorizeze, ştiind că dacă nu o face, va fi mutilat şi omorât ?

MIJLOCUL PRACTIC PRIN CARE SE REALIZEAZĂ DISCIPLINA MASONICĂ

Posibilitatea de succes, în a controla sistemul de exploatare a Poporului Român, este a acţiona fără a fi observat. Acţiunea şi secretul, ambele, trebuiesc realizate cu exactitate şi promptitudine.

Secretizarea si actiunea promptă la ordinul superiorului ierarhic sunt obtinute prin instrumentul ameninţarii şi certitudinii aplicării pedepsei cu moartea.

Poate aşa devine evident motivul pentru care prima modificare a Codului Penal, după Revoluţie, a conţinut eliminarea pedepsei cu moartea, pentru ca „Elita” Etniei Evreieşti să aibă o putere de coerciţie asupra masonului, superioară celei care ar putea fi exercitată de Stat Român. 
Astfel, „Elita” Etniei Evreieşti s-a plasat deasupra Statului Român, ca nivel de autoritate, în faţa celor care preţuiesc doar viaţa lor.
Poate aşa se înţelege şi faptul că „Elita” Etniei Evreieşti s-a găsit dezarmată în fața patrioţilor care au pus şi pun interesele Etniei Româneşti mai presus de viaţă proprie, întrucât aceştia sunt incoruptibili cu bani, confort sau ameninţarea cu moartea.

Cum altfel se poate păstra disciplina strictă într-un grup de infractori decât prin pedepse extreme ? 
În majoritatea statelor a fost eliminată pedeapsa cu moartea doar cu scopul ca masoneria să aibă o forţă coercitiva mai mare ca statul. A fost păstrată numai acolo unde „Elita” Etniei Evreieşti are control cvasi total asupra sistemului juridic şi îl poate manipula şi poate opri o procedură judiciară după planurile lor.

Un sistem de a lua viaţa unor oameni, fără a fi vizibil pentru publicul larg, trebuie să aibă aparența ca fiind opusul acestui scop.

Se găsesc două sisteme în cadrul cărora se poate camufla un sistem de asasinare a indisciplinaţilor: sistemul alimentar şi sistemul medical. Ambele se ocupa cu protejarea vieții… chipurile.

Vom găsi cu prioritate masoni în sistemul medical, foarte bine poziţionaţi în acele servicii în ale căror activităţi includ, ca rutină, faze terminale ale trupului: ambulanţe, terapie intensivă, secţii pentru boli terminale, cum e cancerul, dar cu prioritate absolută la morgă. De asemenea, ei domină domeniul bolilor psihice, având control total asupra clinicilor psihiatrice.

Masonii aflaţi în aceste funcţii pot lua viaţa unui om, fără să se observe, oferind şi o documentație completă şi impecabil de legală.

Medicii masoni sunt promovaţi din greu mediatic, sunt „construiţi” drept mici celebrităţi locale şi, ca rezultat al aurei de somitate, sunt în afara oricărei bănuieli. Ei chiar execută 99,9 % din ce au de făcut în sensul cel mai bun şi deşi nu întotdeauna este meritul lor, le este atribuit pentru a construi şi întreţine mirajul, numai pentru a putea fi folosiţi pentru acel 0,1% util menţinerii disciplinei în masonerie. Şi, de regulă, nu sunt puşi să facă rău, ci doar să nu împiedice răul când este făcut de un „frate”.

Jurământul masonic învinge şi jurământul lui Hipocrate

În clinicile psihiatrice se omoară mintea la fel de eficace, a se vedea cazul lui Eminescu, otrăvit în clinica psihiatrică a familiei de evrei Donmeh, sub falsă identitate de greci fanarioţi, numiţi Şuțu. Şi dacă nu a murit de la otrava administrată în clinica psihiatrică, s-a aranjat ca un pretins nebun să îl lovească mortal în cap.

Aflăm că unii oameni cunoscuţi, aflati în funcţii de stat sau importanţi în firme cunoscute, au fost plecaţi în străinătate pentru a avea un tratament medical sau operaţie care s-ar fi putut efectua şi în ţară, fără nici o problemă. Este oare pentru că ar fi fost informaţi asupra pericolului mortal care îi pândeşte în cazul în care se expun sistemului medical din ţară ? Rar auzi membrii organizaţiilor masonice să menţioneze orice despre situaţia lor medicală. O fi o măsura de prevedere ?

Se poate constata că atunci când o persoană devine ţintă pentru grupul de crimă organizată internaţională, primul aspect care este cercetat de aceştia este situaţia sa medicală, întrucât dacă are vreo vulnerabilitate medicală vor putea elimina persoana pe calea pe care o au cel mai bine organizată. Şi dacă nu are nici o problemă medicala, atunci o vor cauza dacă este posibil.

În sistemul medical privat totul este cu mult mai ușor și mai discret. Pentru acest scop este suținută componenta privată, iar ce aparține statului este subminat și distrus.


CONSECINŢELE DEPUNERII A DOUĂ JURĂMINTE CE CONȚIN OBLIGAȚII CONTRADICTORII

A depune jurământul masonic, după depunerea unui jurământ faţă de Stat, este un act de trădare. A depune un jurământ faţă de Stat, de către un mason, este un act de sperjur, jurământ fals, jurământ pe care masonul a jurat anterior că nu îl va respecta !
Ambele situaţii sunt înşelăciune de cea mai înalt nivel, o escrocherie căreia îi cad victime popoare întregi de secole. 
Când sclavul de casă al „Elitei” Etniei Evreieşti (masonul) depune un jurământ în faţa Poporului Român, în condiţiile în care a depus un jurământ anterior faţă de nişte străini şi se află în contradicţie cu jurământul faţă de Statul Român, el nu comite trădare, ci comite înşelăciune la scară incomensurabilă faţă de Poporul Român.

DEPUNEREA JURĂMÂNTULUI MASONIC ANULEAZĂ ÎN FAPT ORICE JURĂMÂNT FAŢĂ DE STATUL ŞI POPORUL ROMÂN, CEL MAI GRAV FIIND ÎNCĂLCAREA JURĂMÂNTULUI MILITAR. 

Astfel, masonul afişează calitatea de funcţionar sau militar român, în condiţiile în care el este de fapt un mercenar străin care acţionează împotriva propriului neam. Această situaţie este prezentă azi, la toate funcţiile de vârf din Statul Român, dar şi în toate celelalte state.
Cheia funcţionării sistemului de conducere a Statului Român prin „telecomandă” de către „Elita” Etniei Evreieşti este secretizarea relaţiei de sclavie ce se găseşte întotdeauna în contradicţie cu jurământul depus de sclavul de casă faţă de Statul Român şi Poporul Român, atunci când acceptă să preia mandate în calitate de înalt de funcţionar al Statului Român.

CALITATEA DE FUNCŢIONAR AL STATULUI ROMÂN ŞI CALITATEA DE MASON SUNT ABSOLUT INCOMPATIBILE, LEGAL ŞI MORAL. CU ATÂT MAI GRAV CA MILITAR.

Calitatea de funcţionar al Statului Român, în mod special de militar, si calitatea de mason sunt absolut incompatibile întrucât jurământul masonic este în absolut conflict cu jurământul făcut faţă de Statul Român, în mod special privind jurământul militar. Românul care depune jurământul masonic şi este primit în masonerie a trecut, pe viaţă şi irevocabil, în tabăra inamicilor de moarte ai Neamului Românesc.

CE A PĂŢIT ROMÂNIA RECENT…

Noi trăim în STATUL EVREIESC ROMÂN, în mod înşelător numit STATUL ROMAN. El este rezultatul evoluţiei de la statul fanariot, organizat de „Elita” Etniei Evreieşti începând cu anul 1711, la statul pretins a fi NAŢIONAL , începând cu anul 1859.

Primii noştri patrioţi eliminaţi în epoca modernă au fost Constantin Brâncoveanu şi fiii săi. Au existat 4 încercări serioase de românizare a Statului Român „Modern”, toate eşuate din acelaşi motiv.
Inamicul secular ne omoară fără ezitare tot ce se naşte mai bun între noi, cu scopul subversiv ca poporul să rămână fără apărători.

„Elita” Etniei Evreieşti a constatat, cu peste 160 de ani în urmă, că Etnia Românescă este obstacolul cel mai mare în calea înfăptuirii revoluţiei universale, în prezent numită Noua Ordine Mondială. 
În consecinţă, „Elita” Etniei Evreieşti a condamnat la moarte întreagă Etnie Românescă, nu numai conducătorii sau Elita Romanească. De peste 160 de ani Neamul Românesc este executat de călăi externi şi interni, începând cu cei mai buni români.

Ideologii desemnaţi de inamic să transmită mesaje în public au motivat şi comunicat decizia „Elitei” lor astfel: „Românii sunt un popor fără istorie, destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. Dispariţia lor de pe faţa pământului va fi un pas înainte.” Karl Marx și Friedrich Engels, OPERE COMPLETE, vol. 8, pag. 229.
Românizarea Statului Român este, în esenţă sa, procesul de oprire a punerii în aplicare a condamnării la moarte a Etniei Româneşti, în fapt salvarea Neamului Roman de la moartea decisă de „Elita” Etniei Evreieşti.
Execuţia Etniei Romaneşti este înfăptuita sub acoperire şi cu mâna membrilor masoneriei cu o lentoare necesară pentru a nu fi percepută de Români și pentru ca etapele de execuţie să intre în rutină, să pară a fi fireşti. Aceasta este singura raţiune pentru existenţa Masoneriei în România.

Masonul afişează identitate de Român – şi nu de puţin ori ca patriot extrem – dar, în ascuns, loialitatea sa este supremă faţă de inamicul de moarte al Etniei Romaneşti. 
Masonul ascunde caracterul său infracţional şi scopurile personale, afişând cu emfază activităţi şi comportamente de mare generozitate şi filantropie, dar totul fiind doar aparent, în scopul iluzionării plebei că „elitele” sunt solidare cu ea. Sume mari, colectate în scopuri nobile tot de la populația miloasă, rămân în buzunarele lor, ale inițiatorilor și nu ajung decât părți infime la cauzele extreme (persoane bolnave grav, victime ale calamităților naturale, orfani, bătrâni, etc.) invocate inițial.
Poporul Român este indus grav în eroare, văzând că Români ai săi mint şi comit infracţiuni mari, împotriva intereselor Etniei Romaneşti. 
Poporul este condus, de toate forţele conspirate și mass-media coruptă, să adopte concluzia eronată că Românii sunt de vină pentru suferinţa pe care o îndură şi nu sunt capabili să se conducă singuri şi deci trebuie să apeleze la străini. 
Observaţi, vă rog, cât de bine a funcţionat mecanismul acesta psihologic în mentalul colectiv de la alegerile prezidenţiale din 2014: un candidat (pretins comunist naţionalist) este depăşit de un candidat pretins german internaţionalist. În fapt ambii sunt evrei, sayanimi, adânc conspiraţi cu false identităţi stabilite în urmă de cateva generaţii.

„Elita” Etniei Evreieşti a recapturat conducerea integrală a Statului Român, în decembrie 1989, pe care îl folosesc de atunci în multiple scopuri, între care, au reînceput trecerea patrimoniului Neamului Românesc în proprietatea Neamului Evreiesc cu scopul ca Neamul Românesc să îşi piardă mijloacele de subzistenţă fiind silit, pentru a supravieţui, să se înroleze în robie în slujba Neamului Evreiesc. După aproape 30 de ani de preluare atât a funcţiilor în Stat cât şi a operaţiunilor economice, Neamul Evreiesc deţine în total control sistemul politic şi economic prin interpuşii săi masoni.

Masonii lucrează asiduu în secret atent supravegheaţi de membri Etniei Evreieşti adânc conspiraţi sub false identităţi romaneşti de câteva generaţii, unii cu nume romaneşti de peste 100 de ani, ca să se ajungă la condiţiile în care nu mai rămâne nici o opţiune membrilor Neamului Românesc, decât să se înroleze în muncile ce servesc exclusiv interesele Neamului Evreiesc sau să piară.
Cei ce încearcă să se sustragă acestei tiranii, bazată pe sărăcire organizată, se refugiază economic în alte state unde cad în acelaşi capcane, unele mai constrângătoare fiind mai îndelung perfecţionate sau se refugiază în interiorul ţării în agricultură sau firme mici. Acestea sunt exterminate cu mâna puzderiei de instrumente create pentru autorizare şi control si extorcate de bani prin multiplele impozite administrate de ANAF, procedurile de falimentare frauduloasa etc. . Acest plan este în desfăşurare. Că va reuşi sau nu până la capăt, se va vedea în timp.

După 1989, în întregime pârghiile statului au ajuns în mâna „Elitei” Etniei Evreieşti prin intermediul masonilor băştinaşi şi de atunci s-a interzis complet accesul Neamului Românesc la resursele ţării.

Înainte de 1989, „Elita” Etniei Evreieşti controla prin membri Etniei Evreieşti adânc conspiraţi sub false identităţi romaneşti de câteva generaţii, unii cu nume romaneşti de peste 100 de ani, acele pârghii ale Statului necesare distrugerii legăturilor funcţionale şi emoţionale intre conducerea patriotică a Statului Român după 1965 şi Poporul Român. 

Astfel, erau controlate:

– unele din pârghiile economice, respectiv Comitetul de Stat al Planificării care coordona activitatea economică, integral domeniile de comerţ intern şi exporturi.

– pârghiile de circulaţie a informaţiei către populaţie, respectiv televiziunea, editurile.

– pârghiile de circulaţie a informaţiei către şi de la conducerea Statului la organe ale statului, respectiv o mare parte din securitate.

Controlul total asupra acelor pârghii a realizat menţinerea condiţiilor de viaţă ale populaţiei în stare precară şi au creat condiţiile de a se putea justifica preluarea tuturor pârghiilor statului pe faţă şi conspirat de către străini şi de a elimina orice patriot din instituţiile statului.

Faptul că aceasta armată compusă din membri Etniei Evreieşti, adânc conspiraţi, a fost complet invizibilă pentru Poporul Român , alături de propaganda pre şi post 1989, a creat condiţiile ca iniţiativa şi responsabilitatea pentru suferinţele Poporului să fie atribuit patrioţilor din conducerea Statului. În felul acesta ei au rămas fără apărare (susținere populară), au fost eliminaţi şi nu a mai rămas nimeni care să se opună preluării tuturor pârghiilor Statului Român de către „Elita” Etniei Evreieşti.

Poate aşa unii îşi pot explica discrepanţa cruntă între ce spun şi ce fac persoanele aflate în funcţiile de vârf din Statul Român de aproape 30 de ani. Jură să servească interesele Poporului Român, dar acţionează în contra intereselor Poporului Român, însă constant în favoarea străinilor care conduc masoneria în fapt.

Fără nici un dubiu este faptul că, în cazul in care nimic nu s-ar schimba în viitor, văzând ce s-a făcut împotriva Neamului Românesc în ultimii 28-30 de ani, tot ce e mai bun în Poporul Român va fi ucis şi vor rămâne doar un număr de redus de români, mult prea oprimaţi pentru a mai avea energia necesară pentru a înţelege ce li s-a întâmplat.

CUM SE FACE CĂ OAMENII NU VĂD CE LI SE ÎNTÂMPLĂ ?

Cel mai important aspect urmărit de „Elita” Etniei Evreieşti este ca Popoarele Lumii să nu ştie că există o „Elita” a Etniei Evreieşti, dar să ştie că Etnia Evreiască este doar o victimă ! 
Pentru oamenii de rînd nu există nici un plan de înrobire a Popoarelor Lumii, ei fiind amăgiți că cei care susțin o „aşa-zisă Conspiraţie” sunt niște nebuni care trăiesc într-o lume paralelă, departe de realitate. 
La discreditarea curajoșilor, care îndrăznesc să ridice capul din țărână și să încerce deșteptarea altora, o contribuție deosebită o are mass-media, aflată aproape în totalitate în mâinile „Elitei” Etniei Evreieşti.  Şi, în mod real, nici nu există o „conspiraţie” în sensul clasic. Adică nu s-au adunat ad-hoc nişte indivizi diverşi şi au încropit o gaşcă în scopuri toxice.
Dar, există un plan de 2.000 de ani care este aplicat cu perseverenţă diabolică şi toate eşecurile şi reuşitele au condus la stabilirea unei tehnologii de „inginerie socială” ţinută cu grijă în secret pentru folosul exclusiv al „Elitei” a Etniei Evreieşti. Este doar o simplă tehnologie care constă într-o suită de proceduri care conduc la un rezultat planificat. În realitate este ceva simplu, rezultat din cunoaşterea bună a fiinţei umane, ştiinţa pe care ei nu o împărtăşesc cu nimeni… în speranţa că acest monopol va conduce la un control total asupra societăţilor umane !
Până în prezent, a condus la dominarea unor domenii, dar e departe de situaţia de a avea un real şi complet control mondial. Şi nici nu e vreo şansă, căci, dacă ar fi fost, în 2.000 de ani ar fi realizat-o.

Ideea de a controla Omenirea prin minciună este o idee nefuncţională teoretic, dar care şi în practică s-a dovedit la fel de nefuncţională. Dar „Elita” Etniei Evreieşti s-a angajat irevocabil pe un curs fără altă alternativă pentru ei, fără întoarcere, fără oprire.

Iată, avem o situaţie dezechilibrată, care are potenţialul să explice discrepanțele vizibile între vorbă şi faptă ale funcţionarilor Statului Român, în dauna Poporului Român.

Nu există nici o posibilitate practică pentru o situaţie inversă, în care membri ai Neamului Evreiesc să se înroleze în subordinea intereselor Neamului Românesc, întrucât conform regulilor interne ale Etniei Evreieşti străvechi, acel evreu ar fi omorât imediat !
Românii au, în masă, un caracter genetic de statornici în parametrii extremi: un caracter paşnic și tolerant, iubitori de oameni, de viaţă, sunt absolut incapabili să ucidă, nu din slăbiciune ci din tărie de caracter, ei fiind răbdători și dârji. Când li se face un rău, preferă să sufere şi să se restrângă, decât să iasă la bătaie şi să-şi ucidă adversarii.

În lupta aceasta pe viaţă şi pe moarte, la propriu, prădătorii absoluţi au găsit soluţia optimă pentru a exploata: asasinarea statornicilor care le stau în cale sau a prădătorilor care nu execută prompt crimele cerute sau divulgă planurile de exploatare. În situaţia în care ei ucid cu voluptate şi noi nu putem ucide, pe termen scurt şi mediu, în acești 300 de ani am fost în dezavantaj și efectul se vede pregnant.

Românii sunt creduli, în extrem. Credulitatea este atributul de caracter al omului pe nivelul cel mai înalt de creştere spirituală şi umană. Credulitatea este rezultată din adâncă înţelepciune care spune ca viaţa umană este cu atât mai frumoasă şi echitabilă cu cât încrederea între oameni este mai mare, întrucât încrederea conduce la consolidarea relaţiilor necondiţionale şi de aici rezultă starea de siguranţă generalizată în societate și o armonie deplină.

Societatea omului superior este aceea în care oamenii au incredere totală în toți ceilalți oameni. Opusul este valabil: societatea omului inferior este aceea în care oamenii sunt suspicioși și nu au încredere în ceilalți, ca animalele în junglă.

Neîncrederea este atributul animalelor, care sunt în continuă frică de a nu fi ţinta unor prădători. 
În societate, neîncrederea provine şi din starea de profundă nesiguranţă ca efect al competitivității cu concurența şi singurătatea rezultată din conflicte. 
Prădătorul uman e un om cu abilităţi umane şi scopuri animalice. El este omul cu vocaţie infracţională. Peste un anume nivel de inteligență va căuta să se organizeze pentru a-şi asigura imunitate juridică, pentru a eluda vigilența sistemului juridic. Este cazul evreilor și a uneltelor acestora: masonii. Scopul acestora este de a paraliza sistemul juridic prin utilizarea relaţiilor condiţionale între evrei, între evrei și masoni și între masoni şi a secretizării acestor relații.

Prădătorii umani adunaţi în masonerie şi stapânii lor utilizează încrederea ca mijloc de înşelăciune la nivelul întregului Popor Roman. În fapt, atributul suprem de caracter al încrederii este utilizat împotriva noastră pentru a ne distruge şi a ne înrobi.

Un proverb strămoşesc adevărat spune: „Să te fereşti de furia celui răbdător !”. 

Cu certitudine Neamul Românesc va avea o reacţie, mai zdravănă decât toate celelalte Neamuri, aşa cum a arătat şi în trecut, la acest abuz la scara istorică. Dar când şi cum… rămâne încă o enigmă.

SCLAVII DE CASĂ

Masonul este „sclav de casă” la Neamul Evreiesc, precum în epoca sclavagistă, era astfel denumit băştinaşul ce se aliase cu stăpânii de sclavi.

Diferenţa esenţială între sclavul de casă din trecut şi sclavul de casă din prezent, numit “mason”, este că azi sclavul de casă, care se prezintă în public drept băştinaş, pretinde că el conduce, dar de fapt doar execută ordinele stăpânilor. Conduce, desigur, „în interesul băștinasilor” şi este principalul factor de inducere în eroare al acestora, cot la cot, cu evreii adânc conspiraţi sub false identităţi româneşti, maghiare sau germane.

Sclavii de casă/masonii şi stăpânii lor forţează membrii Neamului Românesc la o poziţie de servitori, dar nu de sclav. Masonii sunt considerați inferiori românului de rând, chiar de către stăpânii lor, în raport cu Etnia Evreiască. Sclavii de casă, începând cu momentul depunerii jurământului faţă de stăpânii străini și până la moarte, sunt proprietatea stăpânilor străini !

 

Viaţa e complicată pentru sclavul de casă. În viaţa socială de zi cu zi, ei se disting prin faptul că au un comportament fals, nefiresc, forţat, nu au reacţii spontane şi sincere. Se comportă aidoma unor roboți sau clone umane. „Limba de lemn” pentru ei s-a inventat. Umplu aerul cu sunete, citesc discursuri sforăitoare scrise de alții, dar nu spun nimic concret. 

Păi, cum să aibă un comportament firesc, când ei nu mai sunt stăpâni ai propriilor fiinţe ? 

Ei rămân doar simple marionete, fără sentimente și fără personalitate.
Şi mai grav, nu au nici un aliat, nici un ajutor, nici în faţa străinului, dar nici în fața Neamului Românesc din care provin și împotriva căruia îşi dedică toate puterile distructive.
Orice text scris de masoni este de neînţeles pentru un necunoscător al fenomenului dintr-un motiv elementar: toate textele trebuie să ocolească conflictul dintre cele două noţiuni de „frăţie” şi„obedienţă” şi să distrugă sau să ascundă adevărul.

În fapt, masoneria este forma cea mai modernă – şi poate sigura rămasă – de sclavie directă, în care sclavii au relaţii de fraternitate (chipurile !) între ei, dar de obediență sau subordonare necondiţionată (certă) faţă de stăpâni.

Dar, când un sclav de casă manifestă nesupunere faţă de stăpânii străini, el abia atunci comite trădarea şi o comite faţă de Neamul Evreiesc. Şi din toate punctele de vedere, chiar moral, „Elita” Etniei Evreieşti poate dispune de el şi de viaţa sa așa cum dorește şi nimeni nu îl va ajuta, nici egalii în sclavie, nici poporul din care a provenit si impotriva căruia a luptat.

Sclavii străinilor nu pot să se întoarcă la Poporul Român ca să ceară protecţie fiindcă el se înrolase anterior, punând viaţa lui chezăşie, în slujba inamicului secular al Neamului Românesc pentru a-l ajuta să îşi asigure supremaţia asupra Neamului Românesc. Este normal să fie respins de Neam şi să fie lăsat pedepsei exemplare, aplicată de străinul pe care l-a trădat, la fel cum și-a trădat anterior și propriul Neam.
Toţi ceilalţi sclavi nu îi vor susţine în fata stăpânilor din motive clare. Ei, nu noi, au inventat proverbul „Frate, frate, da’ brânza-i pe bani!”
Masonul este foarte singur, doar el/ea cu averea sa şi cu secretele şi faptele sale antiromâneşti pe care numai el le ştie şi nu se poate confesa nimănui, nici măcar familiei. Nici vorbă de Biserică, unde ar trebui să fie sincer la spovedanie. Nici o mirare că se prăbuşeşte în abisul senzorial, îşi pierde minţile şi în final forţa vitală.

Ca goyimi (ebraică ”popor”), masonii sunt complet fără nici o valoare din punctul de vedere al evreilor. Vite de exploatat, precum noi ceilalți. Nu are nici o importanţă la câte sindrofii participă împreună, câte milioane primesc în cont, cât îi laudă propaganda, ei nu au nici o valoare în ochii evreilor, dar pot deveni foarte uşor o valoare negativă, un balast inutil.
În acest tip de război, secretul despre forţele agresoare şi mijloacele acestora de luptă este mult mai important decât reacţia forţelor de apărare ale poporului agresat.

Aşadar, sclavul de casă /masonul, ori stă jos în ierarhie şi nu beneficiază de multe privilegii, fie urcă în ierarhia socială și devine un risc pentru evrei, care vor căuta să scape de el, desigur nu prin pensionare… O întreagă epidemie de cancere și alte boli terminale, accidente, etc. se vor năpusti peste masonii care şi-au consumat utilitatea în serviciul Neamului Evreiesc.

Orice purtător de secrete este în pericol de moarte atât timp cât deţine secretele. A face public un secret este, pentru purtătorul secretului, o măsură de protecţie personală, întrucât prin scoaterea la lumină a secretului este eliminată motivarea de a fi anihilat deținătorul secretului. 
Însă, în masonerie nu funcţionează acest mecanism de demotivare deoarece există jurământul, care cere ca masonul să păstreze secretul cu preţul vieţii. 
Masonul este într-o situaţie imposibilă: dacă deţine secretele, este un pericol pentru stăpânii evrei şi e în situaţia să fie exterminat oricând. Dacă le divulga cuiva sau le face publice, este exterminat conform jurământului făcut. Astfel, pentru ca restul masonilor să rămână executanti docili, masonul ce a divulgat un secret este anihilat cât se poate de exemplar.

Masonul se poate identifica imediat în orice situaţie: nimic din ce spune nu e clar, este vizibil continuu stresat, nu e sincer şi nu e spontan, îi joacă ochii în cap mai mult decât este justificat de situaţie, când vorbeşte aparent spontan el recită mecanic texte pregătite anterior sau formule standardizate pe subiect. Tot ce îi rămâne este aspectul material care se vede în îmbrăcămintea elegantă sau pompoasă, bijuterii etc.

MASONUL REPREZINTĂ PENTRU EVREI O DUBLĂ NON VALOARE: odată ca goyim şi încă o dată ca sclav de casă care şi-a oferit viaţa evreului.

Masonii află cu nemulțumire asta, din ce din ce mai bine spre sfârşitul vieţii, conştient sau intuitiv, se vede pe faţa lor deznădejdea unei vieţi false din care nu se poate ieşi. Unii au avut remuşcări. Evreii stiu asta din experienţă. 
Masonii sunt cu prioritate urmăriţi spre bătrâneţe şi monitorizaţi pentru starea mentală. Preventiv, ei se întâlnesc cu moartea prematură ca nu cumva să îi lovească vreo idee să îşi spele păcatele prin destăinuiri de secrete deranjante pentru evrei sau dacă dau semne de pierdere a controlului mental.

ÎN CONCLUZIE…

NEAMUL ROMÂNESC ESTE SUPUS UNEI AGRESIUNI bazate pe minciună şi crimă de peste 300 de ani, în care factorii activi sunt:

1. Conducerea care aparține „Elitei” Etniei Evreieşti.

2. Membri ai Etniei Evreieşti adânc conspiraţi sub false identităţi romaneşti, de câteva generaţii în interiorul ţării, strecuraţi printre români, o armată invizibila de sayanimi (în ebraică: ajutor, asistent), care fac tot felul de porcării în numele românilor şi vin apoi şi arată, pe mass-media care le aparține, ce răi, proști şi imorali sunt românii ! Tot ei sunt cei care-i controlează pe masoni ca să fie buni excutanți ai jurământului și al ordinelor.

3. Români de vocaţie infracţională înregimentaţi în masonerie.

4. Membri ai Etniei Evreieşti adânc conspiraţi sub false identităţi ale altor etnii ce acţionează atât din interior cât şi din exterior;.

5. Masoni de alte etnii.

DISCIPLINA ÎN SISTEM ESTE ASIGURATĂ PRIN CERTITUDINEA OMORÂRII CELUI INDISCIPLINAT.

NEAMUL ROMÂNESC A AVUT UN NUMĂR DE REACŢII SERIOASE la această agresiune, poate cele mai serioase dintre toate neamurile agresate în acelaşi mod, toate fiind oprite prin înşelăciune şi asasinarea conducătorilor, ca urmare a aplicării procedurii interne standardizate a Etniei evreieşti „Tob shebe Goyim Harog!” (Omoară-l pe cel mai bun dintre neevrei), ordin impus de regulamentul interior stabilit în Talmud.

SĂ NE SUPUNEM, NU PUTEM pentru că nu e natura noastră. 

În actualul sistem de exploatare, nu sunt decât 2 posibilităţi de funcţionare: ca exploatator sau ca exploatat. 

Românii, în masă, sunt iubitori de oameni, demni şi purtători ai spiritului de echitate şi cooperare, NU SUNT COMPATIBILI CU NICI UNA DINTRE POZIŢIILE DE EXPLOATATORI SAU EXPLOATAŢI... SUNTEM NEFUNCŢIONALI ÎN SISTEMUL CURENT.

Cine acuză Poporul Român de insucces în sistemul de exploatare evreiesc, este fie grav dezinformat fie agent de diversiune antiromânesc.


CE E DE FĂCUT ?

Se vede că forţe ample patriotice împiedică avansul sistemului de exploatare şi destrămare teritorială, dar nu le poate opri, asta e treaba altor forţe din interiorul Neamului Românesc.

ACEASTA INVAZIE - a Etniei Evreieşti, pe lângă alte zeci pe care le-am suferit de mii de ani, e mai originală deoarece:

– nu e pe faţă,
– e perfida,
– e vicleană,
– e criminală,
– e făcută cu armate conspirate sub identitate de români,
– străinii sunt mediatizaţi drept salvatori, dar ei sunt adevăraţi criminali în masă,
– infractorii români, sclavi la străini, sunt prezentaţi drept „elită” de mare calitate umană, dar ei sunt complici şi executanţi ai distrugerilor împotriva propriului Neam Românesc,
– politicienii sunt prezentaţi drept decidenţi, dar ei sunt doar nişte executanţi docili,
– sistemul este prezentat drept democratic (poporul are puterea) dar, în fapt, poporul nu a decis niciodată ceva,
– poporul este acuzat că ar fi vinovat pentru suferinţa sa dar, în fapt, străinii şi infractorii locali poartă întreaga vină,
– mass-media este prezentată drept sursă de adevăr dar ea este ucigaşa adevărului şi îl substituie cu minciună ţesută cu fire de adevăr şi petice de fals,
– inflaţia este impusă de forţe misterioase interne şi externe, însă, de fapt, este decisă şi este dirijată să sărăceasca societatea,
– economia este liberă, de fapt, este monopolizata de acelaşi grup de persoane în întreaga Lume,
– Românii nu sunt atacaţi, nu există un agresor, conspiraţia este o teorie din filme etc., etc., etc…

„Elita” Etniei Evreieşti a făcut o mare inovaţie în tehnicile de cucerire a altor popoare: nedeclararea războiului, care a făcut toate cele de mai sus să fie posibile de a fi executate fără consecinţe pentru făptuitor, imposibil de pedepsit. 
Războiul nu e declarat, oficial nu există. 
Scopul filmelor cu războaie şi lupte armate este să condiţioneze poporul cu ideea că luptele se dau fizic cu arme, etc. şi să nu aibă noţiunile necesare să poată identifica acest nou tip de război de agresiune.

POPORUL ROMÂN NU ÎNŢELEGE NIMIC DIN CE SE ÎNTÂMPLĂ pentru că singurele sale surse de informaţie au mai rămas numai cele ale inamicului de moarte al Poporului Român, de la care putem aştepta orice, dar nu adevărul.

NEAMUL ROMÂNESC AŞTEAPTĂ să fie condus spre o viaţă bazată pe valorile strămoşeşti, creştine, paşnice, iubitoare de viaţă, cooperare şi relaţii de deplină înţelegere între români.

MĂRIA SĂ NEAMUL ROMÂNESC VA PRIMI CE AŞTEPTA. Când, cum, de la cine… încă nu se ştie, dar şi această invazie va fi răsturnată. În privinţa aceasta nu este nici un dubiu !

În condițiile în care Biserica este singura instituție care servește drept sprijin pentru Neamul Românesc, în lupta împotriva invaziei perverse, ea este penetrată de Conducerea Etniei Evreiești prin Masonerie și alte forme de infractori. 
Aceștia se infiltrează în sistem pentru a submina și a compromite religia ortodoxă prin fapte reprobabile, care să i se poată reproșa ulterior. 
Astfel, se urmărește subminarea reputației și autorității Bisericii pentru ca să se distrugă legătura cu Neamul Românesc, să se piardă suportul popular și să dispară coeziunea reciprocă. 


DESPRE MASONUL GERMAN, DIN FRUNTEA ROMÂNIEI

Dupa victoria in alegeri a lui Klaus Iohannis, printre primii care s-au grabit sa-l felicite au fost si masonii din Marea Loja Nationala Romana, care considera ca in acest fel in Romania s-a facut un pas major.  Încotro s-a făcut pasul ?  Hmmm ! Așa e, cred că ați ghicit.

Iohannis in haine de cavaler templier - pupă oase de morți 

Brusc, masoneria intoarce armele spre PSD, dupa ce o lungă perioada de timp a fost aliată cu regimul social-democrat.

Faptul că Iohannis face parte din masoneria germană, nu mai este deja un secret, însă ceea ce face acesta când se vede cu frații lui masoni ne-a șocat puțin.

Potrivit mai multor membri ai masoneriei germane, fiecare mare întâlnire a tuturor lojelor se finalizează cu ritualuri bizare.

Fiecare mason, inclusiv Klaus Iohannis, este nevoit să pupe oase de morți într-o încăpere decorată cu catafalc, sicrie și schelete. 

Multe dintre întâlnirile masonilor se petrec în foste uzine sau clădiri dezafectate bine păzite (cu paznici angajați de către primării!!!).

„Condiţia esenţială este ca orice local de lojă să fie cât mai ferit de curiozitatea profanilor. Ferestrele nu se vor deschide niciodată în timpul lucrărilor, căci ar oferi accesul privirilor profane. Secretul este prima caracteristică a ordinului. În zilele când nu se ţin şedinţe, se vor deschide seara ferestrele pentru curăţenie şi aerisirea locului”, spune un membru al masoneriei.

DECI, DRAGII MEI ROMÂNI, HAIDEȚI SĂ TRĂIM DEMN, UNIȚI, CU DRAGOSTE PENTRU VIITORUL COPIILOR NOȘTRII ȘI PENTRU CONTINUITATEA POPORULUI ROMÂN !



sursa: https://vremuritulburi.com

ÎNCĂ O MARE MINCIUNĂ DESPRE ISTORIA POPORULUI ROMÂN, A FOST DESCOPERITĂ !

În imaginea de mai sus se află o plăcuță din plumb, descoperită la Sinaia, România și Inelul de la Ezerovo din Bulgaria. Cercetările amănunțite din ultimii ani, au descoperit că acestea sunt inscripționate cu litere din alfabetul daco-geto-tracilor, ci nu cu litere grecești așa cum s-a spus inițial de unii cercetători care, voit sau din neștiință, le-au interpretat.

ÎNCĂ O MARE MINCIUNĂ DESPRE ISTORIA POPORULUI ROMÂN, A FOST DESCOPERITĂ !

A fost reconstruită limba vorbită de omul de acum 8.000 de ani. 80 % sunt cuvinte dacice, romanesti.

O echipă de specialiști de la universitățile Cambridge și Oxford au elaborat un program prin care spun că au reușit să reconstituie o parte din limba vorbită de omul european de acum 8.000 de ani.

Multe dintre aceste cuvinte sună cât se poate de românește. Si nu putine, peste 78 % dintre ele sunt romanesti sau cu rădăcini romanesti.

Potrivit falsului istoric girat de cele mai înalte instituții de cultură din România, românii sunt un popor făcut la plezneală, odată cu cucerirea romană.

În spiritul acestor neadevăruri confecționate special pentru a menține confuzia istorică, Dicționarul Explicativ al Limbii Române pretinde că limba română nu mai are cuvinte de la geto-daci și că cele mai vechi cuvinte pe care le folosim sunt cele latine, aduse de cuceritorii romani, asezonate în timp cu împrumuturi de la toți migratorii.

Mai mult decât atât, românilor li s-a interzis, prin DEX, chiar și să creeze vreun cuvânt propriu în ultimii 2.000 de ani, pretinzându-se că absolut totul a fost luat de la popoarele din jur, iar atunci când nu s-a găsit vreo asemănare în limba altora, s-a spus că sigur acele cuvinte au o etimologie necunoscută, numai autohtone să nu fie.

Și uite așa, generații întregi de istorici și lingviști au fost spălați pe creier încă din facultate și convinși că suntem un popor cu o cultură și o tradiție minore care, așa cum încearcă să ne convigă Lucian Boia (un istoric român iubit și citat de Ungaria), nu am fost în stare de mai nimic în decursul secolelor, nu am creat nimic și nu am contat cu adevărat în economia popoarelor europene.

Deși o serie de alți cercetători au demolat cu argumente științifice prostiile din DEX, dovedind că foarte multe cuvinte care apar în DEX ca fiind luate de la romani sau migratori sunt, de fapt, cuvinte vechi, autohtone, venite pe linia indo-europeană, pe linia traco-geto-dacică (vezi Mihai Vinereanu sau Iiulia Brânză Mihăileanu), oficial aceste cercetări nu există ! Practic, în mod ticălos și absurd, limbii române i s-a interzis să aibă rădăcini indo-europene, pentru a nu dinamita teoria falsă a romanizării dacilor !

Și nu este de mirare că Academia Română refuză orice discuție despre falsurile din DEX. Vorba aia, aceeași instituție are în arhivă o carte scrisă de lingviștii maghiari în anul 1982 (pe care o ignoră cu un tupeu incredibil) în care, cu girul Academiei din Budapesta, se spune că nu mai puțin de 23.000 de cuvinte din limba maghiară sunt împrumuturi din limba română.

Așa cum cred vă dați seama, exact aceleași cuvinte apar în DEX ca fiind împrumuturi pe care noi le-am fi făcut din maghiară sau din alte limbi.

În fine, în contextul acestei lupte istorice și lingvistice, cercetătorii de la Cambridge și Oxford dau peste cap multe teze oficiale ale lingvisticii, punând în evidență că multe cuvinte pe care diversele popoare ale Europei le folosesc astăzi vin dintr-o limbă veche, cea a omului preistoric din care s-au dezvoltat în timp nu mai puțin de 440 de limbi.

Cu alte cuvinte, multe dintre vorbele noastre sunt autohtone, născute dintr-o limbă primară a Europei, și nicidecum împrumuturi. De altfel, cuvintele cât se poate de românești pe care le descoperim în această reconstituire a specialiștilor britanici spun multe despre adevărata lor origine.

Să nu uităm că spațiul României de astăzi se găsește în ceea ce mulți cercetători străini numesc Vatra Vechii Europe. Prin urmare, este logic ca în limba română să găsim multe cuvinte cu origini străvechi. Acest lucru îl spune și lingvista spaniolă Carme Huertas în cartea NU VENIM DIN LATINĂ, publicată și în limba română la Editura Geto-Dacii.

Fără îndoială, nu ne așteptăm însă ca Institul de Lingvistică al Academiai Române să ia în serios un astfel de studiu. Nume ca și Cambridge sau Oxford nu îi impresionează.

Doar ROMÂNII POT SĂ O FACĂ, INFORMÂNDU-SE DIN SURSE CORECTE ȘI DÂNDU-LE PESTE BOT, ACESTOR PUPĂTORI DE KURURI EVREIEȘTI SOROSISTE, ORI DE CÂTE ORI AU OCAZIA !

ÎN CONTINUARE, VĂ DAU CÂTEVA EXEMPLE DE CUVINTE DE ORIGINE DACĂ, ROSTITE ȘI ASTĂZI DE CĂTRE ROMÂNI :

Doina, mămăliga, sâmbure, căciulă, abeş, Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg, anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă. baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată, boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan, burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză, caier, caţă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocârlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură, darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, don, dop, droaie, dulău, fărâmă. gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă, hojma, iazmă, iele, încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema, jilţ, leagăn, lepăda, lespede, leşina, mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat, năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian, ortoman, păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea, raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, râmfă, rânză, spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sâmvea, sarbăd, Sarmisegetuza, tare, traistă, tulei, ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă, uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare, vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol, zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zârnă...

DESCHIDE-LE, DOAMNE, MINTEA ROMÂNILOR ȘI FĂ-I SĂ VADĂ ADEVĂRUL  !

DOAMNE AJUTĂ !

surse: http://stiripeturte.blogspot.ro; http://adevarul.ro

WEEKEND PLĂCUT TUTUROR !

OLGA TUDORACHE - actriță de teatru și film, profesor universitar

”ÎN CURSUL NOPȚII DE 17 SPRE 18 SEPTEMBRIE 2017 ... LA SPITALUL ”ELIAS” ... ACTRIȚA OLGA TUDORACHE ... A MURIT ...”
AM CITIT ȘI RECITIT ANUNȚUL FĂCUT DE ”AGERPRES” ... AM REFUZAT SĂ CRED ȘTIREA ... AM RĂSFOIT RAPID ȘI ALTE CANALE DE ȘTIRI, SPERÂND CĂ ... DAR, TOATE CANALELE ANUNȚAU ACELAȘI LUCRU ... NU SE POATE, NU POATE FI ADEVĂRAT, AM ȘOPTIT ÎNTRISTAT DE PARCĂ ÎMI PIERDUSEM O RUDĂ SAU CEL MAI BUN PRIETEN ... ACEST OM, ACEST MARE TALENT NU TREBUIA SĂ MOARĂ... EXISTĂ OAMENI DE CARE NU AȘ VREA SĂ MĂ DESPART NICIODATĂ... ACEȘTIA SUNT OAMENII CARE LUMINEAZĂ TOTUL ÎN JURUL LOR, SUNT OAMENII CARE CONSTRUIESC FĂRĂ SĂ DĂRÂME NIMIC, SUNT OAMENII CARE IUBESC ȘI RĂSPÂNDESC IUBIRE ... UN ASTFEL DE OM A FOST ȘI OLGA TUDORACHE ... DUMNEZEU SĂ O ODIHNEASCĂ ÎN PACE !
D.Roman

Olga Tudorache s-a născut la Oituz, județul Bacău, la 11 octombrie 1929.
A absolvit, în 1951, Institutul de Teatru din București.
În 1990 a devenit profesor universitar. A avut șase promoții de actori.

La Teatrul Tineretului a jucat în numeroase spectacole, precum "Dealul vrăbiilor" (1951), "De la patru în sus" (1953), "Ani de pribegie" (1954), "David Copperfield" (1954), "Suflete tari" (1957), "Antigona" (1957), "Ocolul pământului în 80 de zile" (1960) ș.a.

Pe scena Teatrului Mic, a jucat o serie de roluri, care i-au pus în valoare talentul: Ducesa de Gloucester în "Richard al II-lea" (1966), Vitoria Lipan în "Baltagul" (1968), Maria Magdalena în "Don Juan moare ca toți ceilalți" (1970), Geronte (travesti) în "Vicleniile lui Scapin" (1972), Madge în "Philadelphia ești a mea" de Bryan Friel (1974).

În 1997, a revenit pe scena Teatrului Național din București cu rolul principal din spectacolul "Regina mamă" de Manlio Santanelli, iar în 2005, a putut fi admirată, atât ca actriță, cât și ca regizor, pe scena Teatrului Metropolis, în spectacolul "Pește cu mazăre".

A interpretat roluri în filme: "Tudor" (1962), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Bietul Ioanide" (1979), "Vreau să știu de ce am aripi" (1984), "Domnișoara Aurica" (1986), "Tusea și junghiul" (1990), "Doi haiduci și o crâșmăriță" (1993), "O vară de neuitat" (1993), "Faraon" (2004), "Femeia visurilor" (2004). 

A efectuat turnee în țară și în străinătate.

sursa: https://ro.wikipedia.org