Titlul este luat din analiza publicată acum o săptămână de prof. univ.dr. Andrei Marga pe cotidianul.ro, site-ul condus de Cornel Nistorescu.
Apariția acestui text este un eveniment referențial de atitudine și demnitate intelectuală al acestor vremuri, întrucât pune deschis și fără frică un diagnostic clar regimului politic actual din România. Analiza profesorului Marga, parte a unei cărți în curs de apariție, „Statul actual”, demonstrează științific, cu proba imbatabilă a citatelor comparative, similitudinea până la identificare a ideilor din cartea de căpătâi a lui Adolf Hitler cu afirmațiile și politicile „președintelui”.
Mai suntem câțiva ziariști, îi numeri pe degetele de la două mâini, care semnalăm de mai multe vreme sorgintea nazistă a prestațiilor publice ale acestui „președinte” și ale propagandiștilor săi, dar prof. Marga are meritul de a demonstra acest lucru cu textele pe masă. „Nu am prejudecăți și nu cred că cineva este urmașul lui Adolf Hitler. Dar, în situația de azi a țării în care trăim, când un „președinte“ depășit de funcție și fără vreo realizare, reia, în orice chip, ^Mein Kampf^, socotesc apărarea pluralismului și a democratizării drept datorie”, își explică demersul fostul rector al Universității clujene, ulterior ministru al Educației, apoi al Externelor.
Profesorul Marga reia câteva dintre ideile din „Mein Kampf” (Zentralverlag NSDAP, München, 1943) și le pune alături de ale „președintelui”: „Adolf Hitler își declară insistent nemulțumirea față de poziția social-democrației în chestiunea etnicității (p.39) și, mai ales, iritarea față de audiența mare de care social-democrația se bucură în populație (p.43). El susține că, întrucât este condusă de evrei (p.64), social-democrația nu ar ține de poporul german (p.82). De aceea, vede în social-democrația organizată ca partid „o armată amenințătoare (bedrohlichen Heere)” (p.43), care exercită „o înșelare a poporului (Volksbetrug)” (p.40), o „terorizare spirituală (geistige Terrorisierung)”(p.44). Ea ar pune piedici formării burgheziei, care nu ar fi „nici moral, nici sufletește matură” încât să se poată susține singură (p.45). Social-democrația ar fi „ciumă (Pest)” (p.170). Führerul cerea „luptă fără scrupule (der Kampf rucksichtloser aufzunehmen)” (p.192) cu social-democrația, după ce pretindea abandonarea „democrației pacifiste” (p.191) – echivalentă cu o distrugere a democrației”.
Întocmai cu cele de mai sus, și pentru „președinte” social-democrații sunt „o armată amenințătoare”: „Politica românească este ameninţată de PSD”, proclama „președintele” într-o declarație recentă (7 octombrie a.c.).
Profesorul Marga mai citează o alta, din 28 septembrie a.c., când „președintele”, „ce iese curent din limitele Constituției, dar se pretinde, mai mult decât comic, ^al tuturor românilor^, declara: „Pentru ca România să se modernizeze, epoca PSD trebuie să se încheie definitiv”…
Führerul cerea „luptă fără scrupule” cu social-democrații. Păpușa liberală a „președintelui” își asmuțea și el trupele de asalt spre „satrapii pesediști” din județele din sud („cu ochii pe ei și cu parul pe ei, cu plângeri penale”…) și din toată țara: „Vreau să văd fiecare lider județean (PNL – n.n.) cum dă cu parul în președintele Consiliului Județean PSD, în primarul PSD, în prefectul PSD, în toți șefii de deconcentrate”, era tot ce putea spune liderul liberal ciracilor săi în pregătind luarea puterii. Politica parului la drumul mare, huliganismul haștagist, impostura, incompetența, distrugerea parlamentarismului, torpilarea Constituției sunt doar câteva dintre stările de lucruri care definesc esența regimului instaurat de „președinte”. Este un regim care, cu o expresie ce aparține scriitorului Paul Lendvai, s-ar putea numi „Führerdemocracy“.
Profesorul Marga nu neagă ipoteza ca „un ins să ajungă întâmplător la opiniile lui Adolf Hitler. Dar, atunci, se pune întrebarea: nu era responsabil din partea aceluia să-și fi adunat o minimă informare pentru a nu păși pe cărări compromise? Întrebarea merge și mai adânc: atâta dispreț ai pentru cetățenii cărora le ceri voturi încât îi faci să înghită mizeriile istoriei? Și le mai și ceri să se ^educe^? Și să fie ^normali^? Cine este needucat? Cine este de fapt anormal?”, se întreabă profesorul clujean în încheierea analizei sale.
Nici eu nu cred că „președintele” va fi citit „Mein Kampf”, nu-l putem bănui de lecturi complicate. Nu poți avea pretenții de cine știe ce cultură politică de la un modest profesor de provincie, cu altă specialitate și mai preocupat să dea meditații în scopuri imobiliare. Poate că omul e nevinovat, poate el reia teze naziste precum făcea proză monsieur Jourdain – adică fără să-și dea seama. Dar din incultură și ignorarea istoriei nu poate ieși nimic bun.
În țară există o stare de încordare. Ceea ce simte toată lumea este ceea ce spune răspicat și intelectualul clujean, și anume că românii nu pot fi guvernați cu „Mein Kampf”. „Democrația, care a dus la dezvoltare rapidă societăți întregi, este și pentru ei. ^Democrația cu conducător (Führer)^ nu a dus decât la tragedii”, afirmă profesorul Marga, citând și o concluzie dintr-un recent tratat italian despre legile stupidității umane: „Un prost nu este aproape niciodată doar prost! El poate fi pericol public”.
Problema pe care și-o pun mulți oameni este ce-i de făcut? Un publicist talentat, Ioan Buduca, face tot în cotidianul.ro, câteva observații interesante: „Andrei Marga a devenit deja un Havel al climatului nostru politic, un climat la fel de conformist pe cât era acela comunist din Cehoslovacia disidenţilor care au elaborat Charta 77. E imposibil, la noi, să aduni trei docţi în jurul unei atitudini şi de aceea profesorul Marga şi-a luat în cârcă singurătatea şi coerenţa curajului său. Grea cruce o astfel de singurătate! Nu trăim vremuri în care Departamentul de Stat să aprecieze atitudini de acest fel.
Dar nu poate fi foarte departe vremea în care elita docţilor noştri are a constata că dreptatea în privinţa democraţiei noastre nu e la cei de la putere, ci în cârca acestui singuratic. Avariile pe care le semnalizează profesorul Marga în funcţionarea democraţiei iohanniste au devenit strigătoare la cer prin fraudele electorale muşamalizate la recentele alegeri locale. Am avut prilejul să vedem cât de nedemantelat este statul subteran”.
Așa stând lucrurile, ce-i de făcut?
Păi, pornind de la trimiterea făcută de Buduca la Vaclav Havel, ideea ar fi să facem și noi abia acum ceea ce au făcut cehii acum trei decenii. Adică să ne strîngem în jurul lui Andrei Marga. Poate fi un președinte al României. Să nu-l lăsăm pe Marga să fie un singuratic, cum, într-adevăr, pare să fie acum. Și dacă, într-adevăr, e greu „să aduni trei docți în jurul unei atitudini”, poate că e mai ușor de adunat câteva sute de mii de oameni obișnuiți…
Drumul cel mai lung începe cu primul pas. După apropiatele alegeri parlamentare, se poate constitui nucleul unei mișcări de opoziție extraparlamentară, asumată, formalizată și declarată ca atare. Dacă mai vrem democrație, o astfel de mișcare este mai mult decât necesară, întrucât este evident că în Parlament nu va mai exista niciun fel de opoziție. Fostul PSD, devenit deja PSC (Partidul lui Săracu^ Ciolacu), este penetrat până la vârf, complet anesteziat politic și definitiv confiscat de statul securist. Va fi doar un penibil decor de vot, pe o scenă a huliganismului politic triumfător, în care totul va deveni al Lui: guvern, parlament, servicii secrete, procuratură, justiție, CCR, până și amărâtul de CNA este vizat să fie adus la „noua normalitate”…În țară se va instala o veritabilă „Führerdemocracy”, acea „democrație cu conducător” despre care vorbea profesorul Marga.
Am trăit un deceniu în care țara a fost condusă de un derbedeu al politicii, turnător la securitate, părinte al Statului securist și ctitor al capitalismului de supraveghere; și un alt deceniu în care românii au asistat cu stupoare la readucerea în spațiul public a propagandei naziste, sub oblăduirea unui analfabet funcțional în ale democrației și complice la îngenuncherea definitivă a țării. Ajunge! Cred că acum este momentul; acum sau niciodată, cum spuneau eroii altor vremuri…
Proximele alegeri prezidențiale pot să marcheze momentul unui punct de inflexiune în istoria țării, în care huliganismul politic, impostura și proasta creștere să fie abolite, iar țara să înceapă să respire aerul curat al culturii, principiilor și bunului simț, societatea să-și acopere faliile și să-și sudeze rupturile provocate între oameni atâta amar de ani, cu toții să redescoperim solidaritatea, empatia față de celălalt și puterea de a zâmbi, iar România să dobândească din nou în fața lumii nimbul demnității naționale.
