Boxerul în repaus este o sculptură din bronz din perioada elenistică, cea mai iconică statuie de bronz antică din lume. Când a fost descoperită la Roma în timpul unei săpături în secolul al XIX-lea, a șocat lumea: sculpturile din bronz din această perioadă sunt extrem de rare, deoarece cel mai adesea au fost turnate pentru a face monede sau arme.
Boxerul în repaus (cunoscut și sub numele de Terme Boxer sau Boxerul Quirinalului) este considerat unul dintre cele mai bune exemple de sculptură elenistică din bronz, datorită realismului și emoțiilor vii pe care le afișează. Cu toate acestea, există multe întrebări legate de boxerul în repaus care rămân încă fără răspuns.
Sculptura a fost descoperită în timpul unei săpături care a fost efectuată pe partea de sud a Dealului Quirinal din Roma în 1885. A fost găsită cu grijă depusă în fundațiile unei clădiri antice situate nu departe de băile lui Constantin.
Rodolfo Lanciani, un arheolog italian care a fost martorul descoperirii boxerului în repaus, a scris despre emoțiile pe care le-a simțit atunci când sculptura a ieșit din pământ:
"Am asistat, în lunga mea carieră în domeniul activ al arheologiei, la numeroase descoperiri; am experimentat surpriză după surpriză; Uneori, și în mod neașteptat, am dat peste adevărate capodopere; dar nu am simțit niciodată o asemenea impresie extraordinară ca aceea care apare când vezi acest exemplar magnific al unui sportiv semi-barbar, ridicându-se încet de la sol, parcă trezindu-se dintr-o lungă odihnă după luptele lui curajoase ”.
El Púgil este o capodoperă. Perioada elenistică a durat aproape 300 de ani, considerat în mod tradițional că a început în 323 î.Hr. și s-a încheiat în 31 î.Hr. Primul este anul morții lui Alexandru cel Mare, în timp ce al doilea este anul în care a avut loc bătălia de la Actium, timp în care Augustus a triumfat asupra rivalului său, Marco Antonio, care a fost susținut de Cleopatra VII, ultimul conducător activ al Egiptului ptolemeic.
Deși romanii au reușit să cucerească diferitele regate elenistice pe care le-au întâlnit cu forța armelor, grecii și elenii i-au cucerit cultural. Romanii au fost cei mai avizi colecționari de artă greacă și acest lucru poate oferi o explicație a modului în care o sculptură elenistică a ajuns la Roma.
Boxerul în repaus și realismul sculpturilor elenistice din bronz
Artiștii din perioada elenistică au copiat și adaptat stilurile anterioare, dar în același timp au făcut propriile inovații semnificative. Una dintre cele mai notabile este introducerea realismului în arta sa.
Artiștii eleni au arătat mai puțin interes față de figurile ideale standard. În schimb, produceau sculpturi mai realiste. De exemplu, copiii nu mai erau reprezentați ca adulți în miniatură, ci ca niște copii.
Totuși, acest realism nu este neapărat echivalent cu individualismul. Unele dintre trăsăturile realiste găsite în arta elenistică pot fi văzute în mai multe sculpturi. Acest lucru sugerează că s-ar putea să fi existat un repertoriu artistic care a fost folosit de artiștii eleni în timpul creării sculpturilor lor.
În plus, rezistența la tracțiune a bronzului permite forme mai dinamice. De asemenea, culoarea sculpturilor din bronz, când au fost realizate pentru prima dată, ar fi fost un maro lucios, reflectorizant, nu diferit de pielea bronzată pe care ar fi avut-o subiecții săi. O altă caracteristică importantă a artei elenistice este expresia emoțională pe care ar putea să o afișeze piesele de artă.
Acest lucru este vizibil în special în sculpturile din bronz. Comparativ cu piatra, metalul poate conține cele mai fine detalii (datorită procesului de turnare în ceară), permițându-i artistului să surprindă emoțiile dorite în lucrarea sa.
În perioada elenistică, piesele de bronz erau de fapt destul de comune. Procesul de turnare în ceară pierdută, nu numai că a făcut posibil detaliile detaliate ale sculpturilor, ci a permis și producerea de mai multe copii ale operei de artă.
Lysippus din Sikyon, sculptorul personal al lui Alexandru cel Mare, este considerat a fi realizat până la 1.500 de sculpturi în bronz în timpul vieții sale. Se știe că niciuna dintre aceste piese nu a supraviețuit până în prezent. Cu toate acestea, i s-au atribuit mai multe sculpturi.
Sculpturile din bronz din perioada elenistică sunt rare, doar între 100 și 200 cunoscute astăzi. Acest lucru nu este deloc surprinzător, deoarece bronzul era un metal prețios care putea fi ușor topit și reciclat în monede și alte obiecte.
Unele sculpturi din bronz, de exemplu, au fost transportate pe nave ca pradă și s-au scufundat pe fundul mării când s-au scufundat navele.
S-a speculat că Boxerul în repaus s-ar fi putut ascunde pentru a preveni căderea în mâinile invadatorilor, pe baza modului atent în care a fost îngropat.
Întrebări în așteptare despre Boxerul în repaus
Unele dintre întrebările legate de boxerul în repaus includ când a fost făcut și cine a făcut-o. Deși erudiții sunt de acord că sculptura este din perioada elenistică, estimările pentru data exactă a creerii obiectului variază între 330 și 50 î.Hr. C. Pe de altă parte, identitatea creatorului sculpturii rămâne complet necunoscută.
Există, de asemenea, întrebări cu privire la subiectul sculpturii în sine, în special identitatea acesteia. În general, sculptura este destinată să reprezinte un boxer în repaus. O descriere a Boxerului în repaus, scrisă de Seán Hemingway, curator al Departamentului de artă greacă și romană de la Muzeul Metropolitan de Artă, este după cum urmează:
Nasul spart și urechile de conopidă sunt condiții obișnuite ale boxerului, probabil rezultatul unor lupte anterioare, dar felul în care respiră prin gură și tăieturile sângeroase de pe urechi și față fac mai clare daunele provocate de adversarul său. Mușchii din brațe și picioare sunt tensionați de parcă, în ciuda epuizării competiției, ar fi gata să sară și să înfrunte următorul luptător. "
Boxerul în repaus este o sculptură realistă, dar nu este clar pe cine ar trebui să reprezinte Boxerul. Potrivit unui savant, Roland Ralph Redfern Smith, sculptura nu este un adevărat portret.
Cu alte cuvinte, nu este destinat să reprezinte un luptător specific. În schimb, Smith susține că este un exemplu de realism de gen, în care „individualitatea este eliminată în favoarea unei expresii generice concentrate, al cărei efect este de a reduce caracterul ei la„ Boxer și nimic altceva ”.
Pe de altă parte, s-a sugerat că sculptura ar fi putut fi inițial expusă publicului în „orașul natal al sportivului pe care l-a comemorat”, sugerând că Boxerul a fost destinat să reprezinte un anumit individ. Cu toate acestea, alții au propus ca sculptura să reprezinte eroul grec Heracles.
Această identificare se bazează pe similitudinea poziției sculpturii și tratamentul bărbii sale cu două statui ale lui Heracle care sunt atribuite lui Lisip. În acest caz, este posibil ca Boxerul să fi fost un obiect sacru care a fost adăpostit cândva într-un altar grecesc.
Boxerul în repaus este mai mult decât o simplă operă de artă
Unii cercetători sunt de părere că vechii greci și romani îl apreciau pe Boxer în repaus nu numai ca o operă de artă, ci și ca un obiect care posedă puteri magice. Părți din sculpturile de mână și picior prezintă semne de uzură, iar acest lucru se crede că a fost cauzat de atingeri repetate în timpurile străvechi.
Unii au sugerat că Boxerul în repaus a fost creditat cu puteri de vindecare, ceea ce este plauzibil, deoarece se crede că anumite statui ale unor sportivi celebri au asemenea puteri. Prin urmare, întrucât sculptura era foarte venerată, romanii ar fi putut avea mare grijă să o protejeze atunci când Roma era amenințată de invadatorii „barbari”.
În timp ce există multe întrebări și speculații fără răspuns în jurul boxerului în repaus, există altele la care academicienii au reușit să răspundă satisfăcător. Una dintre acestea sunt tehnicile utilizate în producția acestei capodopere. La fel ca majoritatea sculpturilor elenistice din bronz, Boxerul în repaus a fost realizat folosind turnarea cu ceară pierdută prin procesul indirect.
Acesta a fost unul dintre cele trei procedee de turnare cu ceară pierdută, celelalte două au fost turnate cu ceară solidă și turnate cu ceară goală prin proces direct. Turnarea indirectă a investițiilor a avut anumite avantaje față de alte tehnici. În turnarea solidă din ceară pierdută, numai figurile mici pot fi turnate, datorită proprietăților fizice ale bronzului.
Prin urmare, sculpturile mari pot fi realizate numai cu turnare goală. Unul dintre principalele avantaje ale procesului indirect față de cel direct este păstrarea modelului original în timpul turnării. Aceasta înseamnă că ar putea fi făcute copii ale aceleiași sculpturi, sculpturi la scară largă ar putea fi turnate în bucăți și secțiuni ar putea fi reformate, dacă este necesar.
Boxerul în repaus nu a fost turnat ca o singură bucată de bronz, ci a fost împărțit în diferite secțiuni: cap, corp, organe genitale, brațe, mănuși, antebrațe, piciorul stâng și degetele de la mijloc. Aceste secțiuni individuale au fost sudate împreună. Există, de asemenea, dovezi că sculptura a fost prelucrată la rece, în special părul său, ca parte a procesului de finisare. Procesul servește la întărirea bronzului.
Deși Boxerul în repaus este o sculptură din bronz, a fost folosită și o cantitate considerabilă de incrustări de cupru. Acest lucru se remarcă în special în rănile capului sculpturii și în picăturile de sânge de pe coapsa și brațul drept. Folosirea unui metal diferit pentru aceste detalii servește la sporirea realismului sculpturii.
Inlay-ul de cupru a fost folosit și pentru buze, sfarcuri, precum și curele și cusături de mănuși de box. De asemenea, vânătaia de sub ochiul drept are o culoare mai închisă, deoarece a fost turnată dintr-un aliaj diferit.
Astăzi, Boxerul în repaus face parte din colecția Muzeului Național al Romei și este expus în mod normal în Palazzo Massimo alle Terme, care se află la o aruncătură de băț de Roma Termini, gara principală a Romei. Boxerul în repaus este prezentat în aceeași cameră cu Prințul Elenistic (cunoscut și sub numele de Prințul Seleucid), o altă sculptură spectaculoasă din bronz.
Deși cele două piese au fost descoperite în zonă, este probabil că nu au fost înrudite. Boxerul în repaus a fost împrumutat altor muzee. În 2013, de exemplu, sculptura a fost expusă la Metropolitan Museum of Art din New York.
În 2015, sculptura a fost împrumutată Muzeului J. Paul Getty, Getty Center, din Los Angeles, ca parte a expoziției Power and Pathos: Bronze Sculpture of the Hellenistic World. Această expoziție a reunit aproximativ 50 de sculpturi și portrete din bronz, „mai mult decât s-a văzut împreună din cele mai vechi timpuri”.
Boxerul în repaus este considerat pe bună dreptate o capodoperă a sculpturii elenistice din bronz. Această remarcabilă operă de artă a fost admirată de calitățile sale estetice de mulți de la descoperirea sa și a inspirat chiar și alte opere de creație, dintre care cea mai notabilă este El Púgil, compusă de poetul italian Gabriele Tinti.
Admirația pentru Boxerul în repaus va continua probabil în viitor. Cu toate acestea, se speră, de asemenea, că numeroasele întrebări din jurul acestei sculpturi pot avea într-o bună zi răspuns.
Autor: Wu Mingren
sursa:https://www.ancient-origins.es/artefactos-otros-artefactos/pugil-005861
