10.27.2020

Victorie majoră pentru Trump în Senat

 


La ieşirea de la urne, întrebat de ziarişti ce şi cum, el a declarat că ar fi bifat pe buletinul de vot pentru «a guy named Trump». De anul trecut, preşedintele şi-a „făcut Biroul Populaţiei“ de Palm Beach. Aşa se face că şi-a exercitat dreptul de a vota în Florida, în timp ce Prima Doamnă a Statelor Unite a preferat să rămână în capitală, urmând să voteze la o secţie, pe 3 noiembrie.

In afară de a se vota pe sine însuşi, Trump a avut de ales şi între cei cinci candidaţi, printre care şi deţinătorul actualului mandat (mambru al Partidului Democrat), la alegerile pentru Camera Reprezentanţilor de la nivel federal, din partea Districtului electoral №21 din Florida, ce-l desemnează pe unul dintre cei 27 de membri din acest stat. Ca un făcut, candidatul republicanilor în chiar districtul Palm Beach este Laura Loomer, o activistă de extremă-dreapta, anti-musulmană şi înverşunată susţinătoare pro-Trump. In această vară, aceasta şi-a spulberat contracandidaţii în alegerile primare locale din Partidul Republican, ceea ce spune multe despre profilul alegătorilor din district, care, spre necazul preşedintelui, este dominat de democraţi. Dintr-o prea înfocată aderenţă la mesajul politic al acestuia, pe care ţine să-l apere de presupusele influenţe malefice de stânga şi conspiraţioniste, tânăra Loomer a fost arestată în repetate rânduri pentru acţiunile sale îndrăzneţe ori neprotocolare. In acest moment, ea e, practic, interzisă de reţelele de socializare, întrucât mesajele sale sunt catalogate ca fiind de-a dreptul incitatoare la ură. Deşi nu se poate preciza dacă preşedintele Trump ar fi votat-o, cel mai probabil, a făcut acest lucru, întrucât manifestările de simpatie politică nu au fost strict unilaterale.

La fel, este oarecum neclar dacă senatoarea republicană de Maine ce-şi dispută un nou mandat de şase ani ar vota sau nu pentru Trump la prezidenţiale, întrucât în propria campanie a încercat să se delimiteze de preşedinte. Alături de o colegă reprezentând Alaska, cele două senatoare au fost singurele din camera superioară a Congresului SUA din partea Partidului Republican care s-au gândit să blocheze introducerea pe ordinea de zi a Senatului a votului de confirmare a judecătoarei Amy Coney Barrett (nominalizată de preşedintele Trump pentru un post de Associate Justice la Curtea Supremă a SUA, la sfârşitul lunii septembrie). Votul de vineri din Senat (în care republicanii au o majoritate de 53 la 45+2, în timp ce Camera Reprezentanţilor e dominată de democraţi cu 233 din 435 de mandate) a fost de 51 vs.46 în favoarea programării, iar votul procedural de duminică a înregistrat un scor şi mai strâns: 51 vs.48, singura absenţă fiind Kamala Harris, senator de California, nominalizată de Partidul Democrat pentru funcţia de vicepreşedinte al Statelor Unite alături de Biden, aflată în turneu prin ţară.

Trump, ai cărui consilieri de campanie îi recomandă itinerarul apariţiilor electorale astfel încât să includă chiar şi acele districte ce determină un singur elector (care ar putea, eventual, înclina balanţa victoriei, la nivel federal, într-un Colegiu Electoral extrem de echilibrat) s-a aflat duminică la Bangor, în statul Maine, iar marţi va fi la Omaha, în Nebraska, acestea fiind singurele districte din cele două state unde se poate anticipa o dispută aprinsă. Din 1972, respectiv din 1996, votanţii din cinci circumscripţii locale (cele două din Maine şi cele trei din Nebraska) îşi au, practic, electorii proprii. In rest, în toate celelalte 48 de state şi în Districtul Columbia, toţi electorii sunt desemnaţi în funcţie de majoritatea simplă a votului popular local.

Componenţa Curţii Supreme este importantă în perspectiva judecării unor litigii între cele două tabere, aşa cum a fost cazul în decembrie 2000. Atunci, Al Gore, vicepreşedintele în exerciţiu şi candidat la preşedinţie din partea democraţilor, a contestat rezultatul numărătorii iniţiale a voturilor din Florida, dar nu din tot statul, ci doar în patru districte. Cu mai puţin de o săptămână înaintea reunirii electorilor (ce are loc, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, separat pentru fiecare stat, în capitală, respectiv la Washington pentru DC), curtea a sistat procesul extrem de complicat al renumărării, în speţa Bush vs.Gore, cu un vot de 5:4, intrând în istorie. După douăzeci de ani, într-un stat ca Pennsylvania, unde se aşteaptă ca rezultatul să fie pe muchie de cuţit (ca şi în Florida, de altfel), responsabili pe plan local ai Partidului Republican au ameninţat că, dacă vor avea suspiciunea unor manipulări ale votului, vor iniţia procese chiar şi la nivelul fiecărui district, aşa cum au făcut-o, preventiv, deja, pe alocuri, fără vreun succes notabil. Această situaţie l-a încurajat pe preşedintele Trump să peroreze la adresa guvernatorului democrat şi a centrului electoral al statului din Philadelphia (la care republicanii au solicitat chiar prezenţa unui observator propriu la fiecare masă de despuiere a voturilor). Luni, aflat în Pennsylvania, cu mesajul foarte clar pentru industria petroliferă locală «I love fracking!», referindu-se la procedeul de extracţie ce generează ţiţei la un preţ greu competitiv pe plan mondial, Trump a invocat, în avans, o pretinsă «masivă fraudă» electorală, fără de care nu ar putea pierde alegerile din acest stat.

In 2020, Colegiul Electoral se va întruni pe 14 decembrie, iar cei 538 de electori decişi la acel moment vor fi supuşi certificării noului Congres (al 117-lea), reunit în sesiune comună, pe 6 ianuarie 2021, la trei zile după începerea noului său ciclu de doi ani. Foarte probabil, la acel moment, unul sau chiar ambii senatori de Georgia nu vor fi fost încă validaţi după turul II disputat cu o zi mai înainte. Şedinţa va fi condusă de vicepreşedintele în exerciţiu, rămânând antologică cea din 2001, care a confirmat înfrângerea lui Al Gore prezidată chiar de el însuşi. Numărul de electori pentru fiecare stat (2 – corespunzător celor două mandate de senator, plus un număr egal cu cel al membrilor aleşi din partea statului respectiv în Camera Reprezentanţilor) a variat sensibil de-a lungul ultimelor decenii. In 1940, statul New York avea cei mai mulţi electori – 47 (actualmente, doar 29), urmat de Pennsylvania – cu 36 (faţă de 20, în prezent), în timp ce California avea doar 22 (ajungând la 55 în anii din urmă), iar Florida – 7 (faţă de 29, în prezent).

 Nu fără implicaţii asupra viitoarei configuraţii a corpului electoral american, întrucât pe baza recensământului la nivel federal din acest an se va redimensiona reprezentarea unor state în Congres la alegerile din deceniul următor, preşedintele Trump a insistat, printr-un simplu memorandum, ca toţi imigranţii cu un statut nedefinitivat sau, pur şi simplu, fără documente, să fie excluşi din baza de calcul a populaţiei Statelor Unite. In acest caz, numărul de mandate alocate în Camera Reprezentanţilor statelor California, New Jersey şi Texas ar scădea. Deşi pandemia nCoV a generat condiţii speciale în derularea procesului de (auto-)recenzare şi oarecari întârzieri, Curtea Supremă s-a implicat, în urmă cu două săptămâni, în favoarea încheierii imediate a recensământului şi a prezentării rezultatelor preliminare ale acestuia la termenul din decembrie.

Următoarea sesiune a curţii se deschide pe 2 noiembrie. Şi dacă o chestiune de genul celei legate de recensământ e mai puţin relevantă pentru moment, cele iminente de pe agendă sunt de-a dreptul provocatoare, pentru a constata în ce măsură se confirmă aşteptările în privinţa atitudinii noii judecătoare Amy Coney Barrett. Până pe 10 noiembrie, când se va putea produce o nouă amputare a programului „Obamacare“ (pentru a cărui lichidare preşedintele Trump a depus eforturi sistematice, încununate de succese parţiale, încă din primul său an de mandat), în condiţiile în care nici unul dintre cele două mari partide ale Americii nu are un plan de sănătate alternativ, vor fi luate decizii în cauze, sau speţe, referitoare la subiectele sensibile ale momentului: drepturile LGBTQ şi libertăţile religioase, In perspectivă, apar cele legate de controlul armelor şi de posibilitatea avorturilor, în condiţiile în care statul Alabama experimentează un blocaj legislativ pe tema interzicerii acestor proceduri chiar şi pentru femeile violentate ori în caz de incest.

N-ar fi o surpriză să reapară pe ordinea de zi, forţând o urgenţă, inclusiv acele reglementări pre-electorale instituite în anumite state (cum ar fi Pennsylvania, unde vor fi incluse la numărătoare şi buletinele de vot poştal sosite până la trei zile după închiderea urnelor pe 3 noiembrie) ce n-au putut fi invalidate anterior. Luni, Curtea Supremă a decis (cu 5:3) ca, în cazul statului Wisconsin, extensia de câteva zile pentru contabilizarea voturilor sosite după 3 noiembrie să fie inoperantă, aşa cum o făcuse, anterior, Curtea de Apel de la Chicago, o situaţie nu tocmai identică celei din Pennsylvania, unde Curtea Supremă a statului validase cele trei zile suplimentare. In primul caz, curtea de la Washington a confirmat o decizie a unei curţi federale, în timp ce în al doilea (prin votul şefului Curţii Supreme, care s-a alăturat „aripii liberale“ pentru un scor de 4:4), a fost vorba, mai degrabă, de respectarea unui principiu în faţa unei decizii în materie electorală adoptate de Curtea Supremă a unui stat.

In privinţa votului prin corespondenţă, preşedintele Trump a fost foarte tranşant, declarând că este modalitatea «cea mai lipsită de acurateţe şi frauduloasă din istorie». Mai mult, când democraţii au încercat să impună alocarea a 4 miliarde de dolari, în pachetul financiar federal legat de COVID-19, pentru votul prin poştă la nivel naţional, preşedintele a spus că, astfel, n-ar mai fi «nici un republican ales în această ţară vreodată», ca şi cum votul poştal ar fi apanajul democraţilor, Totuşi, experţii nu pot fi întrutotul de acord cu aceste aserţiuni. Statul Carolina de Nord a început cel mai devreme procesul de depunere a plicurilor conţinând buletinele de vot, la poştă, ori în persoană, în cutiile amplasate la birourile electorale districtuale, cu două luni înainte (şi având acelaşi termen extins de primire până la 6 noiembrie ora 17). Ca şi în alte locuri, plicul-retur trebuie semnat şi de un martor, care a asistat, fără a vedea votul efectiv, la momentul când votantul a bifat căsuţele de pe buletin.

Cu o săptămână înainte de 3 noiembrie, care a încetat să mai fie considerată drept „ziua votului“, ci, mai degrabă, ziua încheierii votării, mai mult de 60 de milioane de persoane cu drept de vot şi l-au exercitat, depăşindu-se numărul voturilor similar exprimate per total în 2016. Şi în acest domeniu reglementările diferă de la stat la stat. Georgia are chiar două proceduri implementate: votul în avans, pentru săptămâna de dinainte de 3 noiembrie (mai puţin ziua de 2), respectiv, pe o scară restrânsă la cele 159 de birouri electorale districtuale, începând din 12 octombrie (când s-a stat, à la roumaine, preţ şi de câteva ceasuri la coadă) – aşa-zisul vot timpuriu. Referitor la această modalitate de vot, cum el însuşi a votat în persoană, preşedintele Trump a precizat că este absolut sigură.

In privinţa votării în străinătate, câteva precizări se impun într-o lume ce a făcut din votul „în deplasare, cu cartea de identitate“, fără pre-înregistrare, un adevărat sport naţional. Culmea e că, în această nişă, poate apărea şi posibilitatea ca o persoană rezidentă în afara Statelor Unite să predea chiar două buletine de vot. Nu există secţii de vot la consulatele americane. Funcţionarii de acolo, ca şi diplomaţii, de altfel, au alte treburi de rezolvat. Votul este prin corespondenţă, iar în anumite condiţii, 38 de state le permit celor născuţi în străinătate şi care n-au avut niciodată rezidenţa în SUA să voteze, dar în 8 state – numai pentru funcţiile federale. In general, este nevoie de o reşedinţă în Statele Unite, iar buletinele de vot absentee pot fi solicitate de la biroul electoral pe raza căruia se află acea adresă, Data-limită de retur recomandată a fost 13 octombrie. Dacă un cetăţean nu primeşte la timp pachetul de vot solicitat autorităţii electorale locale, poate solicita un FWAB, adică un buletin de vot special emis de autorităţile federale. Odată votul exprimat şi transmis în regim de urgenţă, dacă la votant soseşte şi buletinul ordinar întârziat, cetăţeanul din străinătate are dreptul legal de a-l completa şi expedia şi pe acesta aceleiaşi autorităţi electorale locale, căreia îi rămâne datoria de a exclude unul dintre plicurile primite de la aceeaşi persoană, întrucât toate buletinele din străinătate se grupează şi se deschid separat.

Cât despre numărul voturilor exprimate în afara Statelor Unite, sunt disponibile datele de la alegerile generale din 2016. La acea dată, se aflau în străinătate circa 5.489.000 de cetăţeni americani, dintre care aproape 3 milioane aveau drept de vot. Acest corp electoral similar cu cel al românilor din emigraţie, a solicitat 296.792 buletine de vot, iar, în final, au votat, fără să stea ore întregi la coadă, 208.329, adică o picătură între cele circa 63 de milioane de voturi obţinute de Trump în acel an.

Sunt multe de lămurit în privinţa unor posibile complicaţii electorale în acest an. Nu este clar dacă, odată descalificaţi electorii dintr-un stat, ceva ce s-a mai petrecut, dar în urmă cu peste un secol, noile majorităţi necesare în Colegiul Electoral se vor raporta tot la 538, sau la o sumă a electorilor diminuată corespunzător celor eliminaţi. Statul Hawaii, aflat, e drept, la primele alegeri generale din istoria sa, a înaintat două liste de electori, în 1960. Se speculează că procesul de numărare şi de contestare a numărătorilor devenind extrem de lung, legislativele locale, dominate de republicani în majoritatea statelor, ar fi tentate să trimită liste de electori proprii spre certificare.

In cazul în care Colegiul Electoral n-ar oferi, la 14 decembrie, o majoritate vreuneia dintre cele două echipe ale marilor partide, alegerea noului preşedinte (dintre primii trei clasaţi) ar cădea în sarcina noii Camere a Reprezentanţilor, dar noul Senat ar vota în prealabil un vicepreşedinte (dintre primii doi clasaţi în colegiu, în competiţia pentru postul de vicepreşedinte), care ar depune jurământul ca preşedinte în exerciţiu, preluând funcţia interimară de la speakerul Camerei, pe care preşedintele Trump a numit-o «crazy Nancy Pelosi». Modalitatea de vot în cele două camere e diferită. La Senat, contează toate cele 100 de voturi, în timp ce în camera inferioară un stat de mărimea Californiei, cu ai săi circa 40 de milioane de locuitori, ar avea un singur vot, la fel ca tot restul statelor. Majoritatea pentru alegerea noului preşedinte ar fi de 26 (din 50, Districtul Columbia fiind exclus), în condiţiile în care, cel puţin pentru moment, delegaţiile statelor în Camera Reprezentanţilor sunt predominant republicane. Cel mai incitant pare a fi cazul în care Colegiul Electoral ar confirma un vicepreşedinte, dar nu ar fi în măsură să-l aleagă pe preşedintele SUA.

S-ar putea specula că graba cu care doamna Amy Coney Barrett (venită de la una dintre cele 13 curţi de apel la nivel federal, cea din Chicago, unde a fost desemnată tot de preşedintele Trump, în 2017, având, deci, o experienţă de judecător de numai trei ani) a trecut prin tot procesul de completare a Curţii Supreme nu ar fi decât expresia temerii republicanilor că, pierzând Casa Albă şi majoritatea în Senat, nu ar mai fi putut să întărească vreodată raportul dintre „conservatori“ şi „liberali“ în instanţa respectivă la 6:3. Intr-adevăr, de aproape un secol şi jumătate curtea s-a stabilizat la nouă membri, dar, în anumite momente, au fost chiar şi mai mulţi judecători. Unei noi, eventuale, administraţii democrate, având alături un Senat pe care l-ar putea domina fie şi numai prin votul excepţional al vicepreşedintelui (în caz de vot 50 vs.50), nu i-ar rămâne decât să abordeze chestiunea laborioasă, şi nu tocmai pe placul admiratorilor sistemului politic şi judiciar american, de a încerca să mărească numărul judecătorilor Curţii Supreme.

Faptul că votul de luni al Senatului, cu nici opt zile înainte de momentul culminant al scrutinului prezidenţial din Statele Unite, a confirmat-o în funcţie pe doamna Coney Barrett are la bază tot o mişcare iniţiată de Partdiul Democrat, în 2013, prin care s-a renunţat la pragul calificat de 60 de voturi, în cazul desemnării noilor judecători pe tot palierul judiciar din SUA. De aceasta au beneficiat, în special, aceia nominalizaţi în timpul administraţiei republicane a lui Trump, peste două sute la număr. Jurisprudenţa noii judecătoare de la Curtea Supremă nu e atât de vastă încât să le ofere prea multe argumente celor ce au încercat să se opună confirmării sale. Mai degrabă, aceştia s-au legat de opiniile sale academice şi de prezenţa, pe un post minor, în echipa de specialişti juridici afiliaţi campaniei încununate de succes a lui Bush Jr. din 2000. Particularitatea curţii este că, deşi numirile sunt pe viaţă (cum s-a confirmat, cel mai recent, în cazul judecătoarei Ginsburg, decedată în septembrie), din raţiuni de afinitate, poate impropriu-zis, politică, nici unul dintre membrii Curţii Supreme nu ar dori să ofere un post vacant unei administraţii de nuanţă contrară propriilor viziuni în chestiunile judiciare. Cele mai multe dintre retrageri se fac nu la întâmplare sau când titularul (şi familia acestuia) şi-ar dori o viaţă tihnită într-un paradis pe Pământ, cum sunt atâtea comunităţi în America, printre care şi cea în care se află reşedinţa lui Trump din Florida, ci atunci când poate fi desemnat un înlocuitor care să-i continue opera judiciară. Noua titulară a Curţii Supreme nu şi-a ascuns admiraţia faţă de activitatea judecătorului Scalia, pentru care a şi lucrat la un moment dat, decedat în 2016, moment în care lui Obama i-a fost imposibil să-şi treacă prin Senat înlocuitorul nominalizat.

Democraţii s-au cramponat de orice obstrucţie posibilă pentru a bloca această a treia numire făcută de preşedintele Trump, ajungându-se ca duminică spre luni să existe un schimb de noapte la tribuna Senatului. De cealaltă parte, deşi cu o parte a cercului de apropiaţi testaţi pozitiv cu nCoV, vicepreşedintele Pence era aşteptat la vot, pentru a exclude orice surpriză de genul 50 vs.50. Nici nu a fost cazul, întrucât votul final, la care a participat şi senatoarea Harris, a înregistrat rezultatul de 52 vs.48, adică fără nici o surpriză din partea senatorilor republicani, cu excepţia senatoarei Collins de Maine (stat în care profilul unui republican poate fi mai liberal decât al unui democrat din sudul Statelor Unite).

După jurământul depus aseară târziu în faţa preşedintelui în preajma unei peluze a Casei Albe, judecătoarea Amy Coney Barrett îşi va putea prelua postul de la curte, eventual, fără alte formalităţi deosebite. Cu o zi înaintea nominalizării acesteia, în urmă cu o lună, preşedintele Trump afirmase: «N-aş dori să ajungem [cu alegerile] la Curtea Supremă şi, de asemenea, nici în faţa Congresului, chiar dacă avem un avantaj acolo!»

S-ar putea ca preşedintele Trump să nu câştige un nou mandat în 2020. La ce ne aşteaptă pe plan economic după aceste alegeri, poate că nici n-ar mai vrea, dacă nu ar fi în spate ameninţarea unor acţiuni în justiţie, perspectivă ce nu e tocmai un compliment la adresa democraţiei americane. Pus în faţa unui val de opoziţie implacabilă, preşedintele a mai prezentat o dovada a faptului că maşinăria sa politică funcţionează la maxim, chiar cu preţul anihilării pentru mult timp a acelei colaborări bipartizane specifice Senatului SUA (în care s-a remarcat, la momentul oportun, răposatul senator republican de Arizona, John McCain, venit, într-o stare de sănătăte precară, să voteze pentru „Obamacare“).

Preşedintele Trump a reuşit impunerea disciplinei de partid nivelatoare în cele mai înalte sfere ale politicii americane, iar prin moştenirea lăsată Curţii Supreme, odată ce i-a numit pe trei dintre cei nouă judecători ai acesteia, a definit şi cursul justiţiei din America pentru o perioadă indefinită. In cazul în care pierde în acest an, Trump ar avea, în 2024, vârsta de acum a lui Joe Biden. Acesta a fost vicepreşedinte al Statelor Unite în anii 2009-2017. Dacă va câştiga, se va plasa în acea ipostază în care se regăseşte doar Richard Nixon în toată istoria SUA, ca singurul fost vicepreşedinte care a reuşit să fie ales preşedinte, dar nu într-un mandat succesiv.

Acuzat de mulţi că foloseşte tactica „pământului pârjolit“, preşedintele Trump poate să piardă, cu greu, pentru că cei defavorizaţi par să fi înţeles că «votul e cea mai puternică unealtă non-violentă pe care o au la îndemână», după expresia unui idol de-al lor, stins în acest an, fostul congressman de culoare John Lewis. Căci, potrivit lui Aristotel, acasă la mama ei, în Grecia antică, democraţia n-ar fi fost decât timpul «în care cei săraci, iar nu cei avuţi, sunt conducătorii». Evident, după aproape 2400 de ani, judecând şi numai după sumele halucinante vărsate de diverşi donatori în campania electorală din SUA, nu se mai pune problema de aşa ceva, ci doar de o iluzie constructivă. Mai ales în condiţiile actuale…

G.S.Jivănescu 27 octombrie 2020

sursa:https://www.cotidianul.ro/victorie-majora-pentru-trump-in-senat/

Orban, în Le Figaro: „Este o inepţie fără limite”

 


Premierul Ludovic Orban critică planul Partidului Social-Democrat de amânare a scrutinului parlamentar, catalogând iniţiativa drept o „inepţie”, conform Le Figaro, şi argumentând că transferul în atribuţiile Parlamentului a deciziei fixării datei alegerilor generează un „enorm conflict de interese”.

Vizita premierului român, Ludovic Orban, în Franţa generează semnale „încurajatoare”, dar, pe plan intern, România pare a se adânci în criza politică, în contextul în care social-democraţii vor amânarea scrutinului legislativ, notează jurnalistul Paul Cozighian, într-un articol publicat în cotidianul Le Figaro.

„Prim-ministrul român, Ludovic Orban, în vizită oficială luni şi marţi la Paris, cel puţin va avea ocazia de a lăsa în ţară îngrijorările politice. Liderul Partidului Naţional Liberal (PNL, dreapta) s-a deplasat la Matignon pentru a semna împreună cu Jean Castex «actualizarea foii de parcurs» care însoţeşte parteneriatul strategic franco-român, creat în 2008 şi axat aproape exclusiv pe schimburile economice dintre cele două ţări. Dacă rezultatele acestei vizite sunt fără îndoială încurajatoare, revenirea şefului Guvernului în ţară este mai puţin palpitantă, întrucât România se confruntă cu o criză politico-juridică ce riscă să conducă la amânarea viitoarelor alegeri legislative, precum şi a planului de redresare, până la calendele greceşti”, explică jurnalistul Paul Cozighian într-un articol publicat în cotidianul Le Figaro sub titlul „România se adânceşte în criza politică”.

„După rezultatele bune înregistrate de forţele politice de dreapta în alegerile locale de luna trecută, adversarii lor, social-democraţii din PSD, încearcă să modifice regulile jocului democratic, cu mai puţin de 45 de zile înaintea alegerilor legislative, programate pe 6 decembrie. Încă majoritari în ambele camere parlamentare, dar poziţionaţi în mod nefavorabil în sondaje, aceştia din urmă încearcă să câştige timp, prin votarea unei legi care să permită Parlamentului, şi să nu mai permită Guvernului, să stabilească data legislativelor. O manevră care ar avea binecuvântarea Curţii Constituţionale, o instituţie în care numirile sunt în resortul exclusiv al politicienilor şi care este condusă în acest moment de un fost preşedinte PSD al Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu”, subliniază jurnalistul.

„Este o inepţie fără limite”, a declarat Ludovic Orban pentru cotidianul Le Figaro, în contextul începerii vizitei la Paris. „Deciziile unui deputat nu au alte consecinţe decât politice, iar alesul nu poate fi condamnat penal pentru vot… Dacă lăsaţi Parlamentul să decidă data alegerilor, nu vor mai fi alegeri; pentru că dacă deputaţii nu votează legea prin care este fixată o dată, acest lucru înseamnă că nu mai poate fi organizat niciun scrutin. Deputaţii ar putea, teoretic, să rămână pe termen nedeterminat în Parlament. În realitate, este vorba de un enorm conflict de interese, iar democraţia este în pericol”, a afirmat Ludovic Orban, conform Le Figaro.

În opinia preşedintelui Klaus Iohannis, tot un politician de dreapta, care a retrimis legea pentru reexaminarea de către Parlament, „pandemia nu se va încheia în ianuarie, februarie sau martie”, astfel că „mecanismele democratice de funcţionare a statului nu trebuie blocate”, notează Le Figaro.

La rândul lor, social-democraţii îl acuză pe preşedinte şi Guvernul că „nu sunt interesaţi nici de sănătate, nici de educaţie, nici de economia ţării”, având „un singur obiectiv”: „puterea, indiferent de preţ”.

sursa:https://www.cotidianul.ro/orban-in-le-figaro-este-o-ineptie-fara-limite/

Clotilde Armand își poate prelua mandatul

 


Clotilde Armand își poate prelua mandatul. Tribunalul București a decis să îi valideze mandatul de primar al Sectorului 1 din București.

Tribunalul București a respins apelurile formulate împotriva validării mandatului candidatului USR PLUS, Clotilde Armand, de primar al Sectorului 1 din București.

„Respinge apelurile declarate de Daniel Tudorache și Tudor Helmut Costea ca nefondate”, se arată în sentință.
Decizia Tribunalului București este definitivă.

Tribunalul București amânase până marți decizia definitivă legată de validarea mandatului candidatului USR PLUS, Clotilde Armand, ca primar al Sectorului 1 din București.

„Tribunalul București a amânat până mâine (marți – n.r.) la ora 15.00 decizia definitivă legată de validarea mandatului meu. Până atunci, vă las aici numele persoanelor care au contestat validarea mea. 122. Majoritatea sunt din PSD, rudele acestora și angajați ai Primăriei Sectorului 1. Eu cred că vor avea un șoc mâine”, a scris pe Facebook Clotilde Armand.

Luni, Curtea de Apel București a validat mandatul lui Nicușor Dan ca primar general al Capitalei. Instanța a respins toate cele 52 de apeluri formulate împotriva validării acestuia.

sursa:https://www.cotidianul.ro/clotilde-armand-isi-poate-prelua-mandatul/



De știut: Vitaminele care ajută în lupta cu coronavirusul

 


Anumite vitamine ne ajută și în lupta cu coronavirusul. Medicul Adina Alberts a explicat la o emisiune a Antenei 3 despre ce este vorba.

”Există anumite vitamine pe care foarte mulţi dintre noi le cunoaştem, care ne ajută să ne creştem imunitatea, lucru care este o chestie foarte benefică şi în lupta acestui nou coronavirus. Este binecunoscuta vitamina C care ne ajută. Mai nou, a apărut în farmacii şi varianta alcalină a vitaminei C.

Mai avem o vitamină importantă, vitamina D. Ştim din facultate, noi, medicii şi foarte mulţi dintre dumneavoastră cunoaşteţi că vitamina D se sintetizează în organism dacă stăm la soare creşte nivelul de vitamina D din organism. Lucrul acesta se întâmplă în mod normal, este firesc, dar nu şi dacă stăm la soare cu protecţie solară, ceea ce foarte mulţi medici dermatologi recomandă.

Este bine să ştim că trebuie să stăm la soare fără niciun fel de cremă pe noi în orele acelea cu soare blând, adică dimineaţa şi după-amiaza, după ora, astfel încât să putem sintetiza vitamina D, aşa cum e normal să o facem. Dacă nu, începând cu toamnă-iarnă-primăvară trebuie să ne administrăm vitamina D.

Valorile normal sunt puţin discutate la nivel mondial, pentru că nu sunt de acord toţi specialiştii, undeva în jur de 40-90 de nanograme la mililitru ar fi o cantitate normală de vitamina D. Vitamina D în comparaţie cu vitamina C este o vitamină care se depozitează dacă există exces în organism şi poate să creeze această hipervitaminoză D, sau intoxicaţe cu vitamina D şi atunci noi trebuie să o dozăm înainte de a începe administrareaNu putem să luăm vitamina D a la long fără să o dozăm, aşa cum putem să facem totuşi cu vitamina c, pentru că este o vitamină hidrosolubilă. 

Vitamina C este foarte bine suportată de organism, chiar şi în cantităţi mari

Se elimină excesul. Oricât am lua se elimină din organism. E adevărat că poate să creeze şi anumite simptome de genul: dureri stomacale sau probleme la nivelul tractului digestiv, dar în general, vitamina C este foarte bine suportată de organism, chiar şi în cantităţi mari.

De altfel, vitamina C acompaniază multe dintre tratamentele oncologice. Specialiştii au constatat că aduce un suport antioxidant foarte important în lupta cu această maladie canceroasă.

Vitamina C, din păcate nu este sintetizată în organism, deci nu putem lua decât din alimentaţie. Uneori uităm să consumăm suficientă lămâie sau nu consumăm suficiente legume verzi, sau uităm, mai ales că este sezonul rece acum şi le găsim mai greu. Nu este rău să suplimentăm şi să luăm în fiecare zi două grame de vitamina C”, a spus Adina Alberts.

sursa:https://www.cotidianul.ro/vitaminele-care-ajuta-in-lupta-cu-coronavirusul/

Tatăl unui tânăr mort la Colectiv: „Vă rog, puneți-le aceste întrebări”



Eugen Iancu, tatăl unuia dintre tinerii decedați în incendiul de la clubul Colectiv, afirmă că ar trebui întrebați politicienii și managerii de spitale ce au schimbat în sistemul medical și ce legi au îmbunătățit în cei cinci ani scurși de la tragedie.

„Astăzi (luni – nr.) am fost întrebat din nou, „domnule Iancu, ce s-a schimbat în acești 5 ani în România, în sănătate?”
Dragii mei, vă rog eu mult de tot, nu mă mai întrebați pe mine.
Președintele României, Președintele Senatului, Președintele Camerei Deputaților, Prim Ministrul și Miniștrii, Primarii, Profesorii șefi de secții și de comisii, Managerii de spitale, pe ei trebuie să îi întrebați ce au schimbat în acești 5 ani.
Acum, la 5 ani si cu o lună înaintea alegerilor parlamentare, ar trebui ca toți mai sus numiții să ne dea nouă cetățenilor Raportul de Activitate. Ce legi ați îmbunătățit pentru ca un alt Colectiv să nu se mai întâmple? Cum va reacționa Sistemul de Urgență în cazul unui dezastru? Cum va funcționa sistemul medical?
Vă rog, puneți-le aceste întrebări politicienilor și specialiștilor și după ce le auziți răspunsurile, dacă acestea vor veni, mergeti la vot.

5 ANI
0 VINOVATI ÎN AREST
0 CENTRE DE ARSI CONSTRUITE
0 LEGI DE REGLEMENTARE A FUNCȚIONARII SPAȚIILOR PUBLICE
0 CENTRE DE RECUPERARE
0 BĂNCI DE ȚESUTURI”, a scris Iancu pe pagina sa de Facebook.

Eugen Iancu este preşedinte al Asociaţiei Colectiv. Fiul său Alexandru Iancu, în vârstă de 22 de ani,  a murit în spitalul Sf. Ioan din Capitală, la trei săptămâni după incendiu din club.

sursa:https://www.cotidianul.ro/tatal-unui-tanar-mort-la-colectiv-va-rog-puneti-le-aceste-intrebari/

Să fie oare o gură de aer pentru uzina unică în Europa ?

 


Compania franceză Orano va prelucra uraniu la uzina de la Feldioara, principalul activ al Companiei Naționale a Uraniului, deținută de statul român prin Ministerul Economiei. Această facilitate este prevăzută într-un acord semnat la Paris de către partea franceză și reprezentanții Nuclearelectrica, societatea care se pregătește să preia unitatea de la Feldioara pentru a o feri de insolvență și pentru a o revitaliza.

Pe platforma de la Feldioara se află uzinele ”R” și ”E”, singurele din Europa care produc în prezent combustibil nuclear pentru centrale nuclearo-electrice de tip CANDU, așa cum sunt unitățile 1 și 2 de la Cernavodă. Feldioara este parte dintr-o societate, CNU, care se află în derivă din 2015, an în care și-a pierdut singurul client, și anume Nuclearelectrica. Din luna februarie 2020, la Tribunalul București, s-a deschis un dosar pentru declanșarea procesului de insolvență a CNU de către Tinmar Energy, în calitate de creditor. Între timp s-au alăturat și alți creditori, OSCAR Downstrem SRL, Allzone Guard SRL, Rino Guard SRL, iar în urmă cu o lună, Administrația Fondului pentru Mediu. Ca să scape singurul activ funcțional din CNU, unitatea de la Feldioara, s-a decis preluarea acesteia de către Nuclearelectrica. Conform Focus Energetic, singura problemă o reprezenta legea 173/2020 ”privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică” prin care ”se interzice, pentru o perioadă de doi ani, înstrăinarea participațiilor statului la companiile și societățile naționale, la bănci, precum și la orice altă societate la care statul are calitatea de acționar, indiferent de cota de participație deținută”. Asta însemna că Nuclearelectrica nu putea cumpăra uzina de la Feldioara. Cu numai două săptămâni în urmă Guvernul a îndreptat problema printr-o Ordonanță de Urgență: a înlocuit sintagma „participații” cu sintagma „acțiuni”. Astfel, pot fi vândute active ale unor companii la care statul este acționar, precum este cazul uzinei de la Feldioara, din cadrul CNU.

Compania Națională a Uraniului, singurul producător intern de uraniu, a vândut ani de zile materie primă subcost către Nuclearelectrica, iar în 2015 a rămas și fără unicul său client. Autoritățile au încercat să salveze societatea acordându-i un ajutor de stat însă acest sprijin a fost respins de către Comisia Europeană iarbanii trebuie returnați. Minele s-au închis iar muncitorii deseori au protestat în stradă. La începutul acestui an, s-a vorbit că o parte din activele CNU să fie preluate de către Nuclearelectrica, operatorul reactoarelor nucleare de la Cernavodă. Deocamdată, sprijinul vine pe cale comercială în sensul că Nuclearelectrica a cumpărat uraniu sub formă de pulberi în valoare de aproximativ 30 de milioane de lei. Însă situația critică persistă. În martie 2020, acționarii operatorului reactoarelor 1 și 2 de la Cernavodă au aprobat declanșarea procedurilor de cumpărare a activelor aferente Sucursalei Feldioara. Tot atunci a fost aprobată și declanșarea inițierii demersurilor în vederea transferului licenței de concesiune a activității de exploatare în perimetrul Tulgheș – Grinties (județul Neamț), încheiată între Agenția Națională de Resurse Minerale și CNU.

Orano a fost înființată în 1976, când a fost creată Compagnie générale des matières nucléaires (COGEMA). În 2001, COGEMA a fuzionat cu Framatome și CEA Industrie pentru a forma Areva. În anul 2016, din cauza dificultăților financiare, Areva a pierdut controlul asupra noii companii în favoarea statului francez, pe măsură ce Guvernul francez a investit pentru recapitalizarea companiei. La 23 ianuarie 2018, New Areva și-a schimbat numele în Orano. Orano este, în prezent, unul dintre cei mai mari producători de combustibil nuclear din lume.

sursa:https://www.cotidianul.ro/gura-de-aer-pentru-uzina-unica-in-europa/

„Mutulică în chiloți” ține stadioanele goale

 


UEFA a anunțat încă de marțea trecută că permite accesul spectatorilor la meciurile de fotbal internaționale organizate de forul european, „sub rezerva aprobării autorităților locale”, în procent de 30% din capacitatea stadioanelor:



Iubitorii fotbalului din România au fost, desigur, șocați să vadă că la Sofia, la meciul din Europa League dintre ȚSKA Sofia și CFR Cluj, pe stadion erau foarte mulți spectatori, care nici măcar nu au respectat distanţarea fizică, ceea ce a dus la reacția dură a șefului Departamentului de Sănătate din Bulgaria, Angel Kunchev: „O mulţime de oameni se adună acolo, închideţi stadioanele! Voi nu vedeţi ce se întâmplă peste tot în Europa?” Oficialul bulgar s-a arătat revoltat nu de prezența spectorilor, ci de faptul că ultrașii nu au păstrat distanța fizică în tribună:



Ceea ce ne surprinde este faptul că, în timp ce bulgarii au luat în calcul imediat recomandarea UEFA privind accesul spectatorilor la meciurile internaţionale de fotbal, ministrul Sportului de la noi, Ionuţ Stroe, cel care a apărut la TV în chiloţi, nici nu s-a gîndit să pună problema pe ordinea de zi a Guvernului şi să cheme la discuţii măcar cluburile care sînt prezente în competiţiile europene sau mondiale, precum CFR Cluj, la fotbal, sau CSM Bucureşti şi SCM Rm. Vâlcea, la handbal feminin!

Şi asta pentru că „Mutulică în chiloţi” nici nu îndrăzneşte să deschidă gura în Guvern, de teamă să nu-l supere pe Ludovic Orban cu vreo propunere, în speranţa că va rămîne ministru şi după alegeri.

Iată, spre exemplu, cum a motivat Aleksander Ceferin, președintele UEFA, decizia forului european: „Prin această decizie facem un prim pas spre normalitate dar punând pe primul loc sănătatea fanilor și, același timp, respectând legile fiecărui stat. În 27 de țări din Europa este permis accesul fanilor într-o anumită măsurăE important ca în aceste vremuri grele să aducem speranța și pasiunea înapoi în viața fanilor fotbalului. Ne așteptăm din partea lor să respecte măsurile sanitare și de distanțare pentru sănătatea lor și a tuturor celorlalți suporteri”.

Iată, deci, că în 27 de ţări din Europa este permis accesul spectatorilor pe stadioane, România fiind una dintre puţinele ţări care dă semnalul că românii n-ar fi în stare să respecte cîteva reguli minime de protecţie, deşi lucrurile nu stau deloc aşa, din moment ce însuşi preşedintele Klaus Iohannis i-a lăudat pentru respectarea regulilor de protecţie la alegerile locale din 27 septembrie.

Din păcate, autorităţile de la noi sînt preocupate doar de alegerile parlamentare din 6 decembrie, unde vor fi prezenţi la urne aproape 10 milioane de români, dar interzic orice participare la manifestările sportive, deşi stadioanele de fotbal, de pildă, avînd o suprafaţă mare în tribune, ar permite fără probleme distanţarea fizică măcar a 4-5.000 de oameni!

Astfel, la cele trei meciuri ale echipei naţionale de fotbal care vor avea loc între 11-18 noiembrie, cele cu Belarus, Norvegia şi Irlanda de Nord, în cadrul Ligii naţiunilor, stadioanele noastre vor fi goale, doar pentru că ministrul Sportului nu îndrăzneşte să scoată o vorbă în Guvern, deşi UEFA recomandă o astfel de discuţie a autorităţilor din fiecare ţară.

sursa:https://www.cotidianul.ro/mutulica-in-chiloti-tine-stadioanele-goale/

Autostrada nimănui: ia constructorul de unde nu-i

 


În vreme ce autoritățile se laudă cu inaugurarea unor noi segmente de autostradă, situația în teren pare să fie alta, cel puțin în unele zone.

Asociaţia Pro Infrastructură acuză ”o situaţie extrem de îngrijorătoare” pe şantierul Autostrăzii A3 Transilvania între Cheţani şi Câmpia Turzii, afirmând că firma constructoare ”este cvasi-inexistentă”, iar subcontractorii au plecat, fiind neplătiţi.

„Situație extrem de îngrijorătoare pe șantierul Autostrăzii A3 Transilvania între Chețani și C.Turzii: constructorul Straco este cvasi-inexistent, iar subcontractorii neplătiți au plecat sau sunt pe cale să o facă!!! Vedeți filmarea aeriană cu jumătatea de lot pe care se lucrează între Hădăreni și Chețani

După deschiderea nodului rutier de la Chețani, cei de la Straco au dispărut aproape în totalitate din șantier, iar subcontractorul pe partea de structuri Baxcom nu a fost plătit pentru lucrările executate și a părăsit lucrarea.
În prezent doar subcontractorul pe partea de terasamente (Marcotim) mai este mobilizat, însă în lipsa plăților și a aprovizionării cu materiale din partea Straco, în scurt timp va intra în incapacitate de a asigura consumabilele în șantier și de a plăti salarii sau taxe.
Deși vremea este încă prielnică pentru protejarea cu asfalt, rigole sau casiuri a celor 4-5 km de terasamente finalizate de Marcotim, în lipsa unei minime implicări din partea Antreprenorului aceste terasamente vor suferi degradări peste iarnă.
Solicităm CNAIR de urgență să mobilizeze Antreprenorul acestei lucrări și să introducă posibilitatea plății directe a subcontractorilor care duc greul șantierului. În caz contrar, în câteva săptămâni vom avea un șantier complet părăsit și companii autohtone în pragul falimentului”, este mesajul aociației postat pe Facebook, alături de imaginile de mai jos.


sursa:https://www.cotidianul.ro/video-autostrada-nimanui-ia-constructorul-de-unde-nu-i/

Revolta poloneză devine explozivă!

 


Revolta poloneză devine explozivă!, scrie Liviu Antonesei pe blogul său. Scriitorul pornește de la protestele femeilor organizate la Varșovia și în alte mari orașe poloneze față de „adoptarea ilegală de către Tribunalul Constituțional– pentru că instituția însăși este ilegală, guvernul PiS modificîndu-i ilegal, „noaptea ca hoții” statul și componența – a articolelor care înăspresc legea avortului pînă în pragul interzicerii complete a acestuia“.

„Totul a început, săptămîna trecută, cu protestele a cîtorva zeci de mii de femei, la Varșovia și alte mari orașe poloneze, nemulțumite de adoptarea ilegală de către Tribunalul Constituțional– pentru că instituția însăși este ilegală, guvermul PiS modificîndu-i ilegal, „noaptea ca hoții” statul și componența – a articolelor care înăspresc legea avortului pînă în pragul interzicerii complete a acestuia. Înțeleg de ce guvernanții au folosit coada de topor de ei înșiși cioplită, e mai greu de înțeles de ce au ales acest moment. În mintea lor puțină, dar absurdă, și-or fi făcut socoteala că femeile nu vor îndrăzni să încalce legea care interzice întrunirile de mai mult de cinci persoane din motive de pandemie. Proastă socoteală, n-au luat în calcul nervozitatea socială extremă provocată și de restricțiile pandemice, de criza economică, de o mulțime de alte nemulțumiri sociale acumulate în timp sau apărute în lunile  din urmă. Așa se face că s-a ajuns la proteste nu doar în marile orașe, ci și în cele mai mici. Sute de mii de femei sînt în stradă, iar lor s-au adăugat alte valuri de nemulțumiți – agricultorii, sindicatele, taximetriștii, pînă și polițiștii, nu doar femei, fac gesturi de simpatie către protestatari. Patronii dau liber salariaților pentru a putea participa la proteste, nemulțumiți de insuficientele măsuri de sprijin pentru firmele afectate de restrciții. Pînă și aliații PiS din coaliția de guvernare mișcă în front. Politrucii ar da înapoi, dar nu știu cum. Sutele de mii de protestatari, încă majoritatea femei, dar numărul bărbaților crește, picheteaza guvernul, parlamentul, tribunalul constituțional, sediile PiS, bisericile, chiar și locuința lui Kaczynski, eminența cenușie a partidului de guvernămînt. Nu, nu e prima oară!

În fapt, de ieri măcar, protestele femeilor împotriva aberantei legi s-au transformat într-un protest social global împotriva guvernului și partidului de guvernămînt. În general, protestele din Polonia, oricît de mari, nu sînt violente, cu excepția celor ale extremei drepte. Cele de acum sînt. Violență verbală, dar și ciocniri cu polițiștii și celelalte forțe de ordine, care folosesc acum și elicopterele. Sloganele de pe bannere și strigate sînt cît se poate de clare: Fuck off ( Wypierdalaj), Fuck PiS (Jebac PiS). Fiind acuzate de vulgaritate, femeile au ripostat duminică printr-un slogan scris pe bannere cu toată politețea, guvernanții fiind rugați politicos să… \protestele vor continua toată săptămîna, iar miercuri e anunțată o grevă general a salariatelor femei“.

Articolul integral poate fi citit pe @ntonesei’s blog.

sursa:https://www.cotidianul.ro/l-antonesei-revolta-poloneza-devine-exploziva/

10.26.2020

Originea cuvintelor „român” și „România” și alte curiozități legate de istoria noastră

 


Dacă întrebi românii de unde provine cuvântul „român” sau „România”, majoritatea ar răspunde că acest cuvânt provine de la Roma sau de la romani. Greşit !

Român sau România provine de la cuvântul „Arman”, sau „Armis”, adică de la zeul Hermes, pomenit în mitologia greacă de atâtea ori. Grecii au preluat mai toate zeitățile de la traci şi daco-geți.

Zeul principal la geţi era Armis, adică Hermes la greci.

Dacă macedo-românii sunt întrebați ce origine au, vor răspunde că sunt armâni.



Ce înseamnă Sarmisegetuza, capitala Daciei?

S este un apostrof;

Armis este zeul Hermes;

Getuza înseamnă getul sau al geţilor.


Deci Sarmisegetuza înseamnă Oraşul/Locul sau Cetatea lui Hermes getul!

Geții erau de origine uriaşi, iar cartea „Urmaşii lui Ham” pe care o puteți citi aici confirmă încă o dată acest lucru. De asemenea și cartea „Dacia preistorică” a lui Nicolae Densușianu este foarte interesantă și plină de lucruri mai puțin cunoscute.

Cea mai numeroasă familie din Muntenegru din ziua de azi se numeşte pe sârbeşte Getici, adică fiii geţilor! Regiunea şi munţii din Serbia se numesc Romalia, adică Armania.

Ce înseamnă cuvântul vlah sau Valahia sau vlași, etnie ce şi în ziua de azi mai există în estul Serbiei, în regiunea numită Valea Timocului? Cuvântul vlah provine de la zeul Val sau Bal sau Mol, adică Hermes. Cultul zeului Hermes sau Bal-Moloh, era răspândit în antichitate mai în toată Europa şi Asia Mică. Referințe despre acest cult găsim în tot Vechiul Testament din Biblie.

O altă curiozitate este proveniența cuvântului sau denumirii „Moldova” sau Mol-Dava. Moldova sau MolDava, provine tot de la acelaşi zeu Mol, Bal, Val sau Hermes, adică Armis. Moldova, ţara sau cetatea zeului Mol!



Simbolul lui Mol sau Hermes este un bour, la fel ca stema Moldovei.

sursa:https://identitatea.ro/originea-cuvintelor-roman-romania-alte-curiozitati-legate-istoria-noastra/